MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Kharisma:
Kharisma 11 – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 1 august 2015
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

 

Eu Sunt cel ce Sunt, negreșit Adamus. Ah!
Nu Saint-Germain astăzi, categoric nu Kuthumi astăzi; este în întregime Adamus, în întregime ziua star-ului (audiența ovaționează și aplaudă). Aplaudați acum, dar știți puțin despre ceea ce am în minte.
Și, dragă Edith, ei spun că te vei simți puțin inconfortabil în legătură cu clipul video (referindu-se la clipul “Lost”- al lui Anouk care a fost rulat înainte de channel).
EDITH: Oh, nu. Nu m-a făcut să mă simt inconfortabil.
ADAMUS: Nu te-a făcut să te simți inconfortabil?
EDITH: Nu. Este pur și simplu despre a ne iubi pe noi înșine.
ADAMUS: Absolut! Ați auzit asta de la Edith! (audiența aplaudă) Un Premiu Adamus pentru tine astăzi.
EDITH: Oh, uau!
LINDA: Ha! Am unul! Am unul! Ha, ha! Ha, ha, ha!
ADAMUS: Ai cîștigat un Premiu Adamus.
LINDA: Am unul!
ADAMUS: Este vorba doar despre a te iubi pe tine însăți, da.
LINDA: E pe drum.
ADAMUS: De fapt, trebuie să spun o mică poveste. Eu am selectat-o (melodia). Nu este muzica mea favorită dar, poate este subiectul meu favorit - a te iubi pe tine însuți. Și, într-un anumit punct, dragul Geoffrey, Cauldre, a devenit puțin nervos, era pe cale să pună ceva mai blând, mai ne-ofensiv, mai confortabil. Și el chiar a folosit-o, chiar a folosit-o pe Edith ca scuză. A spus: “Edith s-ar putea simți inconfortabil cu acest video”. Am avut dreptate, draga mea doamnă? (el o sărută iar audiența spune “Auuu!”)
EDITH: Mulțumesc (el o sărută din nou). Mulțumesc.
ADAMUS: Deloc inconfortabil. Oh, cineva iubindu-se pe sine, pe sine și cântând despre… oh.
LINDA: (aducând Premiul Adamus) Este singurul.
ADAMUS: Și ne-ar plăcea să facem o fotografie bună la asta. Edith, pentru tine (el îi prezintă Premiul).
EDITH: Mulțumesc atât de mult.
ADAMUS: Pentru tine. Da. Da (câteva aplauze). Realizezi că nu mai oferim deloc prea multe dintre acestea, acum când le poți cumpăra online cu 44 $ (câteva chicoteli). Însă este în întregime al tău.
Ah, unul dintre subiectele mele favorite este a te iubi pe tine însuți și avem tendința să devenim  - voi aveți tendința să deveniți - inconfortabili cu asta uneori și aproape stânjeniți alteori. Avem aici un minunat video muzical ce vorbește despre a fi pierdut - știu că atât de mulți dintre voi vă simțiți astfel, pierduți în propriul cântec - iar prezentarea grafică a fost făcută foarte profesionist, dar a fi intim cu tine însuți într-o cadă de baie (râsete în timp ce Adamus se strânge în brațe lângă Edith). Sau cheamă-mă (Adamus chicotește).
Deci, dragii mei prieteni, o vom face puțin diferit astăzi, puțin diferit.
Mai întâi de toate, înțelegeți că actualmente sunt aici în acest Shoud - și Shoud-ul înseamnă noi toți. Un Shoud este o reflectare a noastră, a tuturor. Când este un mare, mare Shoud, un Shoud de referință, asta se întâmplă deoarece voi sunteți pregătiți să faceți acel pas următor. Asta nu se simte întotdeauna bine în acel moment, nu este confortabil atunci, dar voi permiteți să mergeți la nivelul următor. Este atât de ușor uneori, în propria voastră viață, doar să stați în acel status quo, doar să vă gândiți ca viața să fie diferită, dar nepermițându-i niciodată să fie diferită, nefăcând mișcări îndrăznețe.

Răsturnarea lui Dumnezeu
Luna trecută am făcut o mișcare îndrăzneață. Am făcut răsturnarea lui Dumnezeu (râsete). Pentru aceia dintre voi care nu știu despre ce vorbesc, este ceva ce se cheamă răsturnarea vacii. Răsturnarea vacii. Da, americanii de aici știu ce este asta. Cred că este destul de practicată aici. Dar pentru cei dintre voi ce nu sunt familiari (cu aceasta) și vor să facă ceva în această noapte… (râsete și audiența spune “Nu!”) Mergeți afară la locul de păscut al vacilor, iar vacile dorm și atunci când o vacă doarme, cu un singur deget, fără efort real, o puteți răsturna (Adamus chicotește). Nu,  nu, vacii nu-i pasă, atât timp cât primește de mâncare a doua zi.
Am făcut răsturnarea lui Dumnezeu. Era pregătit, deoarece Dumnezeu este cam somnoros. Dumnezeu este cam letargic și Dumnezeu tocmai a ieșit afară pe pășune, cam în felul… (el face o față somnoroasă). Oh, sunt serios. Nu-l numesc pe Dumnezeu vacă (câteva chicoteli). Ei bine, poate o fac (mai multe chicoteli). Era atât de pregătit pentru răsturnare, doar să treacă dincolo. Acesta a fost un pas mare. Poate nu ați realizat asta luna trecută, dar a fost un pas imens în faptul că putem chiar vorbi despre asta fără să ne îngrijorăm că cineva ascultă sau privește, deoarece, ei bine, nu trebuie s-o faceți. Nimeni altcineva nu ascultă aceste chestii! (Adamus râde)
Fără griji legate de repercursiuni, pentru că, știți voi, atât timp cât Dumnezeu este parte a conștiinței de masă, oamenii vor să-l schimbe. Oamenii vor cu adevărat o schimbare în legătură cu Dumnezeu, dar le este frică. Le este frică pentru că s-ar putea să fie prea multă schimbare sau schimbare în direcția greșită, însă s-au cam săturat de Dumnezeu, așa cum l-au cunoscut oamenii pe Dumnezeu. Ei vor ceva puțin mai dinamic, mai înviorător, mai simplu, nu doar să fie învățați despre un anume bătrân aspru.
De fapt, voi știți când lucrurile urmează cu adevărat să răbufnească pe frontul lui Dumnezeu, atunci când femeile, la fel de mult ca și bărbații, împart această chestie legată de Dumnezeu, când predică. Pentru mine este atât de ciudat - a fost ciudat cu 300 de ani în urmă, dar chiar mai ciudat acum - că preoții trebuie să fie bărbați și rabinii în general bărbați, și slujitorii (bisericii) în general bărbați. Nu întotdeauna dar în general. Este atât de ciudat. A fost ciudat în trecut. Toată lumea știa că a fost omis ceva, dar nimeni nu urma să vorbească despre asta. Iar aici suntem cu 300 de ani mai târziu și aceasta încă lipsește. Dar veți ști când sunt schimbări în unele dintre bisericile și organizațiile religioase importante, atunci când permit femeilor să iasă în față.
Dar, în orice caz, am făcut puțină răsturnare a lui Dumnezeu luna trecută, iar el a căzut și sunt repercursiuni. Vreau să spun, este amuzant să faci asta și să privești acest întreg, știți voi, Dumnezeu, această ființă mare și puternică, atoateștiutoare - bum! - exact așa (căzând).
Cu toate acestea, sunt repercursiuni pentru voi. Începe să se clatine, se minează fundația pe care au fost construite o mulțime de lucruri. Încep să se dărâme lucruri pe plan intern. Deși știu că toți credeți că nu sunteți religioși, dar a fost totuși un fel de investiție veche în Dumnezeu. Începeți să eliberați asta și lucrurile vin la suprafață, pentru că Dumnezeu este ca o mare pătură de suprimare așezată peste o mulțime de lucruri - frică și vinovăție și rușine și amintiri ascunse - toate în timp ce vă rugați la Dumnezeu. Ei bine, atunci când dispare, lucrurile ies la suprafață.
Sandra.
SANDRA: Sunt chiar aici.
ADAMUS: Cafea.
SANDRA: Sunt chiar aici. (câteva chicoteli).
ADAMUS: Da. Mulțumesc, draga mea. Mulțumesc (câteva aplauze). Noroc. Doar simte-te liberă să mă întrerupi aici oricând, cât timp este pentru cafeaua mea, nimic altceva.
