MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Kharisma:
Kharisma 6 – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 7 februarie 2015
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Ce spuneți de puțină onorare pentru dragii noștri prieteni? (audiența îi aplaudă pe Gerhard și Einat) Minunată muzică. Minunată muzică.

Așadar, dragi Shaumbra, de unde începem? De unde începem? Haideți să începem de la sfârșit.

SHAUMBRA 1 (femeie): Adamus, conform cererii tale. (ea îi înmânează un platou conținând sandviciuri cu ton, pe care el le-a cerut/comandat în Shoudul anterior)

ADAMUS: Pentru mine?! (cineva spune "Uau!") Eu? (cineva spune "Ooh!") Sandvici cu ton.

LINDA: Oh, ton! Ohhh!

ADAMUS: Mmmm! (unii chicotesc) Cu cipsuri, murături. Revenim peste o oră pentru restul Shoudului. (râsete) Mulțumesc, draga mea.

SHAUMBRA 1: Plăcerea este de partea mea.

ADAMUS: Mai am doar o mică înghițitură aici. Mm-mm, mmmm, mm-mm, mm-mm, mmmm. (el mănâncă diferite lucruri)

LINDA: Atât de elegant. Atât de elegant. (râsete)

ADAMUS: Mmm! Mâncare omenească. Mmm.

LINDA: Aici, aici. Continuă.

ADAMUS: Mm, mm-mm. Nu.

LINDA: Ratezi tonul.

ADAMUS: Nu. Am nevoie de o masă cu față de masă și de un scaun corespunzător, o lumânare, ceva vin, desigur, și de o doamnă frumoasă. (o privește pe Linda; câteva chicoteli)

LINDA: Oh! Tocmai m-ai câștigat. (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Haideți să începem de la sfârșit. Să începem de la sfârșit cu aceasta, deoarece aceasta este, într-un fel, direcția în care se îndreaptă lucrurile. Este cu adevărat plictisitor să începem întotdeauna cu începutul și să mergem la final. Așa încât să mergem la sfârșit și să vedem ce naiba se întâmplă.

Sfârșitul este - ați acumulat o mulțime de reziduuri peste tot în voi. Sunteți, într-un fel, ca o apărătoare de vânt cu adevărat murdară care are nevoie de o curățare bună. Ați devenit atât de obișnuiți să priviți în afară prin apărătoarea de vânt, încât nici măcar nu realizați cât de murdară este până când (ea) devine curată, iar apoi: „Uimitor! Pot vedea din nou! Oh!”

Acesta ar cam fi punctul în care sunteți. Sunteți murdari. (câteva chicoteli) Este adevărat. Reziduu. Energie reziduală. Știu că ați trecut printr-o mulțime de... nu face asta. Nu cu sandviciul meu. 

LINDA: Nu l-am atins! Doar încercam să-l fac accesibil pentru tine.

ADAMUS: Bine.

LINDA: Ai nevoie de vin chiar acum?

ADAMUS: Urmează să facem un merabh și urmează să mănânc...

LINDA: Mușcă.

ADAMUS: ...în timpul merabhului. (câteva chicoteli) Așadar, dragi Shaumbra...

LINDA: Ca la Costco. (n.tr. un lanț de supermarket-uri) 

ADAMUS: Ah. Unde eram? Oh, sunteți murdari. (mai multe chicoteli) Ați acumulat energie reziduală în voi. Acum, (știți că) voi ați trecut printr-o cantitate colosală de eliberare (energetică). Oh, eliberarea a tot continuat ani și ani dar, de fapt, aceasta reprezintă o perioadă de timp foarte scurtă luând în considerare acumularea de credințe, gânduri, răni și orice altceva ce era nevoie să fie eliberat. Precum curățarea foilor unei cepe, așa cum spun ei, un strat după altul. Ați făcut o treabă bună cu decojirea (straturilor). Nu tu personal. (râsete) Se pare că transmit pe cineva prin channel, aici. (Adamus chicotește)

Ați făcut o treabă bună cu eliberarea acelor straturi după straturi, și nu a fost ușor. Nu a fost ușor, pentru că, ei bine, există o îngrijorare. Ce se întâmplă dacă dați următorul strat la o parte? Cât de cruzi (în sens de descoperiți, deschiși) și vulnerabili veți fi? Există, de asemenea, un anumit confort în a avea acele straturi și răni vechi, un anumit confort în a vă simți victime. Există. L-am avut și eu însumi. Încă este aici puțin din acea energie. Însă voi ați eliberat cea mai mare parte din ea, ceea ce este bine și de aceea putem face ceea ce facem acum. Dar este încă ceva reziduu pe care dorim să-l curățăm. Urmează să facem acest lucru astăzi.

Acel reziduu, de fapt, încă atrage în viața voastră situații similare - doar un pic de reziduu, un pic din acel vechi reziduu din voi, un pic din acea energie de victimă, un pic din acea energie a fricii. (Este valabil) Pentru unii dintre voi de aici - nu mă uit la nimeni în mod special - însă (este vorba) despre întuneric, despre acea energie întunecată. (Adamus chicotește)

Bine. Fiecare dintre voi v-ați jucat cu întunericul; aceasta face, pur și simplu, parte din creștere/evoluție. V-ați jucat cu întunericul. Întunericul este, de asemenea, foarte senzual, foarte sexual; există o mulțime de putere în întuneric. Cineva aproape că s-ar putea întreba: "De ce aș vrea vreodată să merg în lumină?" Nu există această energie mare/puternică în lumină. Ea este în întuneric. Este o putere colosală, o seducție colosală. Daa." Așa încât nu este de mirare că voi încă aveți unele din aceste reziduuri.

Apropo, voi ați crescut/evoluat și ați învățat că nu este nevoie de putere. Asta se întâmplă atunci când eliberați cu adevărat unele dintre acele lucruri vechi legate de întuneric. Nu mă uit la nimeni... decât la voi. (spune privind în camera care filmează) Voi, cei ce priviți online. Da, voi. Știți că vorbesc despre voi chiar acum. Daa, este vorba despre voi. Ah.

Deci, urmează să curățăm astăzi unele lucruri de acest fel. Vom avea un merabh foarte frumos, ohh, daa, cu ceva muzică frumoasă de înaltă clasă și vom elibera unele dintre aceste lucruri. Vom face asta fără efort, într-un mod minunat.

Așa cum au spus Cauldre și Linda mai înainte, voi, prietenii mei, faceți un lucru la care sunteți cu adevărat foarte buni, atunci când vă adunați împreună, iar acesta este să creați spații sigure. Pe cont propriu nu sunteți prea buni. (Adamus chicotește, Linda suspină adânc și sunt câteva chicoteli în audiență) Ei nu sunt! Nu sunteți într-adevăr atât de buni la crearea în mod personal a spațiului vostru sigur, deoarece întotdeauna vă aduceți deșeurile în el. Însă, când cineva vă invită să co-creați un spațiu sigur, sunteți foarte politicoși. Vă abandonați deșeurile în spațiul vostru nesigur și pășiți în spațiul sigur. 

Ar trebui să râdeți cu toții isteric chiar acum. Am atins un nerv? (doar câteva chicoteli) 

LINDA: Într-adevăr?!

ADAMUS: Cred că vom avea o sesiune de curățare cu adevărat lungă. Împreună, sunteți buni la crearea spațiilor sigure. (Aveți) Oportunitatea, ca și acum - este destul de sigur aici, până încep să mă plimb împrejur. Destul de sigur. Pur și simplu vă puteți relaxa în iluminarea voastră aici. De fapt, a remarcat cineva, că în timp ce cânta muzica, astăzi este ceva foarte diferit aici, este diferit în cameră. A remarcat cineva? Nu sandviciul meu cu ton. (Adamus chicotește) O dinamică foarte diferită despre care voi vorbi imediat, dar să ne întoarcem la sfârșit (n.tr. se referă la felul în care a început shoudul)

Vom permite cu adevărat ca acel reziduu să fie curățat și apoi vom lăsa acea kharisma să strălucească, acea lumină să strălucească. Acea lumină care este în voi chiar acum, dar într-un fel vă rețineți, nefiind foarte siguri ce este acea lumină. Nefiind foarte siguri dacă sunteți gata să o lăsați  în afară. 

Vă voi spune aceasta: dacă nu îi permiteți să iasă în afară în acest an, adică acum, chiar acum, va deveni foarte inconfortabil. Va fi mizerabil. Așa încât, într-un fel, sunteți în acel punct în care ori o faceți ori muriți. Făceți-o... uh, încercam. (Adamus chicotește)

LINDA: Uhoa!

ADAMUS: Nu să muriți, muriți. Dar să muriți, știți voi, pur și simplu folosesc expresiile umane. Făceți-o sau suferiți ca dracu. (câteva chicoteli) Poate că mă exprim puțin prea puternic. Doar făceți-o sau fiți anihilați. Nu chiar așa...

LINDA: Ohhhh!

ADAMUS: Pur și simplu nu sună potrivit.

LINDA: Asta a fost mai bună! (mai multe chicoteli)

ADAMUS: Cum aș putea să atenuez/îndulcesc asta?

LINDA: Vrei o murătură?

ADAMUS: Nu pot! Cum aș putea fi mai clar? Este timpul să vă lăsați lumina să strălucească. Este timpul să lăsați acea kharisma să iasă în afară, altfel, corpul vostru va avea dureri iar mintea voastră va deveni răvășită, așa cum este deja. Și, pur și simplu, va fi mizerabil, iar apoi, în sfârșit veți permite acelei lumini să iasă în afară și apoi veți spune: "De ce nu mi-ai spus asta mai devreme?"

Așadar, haideți să respirăm profund cu asta.

