MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Kharisma:
Kharisma 3 – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 1 noiembrie 2014
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bine ați venit dragi Shaumbra. Bine ați venit privitori (pe internet) și ascultători (la radio). Bine ați venit tuturor celorlalți Maeștri Ascensionați ce se adună în acest minunat spațiu în Ziua Tuturor Sfinților. Da.

Așa încât haideți să respirăm profund în timp ce începem adunarea noastră.

Mai întâi, pentru a răspunde la comentariul Lindei despre costumul meu (râsete), să fie binecunoscut, să fie înregistrat că eu mă simt mult mai confortabil în înfățișarea mea de superman, în ținuta mea de erou supraomenesc, decât am fost vreodată în jachete (geci) sport și blugi fără viață și monotone. (mai multe râsete). Mult mai potrivit pentru un Maestru Ascensionat, da.

Ce urmează pe listă. Muzica. Ah! Muzica.

Acum, ocazional/uneori, îl dojenesc pe Cauldre pentru selecțiile muzicale - muzica pop, așa cum a fost (aici). Îmi place într-adevăr muzica clasică. Ah! Nu prea sunt deloc un fan al operei, dar un singur lucru care îmi place la muzica voastră contemporană este simțirea, cuvintele ei. Oh, da. Cuvintele din operă, nu-mi plac atât de mult, (sunt) destul de tensionate și triste, dar luați o melodie ca cea care a fost prezentată și ascultați muzica, cuvintele, pasiunea pe care o exprimă. Nu sunt doar niște cuvinte obișnuite, dar ascultați-o ca și când sufletul vostru cântă pentru voi. Ah! Sau voi îi cântați sufletului vostru.

Haideți să încercăm din nou, dacă ați vrea să redați din nou acel video muzical. Să încercăm din nou. De această dată vom diminua luminile. Ascultați mai întâi ca și cum voi i-ați cânta sufletului vostru și simțiți pasiunea, simțiți exaltarea, apoi, undeva în melodie, ascultați ca și când sufletul vostru vă cântă vouă. Aceasta este frumusețea ei.

Deci, haideți să o ascultăm din nou.

(video-ul muzical este redat din nou, "Rather Be/Mai degrabă Fii" de Pentatonix)

Ah! Da. (câteva aplauze)

Și

Acum, punctul profund al zilei - nu-i așa, Linda, vrei să scrii asta - punctul profund al zilei. Voi scoate pantofii lui Cauldre; cât de inconfortabil este să porți pantofi.

Punctul profund al zilei. Oh, și Linda, ai putea să mă ajuți cu cizmele mele ieftine? (râsete, în timp ce Linda îi scoate cizmele)

LINDA: Doar Maestrul poate fi în serviciu. (mai multe râsete)

ADAMUS: Da. (Adamus chicotește) Și un masaj la picioare pentru super-erou! Ah!

Punctul profund al zilei…

EDITH: Mușcă-i degetul mare de la picior. (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Și să scriem asta pe ecran, punctul profund al zilei: Și - Ș-I. Și. Ține pasul cu mine, Linda. Și cafeaua mea, Sandra. Da, frișcă, te rog. Nu (vreau) lapte de capră.

Punctul profund al zilei - și. Acest lucru este ceva despre care noi vorbim în Keahak. Dar am vrut să-l menționez aici pentru că este atât de simplu și atât de profund. Și. Și.

Voi nu sunteți cu totul uni-dimensionali. Ei bine, sunteți, dar nu sunteți. Vă comportați ca fiind așa. Sunteți îmbrăcați așa, Isus. (râsete, căci se adresează cuiva în costumul lui Isus) Vă jucați rolul, dar realitatea este că nu sunteți într-o dimensiune unică/singulară deloc. Nimic legat de voi nu ar trebui să fie singular (privind dimensiunile). Nu lucrați în direcția multidimensionalității, a multi-conștiinței. O aveți deja. (Sandra îi înmânează cafeaua) Mulțumesc. O aveți deja. Este deja acolo. Pur și simplu nu o folosiți.

Cazul tipic de punctat. Prima dată când a fost redată melodia, doar ați ascultat-o. V-a plăcut. A fost un cântec frumos. Versuri bune, un ritm bun. Ați ascultat-o​​, dar ați ascultat-o ​​ca și cum ați fi ascultat viața, într-un spectru cam atât de larg (arată aproximativ o jumătate de inch/cca1,5 cm). V-ați simțit bine timp de trei minute și 52 de secunde. Apoi a dispărut. Oh, ați avut un pic de răgaz de la viața de zi cu zi. Tocmai ați vizionat acel video excelent și ați ascultat versurile, iar apoi a dispărut.

Și a fost mult mai mult acolo, alte straturi și niveluri, straturi și niveluri frumoase. Când am spus, acum ascultați-l ca și cum voi i-ați cânta sufletului vostru, aceasta a schimbat întreaga semnificație. I-a schimbat întreaga energie și conștiință - brusc! – Chiar așa. Și am spus, ascultați ca și cum sufletul vostru vă cântă vouă și a fost chiar mai frumos. "Ohhh! Aș prefera mai degrabă să fiu cu tine. De ce nu mă lași? Aș prefera să fiu aproape de tine, dacă mă lași." Vedeți cum simplul "și" schimbă totul?

Viața - totul despre viață - se află în mai multe straturi. Strat peste strat, peste strat. Dar voi ați, voi toți, ei toți, voi toți... (Adamus se vede pe un ecran TV) Ahhh! Da. N-am ce face, decât să mă uit la mine însumi că sunt îmbrăcat ca și cum ar trebui să fiu pe acel monitor. (unii chicotesc) Da, într-un fel, am privit la ultima mea viață ca Adamus, de îndată ce am fost eliberat din acel cristal groaznic. Da. Da. Acum știi cum e! (adresându-se lui Annie, al cărei costum l-a reprezentat pe Adamus fiind prins într-un cristal, până când ea l-a spart) Ești liberă! Ești deschisă! Da! Oh! Da. Da.

Și. Totul în viață este multistratificat, multidimensional. Nu ierarhic, nu în trepte de scări, dar mergând peste tot, în orice direcție diferită. Dar voi v-ați concentrat pe o singură perspectivă. Oh, eu nu vreau să te tulbur cu privirea, draga mea. Doar că m-ai privit fermecător. N-am avut ce face decăt să admir însăși moartea. (Adamus chicotește, vorbind cu Kerri costumată în "moarte")

KERRI: Mulțumesc.

ADAMUS: Și... oh, dacă aș putea, te rog primește un cadou de la mine pentru tine. (el îi înmânează un craniu, una dintre decorațiunile de Halloween)

KERRI: Mulțumesc.

ADAMUS: Da. Da. Da. Bucură-te de cină în seara asta. (râsete)

Aveți o problemă? Cu toții avem probleme. Chiar și Maeștrii Ascensionați au probleme. Voi nu realizați cum este să fii, probabil, cel mai faimos dintre toți Maeștrii Ascensionați, când merg la Clubul Maeștrilor Ascensionați, în ciuda faptului că am ghidat 852 din cei peste 9000 de Maeștri Ascensionați. Este multă presiune. (câteva chicoteli) Da, da, da. (audiența spune: "Auuu")

LINDA: Auuu! Uau!

ADAMUS: Și nu-mi pasă.

LINDA: Uoaaa! (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Și, în orice moment aleg - brusc! - Eu ies din Clubul Maeștrilor Ascensionați. Sunt pe terenul de golf la cursul Master al Maeștrilor Ascensionați. Ați auzit de turneul Maeștrilor? A fost numit după mine. (câteva chicoteli) Înghesuială mare astăzi.

Iar voi aveți o problemă. Ceva rău s-a întâmplat recent. Corect? S-a întâmplat. Se întâmplă. Va continua să se întâmple. Aceasta nu va dispărea. Aceasta este vestea bună. Nu, că... (Adamus chicotește)

Trăiți aici, pe această planetă, în densitate, cu trafic și poliție, cu magazine alimentare și oameni. Ooh. (pare că se ține de nas)

LINDA: Oohh!

ADAMUS: I-am scărpinat mustața lui Cauldre pentru el.

LINDA: Ohh!

ADAMUS: ...cu alți oameni.

Voi trăiți aici. Ei bine, desigur, vor fi provocări. Vom vorbi despre una dintre cele mari, doar într-o clipă. Dar da, vor fi chestii. Aveți impozite și aveți o burtă ce trebuie hrănită, apoi veți avea dureri de cap și apoi nu vă simțiți atât de bine și vă îmbolnăviți. Și aveți rude. (râsete) Cea mai mare gripă dintre toate! (mai multe râsete) "Gripa" rudelor. Vă doriți să zboare departe.

Vor fi lucruri care vor apărea. Încetați a mai încerca să le faceți să dispară. Se reduc? Absolut. Dar știți, ceea ce se întâmplă este că după puțină vreme, vă puneți atenția pe toate problemele voastre, fie că este vorba de îmbătrânire, fie că este vorba de îmbolnăvire sau bani. Vedeți voi, v-ați concentrat pe acestea și ați uitat de "și". Și. În orice din viață este un "și." În totul. Fără excepții.

Există un "și", ceea ce înseamnă că, dacă vă opriți o clipă, indiferent ce faceți sau cum naiba faceți, toată nefericirea blestemată și suferința și durerea, pe care eu, de fapt - voi spune asta. Am o mică problemă de filtrare cu channel-erul meu chiar acum, dar am de gând să spun asta. De fapt, cred că... Nu mă uit la nimeni. (râsete, în timp ce el își acoperă ochii) De fapt, cred că unora dintre voi vă cam plac. Mm hm. Mm hm. Aceste probleme. Ce vă faceți (fără ele)?

Ei bine, în primul rând, dacă nu ați fi avut toate acele probleme și toate provocările, nu v-ați fi simțit vii. Știu că este aiurea, într-un fel. E un fel de deformare, dar - am nevoie de accesoriul meu (își preia bagheta de "cristal") - dar este adevărat într-un fel.

Având aceste serii de probleme și trebuind să le rezolvați, știți că apoi deveniți un fel de erou care își rezolvă propriile probleme. Acum, aceasta nu are sens, dar nimic din ceea ce înseamnă a fi o ființă umană nu are sens. Așa că, haideți să-i spunem pe nume. Însă voi ați creat problemele. Voi ați creat problemele sau ați atras problemele pentru a vi le aduce în viață,iar apoi să vă simțiți un pic vii - "Doamne, am ceva de făcut astăzi. Pot să-mi rezolv toate problemele mele nenorocite." Apoi vi le-ați adus în viață și vi le-ați rezolvat într-un fel, dar într-un fel de, ei bine, într-un mod mai puțin complet. Dar credeți că le-ați rezolvat și apoi spuneți, "Oh, uite cât de bun sunt. Mi-am rezolvat problema." Asta se numește Problemă Erou, vedeți voi, pentru că voi ați creat-o – Puteți râde, e în regulă, chiar dacă nu este vorba de nimeni altcineva. Este în regulă să fiți singura voce ce râde într-o mulțime de oameni plictisiți și adormiți. (câteva râsete)

Deci, vă creați aceste probleme pentru a le putea rezolva și apoi, când nu vă simțiți din nou destul de vii, deoarece vă concentrați doar pe unica viață plictisitoare, uitând de "și", atunci vă creați mai multe probleme. Știți cu toții cu cine vorbesc acum despre asta, pentru că vorbesc despre voi toți. (Adamus chicotește) Și voi, în special.

Așadar, vă creați aceste probleme, iar ele nu sunt cu adevărat probleme. Nu, într-adevăr nu sunt. De fapt, toate dispar. Ați observat că problemele voastre dispar, în afara morții? Moartea nu este o problemă. Moartea este o eliberare. Prin urmare, nu trebuie să vă îngrijorați de existența morții (de îndepărtarea ei din cadrul problemelor voastre).