Așadar se clatină o mulțime de lucruri și probabil ați observat că în multe feluri a fost o lună nebună, diferită de nebunia normală, dar a fost o lună nebună - simțindu-vă puțin pierduți, neancorați, neconectați; simțindu-vă puțin inconfortabil pentru că vechea bază nu mai era acolo - și asta este absolut potrivit. Aduce la suprafață lucruri precum scrisoarea dragului John, despre care ați vorbit înainte. Aduce la suprafață scrisorile dragii de Susan. Aduce scrisorile dragei de Mary, dragului Benjamin, dragului Richard. Aduce o mulțime de lucruri și le scoate la suprafață. Iar când lucrurile au fost aduse la suprafață și expuse la ceea ce voi numiți lumină sau conștiență, doare pentru o vreme. Este inconfortabil și nici voi nici eu nu vreau să vă întoarceți în micuțul vostru loc confortabil doar pentru a-l face puțin mai confortabil. Vom trece prin asta. Voi veți trece prin asta și este puțin inconfortabil și crează un fel de crestătură/despicătură în unele părți ale țesăturii algoritmului vostru uman, fiind nevoie de aceasta. Și va continua să facă asta.
Totuși lucrul uimitor este că atunci când înțelegeți ceea ce se întâmplă, chiar dacă este ceva durere emoțională, mentală, fizică poate, voi spuneți: “Oh, în regulă. Asta este ceea ce se întâmplă.” Apoi, este mult mai ușor să fiți absolut în  întuneric și să intrați în “Ce este în neregulă cu mine?” Asta este pur și simplu neplăcut. Deci, ca să spunem așa, da, vor fi perioade inconfortabile, perioade de ajustare. Însă când înțelegeți că este potrivit și vă veți extinde dincolo de asta, este mult mai acceptabil, mult mai ușor de primit.

Totul în Acum
În timp ce eu stau aici, acum, vorbind, îi vorbesc fiecăruia dintre voi. Acesta este Shoud-ul vostru. Aceasta este ceea ce voi creați. Dar fac asta, de asemenea, la fel de mult pentru mine însumi, pentru mine, deoarece, în timp ce sunt aici vorbind, de fapt traducând, derulând mai departe mesajul vostru și al meu, este o parte a mea care aude asta chiar acum; o parte din mine. Este o parte care nu este un Maestru Ascensionat. Este o parte care a avut o perioadă foarte dificilă cu 2600 de ani în urmă. Este o parte din mine care este atât de frustrată și confuză și pierdută. Astfel, stau aici vorbindu-mi mie însumi, spunându-mi mie însumi: “Tu treci printr-o evoluție, o deschidere. Va veni o vreme a iluminării.“ Stau aici vorbindu-i trecutului meu și trecutul nu este înapoi atunci. De fapt, trecutul este chiar aici.
Voi faceți același lucru cu voi înșivă, chiar acum. Îi vorbiți trecutului vostru. Îi vorbiți celui ce ați putea spune că este Acum-ul (Prezentul) vostru, timpul vostru actual. Și este o parte a voastră pe care ați putea s-o chemați din viitor - dar nu este (din viitor) cu adevărat, totul este din Acum - vă vorbiți vouă înșivă spunând: “Aceasta funcționează.” Trebuie să o facă. Trebuie să o facă. În mod absolut ele se adună împreună în modul cel mai frumos și uimitor în care voi le-ați creat. Nimeni altcineva. Voi le-ați creat. Deci, în ciuda multor lucruri de care vă îngrijorați și mirați chiar acum, ca și ființă umană stând aici, gândind că este ceva ce nu ați înțeles încă, întrebându-vă despre ceea ce urmează să vină și probabil îngrijorându-vă de asta, fiind poate frustrați de viață, există acea parte a voastră care vă vorbește chiar acum și vă spune: “Respiră profund. Relaxează-te. Relaxează-te.”
Știți voi, lucrul interesant este acela că nu există cu adevărat trecut/prezent/viitor. Totul trebuie să se întâmple în Acum. Totul trebuie să se întâmple în Acum. Nu se poate întâmpla în trecut sau viitor. Deci, chiar și Acest Maestru Ascensionat al vostru este în Acum, în același Acum în care este această ființă umană - exact în același Acum - și trecutul este exact în același Acum.
“Așadar, care este problema?” spuneți voi. “Cum vine treaba, că nu mă prind?” Ei bine, pentru că voi vedeți doar, sau sunteți conștienți doar de o mică parte din Acum. Totul se întâmplă chiar acum. Nu există a merge în viitor; este chiar aici. Și, într-un sens, ați putea spune că ceea ce vă spuneți vouă înșivă chiar acum este: “Deschide-ți conștiența. Permite-ți conștiența”. Permiteți-vă vouă înșivă să realizați tot ceea ce este aici, în Acum. Nu în mod mental. Nu în mod mental. Tocmai ați făcut-o prin, ei bine, fiind absolut bravi și curajoși, spunând: “Nu mai am nimic altceva de pierdut. Mă voi deschide în mod absolut chiar acum”. Apoi încetați să vă mai gândiți la asta. Este atât de important. Iar Sinele vostru, Sinele vostru iluminat realizat vă spune aceasta chiar acum: “Încetează să te mai gândești la asta. Pur și simplu mergi mai departe cu orice vrei să faci”. Permiteți. Vă deschideți și permiteți și apoi încetați să vă mai gândiți la asta. Continuați-vă viața de zi cu zi. Mergeți mai departe cu orice vreți să faceți.
Așadar, respirați profund și faceți asta chiar acum.

Nimic nou
Prin urmare astăzi, nu vă voi spune nimic nou. Îmi pare rău. Tot ce vă voi spune ați auzit deja, indiferent dacă a fost aici sau în ceea ce ați putea numi trecut, sau este (vorba) despre Sinele vostru iluminat ce vă spune deja asta. Deja ați auzit. Deja știți. Deci, nu este nimic nou astăzi. Și, trebuie să menționez asta deoarece sunt câțiva care s-au conectat pentru noutăți: “Ce va spune el nou astăzi?” Vă lăsați prinși de noutăți. Totul trebuie să fie nou. Nu este. Nu este nimic nou cu adevărat.
Vă pot spune aceleași lucruri vechi într-un fel cu totul nou încât ați putea crede că este nou, dar nu este cu adevărat. Dacă mergeți înapoi la Shoud-urile de început cu Tobias - Seria Creatorului, Seria Maeștrilor și alte câteva - nu este nimic nou. El le-a spus înainte. Eu le voi spune doar într-un mod diferit - mai amuzant sau mai deranjant, într-un fel; eu le voi spune doar într-un mod diferit - dar chiar dincolo de asta, nu este nimic nou deoarece acel Sine iluminat realizat deja v-a spus. V-a fost spus deja.
Prin urmare, menționez aceasta deoarece, cei dintre voi care veniți aici doar pentru noutăți și vă raportați doar la noutăți - “Ce lucruri noi a spus el?” - și doar căscați la ceea ce credeți că ați auzit înainte, poate ați vrea să plecați acum. Vă voi chema când vom vorbi despre ceva nou - niciodată (câteva chicoteli).
Este o fascinație în legătură cu asta. Este ca o dependență. Voi vorbi mai mult despre asta în întâlnirea noastră despre Dependențe care urmează. Însă este o obsesie cu acest  nou -  “Trebuie să găsesc ceva nou. Trebuie să găsesc ceva nou, mai întâi de toate, astfel încât să pot fi cel ce spune tuturor că tocmai a auzit ceva nou”. Trebuie să fie ceva nou pentru că sunteți cu adevărat plictisiți de vechi. Trebuie să aveți aceste noutăți aproape ca o distragere, pentru că, ei bine, nu ați pătruns vechiul cu adevărat, ceea ce s-a spus mai înainte, nu ați trecut prin el sau permis niciodată, așa încât trebuie să fie ceva nou. Și m-am cam săturat de asta. Puneți-vă în locul meu pentru un moment, trebuind să vin cu ceva nou mereu, în fiecare lună, doar pentru oamenii ‘noi’, doar pentru cei cărora le place noul.
Așadar am decis că astăzi nu. Nu astăzi. Nu este nimic nou despre astăzi. Și acum, dacă ne putem descotorisi de toți cei care vin aici doar pentru (ceva) nou, acum putem să ne apucăm serios de treabă. În regulă, haideți să facem ceva nou acum, că ei au plecat (râsete).