Prin urmare, cineva ar putea spune, într-un mod interesant, că deja am făcut curățarea. Deja am îndepărtat acel reziduu. Acel reziduu care, știți voi, este acel lucru ce vă determină să continuați să aveți aceleași experiențe, din nou și din nou, deoarece acel reziduu este ca un magnet. Continuă să atragă același tip de oameni, aceleași experiențe. Chiar dacă vă spuneți vouă înșivă: "Voi fi iluminat/ă. Voi fi într-o conștiință mai înaltă", însă încă este acel lucru lipicios care continuă să aducă aceleași experiențe vechi.

Deci, haideți să ne plasăm conștiința în curățarea, în eliberarea tuturor reziduurilor. Fiuh! Oh! Ceva s-a schimbat în cameră.

Acum suntem la începutul Shoudului. Ați observat ceva cu adevărat diferit aici, astăzi? Daa. Voi deja ați eliberat reziduurile.

KERRI: Uoo, hoo!

ADAMUS: Vă mulțumesc. (râsete) O singură voce, dar puternică, din spatele sălii. (Adamus chicotește)

Punctul meu (de vedere) este acesta: s-a întâmplat deja. De aceea s-a simțit diferit când am început, trecând prin asta, atunci când a cântat muzica. De aceea s-a întâmplat ceva diferit. Nu a trebuit să parcurgem calea liniară pentru a ajunge acolo. Era deja aici. Așteptați-vă din ce în ce mai mult și mai mult la așa ceva în viața voastră. Nu trebuie nicicum să mai pedalați la bicicletă, mergând pe drumul vieții. Așa cum a spus Tobias, cu ani în urmă: "Stați pe loc. Acum totul se mișcă (în jur). Totul vine la voi." Ah, ce concept. Puteți să permiteți asta, cu adevărat? (câțiva oameni strigă "Da") Trei voci. Trei voci, de această dată. Lucrurile se îmbunătățesc. Bun.


Saint-Germain și Shaumbra

Vă voi spune ceva în genul unei povești pe care am spus-o la (workshop-ul) Quantum Allowing (Permiterea Cuantică), dar vreau să o exprim/formulez pentru toți Shaumbra.

Puțin înainte de plecarea lui Tobias în 2009, pentru a se reîncarna din nou aici pe Pământ; și, că veni vorba, Sam a devenit mult mai activ în cadrul activităților Crimson Circle... va trebui să ne oprim aici un moment, până când viitorul întâlnește prezentul, iar cafeaua mea este servită prompt. Cineva ar putea gândi acum, cineva ar putea gândi, chiar dacă sunt, pur și simplu, un Maestru Ascensionat care a pregătit mai mulți Maeștri Ascensionați decât oricare alt Maestru Ascensionat, cineva ar putea crede că ar trebui să-mi apară cafeaua în mod magic. 

LINDA: Haide! Ai primit (sandvici cu) ton, murături și cipsuri din cartofi! Și încă mai vociferezi? 

ADAMUS: Dar cum voi mânca acestea fără cafea?

LINDA: Coca (cola) dietetică. 

ADAMUS: Aghhh!

LINDA: Cu Splenda. (un substituent fără calorii sub formă de zahăr)

ADAMUS: Oh! (audieța spune "Iuu")

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Oh! Oh! Ați putea privi la asta (referindu-se la o ceașcă pe care cineva o oferă lui Geoff și Lindei). Acum, într-adevăr. Am spus că sunteți buni la crearea spațiilor sigure când sunteți împreună, dar cineva, pe cont propriu, atunci când nu s-a aflat în spațiul sigur a creat un suport de lumânare, un suport de lumânare din cristal și a plasat o ceașcă de plastic în vârful acestuia, ca și cum eu voi bea din asta lăturile ce se află înăuntru? 

LINDA: Aici voi negocia. (Linda îi oferă cafeaua adusă de Sandra)

ADAMUS: Am mult respect pentru... ahhh!

LINDA: Voi negocia cu tine.

ADAMUS: Și o cană...

LINDA: Așa cum vrei.

ADAMUS: ...o cană corespunzătoare.

LINDA: Așa cum vrei.

ADAMUS: Da.

LINDA: Așa cum îți place.

ADAMUS: Ah. Hm.

LINDA: Bine, acum ai terminat cu protestele? 

ADAMUS: Da. Și, că ... (îi arată ambele degete mijlocii de la mâini Sandrei) pentru că mi-ai arătat degetul mai înainte.

LINDA: Suspin adânc! Ohhhh! (râsete)

ADAMUS: L-am văzut! L-am văzut. Iar acum te acopăr pe tine cu toate reziduurile tuturor de aici și online. (audiența spune "Ohhhh!", în timp ce el gesticulează din nou)

LINDA: Ohhhh! Ce înseamnă "degetul"? Nu sunt sigură dacă asta se poate traduce.

ADAMUS: Nu cred că avem nevoie să mergem în direcția aceea chiar acum.

Așadar, acum, unde eram? Ah. Urma să vă spun o poveste înduioșătoare, dar...

LINDA: Ai devenit distras de deget.

ADAMUS: Acum am devenit distras.

Deci, Tobias, în 2009, gata să revină pe Pământ, să se încarneze din nou pe Pământ, și mi-a spus, mi-a spus: "Saint-Germain, într-o zi vei învăța să iubești Shaumbra la fel de mult ca și mine.”

LINDA: Mmm.

ADAMUS: Cu adevărat, cu adevărat v-a iubit pe voi toți în cel mai profund mod. Cu adevărat a vrut să vă dea de-o parte toate problemele, toate slăbiciunile, insecuritățile, dar știa că nu o poate face.

El v-a iubit cu adevărat, iar când mi-a spus mie asta, m-a înduioșat profund. Apoi v-am simțit pe voi. (câteva râsete, Adamus chicotește) Am simțit acest grup (înăuntrul său). Un grup uimitor. Dacă nu este vorba de altceva, sunteți cu adevărat angajați, poate angajați în mod obsesiv în iluminarea voastră. 

Am simțit asta și am știut că vom avea un timp plăcut împreună și că vom avea, de asemenea, și momente grele/dificile. Am știut că va trebui să folosesc aproape orice aveam în sacoșa mea pentru a, uh... ei bine, nu în sacoșa cu trucuri, ci în sacoșa realizării. Că va trebui să scot aproape orice, deoarece cu toții ați trecut aproape prin orice. Ați trecut prin vieți (trăite) în ordine religioase, Școlile Misterelor și biserici. Ați fost abuzați în orice fel vă puteți imagina și ați fost abuzatori în aproape orice fel. Astfel, am știut că trebuie să folosesc aproape orice, variind de la provocare până la a-i face de-a dreptul pe unii să devină mânioși/furioși pe mine. Nu prea mult atunci când suntem împreună ca acum, dar știți voi cine sunteți (despre cine este vorba) - nu mă uit la nimeni, cu excepția voastră care priviți online - însă (a existat) mânia, distracția și distragerea, și, de asemenea, pătrunderea cu adevărat în unele energii de esență prin intermediul merabhurilor, cu spațiul lor profund sigur. 

Așa este, prietenii mei, că am început să lucrez cu voi și să realizez cu adevărat cât de angajați ați fost - și (cât de) confuzi uneori, dar cu adevărat angajați - că (acest lucru - iluminarea) trebuie să fie făcut.

Un alt lucru minunat a fost că am realizat că voi nu veți lua lucrurile doar din perspectiva valorii lor nominale (din perspectiva aparențelor). Voi urma să discerneți, chiar în legătură cu mine; că întotdeauna, întotdeauna, urma să vă întoarceți la dacă v-ați simțit bine sau nu (față de acel lucru, acea situație); și, indiferent de ceea ce am spus, indiferent de ceea ce am făcut, acela a fost un înalt, înalt nivel de integritate și discernământ.

Aceasta a însemnat o diferență imensă. Am parcurs un drum lung într-o perioadă de timp relativ scurtă. Știu că pentru voi nu pare a fi o perioada de timp scurtă, dar într-adevăr este. Și, conform cuvintelor adevărate ale lui Tobias, am învățat să vă iubesc foarte mult și dincolo de asta. Am un respect enorm pentru fiecare dintre voi pentru ceea ce faceți. Nu este ușor. Nu este ușor.

Ar fi mai ușor mai degrabă, într-un fel, doar să vă părăsiți corpul fizic și să plecați pur și simplu, decât să vă mențineți în această stare de limitare. Aproape că este mai ușor să spuneți: „Știi, am mers dincolo de ceea ce am crezut că voi fi capabil/ă să fac în această viață. Iar acum - uhiu! - devine puțin mai greu, așa încât pur și simplu voi pleca. Mă voi întoarce mai târziu. Voi lăsa pe altcineva să preia conducerea.” Dar nu ați făcut asta. V-ați blocat în ea și am realizat cât de dificil, confuz, agonizant și frumos este.


Acum este momentul

Deci, prietenii mei, spun asta deoarece știu, de asemenea, că acesta este anul realizării, în grade diferite și feluri diferite, dar - cel puțin - momente ale acesteia, cel puțin experiențe tangibile cu aceasta. Nu înseamnă în mod necesar că, deodată, veți ști totul, ceea ce nu înseamnă iluminare deloc. Dar veți avea aceste realizări și momente de sclipire care sunt atât de importante. Atât de importante, deoarece, odată ce aveți aceste momente, știți că este posibil. Știți că este real. Odată ce aveți acea adevărată realizare în conștiință, apoi știți că o puteți avea din nou și din nou și din nou. Apoi începeți să realizați că puteți avea acea stare de conștiință completă și puteți avea, de asemenea, starea de om limitat. Acestea pot fi împreună. Încă puteți experimenta viața omenească într-un fel pe care l-ați vrut tot timpul, într-un fel, și - în același timp - să fiți foarte conștienți și realizați și divini împreună - împreună și separat - dar puteți păși pe această planetă ca un Maestru și vă puteți bucura de această planetă ca un om.

Acesta este anul realizării pentru fiecare dintre voi. Nu este vorba despre calendarul acestui an, dar acum este momentul pentru acea realizare. V-ați plătit toate dările. Ați făcut toate cursurile. Ați experimentat toată suferința și acum este momentul. 