Este Ziua Tuturor Sfinților. Râdeți! (râsete)

Moartea. Aceasta-i o glumă despre moarte. Acestea sunt, într-un fel, lucrurile despre care vorbim în Clubul Maeștrilor Ascensionați, pentru că nu suntem atât de îngrijorați legat de moarte.

Nu voi intra în acest subiect astăzi, dar moartea este ultima…

LINDA: Ai spus Maeștri Ascensionați sau Maeștri Ofensați (jigniți)? (unii chicotesc)

ADAMUS: Ambele. Da. Noi nu avem toalete. Noi avem camere pentru Maeștri Ofensați. (mai multe chicoteli) Când veți obosi cu toate astea. Unde eram? (Adamus chicotește) Ești plătită pentru asta?

LINDA: Ar trebui să fiu. (ea chicotește)

ADAMUS: Deci, creați aceste probleme pentru a le rezolva și apoi, continuați să creați probleme. Și nu aveți nevoie să faceți așa ceva, cu excepția cazului în care o doriți (alegeți). Și, dacă ele sunt în viața voastră, dacă faceți asta, prietenii mei, va trebui să vă uitați bine la voi înșivă. Nu trebuie să vă priviți într-un mod aspru; mai degrabă într-un mod plin de umor – cu adevărat plin de umor – să vă uitați la voi. Adică, doar pretindeți că sunteți în Clubul Maeștrilor Ascensionați, stând la masa mea și uitându-vă în jos, la voi, cei de pe Pământ, înaintând cu greu prin toate aceste probleme și veți avea o porție de râs bună. Într-adevăr așa va fi. Nu prea râdeți atât de mult acum. Încercați să forțați un râs aici. Cum ar fi "Ehh, ehh-ehh-ehh. Ehh, Adamus nu este atât de amuzant astăzi." Haideți, râdeți! (râsete) Permiteți să iasă în afară! Oh!

Moartea! Haideți să râdem de moarte. Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha! Ha, ha, ha, ha, ha, ha! (râsete) De fapt este destul de distractiv, pentru că acesta nu este sfârșitul. Este sfârșitul acestei identități vechi, al identității Eroul-Problemei, dar acesta nu este sfârșitul, deloc. Ați făcut aceste lucruri foarte mult (timp). Am vorbit despre asta. Vom intra în ele cândva, în curând.

Dar trebuie să spun că moartea este ultimul obstacol mare în conștiința voastră legată de iluminare, deoarece încă vă este frică de moarte. Da. Da. Când vă spun glumele mele amuzante despre a ține capul cuiva sub apă, până aproape de a se îneca - am mers, de fapt, puțin prea departe cu câțiva (unii chicotesc), dar nu a contat, pentru că în momentul în care au trecut dincolo, (au spus) "Oh, îți mulțumesc Adamus pentru că m-ai eliberat din acea viață îngrozitoare pe care o trăiam." Nu am pierdut prea mulți. (doar câțiva chicotesc) Toate aceste serioase... ai vrea să faci o poză aici, repede, înainte ca ei să încerce să zâmbească. Ei nu pot. Da. "Oh! El vorbește despre moarte." Este Ziua Tuturor Sfinților!

Ah! (unii chicotesc)

Bine. Deci, moartea nu este chiar așa de rea.

Dar punctul meu este "și." Și. Ați ascultat muzica. A fost frumos, dar știți, a atins conștiința până la acest grad/nivel (arătând aproximativ o jumătate de inch/cca 1,5 cm), într-adevăr, într-adevăr puțin. Ar trebui să fie cam așa (arată brațele larg deschise). Da, ar trebui să fie așa în toate aspectele, în toate dimensiunile diferite. Sufletul vostru cântându-vă vouă, voi cântându-i sufletului vostru, voi cântându-le tuturor acelor oameni care au probleme în viața lor. Vă puteți imagina? Acesta este un cântec frumoas, a cappella (gen de muzică practicat cu precădere în biserici, ce presupune o interpretare de grup sau solo, fără acompaniament instrumental). Doar cântându-i, "aș prefera, mai degrabă să fiu cu tine." (Adamus cântă)

LINDA: Ce a fost asta? (unii chicotesc)

ADAMUS: Mai degrabă, fii! Da. Da, da. Aceasta ar relaxa situația un pic, așa-i? Dar vă este frică să o faceți. "Nu vreau să depășesc linia, aici. Nu vreau ca oricine să creadă că sunt nebun." (Râsete, în timp ce el se strâmbă) Este puțin prea târziu pentru asta. (mai multe râsete) În acest punct ați putea pur și simplu să faceți asta, știți voi, aflându-vă în acea cale de mijloc de a ști că sunteți nebuni, dar încercând a pretinde că nu sunteți. Ehh, este foarte greu. Este într-adevăr dur. Există multă rezistență la asta. Doar dați-i drumul.

"Și," afirmația profundă a zilei. "Și" în tot ceea ce faceți. Nu-mi pasă despre ce problemă (este vorba). Opriți-vă o clipă. Simțiți-vă marea voastră problemă astăzi, problema de astăzi. Uau! Nu, doar una, nu opt. (vreo doi chicotesc) Marea problemă. Bine, și.

Voi vă uitați la ea dintr-o singură perspectivă, o fâșie. Îl unduiți pe "și" – bagheta magică de cristal a lui "și" – fluturați asta și, dintr-o dată, realizați că există multe, multe alte perspective la care nu vă uitați. Nu doar soluții, dar problema în sine. Începeți să realizați că problema în sine este de fapt mult mai mare decât ați crezut că este. (câteva râsete) Mai mare, însemnând că nu este vorba doar de acest mic fascicul laser focalizat, această mică problemă nasoală, de rahat.
Și, oh, este o problemă uriașă. Doamne, se petrece de aproximativ 8.000 de generații în familia voastră. Oh, este cu adevărat o problemă foarte mare. Și are de a face cu lipsa, știți voi, lipsa de abundență. Curge prin karma ancestrală, prin ființa biologică ancestrală. Iar voi aveți unele boli și asta este din cauza faptului că stră-stră-bunica voastră a avut boala. Ah! Nu este o mică problemă. Este o problemă uriașă!

Dar frumusețea în toate acestea este faptul că ele reprezintă, de asemenea, eliberări uriașe și frumoase, rezoluții, răspunsuri și noi perspective pe care nu le-ați luat în considerare niciodată. Când trăiți în acea cutie mică, care nu are aceste trei litere în ea (a-n-d în engl.) - ș-i (două litere în română) - vă simțiți prinși în capcană. Știți cam cum este, acum, că v-ați eliberat. Știți cum este să aduceți acel "și" în viața voastră.

Opriți-vă! Încetați a mai stărui pe acea mică problemă. Îndreptați-vă (atenția) către marea problemă. Acesta e motto-ul meu. Nu, e frumos, deoarece, dintr-o dată realizați că este atât de copleșitor, atât de absurd și atât de dincolo de voi, ființele umane, să o rezolvați. Este mare. Adică, generații, vieți, marea problemă a ordinii lumii și ajungeți la, "Eu nu voi rezolva asta. Nu voi încerca să soluționez nimic. De fapt, nici nu este problema mea. Este problema lor." Respirați adânc și așa devine. Este atât de simplu.

Nu este ceva iresponsabil, în niciun fel. De ce ar trebui să vă asumați responsabilitatea pentru un fluture care dă din aripi în cealaltă parte a lumii, chiar acum? De ce? Ei bine, de ce? Pentru că, într-un fel, vă place asta.

De aceea ați făcut toate acestea. De aceea, vom continua să avem discuții ca aceasta, în care eu sunt ușor ofensiv - ahem (își drege vocea) - oarecum provocator și uimitor de nostim, chiar dacă voi nu râdeți acum. Dar o veți face într-o zi, atunci când veți re-asculta toate acestea. Luna viitoare, vă garantez că veți râde, atunci când veți urmări acest video. Salut! (către Linda).

Așadar, și, și indiferent de ceea ce se întâmplă în viața voastră, ați vrea, vă rog, să vă faceți vouă înșivă această favoare: să vă opriți pentru o clipă; să respirați profund; și. Amintiți-vă aceste trei litere (a-n-d în engl.), ș-i (în română) - und, dacă sunteți în Germania; oricum se spune în alte locuri, căutați asta în voi înșivă - iar acolo, este cu mult mai mult. Este multidimensională. Nu este o problemă singulară/unică. Nu este o problemă neînsemnată. Nu există o soluție unică și nu este o soluție neînsemnată. Este transformațională. Multidimensională. Nu vine de aici (din cap). Aici va fi singulară/unică, limitată, mică, enervantă.

Când respirați profund și vă aduceți înăuntru (vă conectați cu) Eu Sunt-ul vostru... haideți să-l numim astăzi, Eu-Și-ul vostru, doar pentru a fi nostimi. (Adamus chicotește)

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Ah da! Tocmai am făcut asta. (câteva chicoteli)

Vă aduceți înăuntru "Eu Și"... trebuie să recurg la umor ieftin, deoarece, uneori, sunteți atâââât de blocați. Eh. E prea cald aici. Așa este? (vreo două persoane spun "Da")

LINDA: Da.

ADAMUS: Da. Mult prea cald. Deschideți ușile. Opriți aerul (condiționat). Opriți-l. Închideți-l pur și simplu. Deschideți o ușă.

Și, Eu Și-ul vostru. Așa încât, trebuie să recurg la acest umor ieftin - despre care eu cred că, de fapt, este amuzant - și la provocări, pentru a vă face să vă opriți o clipă, deoarece știu, că acum, la ora 04:12, veți ieși pe acea ușă sau pe aceea, veți ieși pe aceste uși și veți spune, "A fost frumos." Și vă veți aminti costumul, vă veți aminti ciocolata. Dar nu vă veți aminti de super-eroul Maestru Ascensionat al vostru și de toate afirmațiile sau despre tot ce am vorbit.

De ce? Pentru că vă întoarceți din nou la acea mică bandă, la acea perspectivă îngustă, la felul de viață "Am probleme". Este timpul să trecem dincolo de asta. Mult, mult dincolo de asta.

Și eu spun asta, voi dați din cap aprobator, iar apoi mergeți înapoi direct acolo. Ei bine, înțeleg. Este seducător acolo, foarte seducător. Oh, eu înțeleg. Este un lucru să stați aici, (sau) să ascultați on-line... Sunt, pur și simplu, atât de uimit când privesc la acel monitor. (unii chicotesc) Verific asta. Da. Eu sunt... da. Acesta este modul în care obișnuiam să arăt.

LINDA: Ești atât de timid. (Adamus chicotește)

ADAMUS: Înțeleg că sunt foarte, foarte seducătoare, toate problemele și chestiunile voastre. Iar apoi spuneți, "Oh Adamus, nu știu cum să ies din toate problemele mele." Și eu vă spun, doar opriți-vă și oferiți-vă o clipă. Chiar întrebați-vă, de ce continuați să atrageți aceste probleme tâmpite în viața voastră? Sunt cu adevărat stupide. Nicidecum nu mai aveți nevoie de ele.

Vă rog să simțiți aceasta acum. Veți uita mai târziu. Vă voi reaminti mai târziu. Sunt probleme stupide, fiecare dintre ele. În primul rând, sunt oameni stupizi cei cu care lucrați/cu care aveți de-a face. Și nu mă refer la asta în niciun mod condescendent/binevoitor. (cineva spune: "Da, sigur", iar audiența râde) Voi formula asta într-un mod diferit, frumos din punct de vedere metafizic. Sunt mult mai adormiți decât voi.

Nu mai aveți nevoie de asta, dar continuați să vă agățați de ea. Continuați să vă țineți de ea. Nu o mai faceți. Doar dați-i drumul. De fapt, nu trebuie să faceți nimic proactiv. Odată ce vă hotărâți cu adevărat că nu aveți nevoie de asta, de ei, de cealaltă sau de orice altceva, odată ce realizați că există "și"-ul vieții voastre, toate acele lucruri dispar de la sine. Ca prin minune, ca și cum cineva învârtește cristalul magic, oricare ar fi acestea și pur și simplu încep să dispară.