Este energie de hrănire. Este enervant. Este ca și cum, ce sunt eu aici, un animator? Știți voi… (unii din audiență spun “Daaa” și alții râd) În regulă! Haideți să facem ceva nou!! (mai multe râsete)
Voi nu veniți aici pentru noutăți. Veniți aici pentru a deveni deschiși. Eu sunt doar un mare deschizător de seifuri în viața voastră (Adamus chicotește). Veniți aici doar să vă deschideți. Este ușor să deveniți blocați acolo afară. Nu mă observați fiind prin preajmă la sfârșitul shoud-ului. Eu plec pentru că este atât de ușor să devii blocat și prins (în capcană) acolo afară. Cu adevărat este, și nu sunteți blocați doar în activitățile de zi ci zi,  ci sunteți blocați într-un corp, de asemenea. Eu doar vin și îl închiriez pe acesta de câteva ori pe lună și merg mai departe. Dar este dur. Noi venim aici să vă dăm puțin - era să spun masaj spiritual, dar nu este asta - doar un masaj al conștiinței și să facem un pic de răsturnare umană cu voi (Adamus chicotește).
Ai făcut vreodată asta, Kerri? Răsturnarea vacii?
KERRI: Nu. Nu am făcut-o.
ADAMUS: Încearc-o.
KERRI: Pot să practic pe tine.
ADAMUS: Încearcă (câteva râsete). Daa.
KERRI: Mă va distra răsturnarea.
ADAMUS: Ei bine, ar fi trebuit să adorm mai întâi și eu nu dorm niciodată.
KERRI: Oh.
ADAMUS: Deci, daa. Încearcă. Fă câteva fotografii, daa, și ne-ar plăcea să vedem filmul video luna următoare (Adamus chicotește).
KERRI: În regulă. Este aceasta o sarcină, profesore?
ADAMUS: Nu. Este ca și cum ai merge în parcul de distracții (Adamus chicotește).
Așadar, nimic nou. Totul este aici. De ce nu știți asta? Deoarece pur și simplu nu v-ați deschis către ea. Asta este tot. De ce? Este o mare provocare. Și de ce? Voi aborda asta din nou în următoarea întâlnire a noastră, dar ați devenit dependenți de viață. Ați devenit dependenți de ea. Ați devenit dependenți de călătorie. Ați devenit dependenți de probleme. Ați devenit dependenți de întreaga chestie și veniți aici să vă auziți Sinele, Sinele iluminat spunând: “Doar respiră profund. Doar respiră profund și permite.”

Contradicții
Deci, alt lucru pe care am vrut să-l aduc la suprafață. Probabil ați descoperit deja, sau ați descoperit chiar mai mult, că viața devine o întreagă serie de contradicții, și asta este dificil. Ființei umane îi plac lucrurile drăguțe și organizate și îi place să știe unde sunt punctele A, B și C. Probabil observați contradicții colosale în voi înșivă, în ceea ce vă spun; pe de-o parte contradicții când vă spun: “Fiți în viață. Fiți în bucuria vieții,” dar în momentul următor urmează să vă spun că sunteți dependenți de viață. Voi spuneți: “Ei bine, nu este aceasta o contradicție?” Nu, deloc. Deloc.
Atunci când vorbim despre a fi deschiși, iar în momentul următor vorbim despre a fi concentrați. Nu este aceasta o contradicție? Nu. Într-adevăr nu. Într-adevăr nu, în mod particular odată ce voi începeți să vă permiteți vouă înșivă să fiți în “și,” deoarece sunt contradicții la diferite niveluri ale realității și vibrației și energiei. Sunt mari contradicții în ceea ce ați putea numi natură, realitatea naturală și ceea ce este în alte realități. Și de aceea este dificil să le vedeți, pentru că voi priviți la ele prin ochii așteptării că totul trebuie să fie într-un anumit fel în celelalte tărâmuri, apoi mergeți acolo și nu le puteți găsi. Ei bine, deoarece este un “și”. Este diferit. Gravitația care funcționează aici poate fi foarte diferită de gravitația din altă parte, reacția energiilor de aici poate fi foarte diferită de cea din alte locuri.
Deci, vă rog, obișnuiți-vă cu asta. Contradicțiile. Nu este nimic în neregulă cu mintea voastră când începeți să percepeți mari contradicții în lucruri și în voi înșivă, nimic greșit, deloc. De fapt, este cu adevărat timpul să treceți dincolo doar de gândirea liniară și de faptul că totul trebuie să fie la fel.
La început este foarte dificil pentru mintea voastră, pentru ieșirea din realitatea voastră. Vă simțiți foarte, foarte întorși pe dos. Nimic nu are sens și sunt tentative disperate pentru a încerca să puneți totul la loc împreună. Apoi deveniți deprimați și neliniștiți și nu puteți dormi noaptea. Ei bine, veți trece peste asta. Veți trece peste asta și veți începe să realizați că în postura de Maestru întrupat sunt multe niveluri ale realității, iar toate acestea nu trebuie să fie de acord una cu alta. Fizica de pe această planetă nu trebuie să fie de acord cu fizica din alte dimensiuni niciun pic.
De aceea este amuzant. Veți constata că este amuzant la un moment dat. Practic, de aceea lucrurile sunt chiar aici. Cauldre vorbea cu cineva în pauză despre gravitație și despre sursa de energie pe care Tesla începuse să o înțeleagă. Dar oamenii de știință nu vor vedea asta chiar acum, deoarece ei cred că această realitate funcționează de asemenea în această (altă) realitate. Că dinamicile de aici (un anumit loc) se aplică acolo (un alt loc), iar ele nu se aplică. Este foarte diferit. Și ele pot exista toate și co-exista împreună, chiar dacă sunt în afara concordanței. Chiar dacă sunt incompatibile, ele pot co-exista împreună. Acesta este un subiect colosal. 
De aceea eu spun că totul este în Acum. Nu este posibil să se întâmple în afara lui Acum. Nu există nimic în afara lui Acum. Însă voi percepeți că este un trecut și un viitor și este foarte dificil să percepeți că ființa iluminată este chiar aici și ființa prostănacă este chiar aici, de asemenea. Toate sunt chiar aici și ele nu trebuie să fie compatibile - totuși ele pot co-exista. Aceasta este o chestie colosală, atât de importantă. 
Acum, mintea se va sforța cu asta, așa cum câțiva dintre voi o fac chiar acum: “Cum funcționează asta? “ Mintea voastră nu va înțelege asta și vă voi explica imediat. Deci doar fiți confortabili cu asta. Doar fiți confortabili. Aceasta înseamnă deschidere. Aceasta înseamnă deschidere și vor fi momente în care vă veți simți foarte incomod și nu va avea sens din punct de vedere fizic, mental, spiritual și vă veți simți ca și cum ați fost întorși cu susul în jos, iar asta este în regulă. Asta este în regulă.

Mintea
Mulți dintre voi vă îngrijorați că deveniți puțin mai bătrâni și că mintea o ia razna. Știți voi, nu este o mare diferență între a deveni vârstnici și a deveni iluminați (câteva râsete). Nu, nu este. Nu este vorba de altceva decât a fi capabili să înțelegeți ceea ce se întâmplă.
Voi folosi exemplul - imaginați-vă o lanternă și când o persoană devine mai bătrână, mintea sa, ei bine, este precum bateriile din lanternă care nu mai sunt atât de puternice față de cum obișnuiau să fie. Și ca să pună capac la toate, în loc ca lumina să aibă o concentrare foarte precisă, lumina este puțin mai difuză și mult mai expansivă. Deci, de multe ori oamenii bătrâni, care voi credeți că doar devin țicniți și cred că sunt în mod ciudat doar puțin mai fericiți decât au fost vreodată (râsete), ei nu mai trebuie să aibă de-a face cu totul. Unii dintre ei simulează asta, apropo, doar să nu mai aibă de-a face cu oamenii deloc. Dar mintea devine moale și începe să alunece în alte tărâmuri. Fie că este vorba de tărâmul morții, fie doar alte tarâmuri care sunt deja acolo, ei încep să alunece în ele.
