MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Kharisma:
Kharisma 9 – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 2 mai 2015
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Să respirăm profund, dragi Shaumbra, și amintiți-vă că acesta este cel mai special, special timp pentru voi. 


Voi nu puteți greși

Aud vorbăria voastră despre cât este de dificil, gândurile și emoțiile, ceea ce se întâmplă prin corpul vostru, totul fiind întors cu susul în jos. Însă acesta este cel mai special dintre momente. Veți face asta numai o dată, această transformare din sinele uman în cel divin, în realizarea lui Eu Sunt. Doar o dată. 

Cu siguranță, vă puteți întoarce și revizita aceasta mai târziu, mergând prin timp și spațiu, dar nu va fi la fel cu ceea ce experimentați chiar acum. Dureros, emoțional, provocator - da. Transformator, frumos, pasional - da. 

Nu vă mai grăbiți atât să ieșiți din asta, din ceea ce voi considerați (a fi) harababură, dificultate, provocare. Opriți-vă un moment chiar acum, dacă ați vrea, pentru a reflecta asupra celor prin care treceți. Indiferent care este starea sănătății sau a relațiilor voastre, indiferent cum sunt finanțele voastre, indiferent dacă sunteți extenuați până la oase, opriți-vă un moment.  Priviți la ceea ce faceți. Daa, voi, uitați-vă la ceea ce faceți, la ceea ce experimentați. Iar lucrul minunat este - și vă pot spune asta de pe această scenă și știu că este dificil pentru voi să realizați - lucrul minunat este că nu puteți greși în toate acestea. Nu puteți greși.

Acum, spunând asta, o voi modera precizând că poate lucrurile nu merg bine conform conceptului vostru uman despre ele, conform așteptărilor voastre umane; dar din perspectiva divinului, a sufletului, a lui Eu Sunt, voi nu puteți greși.

Aceasta ar putea conduce pe cineva spre a crede că este timpul de a da drumul așteptărilor umane, da, de a permite ceva mai măreț.

Ați avut vreodată unul din acele momente în care se întâmplă ceva iar voi gândiți: "Nu puteam plănui asta mai bine nici dacă încercam. Cumva a funcționat (totul) atât de bine, dincolo de cum aș fi putut planifica asta. Oare cum s-a întâmplat?" Atât de des, atunci când se întâmplă astfel, voi o puneți pe seama unei influențe, asistențe angelice. Nu, voi ați fost cei care au făcut asta.

Când se întâmplă astfel, este așa deoarece v-ați permis să mergeți, pur și simplu, dincolo de voi (umanul) în ceea ce sunteți cu adevărat și atunci se întâmplă lucruri uimitoare. Se întâmplă miracole.

Nu vreau să mă concentrez prea mult pe - vreau să mă setez pentru astăzi (își aduce pupitrul, cineva spune "Uh oh") Uh oh!

LINDA: Uh oh!

ADAMUS: Uh oh! Nu trebuie să alergi, draga mea (către Linda; râsete) Însă trebuie să iei acest dispozitiv (iPad-ul). Oare ce s-a întâmplat cu o foaie de hârtie simplă? Da.

LINDA: Oh Maestre!

ADAMUS: Voi fi pregătit.

LINDA: Uhoa!

ADAMUS: Nu am... (Adamus chicotește) Da. Nu am la n(aiba)-... te rog. Hei? Ahh, Sandra! Îți înlocuiești atribuțiile. Ea a trebuit să te plătească pentru a aduce cafeaua aici? Nu. Mulțumesc, draga mea Denise (ea îi dă de asemenea ceva). Mulțu... oh! Un pic de ciocolată. Ne putem întoarce, pur și simplu să întrerupem transmisia pentru cinci minute în timp ce mănânc aici? Ah. Lăsați-mă - și puteți circula asta - hah (el respiră pe ea; râsete).

LINDA: Este ciocolata Regelui. Cred că este ciocolata Regelui.

EDITH: Ce a căzut pe podea?

LINDA: (suspinând adânc) Ce faci?

ADAMUS: Hm... (luând un pix și agrafa de păr care a căzut din interiorul pupitrului, în timp ce mestecă ciocolata) Mm hmm. Mmm. Mmm. Mm.

LINDA: Ei, este un păianjen!

ADAMUS: Mm. Bun.


Efectele Conștiinței 

Așa cum am spus foarte serios, ați observat în ultimul timp - asta este înainte de a intra în partea serioasă - ați observat în ultimul timp că lucrurile merg într-un fel alandala de jur împrejurul vostru, că sunt dezechilibrate, sunt nașpa acum, mai mult decât oricând? Electronicele voastre nu merg prea bine, auziți sunete stranii ce apar de jur împrejurul casei voastre, neștiind ce sunt. "Ce sunt aceste sunete care apar?" Desigur, voi le atribuiți unor lucruri precum așezarea fundației, dar, de fapt, emiteți o conștiință atât de puternică care afectează energia din jurul vostru și generează aceste întâmplări ciudate. Vi se va părea ca și cum nici măcar nu vă puteți controla pe voi înșivă, kharisma voastră - aceasta este Seria Kharisma, nu seria Kasama - kharisma. 

Kharisma voastră este lumina voastră. Strălucește atât de puternic chiar acum, în ciuda întregii confuzii și a orice altceva, însă strălucește atât de puternic încât afectează energiile din jurul vostru - și oamenii din jurul vostru, poate ați observat.

Acum, ați putea crede că din cauza kharismei, ei ar putea fi atrași către lumina voastră. Nu prea mult (râsete; Adamus chicotește). Dar voi știți cum este atunci când lumina strălucește atât de vie, uneori chiar și voi vreți să vă acoperiți ochii, purtați ochelari de soare sau găsiți un loc puțin mai întunecos undeva. Cam așa este când sunteți în apropierea lor. De fapt sunteți, ei bine, de fapt sunteți puțin ca mine atunci când vă aflați în jurul oamenilor - puțin ca mine când sunt aproape de voi - enervanți (râsete). 

LINDA: Oooh.

ADAMUS: Deoarece lumina este atât de strălucitoare, atât de puternică, ei nu știu cum s-o interpreteze. Iar când voi vă radiați lumina, kharisma, ea expune lucrurile din interiorul lor pe care au încercat să le ascundă și se întâmplă ceva - chiar cu impulsurile magnetice ce au loc ca rezultat al luminii voastre, acele impulsuri magnetice sunt supărătoare pentru oameni, mașini și computere, în cea mai mare parte, precum și pentru alte dispozitive. Este agasant, într-un fel, pentru aerul din jurul vostru.

Este enervant, deoarece conștiința de masă se află într-un tip de hipnoză minunată, dar monotonă - doar suficientă energie, doar suficient din orice - și, în cea mai mare parte, oamenii sunt mai degrabă mulțumiți cu asta. Uimitor. Voi nu sunteți, de aceea sunteți aici, însă, cea mai mare parte a oamenilor sunt mulțumiți cu asta - doar să treacă peste zi. Și, dintr-o dată, de-a lungul drumului, vine această lumină strălucitoare exuberantă - nu vorbesc doar de energia voastră fizică, ci vorbesc despre prezența voastră - aceasta îi enervează, pentru că le spune într-adevăr că există mai mult, ceva ce lor le-a scăpat, ceva în legătură cu care ei sunt atât de letargici și indiferenți. Și apăreți voi - voi nu sunteți indiferenți. Nu, acesta este ultimul lucru. Nu sunteți amorțiți (câteva chicoteli). Letargici uneori în corpul fizic și în minte, desigur, pentru că atât de multe lucruri se schimbă atât de repede, însă voi veniți cu kharisma voastră? Este enervant. Așadar obișnuiți-vă cu asta, oricum, pentru o vreme.

Știu că ați auzit poveștile Maeștrilor din trecut care mergeau printr-o mulțime (de oameni) și dintr-o dată mulțimea se simțea fericită. Asta nu s-a întâmplat niciodată! (râsete) Într-adevăr nu s-a întâmplat. Nu aș fi putut nici măcar să-mi imaginez; cu excepția cazului în care ar fi încercat în mod deliberat să hipnotizeze grupul, asta nu s-a întâmplat.

Când un Maestru este prezent, asta aduce dispută și conflict. El expune în egală măsură lumina și întunericul luminii reale. El expune ceea ce a fost ascuns. El expune adevărata pasiune. Expune ceva despre care vom vorbi astăzi mai târziu - adevărata voastră natură convingătoare a sufletului vostru.

Așadar, haideți să respirăm profund cu asta.

În programul de astăzi am două întrebări. Prin urmare vom lua microfonul în această minunată audiență, da. Enervant, nu-i așa? (cineva spune "Uh oh," Adamus râde) Nu. Tu iei primul microfonul. (râsete)

Două întrebări și voi vorbi despre două tendințe importante care afectează planeta chiar acum, iar dacă sunteți conștienți de acestea veți fi mai capabili să faceți față la ceea ce se întâmplă de jur împrejurul vostru. Apoi vreau să vorbesc despre o tendință copleșitoare care se petrece în interiorul vostru în mod personal, iar apoi vom face un merabh, dacă va fi timp. Deci, da, vom păstra desertul pentru sfârșit (chicoteli).

Dar înainte să încep cu întrebările, vreau să-mi țin discursul aici, cu puțină cafea (el ia o gură de cafea). Vedeți cum un Maestru poate fi atât de enervant (el chicotește). 


Shaumbra

Așadar, prietenii mei dragi, și spun asta foarte sincer, am lucrat cu mulți indivizi și grupuri, de-a lungul ultimelor sute, mii de ani și niciodată nu am avut - Cauldre este pe cale să mă acuze că devin sentimental aici, însă doar pentru moment - niciodată nu m-am amuzat atât de mult și nu am avut atât de multă împlinire ca lucrând cu voi toți.

LINDA: Oh doamne, unde este Adamus?! (audiența spune "Yay" - un fel de daa - râsete și câteva aplauze)

ADAMUS: Oh, dar asta nu înseamnă că am terminat cu programul nostru comun (râsete). Înseamnă doar că luăm o pauză. 

Am lucrat cu oameni străluciți care s-au aflat pe calea spirituală dintotdeauna, cei care de fapt au ajutat la crearea primei Kabbalah (Kabala). Acum, pentru cei dintre voi care nu știu, aceasta se presupune a fi cartea mistică evreiască, însă ea a apărut cu mult, mult timp înainte ca evreii să o aibă.

Kabala - Kabala înseamnă adevărul sau, în principiu, miezul, centrul. Da, un alt cuvânt ce începe cu "C" sau "K" de adăugat pe listă. Însă Kabala înseamnă adevăr și țintirea/urmărirea adevărului; în final, realizarea adevărului. Kabala a fost prin preajmă de eoni și eoni (de timp). De fapt a ieșit la iveală în Egipt din unele dintre cărțile egiptene originale și, apoi, mai târziu a fost adoptată de alte culturi. 

Deci am lucrat cu cei care au fost implicați realmente în unele dintre scrierile originale ale Kabalei. De fapt a fost o provocare să lucrez cu ei, neavând neapărat atât de mult haz ca Shaumbra, ca voi.

A fost adevărata mea bucurie să fiu cu voi, să merg lângă voi, să fac fiecare pas al căii cu voi. Dificil, știu. Știu, și sunt zile, în mod special nopți, când vă simțiți copleșiți. Vă simțiți ca și cum nu ajungeți nicăieri. Însă, vă pot spune cu adevărat că acest grup ce își spune Shaumbra este într-adevăr uimitor. Lucrurile prin care ați trecut, provocările, viteza cu care vă mișcați prin orice este foarte, foarte impresionantă.