Dar atunci - și - atunci vă veți speria. Vom vorbi despre asta într-o clipă. Dar vă speriați în modul vechi. "Oh, lucrurile se schimbă. Nu știu dacă mă pot descurca." Nu, nu puteți. Vă garantez aceasta chiar acum. Următorul cadru vă rog. Nu vă puteți descurca. Îmi pare rău.


LINDA: Asta vrei să apară în slide/cadru?

ADAMUS: Da! (Adamus chicotește) Altfel nu aș fi spus-o. (câteva chicoteli)

Nu puteți rezolva (problemele) și asta este vestea bună. Și - și - nu e nevoie să  le rezolvați. Aceasta este cea mai bună veste a zilei. Nu este nevoie să le rezolvați.

Sunteți obișnuiți să rezolvați lucruri, să soluționați lucruri, să reparați lucruri, bla, bla, bla. Nu mai aveți nevoie de asta. Am terminat aici. Ea doar scrie pe tablă. (Adamus chicotește)

Nu aveți nevoie să le rezolvați. De ce? Simplu spus, se rezolvă ele însele în mod natural. Ați observat că toate problemele voastre ori au dispărut, ori oamenii au murit? (câteva chicoteli) Ei au dispărut, pur și simplu. Oamenii și problemele, cam dispar. Mai devreme sau mai târziu, voi sunteți în continuare aici. Puteți să râdeți la fiecare a treia glumă pe care o fac. Este de-a dreptul uimitor că puteti face asta. (Adamus chicotește) Azi mă amuz singur.

LINDA: Bun.

ADAMUS: Și întotdeauna fac asta.

Așa că încetați să încercați să vă rezolvați toate problemele. Nu puteți. Chiar nu puteți. Și nici nu ar trebui să o faceți. Nu ar trebui să o faceți. Serios. Nu ar trebui să rezolvați toate aceste lucruri - problemele lumii, problemele din viața voastră, problemele tuturor oamenilor pe care îi cunoașteți. Nu sunteți aici să rezolvați toate acestea. Nu. Lăsați-i să și le rezolve. Lăsați-i pe toți să rezolve ce au ales să rezolve.

Nu trebuie să rezolvați niciun lucru. Aveți acest lucru măreț numit Eu Sunt, sufletul vostru, divinitatea voastră, cum vreți să-i spuneți. Sunteți voi. Stă chiar aici. Doar că este deghizat(ă). Este latent acum. El rezolvă lucrurile acestea. Chiar o face. Rezolvă lucruri.

Acum, nu se apucă să plătească facturile în locul vostru. Dar el - acest Eu Sunt - vă mută din conștiința aceea în care chiar trebuie să plătiți facturi. Serios. Nu știe cum să plătească facturi, nu vrea să știe cum. Nu știe cum să vă vindece corpul fizic, nu vrea să știe cum. Așa că, știți ce face? El, voi, vă mută pur și simplu din acea conștiință - conștiința de a fi bolnav sau sărac, sau ce o mai fi.

Să respirăm profund pentru “și” în viața voastră. Multidimensional. Nu este singular. Nu este doar o problemă. Nu este o problemă mică/neînsemnată. Este uriașă și este multifațetată și în fiecare fațetă a fiecărei probleme există uriașe transformări, eliberări, energii, frumuseți, nestemate care sunt nerealizate, chiar acum. De ce? Pentru că deveniți foarte concentrați.

Două litere simple - ș-i - vă dau o perspectivă complet diferită.


Atemporal

Mai departe. Iluminarea este atemporală, dar voi o experimentați în timp. Este o măreață declarație a lui “și”. Îmi place asta (se referă la bagheta de cristal). Este o mare… Cauldre intenționa să o lase. Nu, nu. E bine așa.

Iluminarea este atemporală, însemnând că este o variantă a unei vechi afirmații a lui Tobias, anume că viitorul este trecutul vindecat. Iluminarea este atemporală, însemnând că este deja aici. Este deja făcută. Am vorbit despre asta de atât de multe ori. Este aici. Este atemporală.

Oh, îmi place cu timp și fără timp. O să avem o adevărată aventură în călătoria noastră pe Nil. Oh, voi sublinia aici ceva pentru cei care vor veni în croaziera noastră viitoare pe Nil. Este cineva de aici care merge? Știu câțiva. Ok. Bun.

LINDA: De fapt sunt destul de puțini. Câțiva.

ADAMUS: Acum, dați-mi voie să vă spun chiar de la început. Veți începe să aveți stări de nebunie, frică, paranoia, nervozitate și tot ce se mai poate.

LINDA: Mai mult ca de obicei?

ADAMUS: Da, da, în câteva zile. Vă veți întreba: “Ce fac? Ce lucru nebunesc că m-am angajat vreodată în așa ceva. "Oh doamne.” Și veți începe să intrați în mica și îngusta concentrare umană. Veți deveni atât de concentrați pe: “Este sigur? Voi fi bine? Ce se va întâmpla cu mâncarea?” Și veți începe să vă comportați ca un omuleț mizerabil și paranoic, așa cum faceți uneori. Înfricoșați.

De fapt este o experiență grozavă. După ce ieșiți din ea… putem închide una din uși. Unii încep să înghețe. Una dintre ele; două persoane se ridică. Oh. Și… amândouă, cred.

Simțiți energiile în față. Începeți să simțiți energiile venind, eh? Și vă faceți bagajele sau am auzit că ați spus că v-ați făcut bagaje de test? (spre Marty și Lara) Cum se face bagajul de test? Fie faci bagajul, fie nu îl faci.

LARA: Să vezi dacă intră tot. Mai scoți lucruri. Știi tu. Da.

ADAMUS: Bună idee. Voi încerca asta data viitoare. (câteva chicoteli)

Așa că începeți să aveți emoții legat de asta, puneți ceva acolo. "Oh doamne, dacă iau o boală venerică?"

LINDA: Ce?! (râsete; Marty face o față șocată către Lara)

LARA: Bineee!!

ADAMUS: Mergi pe internet, scrie acolo, caută pe Google “boală venerică”. Probabil că n-o să iei nimic decât dacă, mă rog, nu începem cu asta. Probabil că n-o să iei nimic.

Și începeți să vă faceți griji despre lucrurile acestea. Și folosesc asta ca pe un exemplu de zi cu zi. Începeți să vă faceți griji despre lucrurile acestea. În curând vă contractați. Vă retrageți. Și apoi începeți să vă concentrați - gâfâind - nu puteți respira. Intrați în anxietate și acum aduceți aceste frici, care de fapt nu urmează să se întâmple, le aduceți la viață într-un fel. Nu vi se vor întâmpla în această realitate, dar ele se întâmplă - “și” - în altă realitate. Deci, într-un fel, se întâmplă, dar nu le veți experimenta în fizic, decât dacă sunteți cu adevărat promiscuu/vraiște/alandala. Și apoi sunteți… (câteva chicoteli)

Deci, construiți aceste frici și vă limitați singuri, iar apoi, tot timpul petrecut în avion, când zburați acolo și când aveți emoții, vă întrebați: “Ce se va întâmpla? De ce m-am înscris la asta? Adamus la nai(ba)… oh! Adamus nu este prin preajmă. Niciodată nu-mi vorbește când chiar am nevoie de el.” Taci. Vă vorbesc. (câteva chicoteli)

Și apoi mergeți în această experiență, în acestă experiență uimitoare. Vom fi atemporali. Vedeți voi, mie îmi place timpul și îmi place lipsa timpului. Este o propunere (pentru) “și”. Vom vorbi în călătoria noastră despre faptul că oamenii de știință argumentează/susțin, unii susțin: “Ei bine, există timp. Evident. Trebuie să existe timp.” Apoi se uită la ceasul de pe perete. Alții susțin că nu există timp. Că este complet inventat. Că este un sistem de măsură și că nu este real. Că nu are o fundamentare fizică reală în spate. Și, ce credeți? Ambele variante sunt corecte. Gata cu controversa. Ambele sunt adevărate. Ambele sunt absolut adevărate.

Aceasta este viața în Noua Energie. Și. Și.

Știința este întoarsă pe dos acum, și îmi place asta. Întotdeauna mi-a plăcut știința, dar nu știința limitată. Întotdeauna mi-a plăcut știința deschisă larg. Lucruri care sunt validate, dar, iată, și lucruri care sunt contemplate în afara normelor/"cutiilor" și validate mai târziu. Tot ceea ce fac oamenii de știință este să valideze ceea ce există deja. Sunt ca și contabilii - contabilii naturii. Ei doar validează ceea ce există deja. Ei validează creațiile voastre. Asta este tot ceea ce fac. Problema este, că ei validează doar o mică parte, o mică perspectivă.

Dar chiar acum, partea frumoasă este cu schimbările în conștiință pe care le-am avut în aceste ultime, să zicem, în ultima decadă, este că știința este dată peste cap, este dată cu susul în jos, răsucită. Ah! Ei devin atât de frustrați.

Ceea ce se întâmplă este că știința nu este invalidată - știința actuală contemporană - nu este invalidată deloc. Este de fapt validată în fiecare zi. Legile fizicii, legile lucrurilor precum gravitația și luminii și mișcarea și toate celelalte, sunt de fapt validate.

Și în același timp o nouă realitate începe să apară, pe care ei nu o înțeleg, pentru că nu se află în contextul științei moderne actuale acceptate. În timp ce știința contemporană, în timp ce validarea contemporană va continua să rămână intactă, acum apare o nouă realitate. Nu invalidează gravitația. Nu invalidează legile naturale ale fizicii și nici măcar nu invalidează teoria relativității a lui Einstein. De fapt, chiar le poate întări. Dar ce se întâmplă acum este “și”-ul vieții.

Deodată, cineva realizează: “Știi, aceasta este adevărată, tot ce citim în cărți, toate studiile, sunt adevărate și se mai întâmplă încă ceva. Ce există rămâne intact și, totuși, aceasta se întâmplă și aceasta se întâmplă.” Particule cuantice, știința cuantică se întâmplă, dar nu invalidează ce știm. Nu depinde de știința și fizica actuală deloc. Își aparține sieși. Acum, lucrul ăsta îi încurcă cu adevărat, pentru că sunt obișnuiți cu un singur set de principii, un singur set de legi. Și brusc sunt mai multe legi și principii și concepte și teorii și idei și moduri de viață. Este marele “și” care vine la voi în această generație. Marele “și”. Viața înseamnă mai mult decât ce se vede de aici (cap), gândit aici, auzit aici. Este cu mult mai mult.

Fie că realizați sau nu, sunteți în avangardă. De aceea este dur. De aceea este greu, pentru că nu realizați cu adevărat că sunteți în avangardă. Este ca și cum ați spune: “Nu, eu doar trec prin viața mea rezolvând probleme mărunte, creând probleme mărunte. Cum aș putea fi eu un pionier al conștiinței?” Da. V-ați luat doctoratul în conștiință pe calea cea grea. Invers. Efectiv invers, pentru că veniți dintr-un punct al conștiinței unde înțelegeți tot, întorcându-vă într-un punct unde înțelegeți foarte puțin și acum vă legănați (ca un pendul) căutând alte moduri de a reveni la conștiință.

Deci unde eram? Iluminarea este atemporală, absolut atemporală. Este aici. Este chiar acum. Vom fi atemporali cu iluminarea noastră pe fluviul Nil. Puteți fi atemporali față de ea chiar acum fără absolut nici un efort.