Ceva s-a schimbat în voi, în planetă. Ceva continuă să se schimbe cu acest lucru pe care-l numim Noul Pământ; realizarea că Noul Pământ poate fi aici pe acest Pământ. Poate că vechiul Pământ nici măcar nu-l recunoaște sau nu știe despre ce este vorba. Dar voi știți și exact că acest lucru este important.

Este anul realizării într-un fel pe care, probabil, nu l-ați așteptat și ar putea veni la voi atunci când l-ați aștepta cel mai puțin. Ar putea veni când stați aici la Shoud. Ar putea veni când faceți o plimbare în parc. Ar putea veni în mijlocul unui fel de agitație. Dar veți începe să aveți aceste realizări. Veți începe să înțelegeți ce este conștiința.

Folosesc foarte mult termenul - conștiință. Este conștiență. Este unde vă plasați realizarea voastră. Este unde vă plasați conștiența voastră. Este unde vă plasați Sinele vostru.

Este un cuvânt interesant. A fost folosit de foarte multă vreme și nu prea mulți oameni îl înțeleg încă, deoarece, în cele din urmă, conștiința este o experiență și asta este ceea ce veți avea în acest an - realizare, o experiență cu aceasta, dincolo de cuvinte.

Va fi ceva foarte personal și intim. Nu va fi despre Dumnezeu și îngeri coborând. Veți fi voi cu voi înșivă. Și, în acea experiență, în acea descoperire, veți realiza lucruri despre voi care sunt atât de expansive… (cuvântul) frumos nici măcar nu se apropie ca termen descriptiv. Este atât de glorios. Și apoi veți realiza că a fost mereu acolo. Dintotdeauna.

Este un sentiment foarte ciudat. Știu din „Știu că a fost dintotdeauna aici. Chiar dacă nu am realizat, știu că a fost mereu aici.” Este ca și cum ceva care a fost în umbră, întotdeauna prezent cu voi și, brusc, este iluminat și sunteți voi. Voi cei adevărați. Voi cei uimitori.

Este o experiență foarte stranie - „Ei bine, dacă am știut că era acolo - era atât de familiar - dacă am știut că era acolo, de ce nu am realizat-o mai înainte? Ce m-a ținut de la asta? De ce nu am permis pur și simplu?”

Sunt multe motive pentru asta. Ați putea spune că Sinele Liber, Sinele realizat, pe care îl puteți numi din viitor, dar nu este așa cu adevărat, acel Sine realizat vă permitea vouă, omului, să treceți prin experiențele voastre, care sunt experiențele sale. Nu de dragul lecțiilor sau al evoluției, ci numai de dragul experienței. Își permitea sieși să aibe o experiență profundă prin a fi om. Și, de aceea, a fost acest tip de separare artificială între om și divin.

Și vă puteți imagina divinul, de asemenea, în acest moment de realizare cosmică de sine însuși, divinul spunând și el: „Nu am prea realizat prin ce treceam ca om. A fost mereu acolo. Experiențele au fost mereu acolo, dar nu le-am realizat cu adevărat.”

Așa că este această frumoasă realizare de către toate părțile Sinelui și veți avea această experiență în diferite forme. Vă spun asta de pe acum. Veți avea această experiență pentru că sunteți gata. Sunteți absolut pregătiți.

Și vorbesc cu toată lumea, aici în sală, dar și cu cei care privesc. Iar această experiență, această descoperire sau descoperiri sunt de asemenea foarte dificile pentru că vă veți simți ca și cum sunteți trași înapoi într-o realitate limitată. Vă veți simți ca și cum ați fi trași înapoi în conștiința de masă și, în multe feluri, chiar veți fi. Veți încerca să vă agățați de acea experiență și să o replicați, să o aveți din nou. Nu o puteți face să se întâmple. Doar se întâmplă.

Va duce într-o anumită măsură la depresie, anxietate (Linda îi înmânează cafeaua), cafea (chicotind) și acela este momentul în care râdeți. Va fi foarte greu să râdeți, dar atunci veți râde. Veți dori să experimentați din nou. Odată ce ați gustat acea libertate, nimic altceva nu va fi suficient. Odată ce ați experimentat acea parte din Sinele vostru, și ar putea fi numită iubirea de Sine, este foarte greu să vă întoarceți într-o conștiință omenească limitată și va apărea depresia, furia, încercări exagerate de a recrea experiența.

Să zicem că aveți experiența când sunteți la pescuit. Este o zi frumoasă de vară și sunteți la pescuit, cum le place Maeștrilor și aveți această experiență, și este unul dintre lucrurile greu de descris prin cuvinte. Vă întoarceți la mal, vă întoarceți la viața voastră și deveniți deprimați, pentru că brusc simțiți că totul se contractă sau se strânge din nou.

Așa că ce faceți? Ei bine, ieșiți a doua zi cu barca, vâsliți departe și începeți să pescuiți din nou. E ca și cum: „La naiba! Unde este realizarea mea?” Aproape ați crede că este din cauza bărcii sau a peștilor sau a undiței sau orice altceva. Nu o puteți recrea în acest fel.

Ce puteți face este să realizați că, odată ce are loc descoperirea/realizarea - vreau să spun realizarea adevărată; știu că toți ați avut-o în anumite grade, însă aceasta va transcende orice ați experimentat înainte - odată ce aveți această experiență, este acea cunoaștere interioară că este acolo. Este reală. Nu mai este doar vorbărie. Nu mai este vorba doar despre cum ne întâlnim în acest fel în fiecare lună. Este atât de reală și acesta este momentul în care faceți două respirații foarte profunde și doar permiteți. Va reveni ca ciclu, ca să spun așa.

Exagerez simplificarea ei, dar veți avea această realizare cu adevărat, această uimitoare - „Oh! Această parte din mine a fost mereu aici”, iubirea și compasiunea și ușurința - aveți această realizare și vă întoarceți la viața voastră omenească. Ați putea spune că acea realizare face ca un fel de spirală interesantă - exagerez simplificarea - dar o spirală interesantă în sus până la divinitatea voastră și apoi înapoi, în jos. Ați avut aceste frumoase energii spiralate și acestea se vor întâlni din nou și din nou și din nou și din nou. Și, apoi, la un moment dat, la un anumit punct, pur și simplu vor sta conectate. Vor sta în conștiință, una împreună cu cealaltă.

Acesta este momentul când veți avea un zâmbet mare pe fața voastră, într-un fel, ca un zâmbet tâmp. Știți voi, Maeștrii au zâmbete tâmpite, știți, doarece ei pot. Doar… (Adamus demonstrează zâmbetul; câteva chicoteli) Zâmbet tâmp. Veți avea acel mare zâmbet tâmp pe fața voastră și veți ști că sunteți realizat, că sunteți Eu Sunt și că încă vă puteți juca ca om. Și acesta este lucrul uimitor.

Realizați că acești alți Maeștri nu au avut niciodată șansa de a rămâne și încă să se mai joace ca oameni? Puteți să vă jucați ca fiind limitați și să știți/cunoașteți că nu sunteți cu adevărat așa. Îl puteți juca pe „săracul de mine” și să știți că nu sunteți cu adevărat. Puteți juca ființa creativă absolut uimitoare, ființa omenească și chiar sunteți, dar sunteți divini, de asemenea. Puteți juca orice doriți. 

De asta aștept să apară cartea mea, Actul Conștiinței; aștept ca aceasta să apară, deoarece atunci veți înțelege cu adevărat. Este doar un act al conștiinței. Un rol. Vă puteți imagina jucând orice rol în orice fel vreți și să nu fiți îngrijorați că vă veți bloca în el? Fără să vă gândiți că este ceva fals, ci doar vă jucați cu conștiința. Poate acesta este subtitlul cărții care încă nu a fost lansată, „Joaca cu Conștiința”. Ah! Este uimitor. Uimitor.

LINDA: Iată o batistă pentru problema ta. (câteva chicoteli)

ADAMUS: (prefăcându-se că plânge) Iată batista pentru a-i scrie lui Cauldre un bilet și să-i spun să termine coperta.

Așadar, dragi Shaumbra, să respirăm profund.

Da, am ajuns să vă iubesc mult, și acesta este anul în care vom începe să realizăm. Fie asta, fie, vă spun chiar acum, dacă nu începem să realizăm acum, ori veți pleca din cauza frustrării și dezgustului față de mine sau de voi înșivă. Ori veți pleca pentru că sunteți atât de pregătiți, încât nu mai vreți să vă rețineți. Ori veți pleca voi, ori voi pleca eu. Vă promit. (cineva spune: “Nu”) Ba da. Ba da. De fapt, da, și de fapt asta este o veste bună. Pentru că dacă nu ajungeți la realizarea conștientă, să zicem, anul acesta, să zicem în următoarele douăsprez- … până de Valentine’s Day (14 februarie) anul următor. Este puțin mai mult de un an. Dacă nu reușiți, simt că nu mi-am făcut treaba de a vă bate suficient (râsete), de a vă distra destul, de a face orice ar fi. Nu simt că mi-am făcut treaba. Nu simt că v-am arătat cine sunteți cu adevărat. Așa că voi pleca dacă nu există realizări.

Acum, nu înseamnă că este vorba de fiecare dintre voi, dar măcar cinci. Măcar cinci. Așa că vă rog, cinci măcar. Ieșiți în față! Haideți. Să pornim o campanie pentru „Păstrarea lui Adamus”, așa că am nevoie de cinci! (pauză) Din partea mea, asta este amuzant. (câteva chicoteli)

Așadar, cred că este un angajament bun pe care să ni-l luăm chiar acum - până în februarie anul viitor. Marcăm data. Ori veți fi plecat voi, ori voi pleca eu, ori vom avea realizare.

LINDA: Cum arată plecarea?

ADAMUS: Uh, cam așa. Stai puțin. Stinge te rog luminile și oprește internetul. (în sală se face întuneric, câteva chicoteli)

(pauză)

Suficient de clar?

LINDA: Bine.