Glumesc despre faptul că merg la Clubul Maeștrilor Ascensionați și spun poveștile oamenilor mei, ale Shaumbra, iar ele sunt foarte adevărate. Sunt foarte, foarte adevărate.

Cu câteva luni în urmă am spus că vom privi, în februarie 2016, vom privi pentru a vedea unde ne aflăm. (Dacă) Destui Shaumbra și-au realizat îndeajuns din iluminarea lor pentru ca noi toți să mergem mai departe? Altfel, este o irosire a timpului vostru și al meu. Însă, până acum simt că suntem pe o cale foarte, foarte bună împreună. Dificilă. Provocatoare. Așa cum am spus de multe ori, iluminarea este brutală pentru partea umană. Nu pentru suflet, pentru Eu Sunt, nu pentru adevăr, dar este în mod absolut brutală pentru acest aspect numit om.

Fie că suntem aici în timpul Shoud-urilor sau fie că suntem în (programul) Keahak mergând mai departe, urmează să mergem mult dincolo doar de această focalizare umană, în "și", în Multe altele. Nu va fi nicio întoarcere la Unul, deloc. Deci, dacă aceasta este așteptarea voastră, veți fi foarte dezamăgiți. Nu aducem totul înapoi în Unul. Asta simplu este de rahat (râsete). Aceștia sunt termeni spirituali tehnici. Da. Ei se află în Kabala, dacă o citiți destul de atent. Vom merge în Multe, și aici începe distracția și de aceasta sunt entuziasmat în mod particular. 

În timp ce facem asta, aș vrea ca voi să înțelegeți de unde ați pornit și unde sunteți acum. Atât de mult din această energie a Shaumbrei merge înapoi în timpul lui Yeshua și știu că mulți dintre voi simt o apropiere, o afinitate, o profundă iubire pentru Yeshua, pentru Maria - Maria Magdalena - pentru toți aceia care au fost acolo în acel timp. Vă raportați la asta într-un mod frumos, însă uneori furios. Voi explica aceasta imediat, însă acesta este momentul în care ați început să vă adunați. Acesta este momentul în care esența Shaumbra... bineînțeles Atlantida, dar asta a fost cu mult, mult, mult, mult, mult timp în urmă.

Atât de mult din toate acestea au venit împreună în timpul lui Yeshua, când voi ați făcut un angajament de a aduce sămânța divină, conștiința Cristică, conștiința lui Cristos. Cu multe, multe, multe vieți în urmă, voi toți ați fost parte din aceasta, chiar și tu, dragă Linda din Eesa. Tu nu erai în trup fizic, dar erai aici. Ai venit cât de aproape ai putut din celelalte tărâmuri pentru a fi aici, pentru a însoți pe cei care veniseră pe Pământ. Ai putea spune că erai în forma ta angelică, iar cea mai mare parte dintre voi erați în forma voastră umană. 

Fie că l-ați cunoscut în mod personal pe Yeshua sau pe vreunul din restul personajelor, nu este nicio  diferență. Erați pe undeva pe planetă în acel moment. Ați făcut un angajament că veți aduce sămânța divină, conștiința Cristică, conștiința pură și apoi v-ați reîntors la un anumit moment pentru a culege ceea ce ați semănat. Veți recolta ceea ce ați plantat pentru voi înșivă și poate pentru alții. Astfel, acel timp are așa o însemnătate pentru voi, are așa o profunzime pentru voi toți. Acum vreo două mii de ani, venind aici în formă umană, unii dintre voi în formă angelică, și spunând "Acum. Acum."

Mulți dintre voi v-ați cunoscut atunci. V-ați întâlnit unii cu alții din nou la adunările noastre sau în spațiul Internetului vostru și de aceea există acea reamintire subită, acea amintire. I-ați cunoscut pe cei asemenea lui Tobias, care a avut așa o influență asupra voastră, în formă angelică în acel timp al lui Yeshua, de asemenea. Însă de aceea ați putea spune, că atât de mult din toate acestea au început cu adevărat să se acumuleze. 

Cea mai mare parte dintre voi a trecut printr-o lungă și interesantă perioadă de vieți (petrecută) în biserici, în cadrul religiilor, în cadrul mișcărilor spirituale. Unii dintre voi ați mers în comunități religioase; unii dintre voi ați mers în mănăstiri; unii ați mers în diferite părți ale lumii, în temple; iar acolo ați studiat, v-ați rugat, ați meditat, v-ați concentrat. Multă disciplină. Într-un fel, a fost bine pentru voi. Ați învățat cum să vă concentrați pe ceva, cum să vă disciplinați pe voi înșivă, sinele vostru uman, care, uneori, era foarte, foarte nedisciplinat, foarte împrăștiat în multe moduri. Ați învățat cum să vă aduceți înapoi părți din voi înșivă care deveniseră foarte, foarte pierdute. Ați avut nevoie să faceți asta în cadrul acelui tip de comunități, mănăstiri sau temple. 

Ați făcut asta timp de multe, multe vieți și este o anumită frumusețe în legătură cu asta, atunci când vă reamintiți acele vremuri. 

Într-un fel, a fost foarte monoton; într-un fel a fost foarte, foarte bine pentru voi la acel moment. A fost timpul pășirii în călătoria voastră interioară, în voi înșivă, dar aceasta a fost înconjurată de multă disciplină, multă rutină, multă înregimentare, multă gândire de grup. A fost mult spațiu pentru gîndire individuală; mult spațiu pentru gândire de grup.

Iar la un moment dat ați plecat, dezamăgiți - poate a fost acum 300 de ani în urmă, 500 de ani în urmă, nu contează - dar dezamăgiți de faptul că misterele reale și secretele reale au rămas mistere și secrete. Nu contează cât de intens le-ați căutat, la cine ați mers pentru a vorbi sau pentru consiliere, nimeni nu a știut cu adevărat răspunsul. Misterul real era acel lucru care învăluia misterele. Nimeni nu știa. Voi știați că exista un răspuns. Voi știați că drumul vostru spiritual, locul vostru ca și plantator de sămânță divină era real. I-ați văzut pe alții care în mod simplu memoraseră cărțile, liniile (directoare), regulile și care nu au ajuns mai departe, nu au mers adânc în ei înșiși. Prin urmare, (ați fost) deziluzionați, ați părăsit acele căi sau ați fost dați afară.

Aceasta a fost o perioadă foarte, foarte dificilă pentru voi - poate pentru câțiva dintre voi, cu trei, patru vieți în urmă; poate doar cu una sau două. O perioadă foarte dificilă, deoarece a fost ca și cum ați fi părăsit tot ceea ce fusese important; ca și cum ați fi părăsit calea la crearea căreia ați contribuit în primul rând; ca și cum ați fi părăsit siguranța acelor grupuri și organizații; ca și cum v-ați fi părăsit prietenii; ca și cum i-ați fi părăsit pe cei pe care i-ați considerat învățătorii voștri. Deci ați plecat, mergând singuri pentru un număr de vieți. Întrebându-vă/mirâdu-vă într-un fel acolo în deșert, într-un fel de a spune, însă total cu voi înșivă.

Uneori, în aceste vieți și chiar în această viață, uneori ați încercat să reveniți la 'spiritualitate', la lucrurile mistice, iar alteori ați încercat să fugiți de ele. Uneori ați încercat să găsiți un grup cu care puteți rezona încă o dată, simțind acea nevoie profundă pentru acel tip de prietenie, pentru acel gen de asociere umană. Alteori, nevrând să aveți de a face cu grupuri. Simțindu-vă pierduți, simțindu-vă abandonați, apoi auzind de la cei asemenea lui Tobias că până și ghizii voștri spirituali au plecat. Acum erați cu adevărat singuri.

Ați găsit această apropiere cu acest grup, însă un grup fără reguli, un grup care nu are practici pe care trebuie să le mențineți, un grup care nu are pretenții/cerințe, deoarece, dacă ar fi avut, dacă această organizație denumită Crimson Circle ar avea ceva care v-ar cere să faceți, voi ați fugi. Ați pleca departe.

Este o atracție naturală a celor asemănători, înrudirea spiritului ce v-a adus aici, dar asta nu vă ține aici, nu vă leagă aici. Unii dintre voi au plecat pentru o vreme, au mers în alte locuri, dar au realizat că aici este acasă. Acesta este un spațiu sigur în care puteți veni și din care puteți pleca oricând alegeți. Este întotdeauna aici pentru voi.

Iar când spun că voi fi cu voi la fiecare pas de pe cale, veți ajunge să realizați că sunt cu voi. Nu voi face (lucrurile) în locul vostru. Nu vă voi repara problemele din viață, deoarece eu nu văd probleme în viața voastră, altele decât voi (câteva chicoteli). Și lucrăm la asta.

Într-adevăr nu văd probleme în viața voastră așa cum o faceți voi. Văd situații care sunt inconfortabile pentru persoana umană, dar acesta este acel lucru dincolo de care încercați să vă expandați. Nu să scăpați de el; nu trecând de la a fi umani la a fi doar divini; nu mergând în unime, ci mergând de la concentrarea doar umană, de la conștiința umană, în multe, multe, multe sine, fără un miez singular, fără una din acele părți ale Sinelui ce trebuie să administreze toate celelalte părți ale sale. Este chiar dificil pentru mintea umană să cuprindă aceasta, dar, pe măsură ce mergeți dincolo de singularitate în Multele Sine, veți realiza că nici măcar sufletul nu este acela care încearcă să țină totul la un loc. Nu este nevoie. Aceasta, prietenii mei, este libertate, este libertate și către aceasta vă îndreptați.

Aceste ultime vieți, întrebându-vă despre voi înșivă, au fost într-adevăr dificile. Au fost momente în care o parte a voastră simțea: "Ah, doar să fiu într-un grup din nou", un templu, o mănăstire, ceva de genul acesta, dintr-o varietate de motive (câteva chicoteli). În al doilea rând, vă reaminteați cât de monoton și plictisitor este cu adevărat, aproape o negare a umanității voastre. Nu este vorba de a nega asta; este vorba de a vă bucura de ea și de a o îmbrățișa și, de asemenea, de a trece dincolo de ea. 

Deci, ce plăcere a fost pentru mine. Am avut, aș putea spune, rezervele mele legate de momentul plecării lui Tobias: "Aș vrea să lucrez cu un grup - nu doar un grup, ci un grup global - care nu pare a avea nicio conexiune reală? Și nu doar un grup oarecare, ci un grup al..." (Adamus suspină) Daa, știți voi (câteva chicoteli).

Ați avut o reputație în celelalte tărâmuri. Într-adevăr. Ați avut o reputație în Clubul Maeștrilor Ascensionați. Chiar dacă atunci nu era niciun nume profund asociat cu voi, era ca și cum: "Oh, da, ei" (mai multe chicoteli). Cei Invizibili. Ați avut o reputație de a împinge limitele, de a fi nesuferiți, fiind - ceea ce voi vă numiți pe voi înșivă - pionieri. Ați avut un grup ca fiind cel mai dificil căruia să i se predea, dintre toate.

LINDA: Hm.

ADAMUS: Așadar, atunci când am venit aici am spus: "Nu am nimic să vă învăț. Nimic. Eu voi fi aici. Voi fi cu voi pas cu pas. Voi încerca să vă asigur, să vă arăt că meritați să fiți iubiți, însă nu am nimic să vă învăț. Să vă distrag, da. Să vă iubesc, da. Dar să vă învăț? Voi deja faceți asta pentru voi înșivă. Nu aveți nevoie de un alt învățător."