Cu toate acestea, conștiința și iluminarea se desfășoară sau sunt experimentate în timp. Este o propunere pentru “și”. Sunteți și nu sunteți. Sunteți deja acolo și (în același timp) o experimentați. Și este cea mai măreață… eh, voi face o mare declarație acum (de la podiumul meu). Acestea sunt cele mai mărețe timpuri pe care le veți avea vreodată pe această planetă. Cam trist, nu? (răsete) Mai bine de atât nu se poate! (Adamus chicotește)

Nu, este frumos, pentru că încă nu îi realizați frumusețea, împlinirea, bogăția, pasiunea. Încă încercați să înțelegeți totul. Încercați să rezolvați toate problemele și tot ce se mai poate. Încercați să rezolvați toate acestea voi înșivă. Nu este necesar. Aceasta ar trebui să fie o declarație atât de eliberatoare. Nu este necesar. Nimic nu depinde de voi deloc. Să salvați planeta, să vă salvați pe voi înșivă, să vă salvați sufletul  - nimic din toate astea. Nimic.

Voi experimentați iluminarea. Se desfășoară în timp. Aceasta este frumusețea. Noi, Maeștrii Ascensionați, vorbim despre asta. Uneori, cu puțin regret, spunem: “Doamne, îmi doresc … când treceam prin cele mai grele momente din ultima mea viață, când treceam prin acea iluminare, era chinuitor, mizerabil, groaznic. Pur și simplu dureros, brutal. Dar mi-aș fi dorit să fi avut măcar puțin din acest ‘și’ pus deoparte, cam ca și cu, știți voi, știința nouă pe lânga știința veche. Doar puțin din Sinele iluminat care să spună: "Oh la naiba, asta este super. E atât de tare, pentru că sunt atât de pierdut, sunt atât de copleșit, sunt atât de dependent de problemele mele, sunt atât de dependent de dependențele mele, sunt atât de dat peste cap” - voiam să spun futut, dar Cauldre nu m-a lăsat! (râsete) Așa că voi spune: “Eram atât de dat peste cap și îmi credeam toate rahaturile. Le credeam. Oh! A fost uimitor. A fost atât de tare. Cine ar fi crezut că mă pot comporta atât de limitat, atât de prostesc, atât de restricționat? Cine ar fi crezut?” Ei, oh, voi credeți. (mai multe râsete)

Și dați-vă la o parte un moment. Și. Încă sunteți acolo, limitați, reținuți, făcându-vă griji pentru tot. Astea încă se întâmplă. Rahaturile acelea sunt încă acolo, la fel ca știința obișnuită, este încă acolo. Dar voi sunteți aici spunând: “Și! Oh! În primul rând, nu-mi pasă dacă mor.” Asta e ceva destul de important. Vom vorbi despre asta mai încolo. Ar fi trebuit să vorbesc despre asta astăzi. Știți voi, este totuși Halloween, dar am chestii mai importante despre care să vorbesc.

Așa că priviți aici. Și! “Oh uau! Ce a spus Adamus? Trebuia să-mi amintesc asta. Oh da, a spus că iluminarea mea este atemporală și se desfășoară. Este experimentată în timp. Nu știu ce naiba vrea să spună cu asta, dar oh! Cât e de tare. Uau! (râsete) Vă vine să credeți că cineva poate face astfel de afirmații?! Uau! Poate într-o zi o să pot face și eu așa!” Nu, sunt declarațiile mele.

Sunt cele mai bune timpuri, chiar acum. Asta este tot. Vreau să spun, nu le lăsați să treacă fără măcar să râdeți puțin de voi înșivă, acum și apoi, Isus. Fără ca măcar… trezește-te Larry. La naiba, vorbesc cu tine. (râsete) Nu, serios, vorbesc cu tine Larry. Vino și stai aici. Chiar aici unde pot să te văd. Hai. Stai chiar aici. Ai nevoie de asta mai mult decât oricine! (Larry dă din cap în semn că “nu”) Dormi în timpul discuției mele plină de umor??!

Este pentru voi. Și în fiecare lună - whooosh! (arată cum îi trece pe deasupra capului) Știu că sunt brutal cu voi, dar de fapt sunt mult mai blând cu voi decât e sufletul vostru. Da. Ar trebui să vă mulțumiți pentru Adamus. Și. Da, uhiu! Oh, e o clasă dură aici, nu-i așa? Da, stați și vă beți cafelele și latte-urile și trebuie să suportați abuzurile marelui Maestru Ascensionat.

Bine. (Adamus chicotește) Deci, unde eram? “Și”. Bucurați-vă de el. Nu mă interesează ce se întâmplă în viața  voastră, ce probleme aveți. Nu sunt deloc probleme mari. Nu-mi pasă care sunt problemele. Ele chiar nu sunt/nu există.

Vreți vă rog să faceți treaba cu “și”? Scrieți cu marker permanent pe mână sau ceva, “și”. Există o perspectivă diferită. Întotdeauna există o perspectivă diferită. Da. Unele sunt atât de diferite încât va fi inconfortabil, foarte inconfortabil la început.

Cei care se pregătesc pentru excursia noastră pe Nil, (se vor simți) foarte inconfortabil pe măsură ce ne apropiem de ea. De ce? Nu eu fac asta. (Ei) Sunt (se simt) inconfortabil pentru că energiiile se schimbă. Au făcut o alegere conștientă să meargă într-o călătorie și fie că este vorba despre aceasta sau una din celelalte întâlniri ale noastre, nu contează. Așa că disconfortul apare. De ce? Ei bine, pentru că ei intră în “și”. Ies din corpul vechi. Trebuie să facă asta. Nu eu fac asta, dar ajut la ghidare. Ei trebuie să iasă doar din corpul vechi liniar, ca să putem face ceva treabă cu atemporalitatea. E cam greu să fii atemporal când târăști după tine corpul cel vechi.

Așa că se întâmplă niște lucruri la acel nivel. Este inconfortabil. E posibil să scoată efectiv la iveală niște lucruri. Și mintea, o ia puțin razna. Și apoi ei încearcă să se țină de ea și să gestioneze mintea. E inutil. Cu adevărat. Pentru toți cei care încă vă faceți asta - controlul emoțiilor, controlul minții, încercarea de a vă gestiona pe voi înșivă - este inutil. Așa că opriți-vă.

De ce? Ei bine, este inutil pentru că ați cerut să treceți dincolo. Spunem cuvinte ca “dincolo” în materialele noastre de marketing și voi ziceți: "Uhaaa! Să mergem dincolo.” Iar când se întâmplă: “Uhoaaaa! Nu sunt (dincolo) - uhoaaa! Nu. Nu. Nu așa de repede. Vreau să mai studiez asta ceva mai mult” (câteva chicoteli) Da, râdeți. (Adamus chicotește) Sau sforăiți, după caz.

O Poveste

Asta mă aduce la următorul meu punct. Aș vrea să vă spun încă o poveste din viitoarea mea carte, Memoriile unui Maestru, un bestseller mondial ce doboară toate recordurile, care încă nu e pe piață, dar deja se știe că va fi una dintre cele mai populare cărți ale tuturor timpurilor. Da.

Așa încât, să reducem luminile un pic, să creăm ceva atmosferă pentru asta. Da, mă grăbesc să scot cartea, așa că trebuie să vă spun poveștile astea sumbre. Scuze. Dar altor oameni le va plăcea.

Ah, să respirăm profund pe măsură ce intrăm în povestea Maestrul și Cărțile. Și aceasta este de fapt o poveste adevărată, că veni vorba, ușor exagerată, pentru că asta fac marii Maeștri Ascensionați. Sunt teatrali în tot. Exagerează tot. Nu devin atât de prinși în fapte și cifre serioase și concrete. Nu există fapte și cifre concrete nicăieri. Nicăieri. Matematica, nu este concretă. Nu reprezintă fapte și cifre. Doi plus doi nu fac patru. Sigur, din când în când, și mai poate fi egal cu nouă miliarde sau egal cu mere sau egal cu mocheta de pe jos. “Și!” Și! Nu mai fiți așa de rigizi asupra lucrurilor.

Oh, unde eram? Povestea din viiitorul bestseller, poveste adevărată.

Ah! Să respirăm profund.

Acum mai mult de 300 de ani am început să închidem Școlile Misterelor, cele mai multe fiind localizate în Europa, dar și Școli ale Misterelor aflate în alte părți ale lumii. Am început să le închidem una câte una. Nu din cauza bisericii sau legilor. Învățasem să le ocolim. Era “și”-ul nostru. De ce? Ei bine, de fapt erau arhiepiscopi, membrii ai bisericii aflați în poziții foarte înalte, care de fapt susțineau în secret Școlile Misterelor, deoarece ei știau că noi încă predam adevăratele mistere, misterele care fuseseră scoase din învățăturile bisericii, din cărțile sfinte, cu multă vreme în urmă, pentru că se crezuse că oamenii de rând nu sunt în stare să le gestioneze.

Deci nu era din cauza legii. Învățasem să trecem dincolo de lege, adică învățasem să ne schimbăm conștiința și realitatea cu jumătate de dimensiune, uneori chiar mai mult de atât. Învățasem asta, bineînțeles, în Templele din Tien, în Atlantida, cum să ne mutăm cu jumătate de dimensiune, puțin dincolo de restul realității, în timp ce eram încă acolo - într-adevăr, încă aveam marile noastre școli, castelele, templele noastre uimitoare - dar era suficient încât cei mai mulți oameni, chiar dacă se uitau direct la castele, sau școli, sau la noi, nu ne vedeau.

Nu era ca și cum am fi creat un fel de miraj fals sau le-am fi făcut vreo vrajă. Pur și simplu ne-am pus conștiința în spațiul “și”. Încă existam, eram încă acolo, pe de-a întregul și fizic și, de asemeanea, chiar imediat dincolo.

Așa că nu aveam nevoie să fugim de lege. Nu aveam nevoie să încercăm să evităm biserica. Eram în adevărata conștiință “și”, la fel cum și voi puteți fi, în fiecare zi. Puteți fi în fizic. Puteți fi în mental. Puteți fi în lume și puteți fi în timp la fel de bine. Și puteți, de asemenea, să fiți atemporali. Puteți fi, de asemenea, iluminați. Puteți fi, de asemenea, și dincolo, simultan.

Așa că Maestrul intră în camera studentului. Studentul împacheta. Era trist. De câteva săptămâni Maestrul se întâlnise cu fiecare student din școlă ca să le ureze drum bun, să le dea o îmbrățișare finală și câteva vorbe înțelepte. Și el intră în camera lui Klaus și observă la Klaus că era într-adevăr foarte, foarte trist.

Școala Misterelor se închidea. Fusese visul lui Klaus să fie în această școală. Fusese unul din cei mai buni studenți și unul din cei mai muncitori. Mereu coopera cu ceilalți studenți, tot timpul își făcea temele - e o sugestie pentru Shaumbra - și mereu își făcea profesorii fericiți - sugestie, Shaumbra. (câteva chicoteli)

Și observă că Klaus avea un teanc de cărți pe masa de lângă pat. Iar el îi spuse: “Klaus, ce vrei să faci cu cărțile acelea?” Klaus răspunse: “Ei bine, Maestre, desigur, le iau cu mine.”

Și Maestrul spuse: „Cu ce scop?” Iar Klaus răspunse: „Așa, ca să pot continua studiul, Maestre. Ca să pot continua să învăț. Ca să le consult când voi fi înapoi afară, în lume.” Și Klaus spuse: „Știi Maestre, nu eu am ales să plec. Aș fi încă aici dacă nu ai fi decis să închizi școala. Aceasta a fost casa mea. Aceasta a fost familia mea. Aceasta a fost pasiunea mea. Aceasta a fost adevărata mea iluminare. Dar tu o închizi pentru motive pe care nu le știu și nu pot să le înțeleg. Așa că plec, dar iau cărțile acestea cu mine ca să-mi pot continua studiile.”