ADAMUS: (chicotind) Așadar, nu îmi place să pariez, nici ca om, nici ca Maestru, decât dacă știu că voi câștiga. (câteva chicoteli) Niciodată să nu pariați decât dacă știți că veți câștiga. Asta ar trebui să vă spună câte ceva despre ceea ce știu legat de viitor. Nu sunt medium. Nu fac preziceri. Sunt deja acolo. Da. 14 februarie 2016. Tssssss! Adamus a făcut o treabă bună! (audiența aplaudă și Adamus chicotește, apoi îi trimite un sărut Lindei)

Să continuăm.

Aceasta este… că veni vorba, este atât de frumos. Vreau ca voi toți să începeți să o faceți. Vă gândiți la viitor ca la ceva ce nu s-a întâmplat încă. Rahat. Deja s-a întâmplat. Este vorba, cu adevărat, despre cum vreți să aranjați elementele. Există elementele vieții, mici elemente ale energiei și variabile și lucruri, acțiuni și reacții și consecințe. Dar sunt ca niște piese de joc. Le puteți aranja cum vreți. Nu e obligatoriu să le aranjați liniar, de azi până mâine, până săptămâna viitoare, până luna viitoare. Nu! Amestecați-le. Aduceți viitorul chiar aici, chiar acum. Este absolut posibil. Este așa de distractiv când vă puteți juca în felul acesta. 


Anul Conștiinței

Acesta este Anul Conștiinței, după cum am spus și în ProGnost. Ei, fiecare an este, de fapt, anul conștiinței, dar sună bine. Este un titlu frumos. Acesta este Anul Conștiinței, dar așa a fost și anul trecut. Însă acesta este cu adevărat Anul Conștiinței. (râsete) Ei bine, de fapt este, pentru că anul trecut a fost anul conștiinței și, apoi, a fost ceva conștiință. Așa că anul acesta este, cu adevărat… acesta este Anul Super Conștiinței. (râsete și cineva spune “Cuantum”) Cuantum! Cuantum - super conștiință cuantum de cifră octanică mare.

Și este. De ce? De ce? Pentru că (a) așa am spus eu și deoarece așa ați spus voi și - știți, acesta este un lucru minunat de înțeles - oriunde vă puneți conștiința, realitatea este creată. Unde nimic nu exista înainte, brusc apare realitatea pentru că acolo este conștiința.

Așa că dacă cineva spune: „Da, acesta este Anul Conștiinței”, atunci așa este! Vedeți voi, atât de simplu este. Este atât de simplu. Dacă spuneți: „Acesta este anul realizării mele”, atunci este! Este acolo unde vă puneți conștiința, conștiența voastră.

Instantaneu, dacă vorbesc așa cum vorbesc aici și spun: „Da, voi pleca dacă nu realizați ceva sau voi veți pleca și nu voi mai avea pe nimeni cu care să vorbesc”, vedeți, ceea ce fac este că îmi pun conștiința acolo. A fost un fel de vid și l-am umplut. Și acum ne scufundăm în el și ne bucurăm de el. Îmi place.

Deci, când spun că este Anul Conștiinței, ei bine, poate că nu a fost acum zece minute, dar va fi acum, pentru că acolo este conștiința. Puteți lua un vid absolut - un nimic, un spațiu al nimicului, nici măcar un spațiu - vă puneți conștiința acolo și prinde viață.

Cum credeți că a fost creat Pământul? Credeți că au venit aici niște fluturași din familiile angelice și au dat cu praf de fluturași? Ei bine, cam așa ceva. Puțin. (râsete) Au avut ceva ajutor din partea inorogilor, bineînțeles și… (mai multe râsete) Nu! Ce s-a întâmplat a fost de genul: „Uau. Avem nevoie de un loc. Un loc care să fie diferit de toate locurile în care am fost până acum. Avem nevoie de un loc în care să ne putem comporta de-a dreptul bizar, ciudat și aiurea. Așa că haideți să ne punem toți conștiința în acest loc ciudat.” Nu a existat un loc ciudat înainte de asta și brusc locul ciudat s-a întâmplat. Se numește Pământ și univers. Și deodată a început să fie.

Nu a necesitat niciun fel de energie. Niciun fel de energie. Niciun fel de putere. Nu au fost necesare legiuni de îngeri. Nu a fost necesar Dumnezeu. Nu, a fost nevoie doar de câțiva dintre noi care să spună: „Știți ceva, haideți într-o călătorie de descoperire. Să ne punem conștiința în Planeta Ciudată și să lăsăm să se întâmple.”

Și este uimitor. Conștiința - booffff! - brusc a creat un univers, pur și simplu. Snap! De fapt a durat șapte zile - șase zile și am luat pauză într-a șaptea. (multe râsete) Ahhh!

LINDA: Ah! Ha, ha, ha!

ADAMUS: Ah! Ha, ha!

LINDA: Ah! Ha, ha!

ADAMUS: Și ce credeți? La fel și voi! La fel și voi! Am spus: „Ah, să ne odihnim în ziua asta.” Da. (Adamus chicotește) Încerc să văd cine este treaz și cine nu.

Așa că ne-am pus conștiința și ne-am dat la o parte, iar aici este, în parte, locul în care oamenii, voi, dați de necaz. Vă puneți conștiința undeva, fără energie, fără putere. Este doar conștiență. Atât. Doar: “Oh da. Planetă ciudată.” Conștiența, conștiința este acolo și apoi începe să înflorească. Acela este momentul în care vă retrageți. Un creator bun creează și apoi - pfffff! - eliberează creația. De ce? Pentru că, apoi, aceasta continuă să se extindă. Continuă să fie cea mai înaltă expresie a creatorului, într-un fel pe care creatorul poate nici nu a putut să și-l imagineze singur.

Creați ceva. Este frumos. Da, vreau să spun, a crea este frumos. Creați ceva ca și Planeta Ciudată și apoi vă retrageți și priviți cum propriile voastre energii creatoare continuă să se extindă, continuă să se exprime către voi, creatorul, în moduri care sunt nelimitate, în feluri pe care poate nici măcar nu vi le-ați putut imagina.

Imaginația și creativitatea - cam merg împreună - continuă să se extindă. Da! Creativitatea nu este singulară. Nu este ca și cum ați crea o pictură și gata. Atârnă pe un perete. Ați putea crede asta. Dar nu, continuă să se extindă multidimensional. De aceea unii dintre marii Maeștri puteau să picteze oameni pe pânză, să-i prindă acolo, să captureze - eh, nu este vorba de sufletul lor, dar ceea ce credeau ei că este sufletul lor - compoziția lor energetică. Și acea pictură continuă să se extindă și să se exprime. Nu vreau să mă ocup de asta acum, dar unele dintre cele mai mari magii negre au fost făcute prin pictură și puțin prin muzică. Oh! Atât de ușor. Atât de ușor. Unii oameni cred că trebuie să facă blesteme (râsete când Adamus ridică degetele mijlocii din nou) sau chestii de genul acesta și încearcă să pricinuiască… mai fac o dată la cameră. (iar ridică degetele mijlocii) Mulțumesc. Da. Acesta este Maestrul vostru Ascensionat care vă arată că totul este în regulă! (mai multe râsete)

Bine, acum să iau o îmbucătură. Mi-a adus asta… ai vreo legătură sandviciul cu ton, Sandra?

SANDRA: Nu. Este în siguranță.

ADAMUS: Oh, atunci sunt în siguranță să-l mănânc. (câteva chicoteli; Linda face ochii mari când ia o gură mare de sandvici) Mmmm. Mmmm. Mai vrea cineva? (cineva spune „Da”) Împărțiți-le între voi, dar pe ăsta îl păstrez pentru mine. (dă platoul cuiva din public) Mmm! Cei care mă priviți aveți puțină răbdare cu mine cât mănânc. Mm. Mm-mm? (îi oferă și Lindei)

LINDA: Nu mulțumesc! Te iubesc, dar nu.

ADAMUS: Mmm. Mmm. Mmmm. Bun, unde eram? Faimoasa magie neagră în picturi. Acum, nu vă apucați să fugiți acasă diseară și să începeți s-o pictați pe soacră sau pe fostele soții. (râsete) Vă cunosc, Shaumbra. Vă iubesc, dar vă cunosc. (Adamus chicotește)

Deci, faptul este că oricând un creator - ceea ce voi sunteți, că veni vorba. Vă amintiți aceasta? Suntem creatori. Eh, ați uitat. Dar un creator creează ceva, orice, nu contează ce este și (creația) este binecuvântată și o iubește… este bine să-ți admiri propriile creații. Opriți-vă cu rolul de umilință. Când creați ceva care este chiar bun, spuneți: „La naiba, e bun!” Gândiți-vă la mine. „La naiba, clar că e bun!” (câteva râsete) Apoi dați-vă înapoi. Creația va continua să se extindă și să creeze multidimensional și orice ar mai face. Dar nu se oprește, pentru că este bebelușul vostru. Este creația voastră. (lui Edith îi pică ceva în poală) Atenție. Tonul încă sare, direct din sandvici la tine în poală. (câteva chicoteli)

Creația vrea să continue să se exprime către creator - spre voi - bucuria sa, nelimitarea sa. Vrea să continue să exprime grația sa și împlinirea sa. Deci va continua să crească sau să se extindă, cum vreți să-i spuneți. Acesta este lucrul uimitor despre creație. Are o mulțime de implicații atunci când vă opriți un moment și simțiți aceasta. Tot ce faceți este, în mod fundamental, o creație, chiar dacă este creată sub hipnoză, altfel spus, programare veche. Tot a crea înseamnă și va continua să se exprime spre voi, va continua să crească.

Acum, să aducem conștiința în ecuație, care - în general - nu a fost acolo.