Acum, ceea ce ați putea numi ființa umană rațională normală îi ascultă cum bolborosesc și gândește: “Oh, ei pur și simplu își pierd mintea și eu sper ca niciodată să nu ajung așa”. Ei bine, ajungeți așa (Adamus chicotește). Asta a fost amuzant! (mai multe chicoteli) Dar cu o diferență. Nu este vorba doar de a îmbătrâni. Ceea ce vi se întâmplă vouă este că voi vă extindeți dincolo de minte și începeți să percepeți alte tărâmuri. Și auzindu-mă pe mine vorbind despre asta, spuneți: “Oh, asta sună grozav. Acesta este ca un mare film științifico-fantastic și eu sunt vedeta. Acesta este un nou tărâm măreț - Star Treck, Star Wars (Razboiul Stelelor)“, și toate celelalte asemenea. Însă atunci când începe să se întâmple, sunteți cam în genul: “Oh! Ce este în neregulă cu mine?! Nu-mi pot aminti nimic. Oh! Ce este în neregulă cu creierul meu?“
Este ca și la creierul persoanei bătrâne. Doar se extinde. Dar voi, în loc să vă pierdeți concentrarea, în loc de a deveni fără concentrare, ceea ce se întâmplă este că voi încă aveți - aceasta este vestea bună și vestea rea - voi încă aveți o concentrare și bateriile sunt încărcate încă. Da, ele sunt. Încă aveți o concentrare, dar acum aveți o concentrare și aici, și alta aici, și alta aici, și alta aici (gesticulând către diferite locuri). Deveniți multi-concentrați, vedeți voi. Ați obținut toate aceste fascicule diferite. În loc de un singur fascicul - ca la 30 de ani, cu o concentrare aici - începeți să le puneți peste tot. Aceasta este foarte ciudat la început, dar vreau să veniți cu mine pentru un moment, în punctul în care nu este ciudat. În regulă?
Deci iată-vă acum întrebându-vă: „Ce se petrece cu mine? Nu-mi pot aminti nimic”. Doar vă puneți focalizarea pe multe realități. Mintea se chinuie să înțeleagă, să-și amintească, să le găsească un sens, însă nu poate. Nu poate. Cea mai mare greșeală - voi aștepta până la sfârșit ca să concluzionez, însă este cea mai mare greșeală - nu poate. Așa că încetați să încercați. Este chiar atât de simplu.
Mintea voastră are o focalizare aici și va fi capabilă să se focalizeze numai aici - poate aici (un alt loc apropiat) și puțin mai departe, totuși nu prea departe - așa că opriți-vă din a încerca să faceți mintea să înțeleagă ceea ce nu poate. Nu poate.
Așa că veniți cu mine chiar acum. Nu ne trebuie muzică sau nimic altceva, însă veniți cu mine în ceea ce este Acum, în ceea ce nu este nou. În regulă? Primul lucru. Nu este nou. Nu vom face ceva nou aici, deoarece sunteți deja acolo. Și acesta nu este un joc al minții; aceasta se numește Baza Realității (n. tr. Elementele de bază ale realității). Veniți cu mine pentru un moment acolo unde aveți această focalizare pe acest Pământ, pe corpul vostru, pe gândurile voastre, pe identitatea voastră. Asta ar trebui să fie ușor. Aceasta este ceea ce faceți în fiecare zi, în care aveți obișnuințele voastre, în care aveți propriul vostru simț al echilibrului și al percepției.
În regulă. Acum avem aceasta. Este un element prezent. Însă, chiar acum, în acest același moment, dincolo de gândul mental, sunt alte lucruri, ceea ce ați numi dimensiuni. Chiar mi-ar plăcea să ajungem la un punct din următoarele șase luni începând de acum, când nu mai folosim cuvântul dimensiuni. Acesta sună atât de apropiat de new age. Ele sunt doar realități. Sunt doar expresii și, chiar acum, le aveți. Chiar acum sunt acolo.
Ei bine, pot să dovedesc. O faceți în visele voastre în fiecare noapte. Unii dintre voi își amintesc, unii dintre voi nu, însă mergeți pur și simplu în altă realitate, altă expresie, altă experiență. Și, adesea, acestea trec cu mult dincolo de realitatea fizică-mentală, astfel că este dificil de relaționat cu ele, însă acestea sunt acolo. Este sufletul vostru, Eu Sunt al vostru care doar cântă, de exemplu, fără să trebuiască să-și folosească corzile vocale, deoarece nu-i trebuie acolo. Doar cântă. Simțind acea expresie cum trece prin ea. Aceasta este o realitate.
Realitatea este, de asemenea, o focalizare, un „și” în care sunteți mulțumiți. Mulțumiți - nu vreau să folosesc cuvântul „pace”, deoarece acesta chiar are un înțeles fals - însă sunteți pur și simplu în regulă cu tot ce se desfășoară pe multiple nivele.
Este aici chiar acum. Este acel tu, focalizarea care este un învățător, un învățător uimitor. Nu trebuie să fie aici, în corpul fizic, în minte. Ar putea fi, însă nu trebuie să fie. Și unde vă împărtășiți kharisma voastră, lumina voastră. Nu trebuie să aveți 100 de oameni care stau în fața voastră pe scaune rigide întrebându-se când vor primi pizza (câteva chicoteli). Nu. Pur și simplu puteți fi în cealaltă focalizare în care radiați kharisma voastră. Asta înseamnă a preda. Cine a spus vreodată că trebuie să fie în fața unui grup? Aceasta, într-un fel, de fapt, nu funcționează atât de bine mereu, ci doar să fii radiant.
Este cealaltă focalizare a voastră, atât de ne-omenească încât este aproape dificil de înțeles, atât de fără corp, atât de fără minte, încât este doar o ființare. O ființare. Doar este acolo.
Și mai este o altă focalizare a voastră, o expresie care, fie că o credeți sau nu, vrea să facă totul din nou, tot lucrul omenesc din nou. Nu, cu adevărat. Cu adevărat. Aceasta este cea care mă sperie (chicotește). Nu, însă este cea care înțelege acest lucru, multiplicitatea și „și”-ul. Și înțelege că nu este, cu adevărat, nicio durere sau nicio traumă, și înțelege că este doar o experiență uimitoare, nu un test, și abia așteaptă să se întoarcă. Vrea cu adevărat să o facă. Și mai este o altă focalizare care deja a făcut-o, vedeți. O altă viață. Nu am spus după aceasta (viață); poate fi înainte de aceasta. Poate fi înainte de aceasta.
Da, poți fi un Maestru Ascensionat și să ai o altă viață, și nu contează unde este. Nu contează dacă este înainte de iluminare sau după iluminare, deoarece nimic din asta nu contează la un anumit punct. Nu contează. Poți fi absolut ascensionat și să spui: „Vreau să creez o altă expresie”. Și o puteți face diferit fără să trebuiască să treceți printr-un proces de naștere obișnuită, așa cum a făcut Tobias. Și o puteți face doar pentru a vă amuza. O puteți face fără să ajungeți cu totul în cap și filosofic și blocat și tot restul acestora. Și sunteți toate aceste lucruri.
Acum, spun că, voi spuneți că - Sinele vostru iluminat care este absolut aici spune că, încerc să subliniez atât de mult pentru focalizarea umană care stă aici pe aceste scaune sau care se uită prin Internet - și faceți: „Oh, daaaa! Asta nu este nou. Cunosc toate acestea. Știu asta. Este atât de ușor. Sunt o ființă 'și'. Nu sunt în capcana rahatului!” Am făcut asta ca să vă trezesc (câteva chicoteli). Unii dintre voi arătau de parcă ajungeau adormiți. Nu sunteți prinși în nimic - beton, rahat, nimic. Nu sunteți! A fost doar focalizarea asupra unde erați. Dar, așa cum știți, o parte dintre voi, nu voi toți, o parte dintre voi vor ieși pe ușă sau vor închide internetul mai târziu și, apoi, o parte dintre voi se vor întoarce la focalizarea singulară. Când o faceți, doar opriți-vă.
Doar opriți-vă. Faceți acea respirație profundă - și - nu mai sunteți (n.tr. doar într-o focalizare singulară).
Acum, ce se petrece aici este că vă relaxați. Relaxați o realitate liniară care se desfășura de ere, prinsă cumva în acea realitate, în timp ce toate aceste alte realități există, de asemenea, însă o relaxați pe aceasta. Ieșiți din propria lenjerie foarte strânsă și este provocator, deoarece o parte din voi vrea atât de mult ca doar să facă acea realitate liniară puțin mai bună. Și ajungeți exasperați pe mine deoarece, în fiecare lună când veniți aici sunteți ca și cum: „Vreau doar să-mi fac viața mai bună”, și este ca și cum eu vă voi arunca viața în aer, deoarece, de fapt, este ceea ce vreți. Deoarece ajunge atât de blocată atunci când nu sunteți (în) „și”.
Fiecare Maestru, inclusiv voi, a înțeles asta. „Oh! Doar încercam să fac viața mea omenească perfectă” și asta e aiurea. Dacă încercați să faceți asta, ea vă va duce în Leul Roșu, numărul doi (Adamus chicotește). Cartea mea următoare. Caut un autor care să lucreze cu mine la aceasta. Leul roșu, numărul doi devine când o persoană este obsedată de propria… (Crash face o poză) Mulțumesc. Trebuie să te oprești uneori ca să ți se facă o poză, știți? Aceasta este o zicală Zen: „Oprește-te uneori pentru o poză”. Acum, unde eram?