Maestrul spuse: „Klaus, iți este interzis să iei cărțile astea cu tine. În primul rând, nu sunt ale tale. În al doilea rând, energetic, îți este pur și simplu interzis să iei cărțile acestea.” Asta l-a surprins pe Klaus pentru că trebuise să plătească pentru cărți. El credea că sunt ale lui... Dar era ca și la voi cu Cloud Classes (Cursurile Cloud online); puteți să le vedeți online doar o perioadă. (râsete și Linda chicotește) Puțin umor...

Klaus, complet surprins de asta, spuse: „Ei bine, Maestre, ce se va alege de cărțile astea și de ce nu-mi este permis să le iau?” Maestrul spuse: „Klaus, așa cum le-am spus și celorlalți studenți, timpul pentru studiu este...” Putem să mai facem o dată treaba cu ușa? Acea ușă. Una. Așa. Și oprește căldura, te rog. Încerc să spun o poveste. Unde eram? Oh, în camera lui Klaus.

Și Maestrul spuse: „Klaus, timpul pentru studiu s-a terminat. Tu și ceilalți studenți ca tine ați devenit, de fapt, dependenți de studiu. Studiați de dragul studiatului. Este timpul să experimentați. Este momentul să ieșiți acolo, în lume, prin acea ușă deschisă, este momentul să ieșiți și să fiți în viață din nou.”

„Da, ai făcut multe schimbări, multe transformări în timp ce ai fost aici în aceste câteva decade la această Școală a Misterelor. Dar nu mai este nimic de învățat. Acum este vorba despre a experimenta. Experiență totală. De fapt, Klaus, uită tot ce ai învățat aici. Uită faptele și cifrele. Uită toate declarațiile mele incredibil de profunde și înțelepte. Uită tot. Mergi afară și experimentează”.

Klaus s-a uitat din nou peste cărți, stiva care se afla lângă patul său, și Maestrul a spus: „Nici măcar să nu te gândești la acestea. Timpul pentru studiu s-a terminat”.
 
Klaus a respirat profund și a spus: „Ce se va întâmpla cu cărțile? Le vei folosi pentru studenți în viitor? Le vei arde? Le vei ascunde astfel încât alții din afară să nu aibă acces la secrete, secrete care le-ar putea face rău?” Maestrul a spus: „Nu, de fapt, luăm toate aceste cărți, mii și mii de cărți pe care le avem aici în Școlile Misterelor, mergem afară și le punem în baruri și bordeluri, în castele și centre comunitare. Literalmente. Le punem în toată lumea, le ascundem, le punem într-un dulap sau într-un sertar sau în spatele unui perete sau altceva, cunoscând că persoana potrivită le va găsi la momentul potrivit. Niciodată prea devreme. Niciodată prea târziu. Vor avea acces pentru că sunt gata pentru ele. Chiar dacă poate nu vor realiza conștient aceasta, sunt pregătiți dacă găsesc cărțile.”
 
El a spus: „Într-o bună zi, cine știe, poate peste 200 de ani, alți oameni vor face la fel. Vor pune cărți în sertarele din hotel. (râsete) Cine știe? Dar acum, asta este ceea ce facem, să le punem în calea potențială a celor care vin cu adevărat către iluminare”.
 
El a spus: „Acum, Klaus, este momentul ca tu să pleci. Îți voi da o ultimă îmbrățișare, un ultim adio și apoi ieși pe ușă”.
 
Acestea fiind zise, ei s-au îmbrățișat. Au plâns, deoarece îl durea pe Maestru la fel de mult cât îl durea pe student. Îl durea pe Maestru să știe că frumusețea acestor Școli ale Misterelor, care se desfășurau de mii de ani în toată lumea, ajunsese la sfârșit; o eră care se sfârșea. Nu mai erau Școlile Misterelor. Nu mai erau izolări în păduri sau pe insule, departe de ceilalți. Maestrul știa că acesta era, de asemenea, sfârșitul unei ere uimitoare, dar și începutul uneia noi. O eră în care studenții se vor întoarce și vor fi în viață, trăind viața, experimentând viața. Fără ca doar să mai studieze. Fără să mai fie izolați într-un fel de refugiu departe de alte realități. Era timpul pentru experiență.

Fiecare dintre voi a avut această experiență a lui Klaus, într-un fel sau altul, la una din Școlile Misterelor cândva, în trecut; când vi s-a cerut să plecați, când s-a închis școala sau când, pur și simplu, când v-ați întors de la o plimbare într-o seară și ați găsit ușile închise. Nu mai puteați intra înăuntru. Era timpul să mergeți în experiență.

Mai întâi de toate, experiența voastră; experiența voastră de iluminare; fără să o mai studiați, fără să vă mai permiteți acea distragere. Unii ar vrea să contrazică aceasta și spun: „Oh, nu! Dar trebuie să studiezi. Trebuie să...” Ați făcut asta. Ați terminat cu toate acestea și, în esență, totul este la fel.

Ceea ce este scris în acea carte mare – ai vrea să ții acea carte sus, astfel încât să o poată vedea fiecare. (vorbind cu cineva îmbrăcat în călugăr care ține în mâini o Biblie mare) Și faceți o fotografie, dacă se poate. Ridică-te, dacă ai vrea. Da. Ce este scris... adu-o aici. Nu este suficientă lumină. Isus, doar așază-te aici. (râsete) Da. Da. Mulțumesc.

Frate. Daaa. Ce este scris aici, în această carte, cu toate – ehh! (se întinde să o atingă și sare înapoi) – cu toate paginile sale... (râsete)... O pot face! (mai multe râsete pe măsură ce atinge paginile). Cu toate paginile sale, tot ce este aici din Vechiul Testament, care este cam ca în zilele lui Tobias în Cercul Crimson, până la Noul Testament, care este ca în zilele lui Adamus... (Adamus oftează; câteva râsete) Tot ce este aici, ați putea studia fiecare cuvânt și nu veți merge niciun pic mai departe. 
 
Isus, ai vrea să urci aici pentru o fotografie? Doar pentru fotografie. Da. Trebuie să o facem. (Cineva spune: „Și cum rămâne cu Maria? Nu e corect.”) Ea nu a scris cartea.

„ISUS”: Nici eu n-am făcut-o.
 
ADAMUS: Știu! (ei chicotesc) Vroiam să aflu dacă ea știa... Vă rog, ați vrea să ne pozați împreună? Așteptați. Dați-vă ceva mai aproape acolo. Bine, acum pozăm împreună. Deschide cartea. Zâmbește larg, Isus. (câteva chicoteli) Stați mai aproape. Stați mai aproape. (Adamus își pune fața între ei cu un zâmbet prostesc; multe râsete și aplauze)
 
„ISUS”: Minciuni.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc, domnilor. Mulțumesc. (Adamus chicotește)
 
Mereu îmi place când se uită și persoane noi. Vor să închidă, dar pur și simplu nu pot. (râsete) Au auzit: „Ar trebui să te duci în acest loc numit gogoașa crimson” sau ceva apropiat. O găsesc pe internet. Apar așteptându-se la o întâlnire spirituală respectuoasă. Priviți la – arătați pe ecranul de aici – priviți ce primesc chiar acum. Da. Și, apoi... daaa. Asta este ceea ce văd. (Adamus chicotește) Bun. Mulțumesc. Gata. E prea mult.

Deci, unde eram? Oh, eram încă în poveste, nu-i așa?

Deci, ca fiecare dintre voi având propria experiență Klaus spunând gata cu studiul. Este vorba despre a experimenta. Și exact asta faceți.

Ați făcut-o în acea viață. V-ați întors în satele voastre sau ați călătorit către locuri noi, diferite. Oh, cu o inimă grea pentru că se închisese școala. Era atât de dificil să vă integrați înapoi în lume încât, majoritatea dintre voi, de fapt, n-au făcut o treabă prea bună cu asta, cu adevărat nu. V-ați regăsit în propriul vostru spațiu izolat. Probabil că având acel timp cu voi înșivă a fost bine, dar era atât de provocator să fiți înapoi în acea realitate.
 
Așa că ați venit în această viață și ați încercat să faceți din nou treaba cu studiul. Daaa. Nu că ar fi rău, nu vă judecați pe voi înșivă pentru asta, dar ați încercat să ajungeți din nou la studiu. Și stăteam alături de voi în tot acest timp spunându-vă: „Dați-i drumul. Eliberați-l”. Nu este nimic în acea carte, care să nu știți deja.

Veți învăța câteva lucruri prin noua mea carte numită „Memoriile unui Maestru” (râsete) – doar mediez câteva vânzări aici – deoarece vreau să întrec acea carte (Biblia). Acesta este obiectivul meu. Ai vrea să ridici acea carte din nou? Da. Daaa. Să întrec acea carte. Da. Bun. Așa că acesta este obiectivul meu. Vă păcălesc. Glumesc.
 
Așa că ați încercat să vă întoarceți la studiu, iar aceasta este despre a experimenta. Să o experimentați. Iluminarea este fără timp/atemporală; o veți experimenta în timp. Se va desfășura/dezvălui. Va fi realizată în timp. Este o propunere de tip „și”. Sunt ambele. Nu este singulară. Nu este una sau alta.
 
Ar fi trebuit să învățați deja, să înțelegeți – că sunteți iluminați și nu sunteți iluminați. Totul este deja acolo, dar veți trece prin experiența acesteia. Este un lucru de genul „și”.


Când ajungeți aglomerați sau ajungeți strânși de lucruri, opriți-vă un moment. Mergeți în cealaltă parte, în acel „și” – „Oh, sunt iluminat. Bun.” – și, apoi, dacă vreți să vă întoarceți și să jucați rolul de neiluminat, e în regulă. Respirați profund și jucați-vă cu asta. Și, apoi, jucați-vă în realitatea unde nu există un asemenea lucru precum iluminarea, deoarece, într-un fel, nu este. Este și nu este și aceasta este frumusețea ei.


Ingredientul cheie


Și, apoi, (jucați-vă) în acest întreg lucru care este amuzant. Odată ce vă mai relaxați puțin, este amuzant să vă jucați în realitatea acestei realități; aici pe Pământ totul a început cu niște coliziuni care nu sunt înțelese, numite Big Bang și a fost ceva hidrogen și heliu care s-au lovit în această mare explozie. Și, de la aceasta, a început acel mic organism, apoi a crescut și a crescut și s-a transformat într-o balenă și apoi, într-o maimuță și apoi, voi! Și toate acestea sunt știință și nu contează, iar voi veți muri și nu se va întâmpla nimic, luați ce puteți cât mai puteți. Aceasta este o realitate măreață în care să vă jucați. Și este o realitate. Este adevărată. La o adunare recentă am spus versiunea lui Adamus despre Creație. A fost uimitor. Și nu contează. 

Știți de ce nu contează? Știți de ce nu contează? Nu există Dumnezeu, să spunem, nu este Big Bang. Este doar acest mic organism și mica spumă verde de lac (un fel de mătasea broaștei/amiba sau, pe scurt, cea mai primitivă forma fizică de viață). Aceasta a fost cea mai timpurie formă de viață pe Pământ – spuma verde de lac – și, de la aceasta, ați apărut voi. Probabil că puteți să relaționați cu aceasta. În unele zile vă simțiți așa (ca aceasta). „Oh dumnezeule! Mă simt ca spuma verde de lac astăzi”. (râsete) Pentru că ați fost!

Este acel „și”. Este, de asemenea. Vedeți, aici începe să devină amuzant. Sunteți, de asemenea, spumă verde de lac. Așadar, ați crescut din această mică spumă pe sol/pământ, pe care nici măcar păsările nu ar mânca-o și, deodată, ați trecut prin acest lucru numit evoluție. Daaa, și nu există Dumnezeu, nu există îngeri, nimic din acestea. Doar spumă verde de lac. Nici măcar nu există un Dumnezeu al spumei verzi de lac. Spuma verde de lac este tot ce poate fi mai bun.