Așadar, brusc sunteți creatori conștienți. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu vă împleticiți de-a lungul zilei încercând să ajungeți la sfârșitul zilei. Pentru că oricum o întoarcem acum, sfârșitul zilei se va întâmpla înainte de începutul zilei. Așa că, în loc să vă împleticiți de-a lungul zilei, prin rutină, încercând să ajungeți la sfârșitul zilei, brusc deveniți conștienți. Deveniți conștienți că sunteți într-o zi. Adică, pare simplu, dar cei mai mulți oameni nu realizează: „Azi e o zi”. În Permiterea Cuantică (workshopul Quantum Allowing) le-am cerut tuturor să-și înceapă dimineața, chiar înainte de a se da jos din pat, cu: „Eu Exist.” Cu adevărat este unul din cele mai mărețe lucruri pe care le puteți face pentru voi înșivă. „Eu Exist” înainte ca picioarele să vă atingă podeaua. Sună bine, nu? „Eu Exist.” Intrați în acea cunoaștere și în acea claritate. „Ah! Uau! Sunt un creator. Sunt aici.”

Sună cu adevărat simplu, nu-i aşa? (cineva spune “Da”) Mda. Şi atunci o veți face o dată şi apoi veți uita. (cineva spune “Îhî”) Mda. (Adamus chicoteşte) Îhî! De ce aceasta? Ei bine, acesta este un cu totul alt Shoud, dar mă mir câteodată. Este atât de simplu. Realizaţi cât de mult timp şi energie şi conştiinţă cheltuiţi cu problemele voastre? În afară de, să spunem, o medie de 16 ore de veghe în fiecare zi, cât de mult timp credeţi voi, în termeni de conştiinţă şi energie, că sunt cheltuite cu problemele voastre?

SART: Şaisprezece.

ADAMUS: (chicotind) Sart, 16. Eh, acordaţi-vă mai mult credit. Cincisprezece şi jumătate! (râsete) Nu, de fapt, aş putea spune în mod realist, că aproximativ 60, 70 la sută din timp, oamenii îşi vor cheltui energia cu problemele lor.

Prin urmare, de ce este astfel când vă spun să vă începeţi ziua cu simplul “Eu Exist” - nu eu exist (mormăit), ci “Eu Exist!” - şi să simţiţi aceasta, această realizare, că voi existaţi! Vreau să spun, aceasta este vestea bună, nu-i aşa? (niciun răspuns) Oh. (cineva spune “Da”). Poate că 14 februarie, anul viitor nu este o atât de bună… (Adamus râde) 

Deci, cât de dificil este să vă începeţi ziua cu un simplu “Eu Exist” si să simţiţi aceasta. Vă va schimba în mod absolut perspectiva. În loc să petreceţi 70 la sută din timpul vostru cu probleme - timp şi conştiinţă - va începe să scadă înspre 50, 40, 30, 20. Veţi stagna pe la 15 sau 20 la sută din timp, încă, pe probleme. Nu pentru că nu puteţi scăpa de ele; voi nu vreţi să scăpaţi de ele. Nu. Pentru că, ştiţi voi, ajungeţi la acel procent scăzut - 15 la sută din timpul, energia, conştiinţa voastră îndreptată spre probleme - de fapt, este într-un fel amuzant. Aşa este. Este ca şi cum... nu vă veţi agăţa în continuare de ele. Este, oarecum, un fel de timp pentru puțin abuz de sine în fiecare zi. (câteva râsete) Este puţină flagelare. Este ca și cum (el mimează cum se biciuieşte singur) dar este într-un fel amuzant. Iar apoi, puteţi în continuare să vă raportați la alți oameni şi atunci să vă spuneţi vouă cât de buni sunteţi că puteţi scăpa de asta. Aşa că vă poziționați cam pe la 15 la sută. Nu, asta e bine. Este amuzant. Şi este așa o schimbare comparativ cu 70 la sută din timp, energie şi conştiinţă îndreptate spre probleme.

Vreodată v-aţi… (Adamus chicoteşte uşor) V-aţi oprit vreodată pentru o clipă... Trebuie să răspund la propria mea întrebare mai înainte de a continua - Nu! (râsete) V-aţi oprit vreodată pentru o clipă şi v-aţi spus vouă înşivă: “Știi tu, aceste probleme, doar continuă să se întâmple o dată şi încă o dată.” Deh. Aceeaşi problemă, de fapt. Aceeaşi problemă. Câte vieţi aceeaşi problemă împuţită? Aceeaşi persoană. Aceeaşi... ştiţi voi, vreau să spun, putem discuta deschis. Corect? (unele persoane spun “Drept”) 

LINDA: Poate.

ADAMUS: Această parte a încăperii este în regulă (râsete). Dar haideţi să spunem că discutăm despre alte persoane. Nu despre voi, desigur. Dar oare se opresc ei vreodată să spună: “De ce aceste probleme nu se sfârşesc niciodată?! Aceste probleme pur și simplu continuă.”  Persoane pe care le cunosc, mă uit la voi - nu privesc la niciunul dintre voi - dar ei au fost căsătorite de cinci, şase ori. (Adamus face o faţă neîncrezătoare, câteva râsete). Şi voi vă plângeţi de asta??! Adică, pot să înţeleg că faceţi asta pentru că vă place experienţa. Dar apoi vă plângeţi de ea?! Şi problema este că îi aud vorbind în mintea lor, iar ei nici măcar nu-şi mai amintesc numele foştilor. (mai multe râsete) Vreau să spun, dacă eu i-aş forţa cu adevărat, dar pentru ei este doar o foarte mare nemulţumire. Este o mare relaţie proastă şi unii dintre ei nici măcar nu realizează.  Se scoală de dimineaţă şi pornesc, “Cine este ea?  Oh, este cea de-a patra. Oh, în regulă.” (mai multe râsete)

Cantitatea de timp şi energie... bună dragă. (spre Linda; câteva râsete) Cantitatea de timp şi energie care se îndreaptă spre probleme şi voi puteţi schimba aceasta chiar aşa - click! - chiar aşa, cu conştiinţă. Cu conştiinţă.

Așadar, vreau ca voi să vă uitaţi acum la voi înşivă. Cât de mult din... puteţi pur și simplu să-mi daţi un “Eu Exist!” mai întâi dis de dimineaţă, înainte de a vă da jos din pat? (audienţa răspunde: “Da”) Voi spuneţi asta, dar puteţi să îl adresaţi către voi înşivă, pe acest Eu Exist, înainte de a vă da jos din pat? Nu este o formulă magică. Este o realizare. Este conştiinţă. Eu exist. Buum! Conştiinţă de bază. Atuul la orice altceva. Dacă vă puteţi scula de dimineaţă conştienţi, mai degrabă decât în modul în care faceţi asta, va schimba în mod absolut ziua curentă.

Nu trebuie să faceţi nimic în afară de asta. Nu trebuie s-o spuneți timp de 20 de minute. Nu trebuie să faceți nimic altceva. Doar treziţi-vă dimineaţa şi simţiţi acest - “Eu Exist” - iar apoi sculaţi-vă şi continuaţi-vă ziua, dar observaţi cum ziua voastră se aliniază foarte, foarte diferit. Voi vă aliniaţi diferit.

Anul Conştiinţei este Anul Conștienței, conştiența față de ziua voastră, conştiența conştienței. Conştiinţa nu este o putere şi nici o energie; este simplu conştiență. Şi este interesant, deoarece cineva ar putea comenta că: “Ei bine, oamenii trebuie să fie conştieți. Trebuie să fie capabili să conducă o maşină, să îşi scrie numele şi să îşi amintească codul numeric personal.” Ei bine, aceasta nu este conştiență. Aceasta este doar memorare. Este prea puţină conștiență sau deloc în asta. Ei nu îşi scriu numele cu conștiență (fiind conștienți). Își scriu numele, pur și simplu. Ca și cum bleahhh! Știți voi, doar repetă papagalicește. O fac din nou şi din nou şi din nou.

Acesta este Anul Conştiinței pentru voi. Este un an al conştienței. Este atât de simplu. Nu trebuie cu adevărat să lucraţi la aceasta. Trebuie doar să fiţi conştienţi. Aceasta schimbă totul.

Aceasta va schimba planeta - în mod absolut va schimba planeta - pe măsură ce conştiența va veni mai mult şi mai mult şi aşa cum am discutat la ProGnost, vor fi unii care în mod absolut se vor opune. Ei nu vor asta. De fapt nu doresc conştiență. De ce ar fi astfel? De ce nu ar vrea cineva conştiență? (audiența oferă diferite răspunsuri) Putere, schimbare, frică. Frică... odată cu conştiența vine, ei bine, conştiență. Apare realizarea, apare cunoaşterea. Şi poate că sunt o mulţime care nu doresc asta, care se tem de ea. “Ce se întâmplă dacă trebuie să mă uit la mine însumi şi n-o să-mi placă ceea ce văd?”

Am o întrebare interesantă - şi Linda, cred că este timpul pentru microfon aici - am o întrebare interesantă pentru voi. Pe o scală de la unu la o sută - 100 fiind cel mai înalt număr, desigur, şi unu fiind cel mai scăzut - unde se află conştiinţa umană pe o scală de la unu la o sută? Sunt doar curios să văd. Nu conştiinţa voastră, ci conştiinţa planetei.

LINDA: A planetei.

ADAMUS: Unu la o sută.

LINDA: Bine, voi merge la un expert.

ADAMUS: Unde se află conştiinţa? Ah! Unu la o sută. Unde ai posta-o?

PATRICIA: Douăzeci-şi-cinci.

ADAMUS: Am un număr şi... bine.

PATRICIA: Nu ştiu. Aşa mi-a venit.

ADAMUS: Okay, bine. Excelent. Unde se află conştiinţa? De la unu la 100. Acum, înţelegeţi că oamenii au fost pe planeta aceasta de milioane şi milioane de ani…

SHAUMBRA 2 (femeie): Zece.

ADAMUS: Zece. Bine. Coborâm repejor. (râsete)

PETE: Doi.

ADAMUS: Doi! Zăău Pete! De dragul lui Pete! (râsete)

LINDA: Ah, ha, ha, ha! De dragul lui Pete! Ha, ha, ha!