LINDA: Mai fă asta o dată. (Crash face o altă poză și Adamus râde)
ADAMUS: Privirea Lindei (mai multe chicoteli). Ce spuneai, draga mea? Ce încerci să-mi spui cu asta? Ce… daaa, repede, fă poza. Apasă pe buton. În regulă. Așa că el merge acum în afara scenei (Adamus merge pe culoarul dintre scaune) Crash se întreabă: „Ce fac mai departe? Îl urmez în sală? Îl urmez ca un cățeluș ca să-i fac poza?” Ei bine, firește că o faci! (râsete) Deoarece trebuie să arătăm multele posturi și fețe ale lui Adamus (pozează pe o masă din spate). Nu sunt doar tipul de pe scenă. Grăbește-te să o faci (n. tr. poza). Nu sunt doar tipul de pe scenă (chicotește). Oh, unde era distragerea pe care tocmai am plantat-o? Oh, îmi place!
Leul roșu, volumul doi. Leul roșu, volumul doi este despre adept, studentul care încearcă din greu să facă iluminarea. Oh! Și, oh, este ca și cum duce o cruce și este lucrul cu care îi plictisește pe toți, inclusiv pe sine însuși și încearcă din greu. Și e tot timpul: „Oh, săracul de mine. Lucrez la asta. Nicio realizare. Nicio realizare. Ce e greșit?” Și astfel ajunge și mai habotnic cu iluminarea sa. Oh! - uau - am fost acolo, am făcut asta.
Este atât de mult în încercarea de a-și meșteșugi partea umană încât pierde din vedere întreaga idee. Este atât de ocupat să încerce să facă acea mică colivie strâmtă puțin mai mare sau mai bună încât pierde din vedere întreaga idee. Vom arunca în aer colivia. „Oh, nu! Nu poți. Am lucrat atât de greu la ea. Oh! Și sunt un student atât de bun și, oh, săracul de mine și oh!” Doar voi veni alături și - bum! - arunc în aer colivia sau - o împing - o răstorn.
„Oh! Cum ai putut să faci asta Adamus? Oh, Dumnezeu nu mă iubește”. Nu, nu există niciun Dumnezeu și nu te iubește, în orice caz (râsete). Așa că - împing - bum, totul cade. „Oh! Viața mea se destramă. Nu știu dacă vreau să rămân pe planetă. Ohh!” Tăceți! bum!!
„Oh, dumnezeule. Mulțumesc Adamus. Îmi trebuie asta. Am nevoie de cineva care să-mi spulbere realitatea, deoarece eram atât de blocat în ea și mă gândeam că trebuia să merg mai departe și doar să o fac mai confortabilă. Și acum realizez, dumnezeule, ce Mare Maestru Ascensionat ești. Ai spulberat-o” (câteva chicoteli). Hei, asta fac ca să-mi câștig viața. Aud aproape jumătate de râset aici (mai multe chicoteli). Oh, ei. 
Așa că ghiciți ce? În loc să o spulber eu, vă voi lăsa pe voi să o spulberați.
KERRI: În regulă!
ADAMUS: În regulă (chicotește). Daaa, așteaptă până luna următoare.
Dar, într-un fel - și am spus că era tot Adamus astăzi, nu este nimic altceva în afară de Adamus - este cumva ce se petrece și, uneori, este atât de dificil și, alteori, știți, îi cunosc pe câțiva dintre voi, vă furișați mai departe de Crimson Circle. Mă trișați. Mergeți la alte grupuri și extratereștri care vă spun: „Ohhh! Sărăcuțule. Ești atât de iubit” și „Vom veni aici și vă vom da toate informațiile și vă vom face mai bine.” Ei nu o fac! Am auzit rahatul acela de vreo trei milioane de ani. „Oh! Vom veni pe Pământ și vă vom ajuta.” Ei nu o fac! Și, de fapt, nici eu nu o fac. Doar vă spun așa cum este.
Treceți prin această uimi-... nu este într-un fel amuzant, astăzi?
DAVID: Da.
ADAMUS: Da. (Adamus chicotește) Este un lucru uimitor, provocator, dificil, minunat care se petrece, însă ieșiți din acea focalizare singulară umană și este dificil. Este dificil. Dar este minunat și îmi veți mulțumi mai târziu. Probabil. (cineva spune „Daaa”) Daaa. Daaa.
Deci, unde eram? Oh, astăzi vom face întrebări și răspunsuri. Nu facem asta în mod normal. Dar, Linda, ai vrea să iei microfonul? Eu voi pune întrebările, voi veți da răspunsurile (câteva râsete).
LINDA: Șocant.
ADAMUS: Și astăzi este, într-un fel - este o energie diferită. Așa că doar simțiți-vă liberi să fiți oricine doriți să fiți și voi înșivă. Simțiți-vă liberi. Astăzi este mult mai normal. Am alungat jumătate dintre oameni, care voiau lucruri noi, așa că suntem doar noi care vorbim și câteva suflete frumoase care ascultă (n.tr. conectați prin internet). Așa că haideți să o menținem normală, să o menținem deschisă. Mă îndoiesc să fie cineva care să se întoarcă la acesta și să îl asculte.
LINDA: Daaa, sigur. (câteva chicoteli)
ADAMUS: Doar noi, Maeștrii Ascensionați.

Întrebări și răspunsuri
Deci prima întrebare și vă rog să vă amintiți: mențineți-l concis (răspunsul). În regulă. Prima întrebare. Du-te și găsește pe cineva mai întâi și, apoi, voi pune întrebarea.
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Ah! Găsește pe cineva. Oh! În regulă. Primești întrebarea și, dacă nu te deranjează, ridică-te. Ce te îngrijorează? Și ar vrea să scrie cineva pe tablă? Cineva să fie suficient de grațios doar pentru a scrie.
LINDA: Tad.
ADAMUS: Tad. Minunat. Mulțumesc.
LINDA: Oh, așteaptă, așteaptă! În regulă, suntem bine. Daaa, Tad. Continuă Tad.
ADAMUS: Tad, și ea primește un Premiu Adamus pentru că a parcurs toată calea...
LINDA: Nu mai am!
ADAMUS: …din spatele sălii.
LINDA: S-au terminat!
ADAMUS: Adu niște bani. Oh, el nu are niciun fel de bani.
LINDA: Oh! Săracul de tine.
ADAMUS: Ufff!
TAD: Gratuit astăzi.
ADAMUS: Uau. Uau. Asta a fost prostește.
TAD: Sunt un învățător.
ADAMUS: Era cât pe ce să-i dau 100 de dolari ei. Deci întrebarea este ce te îngrijorează?
NANCY: Cu adevărat nu mă pot gândi la nimic despre care să-mi fac griji.
ADAMUS: Cu adevărat?! Vrei să-ți dau ceva despre care să te îngrijorezi?
NANCY: Sigur. (câteva chicoteli)
ADAMUS: În regulă. Cu adevărat? Fără nopți nedormite?
NANCY: Știu că...
ADAMUS: Bani?
NANCY: Nu.
ADAMUS: Sănătate?
NANCY: Nu.
ADAMUS: Ufff, este acea mică ezitare acolo.
NANCY: Daa, am această mică problemă cu ochiul meu astăzi. Dar...
ADAMUS: Dar nu te îngrijorează asta.
NANCY: Ei bine, va pleca.
ADAMUS: Ei bine… vedeți asta? Oh! Prieteni, sunteți prea buni pentru mine. În regulă. Îți mulțumesc. Ai vrea să scrii „griji” (către Tad) și, apoi, răspunsul numărul unu: „Nada” (n. tr. nimic - în spaniolă) Mulțumesc. Nimic. Nu te îngrijorezi pentru niciun membru al familiei sau pentru prieteni sau orice?
NANCY: Nu chiar.
ADAMUS: Nu-ți pasă cu adevărat de ei. În regulă. (râsete). Bun. Mulțumesc.
NANCY: În regulă.
ADAMUS: În regulă, următorul.
LINDA: Vreau să iau un vizitator.
ADAMUS: Daaa, daaa, vizitatori. Oaspeții reprezintă un joc corect. Ce te îngrijorează în viața ta?
LEONARD: Uneori nu știu ce ar trebui să fac cu timpul meu.
ADAMUS: Daaa, cu timpul tău sau cu întreaga ta viață?
LEONARD: Nu, cu timpul meu.
ADAMUS: Da. Te deranjează asta?
LEONARD: Nu cu adevărat.