Așa că ați evoluat din aceasta și ați trecut prin a fi o broască țestoasă de mare, un timp. Știți voi, face parte din evoluție. Ați trecut prin faza de broască țestoasă și, apoi, maimuțe și apoi, oameni. Și iată-vă aici. Și nu există Dumnezeu. Nu există ceruri/rai. Nu, cu adevărat. Cu adevărat. Permiteți-vă să experimentați aceasta. Nu există ceruri. Când muriți, asta este. Asta este. Pffft! Știți voi, nimic altceva.

Este o propunere uimitoare și vă cer ca într-adevăr să vă jucați cu aceasta. Simțiți-o, deoarece, pe neașteptate, veți realiza: „Așteaptă Adamus. Se întâmplă ceva aici. Nu-mi pasă ce spui tu despre spuma verde de lac și apoi de a fi broaște țestoase la un anumit moment, este ceva în această întreagă imagine a evoluției care nu este încă luată în calcul, care încă nu este explicată. Este ceva aici. Cum a evoluat? De ce a evoluat? De ce s-a transformat în acestea? De ce mica spumă verde de lac este capabilă acum să trimită o rachetă pe Lună și, uneori, nu chiar atât de bine? (câteva chicoteli) De ce această spumă de lac poate ciocni atomii? Haide Adamus! Altceva se petrece aici.” Nu-mi pasă dacă vă înscrieți la teoria vieții despre spuma de lac sau la teoria Big Bang sau la Dumnezeu din ceruri sau că ați fost răi, așa încât, ați fost trimiși aici, jos. Nu contează în niciun fel.

Ce avem aici? Care este elementul comun din fiecare dintre aceste scenarii, care sunt toate adevărate, că veni vorba – de la spuma de lac la Dumnezeu și la tot ce există între ele, rasele extraterestre de bază care v-au creat și acum se luptă cu oricine vă vrea. De fapt, ele se luptă cu cine nu vă vrea (râsete), dar asta este altă teorie. Despre asta este lupta. Dumnezeul meu! Dacă nu ați fi fost atât de centrați pe ego – „Ei se luptă pentru mine”. Nu, ei se luptă pentru a vedea cine nu vă ia.

Care este elementul comun din toate acestea? (cineva spune „Conștiința”) Conștiința. Chiar dacă ar fi fost voba de spumă verde de lac, era conștiința și acea conștiință, pe măsură ce s-a extins, a creat Dumnezeul – a făcut-o – a creat cerurile și a creat toate dimensiunile. A creat magia. A creat totul.

Nu-mi pasă de unde ați venit, cum ați ajuns aici sau unde mergeți. Ați dobândit conștiință. Ați dobândit conștiință. Acesta este ingredientul cheie din tot.

Cu conștiința realizată – cu alte cuvinte, conștienți de conștiența voastră, Eu Sunt și Eu Și – cu aceasta, dragii mei prieteni, puteți trăi și experimenta și puteți fi într-o multitudine de realități. Realități care sunt absolut conflictuale și asta nu contează. Conștiința este elementul comun, fie că ați venit de la Dumnezeu, fie că ați venit din spuma verde, nu mai contează nicidecum. Nu trebuie să fie o mare poveste despre aceasta, deoarece marele titlu de aici este conștiința. Aceasta este.

Așa că Școlile Misterelor au fost închise pentru ca voi să puteți fi în experiență, astfel încât să puteți fi în viață. Destul cu studiul. Destul cu cărțile. Destul cu a trebui să înțelegeți calea voastră către iluminare. A fost făcută așa atunci, deoarece atunci erau aceste lucruri. A trebuit să ne izolăm. A trebuit să studiem unele dintre lucruri. Dar apoi, ați absolvit și iată-vă aici acum.

Iluminarea este atemporală; experiența acesteia este în timp și este minunată. Este absolut minunată. Și, de asemenea, vom ieși cu ea din timp. Vom fi în fază și vom fi defazați și nu mai contează, deoarece există un singur element pe care voi și numai voi îl dețineți pentru voi înșivă. Acesta este conștiința voastră. Merge oriunde mergeți și voi, la orice religie vă înscrieți, la orice filosofie deveniți limitat, este tot timpul acolo. Se numește conștiință. Nu are masă, greutate. Nu poate fi luată de altcineva. Nu poate fi dată la schimb.

Singurul lucru despre conștiința care este numai a voastră, singurul lucru despre aceasta, este că poate fi ascunsă temporar de către voi față de voi înșivă. Probabil este un joc, un act al conștiinței pentru a vedea cum este să fii limitat în conștiință, nu știu. Nu contează, deoarece conștiința este încă acolo. Nu poate fi îngropată pentru totdeauna. Nu poate fi ascunsă de voi vreodată pentru eternitate, niciodată. Nu poate fi luată niciodată de altcineva. Nu.

Energia. Energia poate fi luată – energia voastră, energia mentală, energia emoțională – dar conștiința voastră este mereu acolo.

Haideți să respirăm profund, o respirație foarte profundă.


Senzitivități

Următorul (subiect). Când ați plecat în experiență, mai ales în această viață și, mai ales, așa cum ați făcut recent... am ieșit din studiu, ne amuzăm. Și, așa cum v-am tot spus, eu sunt doar cel care distrage. Destul de evident. (câteva chicoteli în timp ce pozează) Nu încerc să ascund aceasta. Doar cel care distrage, pentru ca voi să puteți respira profund. A fost dur în afară. De fapt, ați fost duri cu voi înșivă. Deci, puteți respira profund și, într-un fel, cum spunea și Dave, să vă reîncărcați bateriile. Într-un fel, reveniți la voi înșivă.

Una dintre cele mai mari provocări pe care le are studentul-transformat-în-experimentator este senzitivitatea. Senzitivitatea, și acesta este unul din lucrurile dificile legat de părăsirea Școlilor Misterelor și ale părăsirii cărților - deveniți foarte senzitivi. Senzitivi fizic. Nu vă spun nimic nou aici. Pe neașteptate sunteți senzitivi la lucruri față de care nu ați fost înainte, în special la lucruri cum ar fi poluarea, dar, de asemenea, chiar la natură uneori. Vă mirați: „Oh, ar trebui să fiu spiritual – hapciu – în timp ce mă plimb prin păduri și fac lucrul de la lacul Walden Pond (se referă la lacul cu același nume din Concord, Massachusetts, SUA, care este faimos datorită scriitorului și filozofului H.D. Thoreau, ce a trait doi ani izolat acolo)”. Și vă întrebați: „Ce este în neregulă cu mine. Ar trebui să fiu...” Nu, nu, nu. Senzitivitate.

Vedeți voi, pe măsură ce conștiința este re-conștientizată – nu există un cuvânt englezesc potrivit pentru aceasta – dar, pe măsură ce conștiința este adusă în față/scoasă la iveală, pe neașteptate deveniți o persoană mult mai senzitivă în toate felurile, senzitivă fizic.

Care ar fi unele lucruri? Foarte repede, nu ne lungim, doar unul sau două cuvinte. La ce sunteți senzitivi/sensibili chiar acum? Este și senzitivitate emoțională, multă senzitivitate.

Ce vreau să spun este că, pe măsură ce intrați în tot mai multă experiență și deveniți tot mai senzitivi, vă văd cum apoi vă retrageți. Spuneți: „Oh! Asta este prea mult pentru mine ca să-i fac față”. Vă dați înapoi. Corpul vostru se deschide și face câteva lucruri excentrice din când în când, iar voi spuneți: „Oh dumnezeul meu, trebuie să mă controlez”. Vă dați înapoi. Ieșiți din experiență.

Și aceasta creează rezistență și rezistența este ceea ce doare cu adevărat. Nimic altceva. Are loc o rezistență, deoarece nu sunteți siguri dacă ar trebui (cineva strănută)... oh asta a fost bine. Nu sunteți siguri dacă ar trebui sau nu ar trebui. (râsete)

Astfel că sunteți ca într-o zonă intermediară ciudată de experiență, sezitivitate și rezistență, iar apoi ajungeți pierduți și confuzi și trebuie să strigați după ajutor.

Deci (către Linda), foarte repede cu microfonul. Nu cu pistolul (parte din costumația ei), cu microfonul. Pistolul mai târziu.

LINDA: Pardon?

ADAMUS: A fi senzitivi. La ce sunteți senzitivi în aceste zile? Ce vă afectează cu adevărat? Și vreau să o spuneți în așa fel încât ceilalți să vă audă și să spună „Oh, nu înnebunesc”. La ce sunteți senzitivi?

LINDA: Pot să ofer una?

ADAMUS: Da Linda.

LINDA: Oameni proști. (cineva spune „Da”)

ADAMUS: Bine. Și ar vrea să scrie cineva toate astea pe tabla magică de aici. Cine știe cum să facă asta?

LINDA: Pot să alerg încoace și încolo.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu. Nu, nu, nu. Oameni proști, asta este a ta. Și pune asta sus, te rog. Ați observat cum devin și director (de regie). Ahh! Da. Prea cald? Prea rece?

ELIZABETH: E în regulă.

ADAMUS: Du-te. Bine. Păstrați ușa deschisă.

Daaa. La ce ești senzitivă?

ELIZABETH: Par să fiu mai senzitivă ca niciodată la durerea oricui. Nu pot privi emisiunile despre copii care suferă, despre oameni care suferă. O pot simți, dar pur și simplu nu o pot suporta.

ADAMUS: Emisiunile televizate și filmele voastre. Este aproape mult mai ușor în aceste zile să vezi Bewitched (serial TV - Fermecat/Vrajit) decât unele dintre...

ELIZABETH: Corect! Everybody Loves Raymond (Toți îl iubesc pe Raymond).

ADAMUS: Daaa. My Three Sons (Cei trei fii ai mei). Daaa. Favoritul meu. Preferatul meu. Daaa. Fără violență.

ELIZABETH: Corect.

ADAMUS: O mică realitate artificială drăguță.

ELIZABETH: Da, într-adevăr.

ADAMUS: A avut un lucru bun care se desfășura. Daaa. Mayberry, știi tu. Ah! Mi-a plăcut să-l văd… (discuția este despre emisiuni TV și seriale TV americane)
 
ELIZABETH: Mergi prea departe cu Mayberry. (chicotește)

ADAMUS: Da, da! Urmăresc prin ochii tăi. De aceea știu aceste emisiuni stupide. Daaa. „Chiar le-a văzut?” Prin tine. Da. Bine.

ELIZABETH: Oh, aceasta a fost declarația mea.

ADAMUS: Bun. Mulțumesc.

ELIZABETH: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Bun. Să privești durerea și este graitor pentru show-uri TV și (astfel de) lucruri. Cât de mulți dintre voi preferă cu adevărat să vadă mai multă violență și băi de sânge și lucruri din acestea? Nu? Bine. Whew! Deoarece acolo este ușa. (câteva chicoteli)

La ce sunteți senzitivi?

SHAUMBRA 1 (femeie): Fizic, mai senzitivă la fumul de orice fel.

ADAMUS: Ohhh! Și eu. (râsete)

SHAUMBRA 1: Poluare, orice de tipul acesta.

ADAMUS: Daaa, daaa.

SHAUMBRA 1: Uh huh!

ADAMUS: Daaa. Cauldre se va lăsa destul de curând (de fumat). (mai multe râsete)

SHAUMBRA 1: Au fost oameni care au ars ramuri și lucruri din copaci și (fumul) a venit direct peste noi. Chiar și cu geamurile închise, aproape că m-am întors la o criză de astm, ceea ce nu am avut de multă vreme.

ADAMUS: Bine. Fum. Mult mai senzitivi ca niciodată la fum.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Bine. Okay. Haideți să facem asta foarte repede. Doar câteva cuvinte, la ce sunteți senzitivi?

LINDA: Așteaptă. Aici. Doar o secundă.

ADAMUS: La ce sunteți senzitivi?

LINDA: Mă uit după mâini (ridicate).

ADAMUS: Poate fi orice, fizic, emoțional.

PETER: Zgomot.