Prima Întrebare 

Așadar, cu aceasta, Shaumbra, întrebările zilei. Prima - puțin provocatoare. Putem muta asta pentru moment (el mută pupitrul).

Prima întrebare. Linda, ești gata cu microfonul?

LINDA: Oh daa.

ADAMUS: Prima întrebare este: voi ați fi putut ascensiona, deveni iluminați în ultima viață, cu două sau trei vieți în urmă. Aș putea spune în timpul ultimelor trei până la patru sute de ani. Ați fi putut. Nu v-a reținut nimic. Nu a trebuit să veniți în această viață și să treceți prin tot ce ați făcut. Ați fi putut, în mod fundamental, să vă fi adus/atins iluminarea atunci când aveați circa opt ani. De ce? De ce?

Și am nevoie de răspunsuri cu adevărat bune astăzi, deoarece...

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: ...două lucruri. Aceasta urmează să se transforme într-o carte (Adamus chicotește). 

LINDA: Oooh!

ADAMUS: Și, de asemenea, urmează să fie folosite la Clubul Maeștrilor Ascensionați. Sunt unii la Clubul Maeștrilor Ascensionați cărora încă le place să fie învățători. Prin urmare, va fi un material bun pentru ei. Dar sunt unii care sunt doar curioși.

Voi ați fi putut - pac! - să fi manifestat în mod instant iluminarea voastră, ascensiunea voastră, cu două, trei vieți în urmă sau chiar în această viață. De ce nu ați făcut-o? Dură întrebare. Te rog, începe. Absolut. Da.

CHERYL: Mulțumesc.

ADAMUS: De ce?

CHERYL: Este deschis microfonul? Da.

ADAMUS: Da.

CHERYL: Înainte de a răspunde vreau doar să spun cât de mult apreciez că ești cu noi.

ADAMUS: Mulțumesc.

CHERYL: Cu adevărat, cu adevărat o fac. A însemnat o mare diferență în viața mea și...

ADAMUS: Nu mă face să plâng aici.

CHERYL: Ei bine, e în regulă; nimic greșit în a plânge. Și cartea „Actul Conștiinței” a fost cu adevărat bună.

ADAMUS: Daaa, asta este bună. Este bună.

CHERYL: O apreciez foarte, foarte mult. (câteva aplauze)

ADAMUS: Și nu-mi acord nicio laudă, chiar dacă numele meu este scris peste tot pe paginile de la început (ea râde). Este cartea voastră.

CHERYL: Ei bine...

ADAMUS: Și de asta este atât de bună.

CHERYL: Este cu adevărat bună și este bine să avem toate aceste lucruri într-o singură îmbinare.

ADAMUS: Da, da.

CHERYL: Cum spui tu, acolo nu este nimic nou. Deja o cunoaștem (cartea).

ADAMUS: Absolut.

CHERYL: Dar este drăguț să poți avea totul la un loc unde putem citi și putem intra în experiențe și ne putem gândi la acestea.

ADAMUS: Daaa. Acum începeți să luați cartea - vă voi da vreo doi bani aici - luați cartea și doar lăsați-o în locuri neobișnuite; cabina de probă de la un magazin de haine. 

CHERYL: Oh!

ADAMUS: Camera în care te schimbi, probezi.

CHERYL: Oh!

ADAMUS: Pe un scaun dintr-un autobuz.

CHERYL: Asta-i o idee bună.

ADAMUS: Așa mă gândeam și eu. Am spus-o (râsete). La o masă într-o cafenea și, dacă chelnerul vine alergând după voi și spune: „Oh! Ți-ai uitat cartea” - oriunde numai în Franța nu ar face asta - „Oh, ți-ai uitat cartea” și (răspundeți): „Oh nu, nu, nu. Este pentru tine”.

CHERYL: Asta-i grozav.

ADAMUS: Daaa. Daaa. Niciodată să nu o impuneți cuiva. Niciodată să nu mergeți la cineva să-i dați cartea. Lăsați-o undeva știind că persoana potrivită o va găsi. Da. Bun.

CHERYL: Foarte bine.

ADAMUS: Alte complimente? (râsete)

CHERYL: Aș putea, probabil, să mai fac multe, dar sunt gata să răspund la întrebarea ta.

ADAMUS: Bine. Bine. Da. Scuze, dragă Linda.

CHERYL: Motivul pentru care încă sunt aici este că doar sunt al naibii de pregătită pentru unele lucruri bune în viața mea.

ADAMUS: Ei bine, n-ai fi putut fi iluminată și să ai lucruri bune în viața ta?

CHERYL: Sunt gata să fiu iluminată, complet, în întregime.

ADAMUS: În regulă. Realizez aceasta dar de ce… de ce ai… cu două vieți în urmă călătoreai undeva pe lângă Tibet și ai fi putut - snap! (cum ai pocni din degete) - exact așa. Energiile erau atât de potrivite la acel moment, tu erai gata; de ce nu ai făcut-o? De ce ai așteptat?

CHERYL: De ceea ce sunt conștientă în acest punct este că sunt gata și aleg iluminarea completă, în întregime cât timp încă mai sunt în corp.

ADAMUS: Când?

CHERYL: Cât timp mai sunt în acesta.

ADAMUS: Când?

CHERYL: Chiar acum este în regulă pentru mine.

ADAMUS: În regulă. Bine.

CHERYL: Deci pot crea - vorbeai la Shoud-ul trecut despre Kyeper - creația completă a ceea ce vreau. Nu doar ce cade asupra mea, ci ceea ce aleg conștient să am în viața mea. Și chiar sunt gata pentru câteva lucruri noi.

ADAMUS: Ai observat cum nu îmi răspunzi la întrebare?

CHERYL: Mă gândeam că o făceam.

ADAMUS: Toți ceilalți au observat (râsete). Nu știam dacă eram doar eu sau… este o întrebare dificilă. De ce ai așteptat? Zece cuvinte sau mai puține.

CHERYL: (pauză) Bănuiesc că nu am realizat că ar putea fi întrupată.

ADAMUS: Oh! (Adamus chicotește) Bine. Răspuns excelent.

CHERYL: Este acesta în regulă?

ADAMUS: Răspuns excelent: „Bănuiesc că nu am realizat că ar putea fi întrupată”. Sau: „Hei, am vrut să aștept ca să o fac, pentru ca să fiu întrupată”, deoarece ai fi murit atunci.

CHERYL: Daaa.

ADAMUS: Bum! Chiar acolo...

CHERYL: Vreau să fie întrupată și să mă bucur de aceasta cât timp sunt aici, în fizic.

ADAMUS: …pe o creastă de munte, singură, mâncată de tigri și lei.

CHERYL: Am trecut prin aceea. Am avut destule din aceste lucruri.

ADAMUS: Bine. Îți mulțumesc. Deci ai dat un motiv bun - să aștepți pentru întrupare. Excelent.

CHERYL: Iluminare completă, întrupare pentru ca să mă pot bucura de aceasta.

ADAMUS: Îți mulțumesc. Îți mulțumesc.

CHERYL: Daaa. Îți mulțumesc.

ADAMUS: Arăți uimitor astăzi.

CHERYL: Oh bine.

ADAMUS: Mi-ar plăcea o robă lungă curgătoare uimitoare.

LINDA: Spui că oamenii ar trebui să se îmbrace în roluri și să permitem aceasta?

ADAMUS: Nu o facem? (Adamus chicotește)

LINDA: Oooh! Observație bună.

ADAMUS: În regulă. Mai departe vă rog.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: De ce ați așteptat? Aceasta este o întrebare bună, stimulativă, însă vreau să știu cu adevărat de ce ați așteptat. Da.

MR. SINGH: Poate că în această viață era potențialul Noii Energii care nu era prezent înainte, cu două sau trei vieți înainte.

ADAMUS: În regulă.

MR. SINGH: Deci de asta am ales un moment special.

ADAMUS: Ești sigur că vei aștepta? Este - îți spun eu ce. În aproximativ 150 de ani va fi Nouă Energie super îmbunătățită. Vei aștepta pentru asta?

MR. SINGH: (chicotind) Nu.

ADAMUS: În regulă. De ce aștepți pentru iluminare?

MR. SINGH: Acesta este singurul motiv la care mă pot gândi deoarece toți spun că avem chiar acum Noua Energie care nu a fost prezentă deloc înainte. Așa că mă gândeam că acum două sau trei vieți nu era loc pentru asta. 

ADAMUS: Ei bine, hai să spunem că nu este Energie Nouă. Hai să spunem că este aceeași Veche Enrgie. Ai mai aștepta?

MR. SINGH: Nu.

ADAMUS: În regulă. Îți mulțumesc. Îți mulțumesc pentru că ești aici. Nu te-am văzut de mult timp… în persoană.

Da. De ce ai așteptat?

DEAN: Nu vreau cu adevărat să răspund la această întrebare.

ADAMUS: Da.

DEAN: În această viață?

ADAMUS: Da.

DEAN: Of… Eu… (chicotește)

ADAMUS: În orice viață. Ai fi putut ascensiona acum două vieți în urmă. De ce ai așteptat?

DEAN: Cine spune că am așteptat în viețile anterioare? Vreau să spun, mă gândesc uneori că am fost iluminat înainte și m-am întors în această viață într-un fel ca să o fac din nou diferit și să obțin o nouă experiență.

ADAMUS: Oh, este o chestiune de grade, bănuiesc. Ai avut câteva experiențe minunate, dar vorbesc despre iluminarea și realizarea adevărată, completă și întrupată.

(pauză)

Și mă voi întoarce la declarația ta. Asta este și mai ciudat (râsete).

DEAN: Mulțumesc!

ADAMUS: De ce ai vrea - să spunem că deveniseși total iluminat atunci - de ce te-ai mai întoarce? Ai grijă cum răspunzi la aceasta. De ce ai mai vrea să te întorci? 

DEAN: Ca să o experimentez într-un fel diferit.

ADAMUS: Experiența de a deveni iluminat într-un fel diferit?

DEAN: Daaa, poate pe o cale diferită, doar ca să o înțeleg puțin mai bine. Poate ca să o înțeleg nu sunt cele mai bune cuvinte. Experimentez.

ADAMUS: Știi tu. Hai aici. Hai aici. Nu am mai făcut asta de ceva vreme.  

LINDA: Oh nu!

ADAMUS: Și… nu am mai făcut asta de ceva vreme, dar noi… în regulă.

(Adamus îi dă o palmă peste obraz; Linda oftează și audiența strigă: „Ohhh!”)

ADAMUS: Ahh! Când te vei opri din a gândi atât de mult?

DEAN: Mâine.

ADAMUS: Nu, astăzi (râsete). Astăzi! Astăzi! (Adamus chicotește) Linda este mereu îngrijorată când îi dau o palmă unui tip înalt, și nu voi pălmui o persoană mică, o femeie, ci un tip înalt. Oh! Acum ne îmbrățișăm. Îmbrățișare de bărbați. Oh. Te iubesc, dar gândești prea mult. În regulă.

DEAN: Știu. Mă gândesc că mă gândesc prea mult. 

ADAMUS: Știu. Daaa, daaa. Și, apoi, mă faci pe mine să gândesc și, apoi, devin confuz cu totul și uit despre ce discutăm. Despre ce discutăm?

DEAN: Sunt maestrul distragerii.

ADAMUS: Ești. Daaa (câteva râsete). Unde eram?

DEAN: La iluminare. 

ADAMUS: La ilumi-… oh, daaa, daaa, daaa. Este supraapreciată. (mai multe râsete). Bine. Aș vrea ca tu să nu te gândești la asta...

DEAN: Și eu aș vrea.