ADAMUS: Oh Pete!

LINDA: Este atât de amuzant!

ADAMUS: Bine. Doi, 10, 25. Aud cumva... aud cumva…

SHAUMBRA 3 (femeie): Cinci.

LINDA: Oh, ea a spus cinci.

ADAMUS: Cinci. (Adamus suspină) Vai... eu voi pleca anul viitor! (Adamus chicoteşte)

SHAUMBRA 4 (bărbat): Optsprezece.

ADAMUS: Optsprezece. Bine, a început să revină speranţa. Mda, a reînceput să revină speranţa. Ce este...

TAD: Treizeci.

ADAMUS: Treizeci. Eternul optimist aici. (Adamus chicoteşte) Bun.

MARY SUE: Eu voi urca până la 35.

ADAMUS: Treizeci-şi-cinci. Uau! Uau! Aud cumva un 40? (râsete)

LINDA: Bine, aşteaptă. Aici. Sandviciuri cu ton pentru tine.

SHAUMBRA 1: Patruzeci.

ADAMUS: Patruzeci.

SHAUMBRA 6: La aceasta m-am gândit mai întâi.

ADAMUS: Patruzeci. Bine.

SHAUMBRA 1: Mda.

ADAMUS: Nu există corect sau greşit. Deşi există (și) răspunsul meu. (câteva chicoteli)

LINDA: Mulţumesc. Oricine altcineva vrea să împărtășească?

ADAMUS: Încă doi. Deci, suntem undeva între doi şi patruzeci.

SHAUMBRA 5 (femeie): O sută, deoarece ne aflăm deja aici acum.

ADAMUS: Mda. Ei bine, eu vorbesc despre oamenii de afară. Nu… (cineva spune: “întregul univers”)

ADAMUS: Voi credeţi că ei se află la 100? Eu am plecat.

SHAUMBRA 5: Deoarece...

ADAMUS: Şi nu mai aştept până anul viitor.

SHAUMBRA 6: ...noi suntem aici acum.

ADAMUS: Eu plec chiar acum. (Adamus chicoteşte)

SHAUMBRA 5: Noi vom ajunge la final acum.

ADAMUS: Da.

PETE: Trei.

ADAMUS: Oh Pete! Doamne! (râsete) Tu ai crescut cu 50 de procente în doar două minute. Uimitor.

SCOTT: 22.33.

ADAMUS: 22.33. Bine. Aşa e bine. Ai grijă să, știi tu, să extrapolezi asta în continuare?

SCOTT: Punct, punct, punct.

ADAMUS: Punct, punct, punct. Mda. În regulă, bine. Încă unul.

ALI: M-am gândit mai întâi la 24.

ADAMUS: Douăzeci-şi-patru. În regulă, bine. Interesant.

LINDA: Oh, unul de încheiere. Unul de încheiere.

ADAMUS: Unul de încheiere.

SART: Este doar Sart (râsete). Nu, eu aş spune aproximativ 40.

ADAMUS: Aproximativ 40. Bine. Sunt surprins că niciunul dintre voi nu a spus: “Nu contează”, pentru că nu contează. Numărul meu este de fapt 26. Douăzeci-şi-şase. Noi doar am depăşit într-un fel intersecţia cu punctul sfertului, douăzeci-şi-cinci. Şi nu este niciun număr oficial în celelalte tărâmuri, dar eu am făcut o măsurătoare. Eu m-am uitat la potenţialul real pentru trăirea întrupată pe această planetă, pentru conştiinţă.

Înainte - aş putea spune - înainte ca ceva mega super quantum să se întâmple, planeta se va cam duce cumva într-altă parte, dar în condiţiile actuale de pe planetă, aproximativ douăzeci-şi-şase.

Nu ştiu dacă aceasta este o veste bună sau o veste proastă. Cred că este o veste bună, deoarece avem potențialul de maturizare. (câteva chicoteli) Cred că aceasta este... dacă va uitaţi la ea din perspectiva tuturor acestor milioane de ani, cât de mult credeţi că va mai fi nevoie pentru a ajunge la, haideţi să spunem, 60, dacă a luat milioane de ani pentru a ajunge la 26?

LINDA: Treizeci-şi-cinci de ani.

ADAMUS: Încă treizeci-şi-cinci de ani?

LINDA: Mda.

ADAMUS: Pentru a ajunge la 60?

LINDA: Mm hmm.

ADAMUS: Şi fără tulburări majore pe planetă?

LINDA: Nu am spus aceasta.

ADAMUS: Ah! Ah! Bine.

Deci aş spune aproximativ 26, cu alte cuvinte, pentru a spune că mai este încă o cale lungă de mers. Dar Linda are absolută dreptate. Nu va lua milioane...

LINDA: Ce a fost aceea?!! Oh, Doamne! Se înregistrează cumva? Poţi să redai asta pentru Geoff?

ADAMUS: Măcar o dată… (Linda râde tare)  astăzi, Linda are absolută dreptate, deoarece aşa cum am mai spus de multe ori înainte, conştiinţa atrage conştiinţă. Este cam un fel de efect al bulgărelui de zăpadă şi aceasta începe să se întâmple. Astfel că nu vor mai fi necesari încă trei sau patru milioane de ani pentru a ajunge la cincizeci. Ar putea fi doar o chestiune de zece ani sau cincisprezece ani. Într-un fel nici nu prea contează, în cele din urmă, ci doar pentru a vă oferi un fel de concept despre... conştiinţa care este de fapt cam scăzută. Este într-adevăr. Şi dispare. Urcă şi coboară. Au fost puncte în care ar fi putut fi paisprezece, urcând spre douăzeci, coborând înapoi la opt. Conştiinţa cam vine şi pleacă. Dar acum, că are un cap plin cu abur (n.tr. însemnând o culme de moment, precum presiunea la un moment dat în motorul cu aburi), şi cu Maeştrii întrupaţi, cu voi într-o stare omenească foarte conştientă, urmează să se accelereze foarte rapid.

În aceste condiţii, vor fi probleme, deoarece vechile sisteme pur şi simplu nu vor putea să manevreze constiinţa. Și, nu neapărat este vorba despre războaie sau orice altceva de acest fel, însă vechile sisteme pur și simplu nu vor fi capabile să administreze asta. Prin urmare, înseamnă că oamenii trebuie să fie foarte flexibili, foarte adaptabili.


Maeştrii Ascensionaţi

Şi - eu voi evidenția un punct aici, mai devreme sau mai târziu - ceva interesant s-a întâmplat recent cu conştiinţa şi, de asemenea, cu conştiinţa voastră. La evenimentul ProGnost, am vorbit despre această Cameră a Maeştrilor Ascensionaţi, reuniunea o dată pe lună cu Maeştrii Ascensionaţi. A fost destul de semnificativ. Într-adevăr, noi nu am fi putut face acest lucru înainte - cu doi ani, cu trei ani în urmă. În primul rând, Maeştrii Ascensionaţi care acum sunt copii, în cea mai mare parte - cu vârste de doi, trei, cinci, şase, şapte ani - nu erau încă pregătiţi pentru aceasta. Voi nu eraţi încă pregătiţi pentru aceasta. Aţi fi intrat în acea Cameră şi aţi fi început să o ardeţi aiurea şi să începeţi să aduceţi (cu voi) o droaie de makyo. Dar acum noi putem face aceasta. Acum pot vedea cum voi intraţi în aceasta Cameră a Maeştrilor Ascensionaţi când este lună plină şi doar sunteţi în acea delicateţe. Doar sunteţi în acea energie fără toată acea pălăvrăgeală şi tot acel makyo şi orice altceva. Doar puteţi fi cine sunteţi în acel loc. Foarte frumos.

A fost un punct important, de asemenea, deoarece aceşti Maeştri Ascensionaţi au corpurile unor copilași şi, într-un fel, au inimile şi conştiinţa unui Maestru, dar încă au mintea unui copil. Astfel că ei trec printr-o mulţime de ajustări. Dar, sunt acum în punctul în care pot veni aici, la fiecare şi oricare dintre întâlnirile noastre. Ei nu făceau aceasta înainte. Dar când v-am spus mai devreme, dacă aţi observat ceva diferit astăzi, ei se află la adunarea noastră acum.  Nu se află aici pentru a învăţa sau a preda. Ei se află aici pentru a fi în acest spaţiu sigur astfel încât ei să se poată realiza pe ei înșiși.

Acum, realizarea lor va urma să fie un pic diferită de a voastră. A voastră este despre realizarea lui Eu Sunt. Dar ei vin aici pentru a-și realiza umanitatea într-un fel în care nu au mai realizat-o înainte. Astfel, vă puteţi imagina convergenţa de energii care are loc acum. Ei se află aici. Ei se află aici, alăturându-se nouă, pentru Shoud, şi vor continua să se afle aici. Voi - permiţând realizarea sau conştientizarea divinităţii voastre; ei - permiţând realizarea propriei umanităţi. Destul, destul de impresionant. Destul de uimitor. Ceva cu siguranţă este diferit aici.

Așa încât, haideţi să respirăm profund şi doar să simţim aceşti Maeştri Ascensionaţi în micuţe... este dificil de imaginat câteodată un Mare Maestru Ascensionat alergând, salivând şi cu mucozități ce-i curg din nas, uitând să-şi pună pantalonii pe ei sau lucruri de genul acesta. Ei sunt cei maturi. (râsete)

Oferiți-vă un moment doar pentru a simţi aceasta, cum ei ni se alătură aici. Într-adevăr privesc, spre a realiza umanitatea pe care nu au permis-o niciodată în vieţile lor.

Ce convergenţă se desfăşoară aici.

(pauză)

Acum, încă un lucru şi apoi vom trece la merabh-ul nostru.

LINDA: Mmm.

ADAMUS: Mmm. Ehh, aceasta este tot ce vreţi voi, merabh-urile.