ADAMUS: Zgomot!

LINDA: Ahhh!

ADAMUS: Una mare. Linda.

LINDA: Ahhh!

ADAMUS: Poart-o cu tine sau roagă pe altcineva. Te rog. Încercăm să...

LINDA: Haide! Mă amuz prea tare alergând ca o nebună.

ADAMUS: Am șapte minute. Am o întâlnire în noaptea aceasta. Așa că vă rog. (râsete)

LINDA: Norocosul de tine.

ADAMUS: Așa că nu este necesar să notăm asta. Mda. Zgomot.

PETER: Zgomot. Da.

ADAMUS: Ce fel de zgomot?

PETER: Aș spune, ca un fost rocker, că acum nici măcar nu mai suport radioul.

ADAMUS: Mda, mda.

PETER: Astfel că acum mă aflu în întregime în modul silențios.

ADAMUS: Mda. Bine. Zgomot de mașinării. Aceasta te afectează pe tine?

PETER: Orice fel de zgomot tare, chiar persoane… șhhh! Ți-am spus eu. Zgomot. Fără zgomot.

ADAMUS: Mda, mda (amândoi chicotesc). Bine, și telefoane mobile sunând în timpul prezentării Maestrului, total enervant. Total enervant.

Zgomot de mașinării - cei mai mulți dintre voi nu sunt conștienți încă de aceasta, dar veți fi și va fi cu adevărat enervant și deranjant - dar sunetele pe care le fac mașinile, electronicele, mașinile electrice, ventilatoare, frigidere, oricare dintre aceste motoare, pentru că ele au o frecvență care este în mod particular enervantă pentru un Maestru senzitiv. Da.

SHAUMBRA 2 (femeie): Somnul. Tulburările de somn.

ADAMUS: Somnul. Tu ești senzitivă la somn sau ești senzitivă în somn? Ești alergică la somn? (câteva chicoteli). Aceasta este una dificilă.

SHAUMBRA 2: Nu pot dormi...

ADAMUS: Nu poate dormi. Mda.

SHAUMBRA 2: ...prea bine.

ADAMUS: Bine. Mda. Aceasta face parte din a fi senzitiv. Este mult mai mult legat de aceasta.

Haideți să facem o - ceea ce voi numiți - școala clovneriei voastre. Haideți să facem una despre dormit. Și da. Mda, aceasta ar fi una foarte bună. Și toată lumea ar adormi, iar camerele de filmare ar merge în continuare.

LINDA: Aceasta mi-ar plăcea. Aceasta ar fi una tare, într-adevăr.

ADAMUS: Așa că haideți să adăugăm una din acestea în programul nostru.

LINDA: Mda, mda. Somnul.

ADAMUS: Da. Ar dori cineva să noteze asta? Ei uită mereu.

PETE: Roboapeluri politice. (apeluri telefonice înregistrate)

ADAMUS: Nu știu ce înseamnă acestea.

LINDA: Oh! Nu le putem suporta pe acestea!

ADAMUS: Ce sunt acestea?

PETE: Primești apeluri telefonice automate. El spune acum… înțelegi…

ADAMUS: Guvernatorul tău te sună și îți spune: „Pete, ce mai faci tu astăzi?”

LINDA: În fiecare zi, îhî?

PETE: În fiecare zi și de patru ori pe zi, de cinci ori pe zi. Primesc mai multe roboapeluri...

ADAMUS: Tu ce îi spui?

PETE: Click. (închid)

ADAMUS: Oh! Bine. Ahhh! Ahh! Mda, mda. Okay. Vă aflați în mijlocul campaniei voastre.

LINDA: Electorale.

ADAMUS: Mda. Bine. Okay. La ce altceva mai sunteți sensibili? Haideți să le trecem în revistă  foarte repede. Îmi voi lăsa partenera să aștepte, dar nu prea mult. (Edith chicotește). Tu râzi, Edith.

SHAUMBRA 3 (o femeie): Copiii. (o mulțime de râsete)

ADAMUS: Știți voi, îmi place sinceritatea. Ai voștri sau ai altora? Mda, mda, mda. Deci, îmi pare rău, ai voștri sau ai altora?

SHAUMBRA 3: Și unii și alții.

ADAMUS: Și unii și alții. Bine. De ce sunt copiii enervanți?

SHAUMBRA 3: Sunt doar zgomotoși. Enervanți câteodată.

ADAMUS: Te enervează copiii sau părinții lor?

SHAUMBRA 3: Probabil și unii și alții.

ADAMUS: Și unii și alții. Ok. Bine. Mda, ei pot fi așa. Pot fi.

LINDA: În sensul acesta, Bonnie e foarte enervată. Dă-mi voie să o întreb pe Bonnie.

ADAMUS: Aș dori să înțelegeți că vă aflați într-o experiență acum. Studiul s-a încheiat. Toată această treabă este încheiată. Ne aflăm în experiență, însă își cere dreptul său și sensibilitatea, pe măsură ce vă deschideți propria conștiență. Veți deveni tot mai senzitivi. Voi vă retrageți tot timpul. „Pfuhhh! Oh, aceasta este ceva teribil.” Nu, nu încercați să-i opuneți rezistență. De fapt intrați în aceasta. Vom vorbi despre ea în câteva clipe, în merabh-ul nostru foarte succint. Voi fi acolo (aparent vorbind cu partenera sa de la întâlnirea ce urmează să o aibă). Te rog. (râsete). Bonnie, mda, tu la ce ești senzitivă? Shaumbra? Oh, nu, am aflat…(Adamus și Linda râd)

LINDA: Uite una.

ADAMUS: Bine. Încă două. La ce sunteți voi senzitivi?

SHAUMBRA 4 (o femeie): Conștiința fricii.

ADAMUS: De ce?

SHAUMBRA 4: Ei bine, vorbeam despre faptul că ne aflăm în campania electorală și, peste tot, peste tot este de parcă dacă nu faci asta, atunci o vei  pierde și atunci ne vom duce naibii cu toții și vom muri și lumea va începe să explodeze, și dacă nu faci asta…

ADAMUS: Și, și, și…

SHAUMBRA 4: Știi, și e ca și cum șterge, șterge, șterge, șterge.

ADAMUS: Așa, și. Deci cum ai denumi senzitivitatea ta?

Shaumbra 4: Conștiința fricii.

ADAMUS: Conștiința fricii. Mda, fobia fricii.

SHAUMBRA 4: Din moment ce toate fricile sunt doar frici. Mda.

ADAMUS: Mda, mda. Bine. Frica - oh! - atât de multă. Dar - trebuie să ne oprim pentru o clipă - de ce? De ce este atât de multă frică? Vă dați seama că este atât de multă frică fără ca, de fapt, să se întâmple ceva.

SHAUMBRA 4: Ei bine, media o propagă și…

ADAMUS: Ei, în media sunt doar oameni.

SHAUMBRA 4:...mda, și acum avem Ebola.

ADAMUS: Oh, da!

SHAUMBRA 4: Dacă puterile, care par să țină toți oamenii în frică, atunci ei pot să-i controleze pe toți.

ADAMUS: Mda sau - și, și; nu un „sau” - deh, mda, ei pot controla pe oricine. Asta pare ceva drăguț.  Aceasta sună bine. Și toată lumea și-ar dori să fie așa. Aceasta este constatarea mea. Ei o doresc. Ei doresc drama. Ei vor să simtă: „Mda, omul ne controlează pe noi”. Nuuu, omul nu poate să controleze pe nimeni, decât dacă cineva îi permite.

Astfel că lor le place. Le place drama. Le place această „Ebola lovește lumea!” Voi știți, gripa ucide mult mai multă lume. Nu aud prea mult la știri despre gripă decât să-ți iei acel prăpădit de vaccin, care este o conspirație, apropo. Mda. (unii chicotesc). Brrr! Brrr! Să iei vaccin de gripă…

LINDA: Aceasta a fost o glumă, corect?

ADAMUS: ...vă face să faceți lucruri ciudate. Brrr!

LINDA: Aceasta a fost o glumă?

ADAMUS: Nu contează! E o glumă, dar nu contează. Frică, vaccinuri de gripă, și aceasta este exact ceea ce urmează să primiți. Mda. Și apoi vă va fie de două ori mai frică deoarece: „Oh, nu mi-am luat vaccinul de gripă, acum mă voi molipsi de gripă de la toți acești oameni proști care mă înconjoară și de la copiii lor care fac zgomot” (râsete) „Și fumatul! Și apoi voi fi întrerupt de un telefon de la guvernator!” Dar apoi veți trăi între frica de aceasta și frica de a vă face vaccinul. Ați pierdut înainte de a începe. V-ați scufundat înainte de a fi plecat vreodată vaporul din port.

Dar, știți, oricât de amuzant și de stupid pare, acesta este modul în care oamenii trăiesc. Nu sunt condescendent, sunt doar realist. Astfel că tăceți din gură. V-am auzit. (câteva chicoteli)

Dacă nu puteți suporta aceasta, de ce ne priviți? Dacă stați acolo în fiecare lună ascultând, facându-vă propriile comentarii… hâșș, hâșș! Plecați! Sunt alte grupuri care sunt făcute chiar pentru voi. Se numesc zoo. Deci… (râsete)

LINDA: Ohhhhh!

ADAMUS: E un alt cuvânt care denumește viața. Și...

LINDA: Gata cu costumele pentru tine.

ADAMUS: Voi fi doar drăguț de acum încolo. Nuuuu. Nu, nu.

Deci revin la subiectul meu și trebuie s-o șterg într-o clipă de aici. Dar ah! Ia ghiciți? Și… am o problemă. Vedeți voi, am întârziat la o întâlnire, o întâlnire foarte importantă. Am întârziat la o întâlnire. Eu ce fac? Mă grăbesc oare cu prezentarea mea la Cercul Crimson? Încep să o zoresc? Încep să vorbesc atât de repede încât sărmanul translator e atât de… cred că a leșinat deja acolo. (râsete)

Sau vă spun „și”. Și. O să întârzii drăguțo „și”. (câteva chicoteli) Și nu mai este timp. Și nici nu am avut de fapt o întâlnire; am vrut doar să vă impresionez. (o mulțime de râsete) Și toate acestea sunt adevărate. Toate sunt adevărate. Absolut, fiecare dintre ele.

Ceea ce doresc să înțelegeți voi astăzi este acest „și”. Acele problemuțe nenorocite  - și nu mă uit la nimeni - și. Pe bune! Lăsați-o baltă. Sunt atât de multe realități și sunt toate adevărate. Nu este niciuna mai bună sau mai proastă.

Ați plecat… de fapt ați fost dați afară din Școlile Misterelor. Le-am închis. De fapt, v-am spus că le-am închis. De fapt, nu am făcut-o vreodată cu adevărat, dar a trebuit să vă spunem ceva! (râsete; Adamus chicotește) Nu mai rămăsese nimeni altcineva. Pentru că era timpul ca voi să încetați să mai studiați. Era timpul ca voi să experimentați. Ei bine, voi experimentați, dar voi ați intrat într-un mod foarte restrâns de a experimenta. Este ca și când ați intrat doar într-atât în acel rol, acel joc, acel costum, acea personalitate, încât ați uitat și eu mă aflu aici pentru a vă reaminti că mai există un foarte mare „și” înafară și înăuntru. Este pretutindeni. Este timp; nu este timp. E amuzant; nu este prea amuzant.

Și. Aceasta merge multidimensional. Voi vă aflați în experiență. Nu am spus neexperimentați; voi sunteți în aceasta și voi sunteți în experiența iluminării. Uhau! Uau! Spuma de lac în iluminare! (râsete)

Voi vă aflați în experiență și nu este singulară. Măcar petreceți-vă timpul al naibii de bine cu asta. Savurați fiecare moment. Nu este un test. Nu este un concurs. Și, în mod categoric, nu aveți cum să eșuați la asta. Nu aveți cum să vă iluminați greșit. Singurul micuț asterix pe care l-aș adăuga aici - cu siguranță aceasta v-ar putea lua un timp îndelungat, ceea ce nu este atât de rău, deoarece, ei bine, când vă veți da seama că, de fapt, nu există cu adevărat timp și că există timp, ce mai contează cât de mult durează. Întrebarea pe care v-o adresez înapoi fiecăruia dintre voi este, încă o dată, cum doriți să experimentați aceasta?