ADAMUS: …doar simte-o ceva vreme, de ce ai așteptat. Nu, nu răspunde, deoarece te gândești imediat. Doar simte-o o vreme. 

Vă veți pierde copertina (către personal, observând furtuna de afară). Nu voi.

În regulă. Următorul.

LINDA: Hai să vedem.

ADAMUS: De ce ați așteptat? De ce ați așteptat?

LINDA: Ea. Faith.

FAITH: Oh.

ADAMUS: Da.

FAITH: Cum se simte pentru mine este că există ceva atât de uimitor legat de acest moment și are de-a face cu potențialul ca noi toți să o facem împreună. Este ceva atât de profund și atât de entuziasmant legat de asta încât să fii aici acum și să o faci este cu mult mai mult „ceva” față de cum ar fi fost înainte.

ADAMUS: Daaa. Bine. Răspuns bun.

FAITH: Daaa.

ADAMUS: Și nu spun că este unul bun sau altul greșit (cineva chicotește), ci doar întreb, doar caut să descopăr despre ce este vorba. 

Nu vă fascinează din când în când? În timp ce doar ați fi putut deveni realizați, iluminați sau oricum i-ați spune acum două vieți în urmă. Cred că gândiți că încă lucrați la asta, că, știți voi, trebuie să treceți prin toate aceste iterații și învățare și orice altceva, însă nu trebuie. Pentru mine este doar uimitor. Este fascinant că cineva ar putea aștepta, însă trebuie să fie un motiv.

Odată ce acea înțelegere este realizată, descoperită, veți avea acest mare „aha”. Aha. Deoarece este o parte din voi chiar acum care gândește că încă nu sunteți chiar gata. Este o parte din voi care gândește că mai este mult de învățat, mai mult de făcut. Trebuie să aliniați lucrurile potrivit pentru ca aceasta să se întâmple. Realitatea este că s-ar fi putut întâmpla ușor acum două, trei vieți în urmă. Chiar și în această viață. Odată ce este acea înțelegere interioară în fiecare dintre voi, va avea un impact semnificativ asupra realizării voastre chiar acum.

Pe măsură ce mergem în jur cu microfonul, ceea ce vom mai face puțin imediat, veți realiza că sunt răspunsuri foarte de suprafață, răspunsuri foarte makyo. Nu ajungem la asta, deoarece nu vreți să ajungeți neapărat la răspuns. Deoarece, odată ce auziți asta, fie că vine de la altcineva sau din interiorul vostru, odată ce știți că ați fi putut avea iluminarea cu mult timp în urmă… cum este fața?

DEAN: Bine.

ADAMUS: Bine, în regulă.

Ați fi putut-o avea cu mult timp în urmă; dar nu ați făcut-o. Odată ce aveți acel moment de „aha” - ce ar fi putut fi - apoi vă va pune în lumină cu adevărat chiar acum. Vă va pune în lumină spunând: „Ce mai aștepți?”

Hai să mai luăm încă unul, dragă Linda, microfonul te rog. Cum este temperatura aici? (audiența spune: „Răcoare”)

ADAMUS: Rece. 

LINDA: O putem face clasic aici?

ADAMUS: Sigur. Rece. Hai să îl pornim puțin. (râsete) Nu tu! Nu rece. Clasic. Da. 

EDITH: Sunt probleme de fiecare dată când îmi deschid gura.

ADAMUS: Daaa, şi ei nici măcar nu vor mai deschide microfonul pentru tine de acum înainte. Asta este atât de trist. Atât de trist. Nu, nu îl deschide. Este controlat de acolo din spate. Mergi mai departe. De ce ai aştepta, Edith?

EDITH: Ei bine, mie îmi place răspunsul pe care l-a dat doamna aceea frumoasă de acolo. Eu am crezut că va fi entuzi-... Eu am vrut să vin şi să mă alătur frumoasei mele familii Shaumbra astfel încât noi să putem face asta împreună cu toţii. (Adamus începe să cânte în fundal). Iar eu am vrut să vin şi să îl aud pe frumosul Adamus şi… (Edith râde)

ADAMUS: În regulă. Oh, haideţi să ne oprim chiar aici. Daaa. Ce altceva, Edith? Nu ajungem la esență aici, Edith. Noi dansăm împrejurul celei mai importante întrebări pe care v-o puteţi pune voi înşivă. Haideţi, chiar aşa? Îi vei aştepta pe toţi ceilalţi? Vom face împreună o mare petrecere kumbaya?

EDITH: Desigur.

ADAMUS: Nu. Mă vei auzi dărâmând asta doar într-o clipă. De ce, Edith?

EDITH: Trebuie să fi avut un motiv întemeiat (râsete, în timp ce Adamus se aşează la un pas privind la ea). Trebuie să mă fi gândit...

ADAMUS: Inventează ceva.

EDITH: În regulă. Eu cred că nu am fost destul de clară şi destul de iluminată şi destul de veselă şi destul de fericită şi...

ADAMUS: Am priceput. În regulă. Argahrgh! (ridicându-se)

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Vedeţi ce se petrece aici? Iar eu chiar v-am dat deja indiciul. Îmi pare rău Edith. Nu este vorba despre tine. Este despre fiecare. Este despre voi toţi. De ce aţi aşteptat? Când puteaţi merge dincolo de aceste răspunsuri de suprafaţă şi să ajungeţi acolo, voi urmează să aveţi...

EDITH: Te rugăm să ne spui.

ADAMUS: Nu, nu o voi face, deoarece motivul pentru care voi amânați este un motiv, şi eu vreau ca voi să descoperiţi motivul. Pentru că, dacă eu vă spun, aceasta vă va speria ca naiba. Dacă eu vă explic vouă care este motivul pentru care aţi aşteptat, mai întâi de toate, va fi atât de evident în faţa voastră, deoarece voi încă mai aşteptaţi. Când sunteţi gata şi nu va mai trebui să mai jucaţi jocul aşteptării, voi veţi realiza de ce aţi aşteptat atât şi atunci, în acel moment, veţi fi pregătiţi.

Este vorba de ceva pentru fiecare dintre voi, dacă sunteţi pregătiţi aşa cum spuneţi că sunteţi. Dacă sunteţi cu adevărat pregătiţi, de ce aţi aşteptat?

EDITH: Eu cred că noi a trebuit să realizăm... eu cred că a trebuit să realizez că Eu Exist, că Eu Sunt Ceea Ce Sunt.

ADAMUS: Dă-mi mie asta (microfonul). Nu-mi pasă, Edith, dacă ești tu sau oricine altcineva. Răspunsul nu va fi acolo până când nu veţi fi cu adevărat pregătiţi pentru el.

Acum, voi spuneţi: "Oh, Eu Sunt, Eu Sunt. Sunt pregătit pentru iluminare." Nu destul de tare. De fapt, nu chiar. Nu chiar. Este un motiv pentru care aşteptaţi şi pe care îl ascundeţi până şi de voi. Şi vă veți maimuţări şi veţi încerca să îl ascundeţi şi să spuneţi: “Oh! Deci noi putem fi cu toţii împreună ca Shaumbra şi să fim pe Facebook” (câteva râsete). Edith, regina de pe FB (mai multe râsete în timp ce Adamus chicoteşte). Şi “Vom face asta cu toţii împreună” sau orice altceva… de ce? Nu trebuie să răspundeţi chiar acum. Şi spuneți, ei bine, nu, că eu ar trebui să vă spun vouă. Va fi atât de copleşitor; voi va trebui să realizaţi aceasta când veţi fi pregătiţi.

Dar eu vreau ca voi să plecaţi de aici astăzi sau să mergeţi să faceţi orice faceţi dacă ascultaţi online; vreau ca voi să simţiţi această întrebare. Vreau ca voi să simţiţi înăuntrul ei... nu să încercaţi să răspundeţi de aici (din cap). Nu va veni de aici. Nu va fi: "Oh, deoarece a trebuit să vin din nou la timpul potrivit când meridianele și rețelele sunt aliniate, iar zânele și devașii și elfii sunt aici cu toții să susțină (asta)".  Oh taci odată! În mod evident, nu sunteţi pregătiţi să vă auziţi propriul răspuns.

Aţi fi putut avea şi cineva ar putea să contrazică aceasta: “Oh, ai putea spune asta despre oricine.” Nu chiar. Mulți oameni nu sunt pregătiţi pentru asta așa cum sunteţi voi. Mulţi nu au trecut prin timpurile lui Yeshua. Mulţi nu au fost în mănăstiri şi în temple pentru a studia profunzimile interioare. Mulţi nu au cunoaşterea Kabbalei în interiorul lor aşa cum o aveţi voi. Reamintiţi-vă, aceasta nu este doar o carte sacră Iudaică. Kabbalah este adevăr şi merge cu mult timp înainte de aceasta.

Mulţi nu sunt, astfel încât întrebarea mea nu se adresează majorităţii oamenilor, deloc. Nici măcar majorității celor din New Age (n.tr. Noua Eră - curent de spiritualitate în America) Este interesant deoarece voi, Shaumbra, aţi trecut prin - voi, ca grup - aţi trecut dincolo de new age. Cu mult dincolo de aceasta. Nici măcar nu vi se mai aplică.

Voi aţi trecut dincolo de spiritualitate. Chiar aţi făcut-o. Acesta nu mai este un grup spiritual, deoarece spiritualitatea este definită de prea multe concepte şi structuri şi istorie şi makyo. Aceasta nu mai este nici măcar ocultă - ocultul - de acum încolo. Aţi trecut dincolo de asta. Aţi adus aceasta la un nivel diferit. V-aţi adus pe voi la un nivel diferit. De aceea nu găsiţi acel nivel de confort la o mulţime de grupuri spirituale new age, deoarece noi nu suntem astfel. In mod sigur nu este o religie.

Dar ajungem la acest punct interesant, acest punct zgomotos, tensionat, plin de frecușuri în realizarea voastră şi vă întrebaţi de ce aceste lucruri sunt atât de dificile în ultima vreme. Pentru că voi vă schimbați. Dar eu trebuia să vă adresez această întrebare. Aţi fi putut face aceasta. Eu am fost lângă voi. Aţi fi putut-o face cu ceva timp în urmă. De ce nu? Ce anume aţi aşteptat?

Acesta este un răspuns pe care va trebui să îl descoperiţi pentru voi înşivă. Şi nu este ceva ce noi să putem face cu toții împreună. Acesta este un beneficiu secundar. De ce aţi aşteptat?

Când sunteți pregătiţi să întâlniţi acea parte din voi înşivă care ştie, atunci sunteți pregătiţi pentru iluminare. Când nu puteți răspunde clar şi succint, când fabricați o mulţime de scuze makyo, când  gândiți prea mult la asta, atunci mai este ceva în voi înşivă care nu o vrea încă (iluminarea). Care nu o prea vrea. Acesta nu este un lucru rău. Puteţi aştepta cinci ani, douăzeci de ani, zece vieţi; nu contează. Dar este un fel de dinamică, şi vă rog să nu judecaţi aceasta ca fiind ceva rău. Este doar ceva ce încă puteţi obţine din jucarea rolului omenesc. Ceva ce simţiţi că dispare, că pleacă în iluminare (n.tr. odată ce se instalează iluminarea).

Poate este frica. Poate este frica de moarte. Poate este atât de simplu. Eu nu cred așa. Poate că este altceva. 

Da, microfonul domnului acela arătos.

PETER: Mulţumesc.

ADAMUS: Da.

PETER: Ceea ce simt eu este că nu am vrut să fiu responsabil. Eu nu am fost… Am spus cât de simplu o pot spune. Eu nu am vrut să fiu responsabil. 

ADAMUS: Şi aş putea să merg un pas mai departe?