Dumnezeu

Încă un lucru. Voi face puțină emfază despre Dumnezeu și dacă nu vă plac discuțiile despre Dumnezeu, culcați-vă.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Și motivul pentru care o fac, în acest timp al conștiinței și conștiinței de pe planetă, numărul douăzeci și șase al conștiinței este un rezultat direct al lui Dumnezeu... al lui Dumnezeu. Nu că Dumnezeu ar impune asta (n.tr. este cauza), ci Dumnezeu. Este plafonul de sticlă al conștiinței. Este plafonul de sticlă al abilității omenirii să se extindă. Dumnezeu. Dumnezeu. Conceptul de Dumnezeu, conștiința despre Dumnezeu este ceea ce menține lucrurile, într-un fel, încapsulate.

Acum, pot sta aici și pot vorbi despre Dumnezeu, nefăcându-mi griji că aș fi lovit de trăsnet, deoarece nu este Dumnezeul meu care să facă asta. Este al altcuiva și frica acestuia/acestora. Nu mi-e teamă de Dumnezeu, deoarece sunt propriul meu dumnezeu, așa cum voi sunteți al vostru.

Dar această planetă, chiar acum, are acest plafon de sticlă al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, menține artificial lucrurile înăuntru. Este credința foarte veche a oamenilor despre ceea ce este Dumnezeu. Și o parte a reziduurilor voastre, prietenii mei, încă este acel Dumnezeu, încă sunt probleme vechi legate de Dumnezeu, parțial datorită creșterii voastre, parțial doar pentru că o creează conștiința de masă.

Dumnezeu nu este nimic mai mult decât conștiința de masă. Este atât de simplu. Dumnezeul pe care oamenii presupun că-l venerează, acel Dumnezeu nu există cu adevărat. Acel Dumnezeu nu este creatorul. Dumnezeul pe care-l venerează oamenii este doar conștiința de masă.

Și este amuzant, deoarece unele dintre ființele cele mai habotnice și orientate spre credință pe care le-am întâlnit vreodată aveau cele mai mari îndoieli, cei care l-au vândut cu adevărat pe Dumnezeu. Ei bat în Biblie, rostesc scripturi, continuă despre Dumnezeu și Isus și nu au niciun concept despre ce sunt fiecare dintre aceste lucruri. De fapt, ei se îndoiesc foarte tare. Dar ce fac ei în îndoiala lor? Devin cei mai mari apărători. Devin cei mai mari apărători și judecători ai altora. Dacă priviți în inima unuia dintre aceste tipuri foarte conservatoare, ultra-ortodocșii – (sunt) cei mai mari neîncrezători. De ce? Ei bine, este evident. Vorbesc despre Dumnezeu. Îl predică pe Dumnezeu. Judecă pe baza lui Dumnezeu, dar încă nu l-au experimentat. Încă mai trebuie să-l simtă.  

Deci, asta nu v-ar face să vă îndoiți în mintea voastră? Dacă ești cel mai mare avocat a ceva, cel mai mare susținător al plăcintei de bezea cu lămâie, dar nu ai gustat-o vreodată, nu ar cauza aceasta vreun conflict intern că, probabil, este ceva în neregulă în paradis? Și asta este exact ceea ce avem pe această planetă – cei care se țin viguros de un Dumnezeu care nu există. Nu au niciun concept. Este un Dumnezeu omenesc foarte vechi.

Aduc aceasta în discuție deoarece este o problemă încă prezentă în fiecare dintre voi, într-un anumit grad. Până la un anumit grad. Dumnezeu este acel lucru pe care oamenii îl plasează deasupra și în afara lor înșiși. Cea mai mare putere, necunoscutul, misteriosul. Dar a fost o conștiință ciudată despre Dumnezeu, să-l iei și să-l pui în afara cuiva, să-l faci a fi ceva în altă parte. Este aproape necuviincios să spui că este aici.

Deci, unde este conștiința? În afară, în altă parte. În necunoscut. Necunoscut. Pentru a fi descoperită cea mai mare ființă. Conștiința l-a pus pe Dumnezeu în afară și de aceea încă suntem la douăzeci și șase. Dar, acest grup – acest grup – are abilitatea să-l pună chiar aici (înăuntru).  Conștiința Spiritului, Sursa, Eu Sunt, Eu Exist, să o pună chiar aici. Despre asta este vorba în iluminarea încorporată. Nu despre conștiința unui Dumnezeu din afară sau a unui creator din afară, ci chiar de aici. Sună atât de simplu. Este. Este doar... daaa.

Vedeți, acolo unde nu era nicio realitate, acolo unde nu era nimic, acolo unde nu era adevăr înainte, deodată devine așa - odată ce conștiința este acolo. Puteți să mă contraziceți și să spuneți: „Ei bine, cum pot ști? Cum va fi atunci când deodată Dumnezeu este aici?” Deoarece conștiința voastră este înăuntru, deoarece conștiința voastră despre Dumnezeu este deodată integrată, încorporată, acceptată și permisă în interior. Și apoi devine așa.

EDITH: Se simte magnific.

ADAMUS: Se simte magnific.

Dar am spus la sfârșitul începutului nostru că încă mai este ceva murdărie acolo înăuntru. Încă mai este un atașament față de Dumnezeul conștiinței de masă, care nu este Dumnezeu deloc. Dumnezeu să-i ajute pe toți cei care cred în acel Dumnezeu, deoarece nu este adevărat deloc, nu are nicio treabă cu adevărul. Dacă ar fi venit cineva la mine și ar fi spus: „Adamus Saint-Germain, ce este Dumnezeu?” Conștiință. Conștiență. Eu Sunt-ul. Și, apoi, totul izvorăște de acolo – viața, creativitatea, experiențele, bucuria, luptele, totul. Dar începe... Dumnezeu este doar Eu Exist. (cineva spune „Predică-l frate!”) Și nu este în afară. Este chiar aici. Daaa! Daaa! Te-am auzit frate! Daaa, daaa! Dați mai departe coșul. Repede Linda! Repede! Repede! (râsete) Avem un bol aici, doar dați-l mai departe! În regulă. (n.tr. Adamus glumește referindu-se la practica din bisericile catolice, unde, în timpul slujbei religioase se face o colectă prin transmiterea din mână în mână a unui coș în care se pun bani)

Deci, prietenii mei, concluzia este douăzeci și șase, numărul, deoarece este un plafon de sticlă despre Dumnezeu. Oamenilor le este frică să-l străpungă. Sunt terifiați să-l străpungă. De fapt, mai bine s-ar întâlni cu Satan decât să încerce să străpungă acel plafon de sticlă despre Dumnezeu, deoarece va sfărâma fiecare sistem de credință. Le va sfărâma toate atașamentele și conexiuniunile lor cu ceea ce gândesc că este realitate, care nu este deloc realitate cu adevărat. Va schimba totul. Și o face. Și voi o faceți. Nu este chiar atât de rău.


Merabh-ul Curățării

Dar haideți să facem o mică baie. Haideți să aducem frumoasa muzică a lui Einat și Gerhard. Și vă voi cere așa: nu faceți niciun efort cu nimic, aici. Doar permiteți energiilor voastre magice, ale conștiinței voastre, ale propriului vostru Eu Sunt, să curețe din acel reziduu – reziduul religios, reziduul new age, reziduul spiritual – și doar lăsați-le să curețe o parte din acestea. Și, în timp ce fac asta, să dizolve plafonul vostru din sticlă despre Dumnezeu.

Vedeți, cât timp este acolo acel plafon de sticlă despre Dumnezeu, este o limitare a conștiinței. Cât timp acolo este acel plafon artificial al conștiinței, atunci vă veți simți comprimați și ținuți înăuntru, veți simți o durere în corp și nebunie în creier.

Haideți să respirăm profund și să reducem luminile (n.tr. din încăpere). Deci, acesta este un fel de merabh de curățare.

Haideți să respirăm foarte profund.

(începe muzica)

Este ca și cum ați merge la spălătoria auto, într-un fel; nu trebuie să faceți nimic. Nu sunteți acolo să spălați mașina (n.tr. voi înșivă), să dați jos murdăria. Doar aduceți mașina înăuntru, apăsați acel butonel.

Știu că unii dintre voi spun: „Oh! A apărut semnul: `Spălătoria nu funcționează astăzi`” (Adamus chicotește) Nu. Doar apăsați acel buton, sunteți trași înăuntru și permiteți tuturor energiilor să vă servească.

Haideți să respirăm foarte profund.

Conștiința este atât de frumoasă. Este doar conștiență. Este Eu Sunt. Eu Exist. Nu este niciun gând sau energie care să meargă (să se alăture) cu asta. Nu are nevoie de acestea. Este ca un fel de ritm interior, armonie, curgere continuă – Eu Exist, Eu Sunt – și viața izvorăște de acolo. Creația vine de acolo.

Dar, atunci când acea conștiință este suprimată, când acea conștiință este fundamental ignorată, când acea conștiință este fundamental obscurată de murdăria vieții, de credințe vechi, atunci viața ajunge să fie, într-un fel, dură. Apoi, se întâmplă că oamenii continuă să repete aceleași tipare, aceleași experiențe, aceleași activități cu aceiași oameni și cu aceleași rezultate, viață după viață, după viață.

Atunci se întâmplă că aproape înnebuniți și spuneți: „De ce continuă să mi se întâmple toate aceste lucruri?” Ei bine, este destul de simplu. Doar v-ați obscurat conștiința.

Dar, în momentul... în momentul în care alegeți, în momentul în care deveniți conștienți de conștiență, totul revine. În momentul în care conștiința este pusă înapoi în conștiință – ah! – totul începe să se extindă din nou.

Așa că doar introduceți-vă pe voi înșivă în propria voastră spălătorie auto cosmică și lăsați să înceapă curățarea.

Lăsați energiile să vă servească.

(pauză)

Să curețe cu bândețe toate acele reziduuri vechi.

(pauză)

Ce este cu adevărat plăcut în legătură cu asta este că nu trebuie să faceți nicio muncă. Doar vă puneți conștiința voastră aici și totul are loc.