Acum, așa cum am spus mai înainte, nu veți scăpa de toate problemele voastre, mda, atâta timp cât veți trăi aici. Când locuiam în Școlile Misterelor, scăpaserăm de o mulțime de probleme. Nu mai trebuia să facem față vieții de zi cu zi sau rudelor noastre. Este teoria mea relativă despre iluminare - lăsați-vă rudele în urma voastră. (o mulțime de râsete)

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Aceasta a fost bună. Al naibii de bună. Îmbracă-mă ca pe un supererou în fiecare lună. (câteva chicoteli)

Deci unde rămăsesem? Oh. Și. Voi vă aflați în experiență. Vor mai fi probleme. Priviți la „și”. Lăsați-l să devină mare și urât și orice altceva și, apoi, priviți la toate „și-urile” și la toate ieșirile din acestea sau la toate soluțiile și la toate transformările care au loc. Și, apoi, doar lăsați-le să se întâmple. Nu munciți la ele. Nu vă gândiți la ele. Cum vă gândiți la ele, cum vă veți întoarce înapoi la limitări. Le lăsați să se întâmple. Voi doar deveniți expansivi cu acestea.

Veți deveni senzitivi. Atâta timp cât vă veți afla în corp fizic și în mintea omenească, nivelul sensibilității este crescut în intensitate. Nu este pentru că faceți ceva greșit. Este pentru că voi faceți ceva corect. Voi permiteți un nivel mai ridicat de conștientizare/conștiență. Conștiența vine înspre corp, înspre minte, înspre conștiință, către fiecare parte din voi. Voi deveniți mai atenți la zgomote și acestea devin mai iritante decât oricând înainte.

Ființele care au conștiința închisă pot să suspende zgomotele. Chiar dacă este un spectru neobișnuit de negativ ca volum și frecvență, ei pot să îl suspende. O persoană conștientă, de fapt, îl îmbrățișează și, astfel, ele învață că pot deveni orice fel de „și”. Dar ele nu încearcă niciodată să scape de acestea. Ele doar își pun conștiința lor acolo unde se întâmplă să aleagă (să o pună) în acea zi.

Veți deveni cu siguranță mai senzitivi la chestiuni din natură - acesta este un termen tehnic, „chestiuni naturale” - deoarece într-un fel voi nu sunteți cu adevărat naturali aici pe planeta aceasta. Nu ați fost, de fapt, spumă verde de lac, doar am glumit… și. (Adamus chicotește). Dar este un loc străin, iar voi sunteți vizitatori aici. Și, pe măsură ce corpul vostru de lumină se integrează, corpul vostru de lumină este de genul „Oh, uau. Ce este această chestie din aer?” Ca fapt divers, ce este aerul? Și lucrurile zboară prin aer și ele fac fum prin aer. Deci corpul de lumină nu este obișnuit cu toate acestea. Corpul de lumină, într-un fel, aranjează această sensi - ...devine senzitiv.

Ce este de făcut?  Ei bine, de fapt, îmbrățișați-o, permiteți-i, nu o respingeți și încetați să vă mai întrebați ce nu este în regulă cu voi și orice altceva. Voi doar deveniți mai senzitivi. Permiteți-vă să aveți experiența senzitivității, chiar și atunci când vă strănutați creierii afară. Corpul vostru se va ajusta în mod natural. El o va face, mda, dacă nu vă puneți voi cu el. Dacă încetați să mai luați toate acele suplimente și toate celelalte tâmpenii.

Atâta timp cât veți lua din acestea, corpul, în transformarea lui naturală, doar se va da îndărăt și va spune „în regulă, au de gând să ia toate aceste doctorii sau farmaceutice sau remedii naturale din plante. Ei bine, pfiuuu! În regulă, vom sta deoparte și vom aștepta.”

Și, odată ce veți începe să permiteți acest remediu natural, care se întâmplă să fiți chiar voi înșivă, atunci veți începe să treceți dincolo de unele dintre aceste sensibilități. Veți începe să fiți capabili să să vă acordați și să vă ajustați  la aceste energii, la nivele de conștiință și spectre de conștiință schimbătoare.

Veți deveni senzitivi la emoțiile oamenilor și la privitul la televizor și la toate celelalte din acestea. Nu este necesar ca voi să căutați să priviți filme violente ca să treceți prin acestea, dar vă veți ajusta la ele. Compasiunea vă va ajuta să vă ajustați. Vă veți ajuta pe voi înșivă să vă ajustați. Dar respirați profund, deoarece senzitivitățile se află aici. Voi nu sunteți nicicând singuri în toate acestea, oricum. Senzitivitățile sunt aici. O alta la care doresc să mă refer este frica. Simțirea fricii sau anxietatea este probabil un cuvânt mai potrivit. Mulți dintre voi v-ați simțit când ați experimentat anxietatea, anxietate fară motiv, neidentificabilă. Încercați să identificați ce este aceasta. Veți face orice începând cu a spune „Ei bine, sunt energii exterioare, energiile lumii.”

Mda, până la un punct. Veți spune că este nava-mamă care transmite fascicule de lumină către Pământ chiar acum, și…(Adamus cască) Niște „și-uri” sunt nițel mai interesante. Oricare ar fi scuza, veți încerca să găsiți un motiv pentru anxietatea aceea neidentificabilă.

Acum voi sunteți într-un proces mental și vă aflați într-o imensă rezistență. Iar atunci intrați în panică. Panica se adaugă la anxietate. Probabil că nu aveați  nevoie ca eu să vă spun toate acestea. Și apoi ajungeți la cabinetul medical pentru ceva.

Acum, nu-mi pasă dacă este total homeopat. Apropo, voi toți utilizați termenul homeopatic la modul cel mai incorect. Este o diferență între natural și homeopatic. Înțelegeți voi? Mda. Luați un remediu homeopat pentru panică? Luați panică, știți voi. Voi aduceți mai multă panică în voi ca să vă puteți ajusta panica. Dar vedeți voi, cuvântul „homeopat” - „Oh, aceasta este bună pentru mine”. Eu nu cred că întotdeauna este cel mai bun lucru.

LINDA: Ohhh, vom primi mesaje prin email.

ADAMUS: Nu-mi pasă. Nu-mi pasă. Îi voi lua pe cei cinci dintre voi care își doresc cu adevărat ascensiunea și ne vom distra împreună. Sau o mie și poate fi un milion.

Homeopatice. Vă rog, dacă veți lua ceva, înțelegeți câte ceva despre acestea din punct de vedere energetic. Nu este vorba numai despre a fi natural, ci că trebuie să fie bun pentru voi. De fapt, este chiar rău pentru voi. Este ca o doză pentru gripă. Eh? Își inserează acea calitate energetică în voi. Aveți atacuri de panică? Eu nu aș lua așa ceva. Apoi, în cabinetul medical aveți ceva care este doar natural. E în regulă. Este natural. Ar trebui să fie bun pentru voi, nu-i așa? Deoarece, niște savanți, pe undeva, au plantat niște produse naturale care veneau din Pământul murdar, la care voi sunteți alergici acum (câteva chicoteli) și le-au îngropat și le-au supus unei presiuni și le-au încălzit și le-au pus într-o sticlă și au spus „Natural”, pentru că ele nu conțineau doar o simplă chimicală, care este de asemenea naturală. Orice produs chimic este natural. Dar voi vedeți că scrie natural acolo, așa că ajungeți la ea pentru anxietatea voastră ca „remediu natural”. Nu se întâmplă nimic, astfel că deveniți și mai anxioși și, apoi, luați și mai multe pastile naturale și, apoi, deveniți și mai anxioși pentru că pastilele naturale nu funcționează. Apoi credeți că sunteți speciali pentru că trebuie să luați de zece ori doza recomandată pentru a mai simți măcar o particică de ceva, toate acestea pentru că era numit natural. Și sunteți gen: „Ei bine, eu am probleme speciale. Trebuie să iau de zece ori. Alți oameni trebuie să ia numai o doză; eu trebuie să iau zece. Deci eu sunt foarte special. Problemele mele sunt mari.”

Și, apoi, mai sunt produsele farmaceutice. Bune sau rele? De fapt, nu contează. Ele sunt puternice. Cu siguranță, sunt puternice. Ele depășesc fluxul electromagnetic și chimic din creier.  Ele vă vor da peste cap de-a binelea, vă vor trimite într-o călătorie. Poate că ele vor vindeca anxietatea. Sau, poate, doar poate, vă vor face să uitați de anxietate. Ea este încă acolo, însă acum v-ați dezamăgit pe voi la un nivel cu totul nou, un nivel chimic remarcabil, de a spune: „Eu nu am anxietate. Eu sunt calm. Namaste.” (râsete).

Și aveți această cealaltă parte care țipă: „Tu, prostănac idiot! Eu am anxietate!” Ahhh! Mă simt atât de bine. Ohh!” Aceasta este ceva interesant.

Ideea mea este că, înainte de a ieși de aici, atunci când ajungeți în acest punct datorită senzitivității voastre - acesta este cabinetul vostru medical, nu liliacul mort. (câteva chicoteli). Oamenii care privesc online nu prea văd aceasta la fel ca voi. „De ce indică el oare către liliacul mort?”

Atunci când ajungeți în cabinetul vostru  medical… (el ia pistolul de jucărie al Lindei) paac! „De ce se împușcă el singur astăzi?” (râsete) Voi de ce credeți?

Atunci când ajungeți în acel cabinet medical și mergeți pentru anti-senzitivitatea voastră, anti-anxietate, anti-orice, mergeți pentru homeopaticele voastre, cele naturale, cele chimice sau oricare, opriți-vă pentru o clipă înainte să o faceți. Respirați foarte profund. Și. Și.

Conștiința voastră înflorește; ea răsare chiar acum. Va înflori mai târziu, dar răsare cel puțin. Se deschide. Se expune pe sine la realități care au fost închise pentru un timp îndelungat; Încăperi din interiorul clădirii Sinelui care au fost în mod absolut zăvorâte/pecetluite pe dinafară (nt.- o posibilă referire la deschiderea celor Șapte Peceți  sau  Seven Seales - Tobias și citatul lui Jeshua din JOA ” In clădirea tatălui meu sunt multe încăperi)

Aceasta (conștiința) va simți discomfortul. Apoi se va simți cu adevărat bine.

Se va resimți ca fiind plină de teamă pentru o vreme, mai ales mintea voastră. Oh! Pe măsură ce vă extindeți dincolo de minte și micile ei jocuri nebunești, vă întrebați într-adevăr „Ce pot eu să fac? Nu pot să o controlez. Nu pot să o dirijez.” Dar nu știți ce să faceți. Respirați profund și, orice ar fi, doar vă amintiți acest simplu cuvânt „și”. Și. Aceasta nu este singura realitate.

Aceasta nu este singura realitate. Este mult mai mult ceea ce se petrece.

Doar respirați profund și apoi desigur vă reamintiți cuvintele nemuritoare…

ADAMUS ȘI AUDIENȚA: Totul este bine în toate…

ADAMUS:...dintre multele creații.

Vă mulțumesc, dragi Shaumbra. Ați fost o audiență încântătoare, dar lipsită de umor. Vă mulțumesc. Vă mulțumesc. (audiența aplaudă)

 

 

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Nicolae Bogdan Ioniță, Anca Apostol, Florin Mandiuc;
revizuire: Loredana Ioniță și Mirela Ghenea.

sursa:

www.crimsoncircle.com