PETER: Da.

ADAMUS: Şi ţineţi minte că aceasta este pentru Peter. Nu trebuie să fie valabil pentru oricine; aceasta este pentru Peter. Nu doar să nu îți asumi acea responsabilitate, şi haideţi să privim aceasta dintr-o perspectivă pozitivă - tu te-ai distrat.

PETER: Într-adevăr.

ADAMUS: Te-ai amuzat. Acum, aici este un alt lucru pe care îl voi adăuga. Oricine poate deveni dependent. Noi, de fapt, vom face adunarea noastră despre dependenţe chiar aici, în August. Oricine poate deveni dependent, deoarece dependenţele sunt amuzante. Teribil de amuzante. Vă oferă un motiv să vă treziţi dimineaţa, să vă întoarceţi în dependenţă, fie că este fizică, mentală, emoţională, nici nu contează. 

PETER: Există o parte a acesteia cu care simt că m-am obişnuit, este confortabilă şi de fapt îmi place să îi simt efectul.

ADAMUS: Da. Da.

PETER: Iar eu nu vreau să renunţ la acest joc.

ADAMUS: În mod absolut nu.

PETER: Voi ştiţi şi...

ADAMUS: Ce ai spune, totuşi, dacă tocmai facem ca jocul să fie un pic mai uşor.

PETER: În regulă.

ADAMUS: Îţi place asta.

PETER: Ei bine, nu tot timpul.

ADAMUS: Un pic…

PETER: Nu tot timpul.

ADAMUS: Eh, dar haide doar să…

PETER: Nu tot timpul, ştii tu. Imposibilul este amuzant deoarece atunci când o poţi face, wow! (el chicoteşte) 

ADAMUS: Noi vom face jocul puţin mai uşor, un pic mai mulţi bani pentru a juca acel joc.

PETER: În regulă.

ADAMUS: Ne aflăm la masa cu tâmpenii, aveți ceva mai mulți bani cu care să jucați acum și vom face jocul un pic mai bine răsplătit. 

PETER: În regulă.

ADAMUS: Și vă vom așeza la oricare loc veți dori să vă aflați la masa de joc. Vom face doar jocul un pic mai bun. Cum ți se pare aceasta?

PETER: Sunt împreună cu tine.

ADAMUS: Aceasta nu se va întâmpla. (râsete) Și asta este ceea ce simțiti voi cu toții chiar acum, iar aceasta este o parte din treaba mea. Nu veți face ca jocul să fie mai bun. Nu o veți face. Și atât de mult - nu doar voi - dar atât de multe dintre mișcările spirituale, religioase, aceste mișcări doar încearcă să facă jocul puțin mai bun. Aceasta nu este treaba mea și aceasta nu este adevărata voastră dorință. Nu este pasiunea voastră să faceți jocul puțin mai bun.

Aici ajung oamenii să fie blocați în iluminare. Doar încercând să facă viața omenească puțin mai bună - fac ca dependențele să fie puțin mai puternice, le fac mai dezirabile; fac dependențele, nu contează care anume, fac acele dependențe doar un pic mai amuzante. Noi nu ne aflăm aici pentru asta. Noi nu ne aflăm aici pentru asta deloc. Vom merge dincolo de ele.

Așadar, încă unul, dragă Linda. Încă doi. David are mâna ridicată. David rareori ajunge să vorbească. Da.

MARY SUE: Eu simt că am avut încredere în alte persoane mai mult decât în mine însămi.

ADAMUS: Bine. Deci hai să schimbăm asta un pic pe alocuri; tu nu ai încredere în tine. Nu are nimic de a face cu alte persoane. Daaa. Acesta ar putea fi, pentru ea, un motiv foarte, foarte întemeiat - „Eu nu am încredere în mine.”

Este un factor imens în iluminare.Voi ajunge acolo într-o clipă doar, dar acesta este un factor imens despre a da drumul și este înrădăcinat în fiecare dintre voi atunci când trebuie să dați drumul cu adevărat. Și vreau să spun să dați drumul, să dați drumul, acelora precum dragonii, demonii și Satana și oricui altcineva va fi acolo așteptându-vă, să vă devoreze. Este o frică ce a fost infiltrată în fiecare dintre voi. Și acolo este acel „Ce ar fi dacă dau drumul iar toate acestea au fost doar o glumă?” Eu vă voi oferi răspunsul meu simplu dincolo de acestea.

Viața este orice vă puteți imagina în mod fundamental, orice alegeți să fie cu Kyeper. Kyeper-ul. Este acest aer, aer fizic, aer eteric, aceasta creează țesătură ca un material, ca un material frumos sclipitor. Voi aruncați Kyeperul vostru pe acea țesătură și acesta creează viața voastră. Mulți oameni nu știu aceasta și nu o fac în mod conștient; ei doar pătează într-un fel acea țesătură (câteva chicoteli). Dar există această țesătură frumoasă și cu Kyeper voi puteți crea orice vă doriți.

Acolo unde mergeți voi, unde mergem cu toții, este dincolo, în orice vă doriți. Există această frică de faptul că acolo va fi ceva întunecime. Voi doar râdeți de întunecime. Daaa, aceasta se va afla acolo. Va fi a voastră. Voi doar râdeți la ea și apoi devenim orice alegem să devenim și continuăm să  dezvoltăm asta, să o extindem, să facem mai mult din acea pictură pe această țesătură aerată și eterică. Este atât de simplu.

Cu alte cuvinte, nimic din acestea nu contează. Este doar ceea ce alegeți voi. Așadar, o parte din aceasta este doar încrederea în voi înșivă.

Aceasta vine înapoi dintr-un lucru vechi de care sunt cu adevărat sătul acum. „Oh, am făcut lucruri rele într-o viață anterioară, și am ucis oameni. Am fost în război.” Daa, cu toții am făcut. Aceasta este o parte din călătoria umană. Treceți peste asta. Pur și simplu treceți peste ea. Nu i se va mai întâmpla niciunuia dintre voi. Niciunul dintre voi - doar verific încă odată (câteva râsete) - niciunul dintre voi nu va mai deveni criminal sau, știți voi, nu veți deveni teroriști sau orice de genul acesta. Aceasta nu se va întâmpla. Treceți peste aceasta.

În regulă. Încă unul rapid, chiar trebuie să mergem mai departe.

LINDA: Tu deja l-ai chemat pe David.

ADAMUS: David. Da, David. De ce ai așteptat, David?

DAVID: Eu cred că am făcut-o și noi toți de aici, Shaumbra, din dragostea noastră pentru omenire. Noi știam că acesta urma să fie un timp de tranziție intens și că am fi putut fi în serviciu. În același timp este de asemenea acea îndoială sâcâitoare care, știți voi, ne înșeală...

ADAMUS: Corect.

DAVID: …și ar fi trebuit să luăm calea ușoară iar acum ne îndoim dacă...

ADAMUS: De parcă pasărea prematură primește viermele sau, știți voi, ceva de genul acesta. Este de parcă, „Ar fi trebuit să o facem atunci.” Daaa.

DAVID: Deci este...

ADAMUS: Da, și aș dori să mă refer la asta, David. Mulțumesc. Este un lucru foarte bun, „a fi aici pentru a servi omenirea” (câteva chicoteli).

Este scris în Kabala. Da. Linda, microfonul din nou? Continuă să alergi.

DAVID: Și dacă am spus 'a servi', asta este doar datorită intimidării mele de a fi în fața voastră, a tuturor. Însă, ceea ce vreau să spun este că a fost vorba despre iubirea noastră, despre pasiunea noastră profundă și iubirea pentru omenire și Gaia. 

ADAMUS: Da. În regulă, și acesta este un motiv întemeiat. Eh, este o scuză întemeiată.

DAVID: În regulă (chicotind).

ADAMUS: Dar dați-mi voie să vă spun o mică poveste despre asta.

Mergând cu aproximativ cinci, șase sute de ani în urmă, era acceptat în mod obișnuit în cercurile spirituale, Școlile Misterelor, peste tot, că ascensiunea voastră, iluminarea voastră depindea de toți ceilalți. Era în vogă la vremea aceea, „Nu voi pleca până când nu vom fi pregătiți cu toții.” Suna măreț, și era foarte, foarte popular, iar acesta era modul în care majoritatea organizațiilor spirituale erau conduse. Și a fost așa de fapt până... ieri. (râsete) Nu, dar spun că aceasta are o istorie a ei. Este o, cum s-ar spune, o credință filosofică, spirituală în asta și aproape toți au crezut în ea. Cei câțiva care nu au crezut au fost practic dați afară. „Noi toți facem asta pentru întreaga omenire.”

Ei bine, s-a întâmplat un lucru interesant. Am apărut eu. (Adamus chicotește). Într-adevăr, eu am fost primul care am vorbit împotriva acestui lucru în termeni foarte, foarte practici. Îmi amintesc lungile dezbateri în care ne angrenam cu sute de ani în urmă. Eu am fost de fapt un pic nepopular pentru o scurtă perioadă de timp, credeți sau nu (câteva râsete). Și Shaumbra… daa, daa, daa, cineva este deja pe email sau Facebook sau spunând orice, „Cum poate fi el atât de arogant?” Știți ceva? Este un act (un rol) și poate că voi ar trebui să încetați să acționați așa ca niște zombi.

LINDA: Oooh! Oooh!

ADAMUS: Eu nu vorbesc despre toți. Este doar o persoană acolo - „Oh, el este atât de arogant."

LINDA: Tu să-i spui! Tu să-i spui!

ADAMUS: De ce nu încetezi să te mai comporți ca un mârlan, bine? Tu știi cine ești (Adamus chicotește). Totul este un act, vedeți voi, și dacă acționați puțin pompos, este mai bine decât să acționați ca și cum „Ohhh, eu sunt o victimă.” Încercați! Jucați-vă un pic. „Daa! Viața a fost bună cu mine! Așa că sunt un pic mai bun. Mie nu-mi pasă! (râsete) Este doar un act! Și atunci știți ce se întâmplă? Vă comportați în felul acela. Este ca și cum, „Okay, deci am mai mulți bani decât tine. În regulă? Și aceasta este perfect pentru mine. Nu pentru tine” (mai multe chicoteli). Începeți să vă comportați în acel mod și știți ceva? Energia vă este livrată în acel mod. Acesta este într-un fel un lucru ciudat. Se numește - cum ar fi, unde este cartea mea? Am nevoie de un sprijin - Actul Conștiinței. Da. Are cineva… iată (cineva îi înmânează o carte). Daaa.

Este Actul Conștiinței. Este totul aici. Are de fapt 150 de pagini. Este interesant de notat că aproape zece pagini sunt nescrise. De ce fac ei asta? Este totul un act. Vă comportați de parcă sunteți pregătiți pentru ascensiune sau iluminare, și ghiciți ce? Este totul aici. Este totul un act.

Câțiva ar protesta că a vă comporta așa nu este ceva real. Oh la naiba! Priviți la voi! (vorbind către cameră; Adamus chicotește) Acesta este un act și nu este real și este într-adevăr obositor acum. Eu nu vorbesc tuturor celor care se află acum online, ci doar către acela. Către acela. Acel Eghhhh! Adamus. Eghhh!” (râsete) „Voi scrie ceva nașpa pe Facebook!"