ADAMUS: Oh. Ce este asta, secțiunea fără de griji în zona asta?! (râsete) Toți ceilalți sunt constipați, anxioși, orice altceva. Oh! Dar în partea asta, daaa, Lindei tocmai i s-a întâmplat să le găsească pe cele două. Sau este makyo?
LINDA: Mmm.
LEONARD: Mmm.
ADAMUS: Hm.
LEONARD: Hm.
ADAMUS: Hm. Ce te îngrijorează?
LEONARD: (face pauză) Știu că voi ajunge acolo...
(pauză)
ADAMUS: Dar?!
LEONARD: Dar când?
ADAMUS: Dar când. În regulă. Te îngrijorează mult asta?
LEONARD: Nu.
ADAMUS: Hm. Îți faci griji pentru bani?
LEONARD: Puțin. Nu prea mult.
ADAMUS: Daaa, nu prea mult. Cât de mulți ai în buzunar?
LEONARD: Niciunul.
ADAMUS: Aș fi îngrijorat dacă aș fi tu (râsete). Daaa. Acesta a fost un răspuns bun, deoarece i-aș fi luat (mai multe râsete). Te îngrijorează unde vei merge în viața ta?
LEONARD: Nu.
ADAMUS: Nu. Locuiești cu părinții tăi?
LEONARD: Mm, stau la părinții mei, dar nu...
ADAMUS: Aahhh! Aah! (râsete) Stai cu ei vreo 50 de ani? (Adamus chicotește)
LEONARD: Nu! Nu. O lună sau cu aproximație.
ADAMUS: Ooh, pentru, în regulă.
LEONARD: Dar este drăguț, deoarece îl vizitez pe tatăl meu pe care nu-l văd prea mult.
ADAMUS: Absolut. Absolut. Ei sunt cei care râd. Eu nu. Eu înțeleg. Deci, dar vreodată - nu că te îngrijorezi ca o grijă copleșitoare, ci doar cum ar fi: „Ah, unde voi fi peste cinci ani?”
LEONARD: Nu.
ADAMUS: Ai un serviciu?
LEONARD: Chiar acum, nu. 
ADAMUS: Fără griji. Bun. Sunt încurcat și uimit și ți-aș fi arătat makyo-ul tău dacă aș fi simțit că este vreunul. 
LEONARD: În regulă.
ADAMUS: În regulă. Bun. Bun. Excelent. Bine.
TAD: Nada.
LINDA: În regulă.
TAD: Nada.
ADAMUS: Nada. Nada. Da. Și toți cei care privesc online chiar acum, știu că sunteți și voi uimiți, cum sunt și eu, că nu sunt îngrijorări până acum. Dar aici cred că avem una.
DIANE: Eii! (ea chicotește) Câteva.
ADAMUS: Câteva. Ce te îngrijorează?
DIANE: (suspină) Fiica mea. 
ADAMUS: Fiica ta. Cât de mult din îngrijorarea ta merge către fiica ta?
DIANE: Ei bine, nu este 24-7, dar...
ADAMUS: Însă din toată îngrijorarea pe care o ai față de fiecare lucru, ce procent ar fi pentru fiica ta?
DIANE: Treizeci. 
ADAMUS: Treizeci, cincizeci. 
DIANE: Mm. Cincizeci. În regulă. 
ADAMUS: Daaa, cincizeci, șaizeci. În regulă. Cum o ajută pe ea asta?
DIANE: Oh, nu o ajută. Ei bine, sunt lucruri pe care le fac pentru a o ajuta, dar sunt prinsă între vechiul fel… 
ADAMUS: Spune ea vreodată: „Oh, mamă. Mulțumesc că te îngrijorezi pentru mine, deoarece cu adevărat mă ajută mult.”
DIANE: Nu.
ADAMUS: Nu. În regulă. În regulă. Și ce altceva te mai îngrijorează?
DIANE: Leziuni ale creierului.
ADAMUS: Um, daaa.
DIANE: Se petrece în familie.
ADAMUS: Daaa.
DIANE: Și știu că s-ar presupune că eliberăm...
ADAMUS: Nu.
DIANE: …pe strămoșii noștri.
ADAMUS: Nuuu.
DIANE: Însă este acolo.
ADAMUS: (Împinge) Răsturnarea strămoșilor. Este doar - împingere - împinge-i din vârf. Daaa. Nu știu de ce, însă Cauldre și Linda nu au anunțat că tocmai am făcut o înregistrare uimitoare, strălucitoare, zilele trecute numită Libertatea ancestrală și în două ore și jumătate, vindecă întregul lucru. 
DIANE: Minunat!
ADAMUS: Dap. Dap.
DIANE: Voi fi sigură și îl voi lua.
ADAMUS: Da. Fac puțină pre-promovare pentru aceasta. Da.
DIANE: În regulă.
ADAMUS: Vei primi o copie gratuită.
DIANE: Mulțumesc.
ADAMUS: Da. Mulțumesc. Deci, altceva ce te mai îngrijorează?
DIANE: Îmm, nimic major. Nu.
ADAMUS: Nu.
DIANE: Mmm.
ADAMUS: Mmm. Mm-mm-mm-mm. În regulă. Încă unul doar. Încă un lucru.
(Ea face pauză)
Daaa.
DIANE: Ei bine, toată afacerea cu iluminarea. 
ADAMUS: Toată afacerea cu iluminarea. Da, da (râsete). Daaa. „Să vedem, nu mă pot gândi la nimic altceva. Oh, daaa! Lumea! Universul! Dumnezeu! Întregul… oh daaa! Într-un fel am uitat de acel mic stress din viața mea.” Daaa.
Deci care ar fi îngrijorarea ta legat de aceasta?
DIANE: Oh, știi tu. O fac bine? Când voi ajunge acolo? Înțeleg că sunt deja acolo. 
ADAMUS: Oh, hai să mergem chiar la miez. Există aceasta?
DIANE: (face pauză) În regulă.
ADAMUS: Mi-aș face griji pentru asta. Dacă aș fi oricare dintre voi, mi-aș face griji: „Este chiar reală?” Daaa. Vreau să spun că mi-aș face griji foarte mari despre aceasta. 
DIANE: Mm hmm.
ADAMUS: Daaa.
DIANE: O abordăm din încredere.
ADAMUS: Sigur. Sigur. Și ce dovadă ai?
DIANE: Niciuna. 
ADAMUS: Absolut niciuna. Însă îți voi spune un mic secret.
Chiar dacă nu este adevărat, chiar dacă totul este o grămadă de spoire, un lucru amuzant se petrece, datorită naturii conștiinței, ceea ce nu există, conștiința o face să existe, o creează ca să existe. Dacă folosesc povestea mea despre spuma verde de lac, să spunem, dacă nu este niciun Dumnezeu, a fost doar această evoluție ciudată de la spuma verde de lac și aceasta a creat Pământul și oamenii și orice altceva, și nu există niciun Dumnezeu, nu există niciun înger, conștiința - care trebuie să existe, trebuie să existe pentru ca orice altceva să existe - conștiința acum îl va crea pe Dumnezeu și cerurile și îngerii și ascensiunea și iluminarea și întreaga înflorire a ceea ce a fost doar spumă verde de lac, în Maeștri Ascensionați magnifici. 
Aceasta este frumusețea ei. De fapt, nu este necesar să vină de sus în jos - Dumnezeu, îngeri, oameni, animale, spuma verde de lac - poate veni în sus pe altă cale. Acesta este lucrul uimitor. Aceasta este frumusețea conștiinței. Dacă toate celelalte lucruri sunt distorsionate sau neadevărate sau nu există, în momentul în care este adăugată conștiința, devine așa. Acesta este lucrul uimitor. 
Deci, hai să spunem că nu există un asemenea lucru ca iluminarea. Te naști și mori și asta-i tot. Deodată, în momentul în care conștiința ta spune: „Nu, este mai mult”, atunci este. Acesta este lucrul uimitor. Și aceasta se aplică la fiecare lucru, fie că este acesta, fie că este viața voastră umană și asta este, într-un fel, de fapt ceea ce se petrece în viața voastră umană chiar acum. Puneți conștiință în ea și se extinde și creează. Chiar dacă a fost vreodată acolo înainte sau nu, acum este. Miracolul uimitor care se petrece este că, chiar dacă ar fi fost doar, să spunem, vechiul Dumnezeu biblic și asta a fost tot ceea ce a fost și mori și mergi în rai sau iad, să spunem că asta a fost tot ce a fost, dintr-o dată se schimbă din conștiință. Dintr-o dată, este ca și cum acum vreau mai mult. Acum există mai mult. În regulă. Ei bine, mulțumesc. Mulțumesc că m-ai lăsat să continui.