Îmi place conștiența. Este atât de simplă. Tot timpul găsesc ciudat faptul că oamenii nu permit conștiența. De fapt, o evită. De fapt, evită conștiența. Mă puteți contrazice și puteți spune că, poate este prea dureros. Lumina strălucește prea tare, orice ar fi. Oamenii ies de pe calea lor, în afara căii lor de conștiență.

Acum, ei gândesc asta deoarece gândesc că trăiesc, dar este o diferență imensă.

Puteți gândi despre cum vă veți rezolva anumite probleme la serviciu. Vă puteți gândi despre ce veți face după serviciu. Vă puteți gândi despre cum v-ați trăit viața. Dar, știți, asta nu este cu adevărat conștiență. Aceasta este gândire. Nu este prea multă viață în gândire.

Dar, apoi, este conștiență. Este conștiință și din momentul în care vă puneți conștiența undeva, unde vă puneți inima, bănuiesc, ați putea spune că deodată aduce viața.

Este atât de simplu că v-ați gândi că toți ar putea face asta. Atât de simplu încât vă minunați de ce nu ați făcut-o înainte.

Uneori aceste reziduuri se adună și este greu să o faceți și sfârșiți prin a cheltui șaptezeci de procente din orele voastre de trezie în lucrul cu rezolvarea problemelor voastre. Și am uitat să menționez, celelalte treizeci de procente din starea de veghe - timp, energie, conștiință – este cheltuit pentru a creea probleme noi.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: (chicotind) Așa este! 70 de procente în rezolvarea problemelor vechi, 30 de procente – în regulă, 29 de procente – pentru crearea de probleme noi.

Nu trebuie să fie în acest fel deloc. Deloc.

Doar respirați profund și fiți în conștiență. Fiți în conștiența conștienței voastre. Asta-i tot. Doar „Eu Exist”.

Unde este conștiință, acolo va veni viața – viața reală, viața creativă.

(pauză)

În timp ce suntem în mijlocul acestui merabh al curățării, în timp ce primiți această spălare de mașină a sufletului vostru, avem un bonus special astăzi. Primiți, de asemenea, oportunitatea - chiar acum, de a simți creativitatea.

Acum, unii dintre voi gândiți că sunteți creativi, mulți dintre voi gândesc că nu sunt. Nu vorbesc despre acel tip de creativitate, cum ar fi scrii un poem. Vorbesc doar despre a face ceva din nimic. Bănuiesc că aceasta este definiția conștiinței. Să vă aduceți conștiența în locul în care nu a existat nimic și apoi, izvorăște viața.  

Nu este neapărat vorba despre ce puteți face cu mâinile voastre sau ce puteți înțelege în mintea voastră, ci doar despre creativitate larg deschisă. Aduceți conștiența în viața voastră, în orice.

Am vorbit înainte despre faptul că un adevărat creator creează, binecuvântează, este teribil de impresionat de sine însuși și, apoi, se retrage. Simțiți pentru un moment creația voastră care continuă să se extindă și să se exprime, în esență, cântă către voi toată bucuria de a fi, dorința de a continua să se exprime și să se extindă.

Este uimitor. Și, știți voi, aceste creații, fie că sunt fizice sau non-fizice, doar continuă prin timp și spațiu.

Vă puteți imagina asta, un moment? Ceva ce creeați, să zicem, doar creați un cântec. Sunteți afară la o plimbare, doar inventați un cântecel și îl cântați pentru voi. Ei bine, tocmai ați creeat ceva și nu moare niciodată. Niciodată, vreodată, nu moare. Mintea voastră omenească l-a uitat după zece minute, dar acesta, acum, în esență, călătorește prin creație, dimensiuni, exprimându-se constat cu bucurie.

De asemenea, lucrul plăcut este că orice ați creat vreodată, orice ați creat vreodată – îl puteți simți din nou. Îi puteți simți bucuria de a fi. Nu este o ființă cu suflet ca și voi, ci doar ceva ce ați creat și care (se) sărbătorește constant (pe sine însuși).

Puteți să-l auziți? Puteți să-l simțiți?

(pauză)

Multe dintre visele voastre, noaptea, sunt creații. Oh, ele sunt încă acolo. Acestea încă se extind și sunt și sărbătoresc.

De multe ori aveți mici inspirații pe parcusul zilei voastre, un gând despre ceva sau chiar, poate, o mică invenție sau, uneori, vă văd scriind cărți. Scrieți cărți în inima voastră, nu atât de mulți dintre voi le scriu pe hârtie. Dar, realizați că acele creații sunt încă acolo? Acestea nu dispar. Poate că nu au ajuns să fie tipărite ca o carte. Asta nu contează. Ați creat-o. Încă este acolo și, de asemenea, chiar aici.

Doar simțiți sărbătoarea acesteia chiar acum. Voi ați făcut-o. Nu a fost niciodată acolo înainte. Voi ați făcut-o și acum cântă către voi.

(pauză)

Cum merge cu spălarea? Cum merge acea curățare? Destul de ușor, nu-i așa?

(pauză)

Vom ajunge la acel ciclu final de clătire în doar câteva momente, apoi, o bună uscare.

Chiar acum, doar respirați profund și simțiți cum vă servesc energiile, dacă doar le permiteți.

(pauză)

Este aproape uimitor. Ați fost învățați că trebuie să lucrați, într-un fel, asupra energiilor la fel cum ați munci cu o turmă de vite ca să le faceți să lucreze pentru voi. Nu. Nu. Nu trebuie să le supervizați. Nu trebuie să continuați să le împingeți. Ele sunt aici doar ca să lucreze pentru voi.

Ați făcut o alegere de a fi în acest spațiu astăzi.

Ați ajutat la crearea acestui spațiu, astăzi.

Acum, acele energii doar vă săpunesc, vă curăță, vă ajută să eliberați parte din acea veche murdărie. Acea murdărie veche care s-a acumulat, care v-a împiedicat de la a fi cu adevărat conștienți de conștiența voastră. O mare parte din acea murdărie veche este... acea parte cu adevărat lipicioasă, este despre Dumnezeu.

Uneori sunt acele voci vechi care se aud în capul vostru – învățători, călugărițe, rabini – dar, așa cum am spus înainte, conștiința omenească – într-un fel – l-a pus pe Dumnezeu în afară, în altă parte. Nu este vorba atât de mult de credință, ci de conștiință, și aici este o diferență imensă.

Conștiința omenească l-a pus pe Dumnezeu în afară, în altă parte. L-a transformat mai mult într-un tip, un bărbat. L-a făcut cu adevărat misterios, l-a făcut – într-un fel – om, în același timp. De neatins. De neatins.

Și, astfel, a devenit așa. Apoi, acolo este unde se află Dumnezeu. Acolo este unde era conștiința. Acolo este locul în care a fost limitată și, de aceea, creația a fost, de asemenea, limitată.

Dar, dragii mei prieteni, Dumnezeu se află în voi.

Dumnezeu se află în voi.

Spiritul, Sursa, Cel Creativ, Eternul, Eu Sunt se află în voi.

Acum, hai să conectăm punctele. Amintiți-vă, am spus despre conștiință că poate merge în orice și că aduce viața. Unde este conștiință, acolo este viață. În cazul în care conștiința este că Dumnezeu este în voi, atunci devine așa.

Din acest motiv a trebuit să facem totuși această curățare astăzi, pentru a înlătura vechile concepte despre Spirit, Dumnezeu, Creator.

(pauză)

Este în voi chiar acum. Este voi. Lucru amuzant este că a fost mereu.

Oh, cunosc cum capul vostru sporovăiește puțin chiar acum, neavând chiar abilitatea de a înțelege. Dar este în voi. A fost mereu acolo, atât de familară... în voi.

În timpul conștiinței voastre îl aducem înapoi pe Dumnezeu, Spiritul, Sursa – înapoi la voi.

Uau.

(pauză)

Îi puteți simți pe prietenii noștri Maeștri Ascensionați, Maeștrii încarnați? Este ceva ce se petrece aici. Este ceva ce se schimbă în legătură cu energiile.

Este ceva, într-un fel amuzant, ce se petrece chiar acum pentru, oh, aproape o mie cinci sute, de vârste de doi ani, trei ani, patru ani. Ceva – într-un fel amuzant – se întâmplă pentru mii, de vârste de 40, 50, 60 de ani care își spun Shaumbra.

Conștiința. Eu sunt. Eu Exist.

Străpungem acel plafon de sticlă al lui Dumnezeu.

Sună destul de simplu, dar a fost un lucru mare. Acesta a fost un lucru mare cu adevărat.

Deci, haideți să trecem prin ciclul de uscare chiar acum. Am avut o spălare bună. Haideți să trecem prin ciclul de uscare și să ascultăm muzica.

Respirați foarte profund, pe măsură ce uscătorul doar vă învăluie cu o curgere caldă.

(pauză lungă)

Haideți să respirăm foarte profund împreună. Ah!

Așa cum Cauldre și Linda au spus, sunteți foarte buni la a crea spații sigure, spații pentru voi pentru a experimenta propria voastră realizare.

Amintiți-vă că acolo unde este conștiință, acolo este viață. Acolo unde este conștiință, acolo este viață. Acolo unde este conștiență, acolo este bucurie.

Respirați foarte profund... o respirație foarte profundă, dragii mei prieteni.

Deci, pot doar să aud conversația acum. Mergeți acasă, copiii vă întreabă: „Mamă, ce ai făcut astăzi?” Și spuneți: „Oh, l-am adus pe Dumnezeu înapoi la mine”.

Cu aceasta, dragii mei prieteni, totul este bine în toată creația.

Mulțumesc. Mulțumesc. (audiența aplaudă)

 

 

 

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Nicolae Bogdan Ioniță, Anca Apostol, Florin Mandiuc;
revizuire: Loredana Ioniță și Mirela Ghenea.

sursa:

www.crimsoncircle.com