Este totul un act, iar voi puteți acționa în orice fel vreți. Puteți acționa excentric și - oh, voi deja o faceți. Puteți acționa în orice fel vreți! Puteți acționa ca și cum ați fi așa de adunați (în voi) și chiar dacă acea parte omenească a voastră începe: „Oh, tu te prefaci.” „Mie nu-mi pasă! Așa ești tu, parte omenească proastă. Te prefaci. Mă voi comporta de parcă sunt cu adevărat adunat, de parcă aș fi abundent. Voi acționa ca și cum sănătatea mea este bună, ca și cum aș avea acest corp tânăr și vibrant.” Totul este un act și în momentul în care începeți să credeți aceasta, ei bine, vă prefaceți, în momentul în care începeți să intrați în propriul act de biet om doar limitat, veți avea un drum lung, lung, lung de parcurs.

Așa că jucați ce vreți. Și interpretați multe roluri, toate în același timp. Toate se întâmplă în același timp. Nu este singular. Voi puteți fi mai mulți actori pe scena voastră într-o singură clipă. Orice simțiți voi.

Unde eram în momentul nostru de distragere aici? David. Istoria zice că era la modă, întorcându-ne acum trei sau patru sute de ani, și zicea că noi vom face asta pentru umanitate. Am uitat cine a început asta, dar l-aș fi pocnit dacă aș fi fost acolo și aș fi știut, pentru că toți au crezut-o. E o poveste frumoasă. Voi realizați cât timp o să le ia tuturor de pe planeta asta să ajungă la iluminare?

În primul rând, sunt unii noi care apar tot timpul într-un ritm accelerat. Ar putea să trebuiască să treacă printr-o mie de vieți. În regulă, hai să le tăiem la 700. O să îi așteptați? Și apoi pe bebelușii lor, și apoi pe bebelușii lor. Ohh!

Așa că am propus la o întrunire a unor Maeștri întrupați la acel timp. Am propus, am spus: „Ce-ar fi dacă este vorba despre o călătorie suverană.” Toți au zis „Oooh, ohhh. Ohhh, ohhh.”

„Ce-ar fi dacă ne-am opri din concentrarea pe acest colectiv „toți trebuie să o facă primii. Eu o să fiu ultimul pe ușă. Căpitanul este ultimul pe vapor”. La naiba, căpitanul ar trebui să se dea jos de pe vapor, să găsească o barcă și să vină să salveze pe toată lumea (Adamus chicotește). Eu nu înțeleg acea mentalitate.

Așa că am propus atunci, am spus: „Ce-ar fi dacă am ieși din acel program de, știți voi, nu” - cum i se spune - „niciunul, nici măcar ultimul lăsat în urmă”.

LINDA: Niciunul lăsat în urmă.

ADAMUS: Niciunul lăsat în urmă. Lăsați-i pe toți în urmă (râsete); e un program mai bun.

Pentru că am propus, am spus: „Ce-ar fi dacă unul sau doi sau cinci ajung la iluminare?” Oh! A fost liniște în cameră, cam cum se întâmplă aici. „Ohh, apoi ce, Adamus?”

Am spus: „Știți voi, să spunem că sunt cinci, iar ei rămân în corp și merg pe Pământ - fără să alerge spunând: ,Sunt iluminat', dar doar merg pe Pământ - și devin un Standard.” Pentru că, știți voi câți oameni cred că o să aibă o realizare spirituală în viața asta? Nu mulți. Ei nu au speranță. Au poveștile vechi ale vechilor Maeștri. Nu au speranță. Așadar ei nu cred că pot să o facă. Ei așteaptă să se ducă de partea cealaltă pentru răspunsuri și salvare, iar majoritatea cred fie în rai ori în iad și ceva între ele (ca un purgatoriu). Așa că așteaptă. Ei nu cred că pot să o facă. Dar dacă pun cinci aici pe scenă sau afară plimbându-se prin parc, la mall, la aeroport, cinci care nu trebuie să spună niciun cuvânt din gura lor, dar a căror kharismă strălucește, asta va genera o diferență. 

Apoi a fost un „Hmmmm” în camera cu ceilalți Maeștri. Nu prea erau pregătiți să creadă asta deoarece erau devotați sau implicați sau dependenți de vechiul lor mod de gândire. Însă eu am spus: „Doar ce-ar fi dacă…”

Ce-ar fi dacă nu ar mai trebui să facem channeling deloc? Ce-ar fi dacă omul care va sta aici va fi Maestrul realizat? Nu ar fi asta mult mai bine decât așteptarea și așteptarea și așteptarea și așteptarea pentru toată umanitatea? Nu ar fi mai bine pentru ei să aibă exemple concrete? Hmm. Hmm.

Totuși nu este o idee teribil de populară. Totuși cele mai multe grupuri vor face chestia cu kumbaya: „Toți trebuie să mergem. Trebuie să fim toți unul”. Nu.

Pot să vă spun asta - pentru voi, da, pentru voi cei care încă vă uitați, încă scriind „Ehh, Adamus. Ehh” (Adamus chicotește) - O să vă spun tuturor un mic secret și este unul dintre subiectele mele favorite - nu - unitatea originară. Dacă voi căutați unitatea originară, acesta nu este locul.

Nu există întoarcere la unu, ca și cum v-ați întoarce la Dumnezeu și „Ohh, o să ne scufundăm toți înapoi în Dumnezeu”. Nu. De fapt, nu există Dumnezeu cu adevărat, dar acesta este un alt subiect. Există, dar nu dumnezeul uman. M-am săturat atât de mult de acel dumnezeu uman. Este o polemică despre dumnezeu, ok? Doar lăsați-mă să critic din când în când. Dar nu există întoarcere la acea unitate originară. Nu există o unitate universală „Suntem toți unul”. Toți avem asemănări, dar nu sunteți (unul). Sunteți suverani. Sunteți suverani.

O ființă suverană are o perspectivă mult mai bună și compasiune pentru toți ceilalți; compasiune mult mai bună pentru toți ceilalți pentru călătoria lor, pentru calea lor, pentru unicitatea lor, pentru diversitatea lor, versus o ființă care încearcă să se întoarcă la Unul. Persoana care încearcă să se întoarcă la Unu va încerca să se asigure că toată lumea o face în felul său. Asta este iad. Adică asta este iad, la propriu, pentru că își imaginează întoarcerea la un fel de nor de unitate, dar vor să fie în felul lor, asemănător lor. Deci puteți să vă imaginați conflictul cauzat atunci când încearcă să-i aducă pe toți ceilalți la unitate în felul lor. Nu merge. 

Sunteți suverani. Voi nu vă întoarceți nici măcar în propria voastră unitate pentru că veți descoperi, și ne vom concentra cu deosebire pe aceasta în Keahak, că nu sunteți Unu. Voi sunteți Multe. Absolut. Nu o să vă scufundați înapoi într-un suflet pufos din vată de zahăr care face totul pentru voi. Nu este acolo. Exact cum Dumnezeu nu este acolo, sufletul nu este acolo pentru că acelea sunt concepte umane. Acelea sunt construcții umane, care necesită un salvator. Noi nu mergem acolo. Noi vom merge în voi cei Mulți - cei mulți, mulți, mulți, mulți - și asta este așa o libertate, așa o binecuvântare.

Ok, mă abat de la subiect, dar o fac intenționat.

LINDA: Asta este o încălzire pentru prezentările din iunie?

ADAMUS: Sunt doar la zece la sută din total prin discuțiile noastre de azi (Adamus chicotește).

LINDA: Asta sună ca o încălzire pentru iunie.

ADAMUS: Este… o să-ți explic într-o clipă. Următoarea întrebare.

EDITH: Parcă este o revizuire a lui Tobias.

ADAMUS: O revizuire a lui Tobias?

EIDTH: Da.

ADAMUS: Poate (Adamus chicotește).


A doua întrebare

În regulă. Următoarea întrebare. Care este ultimul lucru pe care îl face un om înainte de a-și realiza iluminarea?

LINDA: Face caca. (râsete)

ADAMUS: Ok. Poate că încep să te înțeleg! (mai multe râsete) Ei bine, s-ar putea să fie adevărat.

SART: S-ar putea să fie!

ADAMUS: Ohhh rahat! Cum ar spune Sart.

Care este ultimul lucru pe care îl face un om înainte de a-și realiza iluminarea? Spun fiecare cuvânt cu mare atenție. Care este ultimul lucru pe care îl face un om înainte de a-și realiza iluminarea?

Ok, o să trecem peste asta repede, pentru că avem multe de vorbit aici. Da.

SHAUMBRA 1 (femeie): Mm.

ADAMUS: Huh.

SHAUMBRA 1: Păi.

ADAMUS: Ultimul lucru.

SHAUMBRA 1: Păi, vreau să înjur.

ADAMUS: Oh, asta e ok. Mie îmi este interzis, dar tu poți. Care ar fi fost înjurătura? Sunt doar curios.

SHAUMBRA 1: Oh rahat.

ADAMUS: Oh. Asta nu e o înjurătură. Ăsta este limbaj obișnuit. (câteva chicoteli).

SHAUMBRA 1: Păi, doar pare...

ADAMUS: Rahat este probabil mai folosit în engleză decât oricare alt cuvânt singular în afară de cuvinte ca „the” și „a” și „of”. Dar daaa, este tot, este „Daa, rahatul rahatului! Oh daa.” Adică, așa vorbesc oamenii în ziua de azi.

SHAUMBRA 1: Pur și simplu pare că este ceva, cel puțin din câte aud eu, este o realizare despre care este vorba mai mult și a fi mai mult decât un singur lucru, și poate ar fi, pentru mine, tristețe în asta...

ADAMUS: David...

SHAUMBRA 1: O parte.

ADAMUS: David, fă-mi o poză. Fă-mi o poză. (Adamus face o față oripilată în fața camerei; râsete).

SHAUMBRA 1: Oh rahat!

ADAMUS: Ce?!

SHAUMBRA 1: Cred că înjurătura a fost cel mai bun răspuns.

ADAMUS: Doar fă-o foarte simplu. Care este ultimul lucru pe care îl face un om înainte de a-și realiza iluminarea? Whșșșșt! (Pac!)

SHAUMBRA 1: Doar fac un pas și o fac.

ADAMUS: Ok, ăsta este un răspuns bun. Bine, mulțumesc. Ți-ai dat seama de diferența între tu intrând în acea mocirlă mental versus „Doar fă un pas și fă-o”, deoarece asta conduce către răspunsul meu.

Următorul. Vom lua vreo două răspunsuri aici. Care este ultimul lucru pe care îl face un om înainte de a-și realiza iluminarea? Da, Vince.

VINCE: „De ce am așteptat atât?”

ADAMUS: Da. Ăsta este un gând, dar care este ultimul lucru pe care îl faci?

VINCE: Doar renunți la tot.

ADAMUS: Bun. Bun. Ăsta este răspunsul la întrebarea mea. Eu așa aș fi răspuns. Nu mai încerci. Ultimul lucru pe care îl face cineva.

Acum, poate unii dintre voi s-au gândit că e un lucru mare, mistic pe care îl faceți. Daa. Nu mai încercați. Doar dați drumul. Eu numesc asta permitere. Nu mai încercați. Nu mai faceți eforturi. Nu mai împingeți. Nu mai încercați să înțelegeți. Se va întâmpla, așa că de ce să vă pierdeți timpul cu asta? De ce să interferați cu ea? Se va întâmpla.

Voi toți ar trebui să suspinați ușurați acum „Oh dumnezeule!” Nu, pe bune. Dacă faceți un studiu al Maeștrilor Ascensionați și vă uitați la calea lor, există multe lucruri în comun pe care le-au făcut. Toți au studiat mult. Toți s-au disciplinat mult. Toți au agonizat mult, s-au simțit foarte prost pentru toți și tot… vinovați, vinovați, vinovați. Acea parte cam ciudată din proces, doar „Ohhh! Am făcut atâtea lucruri rele. Te rog, Te rog, iartă-mă.” Oh! Dar apoi s-au oprit din a mai încerca. Au renunțat. Și aduc aici un pic înapoi povestea lui Yeshua și a voastră venind aici să plantați sămânța divinității; apoi ați studiat, izolându-vă în aceste organizații sacre și apoi săturându-vă și fiind sătui de ele, și doar plecând dezamăgiți.