Încă cineva cu îngrijorări, care sunt îngrijorările tale? Care sunt îngrijorările tale?
Pun întrebarea deoarece aud atât de multă îngrijorare tot timpul - îngrijorare, îngrijorare, îngrijorare, îngrijorare; stres, stres, stres - și aceasta afectează somnul vostru și sănătatea voastră și orice altceva. Iar, acum, nu aud atât de multe îngrijorări. Cei care privesc online, voi vă lăsați îngrijorările să iasă la suprafață. Voi spuneți: „Ce naiba! Ei au microfonul. Dacă eram eu, aș fi vorbit despre toate aceste lucruri!”
Pete, despre ce este vorba?
PETE: Ei bine, cancer.
ADAMUS: Cancer. Asta este una mare despre care să te îngrijorezi.
PETE: Daaa.
ADAMUS: Daaa.
PETE: Tocmai am trecut prin operație pentru cancer.
ADAMUS: Da, bun.
PETE: Și cinci frați au avut cancer. Tatăl meu a avut cancer și fratele său a avut cancer. Așa că este ca o genă în familia noastră și doar este, știi tu, aceasta este singura îngrijorare pe care o am.
ADAMUS: Este mai mult decât o genă.
PETE: Daaa, este, oricum.
ADAMUS: Daaa. Este un atribut energetic care s-a blocat în linia familiei.
PETE: Corect.
ADAMUS: Știi, vom depăși asta și o vom face. Aceasta este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele, a lucra cu voi.
PETE: Dar celălalt lucru...
ADAMUS: Răsturnarea familiei - împinge. 
PETE: Daaa. Ei bine, celălalt lucru era, știi tu, am spus: în regulă, care este lecția din acest cancer?
ADAMUS: Corect.
PETE: Și ce a reieșit este că nu controlez sau nu sunt cel care o face. Și a trebuit să mă predau și să renunț. Așa că renunț la îngrijorări.
ADAMUS: Renunți la îngrijorări.
PETE: Daaa.
ADAMUS: Și Pete...
PETE: Și, știi tu, doar...
ADAMUS: Îngrijorarea nu o va rezolva.
PETE: Nu, nu o face. Nu o face. 
ADAMUS: Și încercarea de a o depăși mental nu o va rezolva...
PETE: Nu.
ADAMUS: …deloc. Deci, ce faci?
PETE: A trebuit să mă predau ei.
ADAMUS: Spui să te predai...
PETE: Asta înseamnă...
ADAMUS: Să încetezi să încerci să o controlezi...
PETE: Corect.
ADAMUS: …și să te îngrijorezi.
PETE: Daaa.
ADAMUS: Daaa, daaa.
PETE: Ca bărbat am fost mereu în control. De aici mi-am luat stima de sine.
ADAMUS: Sigur.
PETE: Știi tu, a te da mare și toate celelalte, iar asta e un rahat.
ADAMUS: Rana lui Adam.
PETE: Da, bine.
ADAMUS: Adică, știi tu: „Oh! Sunt un bărbat și trebuie să…” Da, da.
PETE: Da.
ADAMUS: O să vorbim și despre asta în curând. Da. Îți voi da o copie gratis.
PETE: Ei, mulțumesc (Adamus chicotește).
ADAMUS: Deci, în regulă. Și cum te simți acum?
PETE: Foarte bine.
ADAMUS: Bine.
PETE: Chiar și azi… Am fost distras în ultimele trei luni, așa cum poți vedea de ce.
ADAMUS: Da.
PETE: Dar azi dimineață m-am trezit și doar mi-am zis: „Hei! Te duci într-un loc frumos, cu o mulțime de îngeri. Eu mă plac pe mine.”
ADAMUS: Rai? Rai?
PETE: Nu.
ADAMUS: Oh, te refereai la acest loc! Aici! (râsete)
PETE: Da. O mulțime de îngeri aici.
ADAMUS: Credeam că ne părăsești azi. Te-ai referit, oh, la acest loc. Daa.
PETE: Și este o energie grozavă aici. Și doar mă aliniez cu această energie.
ADAMUS: Chiar este.
PETE: Și mă armonizez cu ea.
ADAMUS: Da. Și, știi tu, este interesant. Nu contează cât de mult ar încerca mintea să se focalizeze pe ea și să înțeleagă și „De ce am cancer și ce o să mă fac și ce încearcă să-mi spună Dumnezeu? Care este lecția?” Scuipă! pe toate astea.
Încă ești în energia familiei și a fost un apel de trezire pentru tine. Este ca și cum nu mai ești familia ta. Iar aceste lucruri, fie că este vorba de boală mentală, fizică, ele sunt cărate… Am vorbit despre asta. De ce nu le eliberăm? De ce nu lansăm înregistrarea asta acum? Linda?
PETE: A dat la o parte foarte multe lucruri. Pot să simt asta.
ADAMUS: Da, chiar asta face. Și e ca și cum… doar o eliberează. „Nu este a mea.”
PETE: Da.
ADAMUS: Și în același timp este aproape un nivel la care te simți inconfortabil. Tu spui: „Aha. Am dat drumul la fundația familiei mele și la a mai căra acele tradiții energetice. Acum, cine sunt eu?” Deci este această parte, dar apoi treci prin ea. Bun. Mulțumesc, Pete. 
Următoarea întrebare și va trebui să mergem mai departe. Am avut foarte multe de vorbit. Următoarea întrebare este, și Linda, asta este pentru oricine, chiar din spatele tău.
LINDA: Poftim?
ADAMUS: Asta este pentru oricine, chiar în spatele tău.
LINDA: Ok, ok, ok (Adamus chicotește). Oh, oh, oh! Nu chiar oricine.
ADAMUS: Daa, daa, daa.
LINDA: Dar oricine. Am înțeles.
ADAMUS: Nu, nu. Chiar aici.
LINDA: Am înțeles.
ADAMUS: Kathleen.
LINDA: Am înțeles.
ADAMUS: Daa, ok.
LINDA: Pune întrebarea.
ADAMUS: Nu. Dă microfonul. Nu, lui Kathleen.
LINDA: Ohhh!
ADAMUS: Da. Deci, cu ce te lupți? Ieși de acolo, vino în lumină, cum îmi place mie să spun (câteva râsete). Vino, vino, vino, în lumină. Da. Încă ești în umbră acolo.
KATHLEEN: Cu ce mă lupt?
ADAMUS: Cu ce te lupți? Oh, asta o să fie bună (ea oftează). Ah!
LINDA: Înfricoșător.
KATHLEEN: A permite totul.
ADAMUS: Ehh... 
KATHLEEN: Realizarea mea.
ADAMUS: Da, în regulă. Dar hai să mergem și mai profund...
KATHLEEN: Pentru că este...
ADAMUS: Cu ce te lupți? E o luptă bună. M-am uitat la bătălie de o bucată de vreme.
(Ea face pauză)
Acum, trebuie să te distrag, pentru că intraseși prea mult în minte.
KATHLEEN: Te duci adânc.
ADAMUS: Mm hmm. Mm.
KATHLEEN: Și vrei ca eu să mă duc acolo.
ADAMUS: Foarte adânc. Oh, îmi place asta. Și amândoi o să ne ridicăm (el se ridică). Amândoi o să stăm în picioare. Deci, cu ce te lupți acolo?
(Ea face o pauză din nou și oftează)
Iese fum din urechile ei (câteva chicoteli). Da.
KATHLEEN: Restul inimii mele.
ADAMUS: Daa, daa. Ei bine...
KATHLEEN: Cu totul din mine.
ADAMUS: Daa, cu ce te lupți? Ce sunt aceste bătălii? Știi ce sunt?
(Pauză)
Pot să … ești ok dacă spun?
KATHLEEN: Am fost destul de fericită, dar o să te ascult.
ADAMUS: Oah! Dacă asta este fericire, o să mă duc în iad! (râsete) Ai iai iai! Este mult mai mult decât atât, draga mea. Știi tu, nu te mulțumi cu asta ca fericire. Asta este …pot să înjur? Asta e rahat. Nu te mulțumi cu asta ca fericire. Nu este. Suferința ta controlată - și nu mă iau de tine, doar încerc să te fac să explodezi un pic aici - asta este suferință controlată și este o diferență uriașă, draga mea. Ai dus-o mai bine de atât...
KATHLEEN: Am ales să termin cu suferința anul trecut.
ADAMUS: Ești, cum s-ar spune. mai bine, dar încă este mult mai mult decât atât. Și, pot să-ți spun cu ce te lupți? Sau mai bine nu?
KATHLEEN: Te ascult.
ADAMUS: Nu știu.
KATHLEEN: Te ascult.