Cam așa este și acum. Aproape că sunteți obosiți și scârbiți de propriul vostru drum, de ceea ce ați făcut, de spiritualitatea voastră. Oh, nici lumea nu mai sună prea bine deloc. Este cam ughhh, ughhh! Spiritualitatea este doar încă o scuză pentru a nu fi oameni în viață, în sinele vostru, așa că vă săturați de asta și dintr-o dată, fie că este făcut conștient sau inconștient, vă opriți din a mai încerca. „Sunt atât de obosit de asta. Asta nu m-a dus nicăieri. În toți acești ani, fie că este Crimson Circle sau oricare alt grup, în toți acești ani, uită-te la mine. Sunt dat peste cap. Sunt istovit. Sunt falit. Nu am nimic. Oamenii nu mă plac. Miros urât. Renunț. Renunț. Pur și simplu mă voi ofili în viață.” Asta este de fapt foarte bine, când ajungeți în acel punct.

În primul rând, nu o să vă ofiliți. Nu o să vă întoarceți la doar a fi normali. Dar ce este bine în legătură cu asta este că în sfârșit ați renunțat. În sfârșit ați renunțat la a mai încerca să fiți spirituali, v-ați oprit din a încerca să ajungeți la ascensiune.

Iluminarea este aici.V-am mai întrebat înainte, de ce ați așteptat, presupunând că ați fi putut să o faceți acum vreo două vieți sau mai devreme, în această viață. Este deja aici. Toate pregătirile au fost făcute. Toate procesările au fost făcute, tot procesul de a vă pregăti. Este aici. Așa că nu mai încercați. 

Dar, în acel răspuns la întrebare, când spuneți: „Oprește-te din a mai încerca”, asta ar indica apoi că dacă vă opriți din a încerca, va fi aici, pentru că oricum ar fi putut să fie (iluminarea). Și asta ne întoarce la prima mea întrebare, ce mai așteptați?

Oricum nu vă gândiți la ea pentru că o să înnebuniți gândindu-vă. Veți începe să intrați prin toate aceste rotații mentale. Nu o să reușiți să aflați răspunsul, dar puteți să-l simțiți și să-l realizați și să ajungeți la acel „aha”. Nu este un motiv rău. Nu, nu este. Nu un motiv negativ sau orice altceva. Este un motiv foarte adânc. Este un motiv foarte pur, real.

Când vă auziți vorbind, vorbind, vorbind, vorbind, lăsați asta deoparte, pentru că răspunsul conține doar câteva cuvinte simple. Veți realiza asta și atunci când o veți face, veți realiza că sunteți pregătiți. Iar asta o să fie înfricoșător. Veți realiza că este timpul pentru ceva responsabilitate, dacă așa vreți să o numiți. Nu este vorba prea mult despre „responsabilitate” atât cât de fapt „pur și simplu este timpul”. Și când ajungeți la acel răspuns atât de simplu, profund și pur dinăuntrul vostru - de ce ați așteptat, ce mai așteptați - veți ști atunci că sunteți pregătiți. Atunci va mai trebui să vă răspundeți la o întrebare din voi înșivă - sunteți pregătiți chiar acum?

Pot să vă spun deja răspunsul. Odată ce ați realizat de ce ați așteptat, odată ce vă lămuriți, nu mai puteți aștepta. Nu o mai puteți amâna deloc. 

Haideți să respirăm profund cu asta.

Oh! Vă iubesc dragilor. Iubesc faptul că nu trebuie să fim sfinți și sacri aici. Iubesc faptul că permiteți să simțiți cele mai adânci, profunde sentimente.


Tendințele lumii

Mai departe. Am promis că vom vorbi de două tendințe. Acestea sunt tendințe ale lumii. O să trec prin ele foarte, foarte repede. Despre prima știți deja, și nu este de la Tobias, este de la mine. Una dintre cele mai mari tendințe în lume chiar acum este puterea. Toți vor putere chiar dacă o realizează sau nu, acumularea de putere. Poate fi realizată prin bani, politică, guvern, sex, industrie, comerț, religie. Totul se rezumă la putere.

Este o dorință masivă de putere pe această planetă. Nu doar asta, ci dorința pentru putere de pe această planetă provoacă, de fapt, alte ființe din alte tărâmuri - nu oameni mici în nave spațiale, dar alte ființe - să se intereseze în mod particular de această planetă, deoarece există această obsesie pentru putere. O vedeți peste tot, însă este mai mult decât oricând. Se arată.

Citiți printre rânduri sau ascultați printre rânduri la știri despre evenimente. Opriți-vă pentru o clipă și spuneți: „Păi, cum are asta legătură cu puterea?” Veți realiza că mai tot ce se întâmplă are legătură cu un joc de putere. Cred că aveți un serial de TV foarte popular numit Urzeala/Jocul Tronurilor; cam același lucru, dar Joc de Putere. Este schimbarea și mutarea puterii.

Puterea este o iluzie. Nu există putere în tărâmurile clare. Nu este nevoie de putere. Nu vorbesc de putere ca energie, chestia aia, știți voi, benzina pe care o puneți în mașină ca să meargă. Asta este combustibil. Eu vorbesc de puterea psihologică, puterea mentală, și va continua să crească și să crească și să crească.

Oamenii sunt dependenți de putere mai mult decât orice altceva. Este de fapt aproape imposibil - aș spune chiar imposibil - să devii dependent de o substanță fizică. Alcool, țigări, droguri - imposibil să devii dependent fizic. Sunt cei care se vor contrazice cu mine legat de asta, dar puteți deveni dependenți de putere în diferite moduri, iar câteodată chiar moduri insidioase/viclene. Puteți deveni dependenți de putere și apoi să folosiți acea dependență în lucruri ca droguri și alcool sau să folosiți drogurile și alcoolul în a încerca să omorâți/distrugeți acea durere a puterii. Este destul de straniu, este plăcut și dureros, dar veți vedea asta din ce în ce mai mult și mai mult și mai mult pe această planetă.

Vă rog să realizați pentru voi înșivă că, pe măsură ce mergeți înainte,  nu este nevoie de putere. Chiar nu este. Sunt cei cu care am vorbit în sesiunile noastre de noapte, iar ei mă vor contrazice; ei vor face compromisuri. Vor spune: „Ok, o să reduc nevoia de putere, dar tot trebuie să am puțină  ca și protecție împotriva altor oameni, deoarece ei se joacă cu ea. Așadar, am nevoie de puțină putere.” Nu. Este, într-un fel, fie totală fie deloc; totul sau nimic. Puterea este o iluzie.

Puterea declară că voi credeți că sunt lucruri pe care aveți nevoie să le procurați din afară pentru voi înșivă, iar voi nu aveți nevoie. Niciun singur lucru. Toată energia - cel care atrage energia - este deja acolo, mai ales când începeți să o folosiți.

Kyeper, creativitatea voastră, spiritul vostru - este deja acolo. Dar dacă încă sunteți dependenți de putere - și aceasta va fi porțiunea discuției mele din august - dacă încă sunteți dependenți de putere, încă veți încerca să obțineți și să asigurați acea putere. Altfel spus, trebuie să vă aduceți puțină putere și să o păstrați în banca voastră de putere.

Odată ce realizați că puterea este o iluzie, nu aveți nevoie de ea în viața voastră. Deveniți invizibili pentru cei care se joacă cu puterea. Ei nu sunt interesați de voi deloc. Nu o să încerce să intre și să vă ia ceva, pentru că nu există mâncare în cămară. Nu e nimic acolo. Ei nu sunt interesați; voi nu sunteți jucători. O să vă roage să părăsiți masa de joc pentru că nu sunteți jucători. Nu aveți nimic în buzunare. Atunci sunteți liberi. Cu adevărat liberi.

Puterea este cea mai mare și, ați putea spune, probabil unica forță care crează dependență pe această planetă. Este o iluzie. Odată ce treceți peste nevoia de putere în personalitatea voastră, în viața voastră, veți fi liberi. Veți realiza că nu aveți nevoie de putere. Energia va fi mereu acolo. Este un lucru natural. Când sunteți în conștiință, este energie. Când sunteți pasionați, este energie. Nu aveți nevoie de putere. Este foarte, foarte fals.

Rețineți asta. Acum, de celalaltă parte a ecuației, celălalt curent major care se întâmplă pe planetă chiar acum este, vă vine să credeți sau nu, diversificarea. Diversitatea. Ciudat, pentru că ați crede că dacă puterea este aici (într-o parte), nu ar putea să fie (așa). Dar există o mișcare spre diversitate, iar unii i-ar spune acceptare, dar este puțin din ambele. Este diversitate.

Uitați-vă la planetă chiar acum. Ca niciodată până acum, există o tendință de acceptare a diferitelor moduri de gândire, a diferitelor stiluri de viață. Uitați-vă la ce se întâmplă în multe țări din lume - permiterea căsătoriilor între persoane de același sex. Oooh! Ce pas măreț pentru planeta asta! (Adamus chicotește) În primul rând, ar trebui să înțeleagă că nu este prima oară când se întâmplă asta pe planetă. Prima dată, în Lemuria, unde în mare parte, cei mai mulți dintre voi aveați organe și masculine și feminine. Vă dă un fel de… nah, nu mă bag în asta (râsete). Așa că nu vă căsătoreați cu cineva de același sex; erați ambele și erați împreună în același corp. Adică, ce ar crede Dumnezeu despre asta? (Adamus chicotește)

SART: Oh, rahat.

ADAMUS: Rahat. Uite ce-am făcut. (mai multe chicoteli)

Sunteți toți masculini și feminini la un loc și adevăratul echilibru le aduce pe ambele înapoi. Dar, înapoi la diversificare, înapoi la căsătoria între aceleași sexe. Era ceva obișnuit în Atlantida. De fapt, căsătoria nu era ceva obișnuit, dar era obișnuit să iubești pe cine alegeai să iubești fără ca cineva să intervină și să spună: “Oh daa, dar trebuie să fie de sexe diferite.”

Așa că veți vedea din ce în ce mai multă diversificare. Acceptarea a ceea ce voi numiți transsexuali. Știți voi, este interesant să vedeți ce se întâmplă cu asta. A evoluat de la ceva ciudat și pervers la: “Oh, wow, e ceva cu asta.” Nu că toți ar trebui să vă faceți operații, dar… (câteva chicoteli) Sunteți masculini și feminini. Este greu, greu, greu să trăiți într-un corp în care încercați să fiți doar masculini sau doar feminini. Sunteți ambele! Este timpul să le eliberați, să vă deschideți și să lăsați cele două să fuzioneze, să coexiste.

Și da, sunt unii care au venit în această viață pentru că părinții lor nu au practicat DreamWalker pentru Naștere - dați vina pe părinți - iar părinții își doreau cu adevărat un băiat și au primit o fată în schimb. Cât de greu este acest lucru pentru cel ce a venit? Dar cel ce venea, pentru că își dorea primul corp disponibil, a zis: “Oh, nicio problemă. Mă descurc cu familia asta. Mă descurc cu un corp masculin. Rezolv după ce ajung acolo.” Ei, și după aceea este într-adevăr greu să se descurce cu familia și corpul respectiv. Dar, știți voi, poate exista o dorință fascinantă, chiar la jumătatea vieții, și să spuneți: “Da, am petrecut primii 40 de ani într-un corp bărbătesc. Poate de acum înainte voi fi femeie.” Care-i problema cu asta?

Deci, revenind, pe planetă acum, este o tendință spre diversitate. Nu doar sexuală, ci cam despre tot. Acceptarea altor culturi și altor gândiri, moduri de viață cu totul diferite, și va continua să crească. Deci amintiți-vă aici (o parte) puterea, aici (altă parte) diversitatea, diversificarea. Va deveni una din cele mai mari chestiuni pe această planetă.

Acestea două nu sunt tocmai compatibile. (câteva chicoteli) Nu merg prea bine împreună, dar le aveți. Aveți amândoi acești factori imenși, deci la ce să vă așteptați? 

Că veni vorba, să revenim puțin. Aproape fiecare parte din cultura umană se diversifică acum. Este parte din programul meu de non-unicitate (Adamus chicotește), totul devenind de sine stătător și suveran, totul în afară de religie. Eh, nu se diversifică prea bine. Cu alte cuvinte, religiilor le este greu să accepte alte religii. Ești fie musulman sau creștin sau evreu sau altceva, și dacă nu ești, Dumnezeu nu te iubește. Asta se întâmplă pentru că puterea în religie este atât de intensă încât este copleșită de diversificare. Asta se va întoarce împotriva religiilor. ‘Se va întoarce împotrivă’ înseamnă că, oh, să zicem, în următoarea decadă, din ce în ce mai mulți oameni vor părăsi bisericile. Le vor numi vechi, dar oamenii vor simți că sunt de fapt bazate pe putere. Și atunci veți avea o mulțime de oameni pe planetă care vor fi cam pierduți, pentru că nu vor avea biserica pe care se bazau înainte care să le dea toate răspunsurile - de fapt să nu le dea niciun răspuns, dar pretinzând că le dă răspunsuri.

Așa că asta creează un mare haos. Creează multă confuzie. Puterea, diversificarea, puterea ținută în biserici și oamenii care vor să diversifice - acestea nu merg bine împreună. Vor continua să fie conflicte, iar puterea va crede că a câștigat. Va încerca din răsputeri să învingă, dar există o asemenea mișcare spre diversitate chiar acum pe acestă planetă. Există oameni ca voi care îi acceptă pe ceilalți, deoarece voi știți prin ce-ați trecut. Dar și voi vă diversificați, de asemenea. Nu intrați în unicitatea vostră. Intrați în Multiplicitatea voastră.

Deci, două mari tendințe, ne vom întoarce mai târziu la ele, dar acum e momentul să respirăm profund. Este timpul să… oh, prietenul meu, cel care scria toate acestea, a adormit. Mă întreb cum s-a întâmplat asta (câteva chicoteli).

Este momentul să respirați profund și este timpul pentru un mic merabh. Da. Îl meritați. Puteți să vă culcați și voi dacă vreți.

Să facem luminile mai mici și în câteva momente să punem niște muzică plăcută. Dar înainte de asta aș vrea ca încă o dată să vă mulțumesc, să vă recunosc pe fiecare din voi. Să vă recunosc pentru cine sunteți. Nu pentru ce faceți împreună ca grup; ci pentru ce faceți individual. Știu că este dificil și știu de câte ori ați fi putut să încercați să vă întoarceți și să o luați la fugă în sens invers. Nu funcționează, însă de câte ori ați fi putut să încercați să vă îngropați capul în nisip. Nici asta nu funcționează prea bine. De câte ori ați fi putut să intrați în makyo total, dar iată-vă aici. Sunteți aici.

Vreau ca voi, cu multă, multă atenție, să simțiți întrebarea: de ce ați fi putut fi (Maeștri) întrupați încă de acum câteva vieți, sau chiar în viața aceasta. De ce ați așteptat? Este un dar minunat acolo. Nu vă gândiți la el, doar simțiți. Simțiți. Vă va oferi răspunsul pe care îl căutați de multă vreme.

Dar acum, să schimbăm viteza la merabh.


Merabh pentru Iluminare

(începe muzica; muzică din Into Knowingness/În Cunoaștere)

A doua mea întrebare - care este ultimul lucru pe care îl face omul înainte de realizarea iluminării? - este ca și un joc de cuvinte, pentru că am spus “care este ultimul lucru pe care îl face un om”, ca și cum ar fi ceva de făcut, dar de fapt nu este. Se oprește din încercat. Se oprește din încercat.

Și asta poate părea puțin neevident, ca “O nu, dar nu ar trebui să fac ceva?” Nu.

“Adamus, nu am nevoie să studiez?” Nu.

“Nu am nevoie să fac cincisprezece minute de respirație profundă zilnic?” Nu, nu chiar.

“Nu am nevoie să fiu atent la ce mănânc?” Nah.

“Nu este nevoie să gândesc lucruri spirituale?” Nu.

“Și atunci ce naiba ar trebui să fac??!” Nimic. Nimic.

Puteți să faceți orice vreți. Faceți o plimbare cu bicicleta. Știți voi, ați putea să rezolvați unele lucruri  prin casă pe care le-ați amânat, să schimbați becul care s-a ars acum șase luni. Știu că asta vă face să simțiți că sunteți doar oameni, dar ați putea să faceți asta.

Reparați clanța aceea stricată de la ușă. Știu că nu este foarte spiritual, dar dacă tot nu aveți altceva de făcut, faceți asta.

Faceți orice vreți, pentru că acesta este momentul, chiar acum, un fel de evoluție în timp real, transformare, cum vreți să-i spuneți, în care vi se cere să vă opriți din chestiile omenești (n.tr. Legate de iluminare) pentru că există ceva care vă fascinează, ce trece dincolo de lucrurile omenești.

Ceva atât de irezistibil încât trece mult, mult dincolo de ce poate umanul încerca să gestioneze, de ceea ce umanul crede că poate gestiona.

Irezistibil' însemnând atât de pasional și de real; atât de iubitor și de cuprinzător.

Haideți să nu-i spunem ‘suflet’. Vom începe să trecem dincolo de acest cuvânt. Sunteți doar voi.

Nu este undeva departe. Nu are aripioare de zână. Sunteți doar voi.

Acest ‘ceva’ care vă impulsionează atât de mult, atât de mult, care este atât de plin de pasiune încât trebuie să fie - nu poate să nu fie - este realizarea voastră, iluminarea voastră.

Se va întâmpla. Când un Maestru ajunge în acest punct, ultimul lucru pe care îl face este să înceteze să mai încerce deoarece realizează că totul a fost ridicol. Totul a fost lucrătura unei minți sau personalități limitate, și se abandonează sieși, lui Eu Sunt. Nu mai varsă makyo spre ei înșiși și spre ceilalți.

Se opresc din a întreba când și unde și cum...

Și se opresc din a încerca să facă iluminarea umană.

Oricum, nu umanul este responsabil de asta. Cât timp umanul crede că el face asta, restul din Eu Sunt stă și așteaptă răbdător.

Când partea umană se oprește - oprește încercările, oprește eforturile, oprește structurarea - atunci vine iluminarea irezistibilă. Ei bine, modul real de a spune apoi acest lucru, datorită naturii atrăgătoare, datorită naturii firești a iluminării, voi realizați că ea a fost întotdeauna acolo.

Nu spun asta în joacă. Nu este un joc de cuvinte. Când pur și simplu respirați profund și vă opriți din a încerca, încetați să faceți o luptă din iluminare, veți simți acel impuls (atracție), natura irezistibilă a propriei realizări. Atunci se întâmplă.

Îmi place cuvântul “irezistibil”. Are așa o dinamică, așa o pasiune în el.

Nu este un “dacă” sau un “poate” sau “când” sau “de ce”. Este irezistibil, pasionat.

Atât de irezistibil încât nu puteți greși. Nu poate greși.

Folosiți acest moment pentru a vă opri din încercat, măcar în cele câteva scurte minute de aici, să vă opriți din încercat. Să vă opriți din a încerca să înțelegeți.

În acest moment simțiți natura irezistibilă a iluminării voastre.

Pasionată...

Prezentă...

Iluminarea aceasta nu face compromisuri. Nu va face compromisuri și nu va negocia cu umanul, deloc. Nu este nevoie.

Nu joacă jocurile puterii sau ale minții.

Atât de irezistibilă încât știe ce se va întâmpla.

Respirați profund cu asta.

Știu că voi, oamenii, sunteți obosiți, deseori confuzi, întrebându-vă ce urmează. Doar respirați profund. Această iluminare este dincolo de voi. Adică dincolo de limitările voastre.

Realizarea aceasta nu este ceva care trebuie structurat sau planificat. Are nevoie doar să fie primită.

(pauză)

Foarte convingătoare, însemnând că ea deja știe că este realizată. Știe deja că este împlinită.

Nu este un scop. Nu este un scop pentru Eu Sunt. Atât de irezistibilă că este deja acolo.

Vrea doar să împărtășească asta cu umanul.

Este deja realizată, împlinită.

‘Convingătoare/Irezistibilă’ înseamnând că deja s-a întâmplat. Vrea doar să împărtășească cu voi.

Dar trebuie să vă opriți din încercat.

Trebuie să vă opriți din a gândi că o veți face să se întâmple, sau că trebuie să o faceți să se întâmple.

Nu este un labirint. Nu este un puzzle uriaș care vi se cere să-l rezolvați. Asta ar fi cruzime. Doar că este momentul să vă opriți din a încerca, vă rog.

Acum, asta sună atât de simplu. Umanul se gândește: “Bine, dar trebuie să fac ceva.” În regulă. Schimbați becul, reparați clanța, măturați garajul, ieșiți la o plimbare, luați-vă un câine, iubiți un câine. Nu contează cu adevărat, doar opriți-vă din a încerca să fiți iluminați.

Umanul nu va putea niciodată să înțeleagă. Și oricum nu este responsabilitatea voastră. Doar o aveți de primit.

(pauză lungă)

Acest lucru care este iluminarea este atât de convingător/atrăgător încât este deja aici. Are atât de multă pasiune, atât de multă expresie încât este deja aici.

Prin urmare nu puteți să vă rătăciți. Nu puteți să greșiți. Puteți să evitați. Puteți să așteptați la fel cum ați făcut-o câteva vieți. Dar natura fascinantă a lui Eu Sunt o face să fie așa, deci este deja aici.

Vor fi vreo două luni, înainte de a fi din nou împreună ca acum, în Shoud-ul nostru. Îmi va lipsi. Voi vorbi în alte grupuri, dar îmi va lipsi acesta.

Am să vă las cu o întrebare mare până atunci.

Ce așteptați?

Nu vă dați vouă înșivă răspunsuri de makyo pe care mulți din voi le-au dat azi. Asta este spoială. Este camuflare într-un fel. Când vine răspunsul, vine foarte simplu și foarte clar.

Ce mai așteptați?

Și când va veni, veți fi cu adevărat pregătiți.

Între timp, dragi prieteni, voi călători prin lume cu Cauldre și Linda. Vom merge în locuri îndepărtate și dincolo de ele, nu doar pe planeta aceasta ci în toate tărâmurile. Și în lipsa mea din tărâmul fizic cu voi, vă rog amintiți-vă că într-adevăr suntem împreună la fiecare pas.

Și astfel, totul este bine în toată creația.

Vă mulțumesc pentru indulgență. Mulțumesc. (audiența aplaudă)


 

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Nicolae Bogdan Ioniță, Anca Apostol, Florin M., Gratziela Badea
revizuire: Loredana Ioniță și Mirela Ghenea.

 

 

sursa:

www.crimsoncircle.com