ADAMUS: Adică, toată lumea se uită.
KATHLEEN: Te ascult.
ADAMUS: În regulă. Ești gata? Nu da vina… Cauldre îmi zice să nu dai vina pe Cauldre.
KATHLEEN: Tremur în pantofi chiar acum.
ADAMUS: Ar trebui, pentru că ajungem la acel moment de adevăr aici.
KATHLEEN: La naiba!
ADAMUS: Mamă! Asta e intens!
KATHLEEN: Rahat! La naiba!
ADAMUS: Daa! (ea chicotește) Da! În regulă. Deci primești vrăjitoarea care este înăuntrul tău.
KATHLEEN: Oooh.
ADAMUS: Vrăjitoarea care ai fost. Îmi pare tare rău, dar, daa, boom! Brrr! (ea oftează) Vrăjitoarea care ai fost și care ai simțit că a eșuat mizerabil și care încă te bântuie. Și vorbesc despre vrăjitoarea adevărată dintr-o viață anterioară. Adică, vrăjitoare adevărată. Vrăjitoare adevărată. Și acea putere cu care te-ai jucat și cu care ai cam distrus și cu care te lupți acum în fiecare zi. Și nici măcar nu are chip, dar este acolo. Și, draga mea, nu este nevoie să te mai lupți cu ea, pentru că nimeni nu va câștiga. Nimeni nu va câștiga. Tu nu vei câștiga; vrăjitoarea nu va câștiga. Așa că termină cu lupta. Era vorba despre putere, abuz, folosire incorectă; tu te reții pe tine însuți. Te reții pentru că nu mai vrei să fii acea vrăjitoare din nou, dar apoi îmi spui că ești fericită și este ca și cum, oh frate, asta este fericirea? Uau.
Oprește-te. Respiră profund. Încetează să mai înțelegi, în regulă? Vrăjitoarea este mișto. Vrăjitoarea nu a fost ceea ce credeai tu că a fost, în regulă? Nu-mi pasă ce ți-au spus. 
KATHLEEN: Mi se întâmplă când stau în fața oamenilor. 
ADAMUS: Daa!
KATHLEEN: Daa.
ADAMUS: Daa. Și se întâmplă mai ales când stai față în față cu tine însuți.
Așadar, este o suprimare uriașă care are loc, adică „Pune-o jos, pune-o jos, pune-o jos.” Iar vrăjitoarea este cam în genul: „Du-te naibii” și folosește chestiile ei de vrăjitoare pe tine iar ea ești tu. Acum, asta este ciudat (câteva chicoteli), dar este foarte adevărat. Ea este în genul: „Voi continua să-ți tot fac vrăji. Te voi ține pe vârfuri (de la picioare). Nu te voi lăsa să te întorci în Orașul Fericirii” până când nu ajungem la un fel de rezoluție, bine? Așa că dă-i drumul vrăjitoarei. 
KATHLEEN: În regulă.
ADAMUS: Nu, vorbesc serios. Iar voi restul dați-vă la o parte (râsete). Ei bine, este - oh! Mie nu-mi place treaba asta cu viețile trecute dar este (adevărat) în acest caz și este o reținere deliberată și este foarte mult din: „Voi încerca să fiu fata bună. Voi încerca să mă port frumos. Voi încerca…” și nu merge. Nu funcționează. Și strici foarte multe lucruri și apoi ești în genul: „Oh! Trebuie să fiu singură, pentru că stric totul și îi afectez și pe ceilalți.” Și, oprește-te pentru o clipă, ok? Doar las-o pe vrăjitoare să iasă afară. Las-o liberă. Este chiar atât de simplu. Bine.
Ce vreau să spun este că sunt foarte multe lupte interioare și când îi aud pe unii dintre voi zicând: „Nu mă îngrijorează nimic”, sau „Nu, viața mea este fericită”, aarghhh! Pe bune?! Chiar așa?! Adică, voi cine credeți că sunt, Kuthumi? Vreți să mă fraieriți? Ha, ha! (câteva râsete) Îmi pare rău. Dă-o afară, ok? Și este… vă întreb cu ce vă luptați și a) nu știți - ei bine, știți, dar nu veți recunoaște - și b) nu veți învinge. Nu veți câștiga această luptă. Vrăjitoarea va câștiga. Are mai multă putere pentru că ea știe cum să folosească acele lucruri. Voi vă rețineți. Voi încercați să vă apropiați iar ea va câștiga de fiecare dată. Bine? Las-o afară pe vrăjitoare.
Ok, chiar mergem pe niște poteci adânci aici. Deci nu voi pune acea întrebare. Voi merge direct la ultima întrebare, am mai pus-o, o voi pune din nou - microfonul la cineva.
Oh! Vrei să stai jos la întrebarea mea. De ce vrei să stai?
LARRY: Să stau unde? (câteva chicoteli) Nu o să...
ADAMUS: De ce o să stai?
LARRY: Oh, pe planetă. Oh, mă întreb asta tot timpul.
ADAMUS: Știu. Și nu ești singurul, Larry.
LARRY: Oh.
ADAMUS: Nu ești. Deci de ce o să stai?
LARRY: Ummm (face o pauză). Iluminare. (Adamus scoate un sunet) Nu?
ADAMUS: În regulă.
LARRY: Bine.
ADAMUS: De ce o să rămâi? Ai vrut ca eu să fiu brutal de onest legat de asta?
LARRY: Sigur.
ADAMUS: Ok. Și asta este pentru foarte mulți dintre voi...
LARRY: De ce nu? Ai făcut-o aici. Hai să fim serioşi!
ADAMUS: Sigur, sigur. Am spus că a fost toată ziua-Adamus, toată ziua-Adamus, toată ziua-star-ului.
LARRY: Oh, daa, este totul despre tine. Hai să fim serioşi.
ADAMUS: Deoarece vouă vă este teamă să plecaţi.
LARRY: Oh, în regulă.
ADAMUS: Şi pentru ceilalţi dintre voi care simt această întrebare, deoarece vă este teamă să plecaţi, altfel, aţi pleca.
LARRY: Daa.
ADAMUS: Dar vă este teamă, şi, ştiţi voi: "Ce se întâmplă?" şi "Oare am ratat?" şi "Este real? Ce se află cu adevărat de cealaltă parte?" şi " Este ceva acolo?" Altfel, mulți dintre voi ar fi plecat până acum. Dar vouă vă este teamă să plecaţi, aşa că vă veţi agăţa de vagonul trenului şi faceţi: "Bine, noi vom merge la întâlnirile lunare şi vom spune că suntem spirituali". Şi de fapt asta menţine totul în urmă, ştiţi voi. De fapt, nu este nicio dezonoare în a pleca, iar eu nu mă adresez, Larry, doar ţie. Dar Larry, şi mulţi alţii, aşteptaţi să vedeţi: "Ei bine, poate că mâine asta se va schimba." Probabil că nu. Noi am mai vorbit despre asta înainte. Este ca şi vremea, va fi aceeaşi. "Poate că norocul va veni în calea mea." Ascultaţi, dacă norocul nu a găsit casa voastră până acum, nu o va face niciodată. (Adamus chicoteşte).
Aşa că este acolo un fel de tergiversare apatică ce are loc şi: "Oh! Eu nu vreau să fiu aici, dar îmi este teamă să plec." şi "Doar vom aştepta să vedem ce se întâmplă." Iar atunci va trebui să vin eu şi să vă trag câteva palme şi să vă trag o bătaie şi – (să vă) înghiontesc! - să vă răstorn şi toate celelalte. Voi face asta din nou – să vă înghiontesc! - pentru camera de filmat (râsete). O imagine valorează cât o mie de amintiri.
LARRY: Daa.
ADAMUS: Dar ştiți voi – îi poți da Lindei microfonul, deoarece vă vorbesc tuturor acum - uitaţi-vă o clipă la asta, aici, din punctul meu de vedere. Pretindeţi că sunteţi un Maestru Ascensionat.
Aveţi aceasta dinamică - "Oh, nu ştiu dacă vreau să rămân. Şi, oh, este dificil. Şi..." Bine, bine. Dar nici măcar nu urmează să plecaţi. Este oarecum dezgustător, de fapt. Vreau să spun că este chiar dezgustător. Asta nu arată prea bine pentru voi şi arată rău în dosarul meu, sus în Clubul Maeştrilor Ascensionaţi. Știţi voi, ei vin (la mine): "Hei, câţi vor să plece?" "Trei, poate patru. Aceştia sunt toţi (râsete). Aceştia sunt toţi. Dar eu lucrez cu ei." Şi mai sunt o întreagă grămadă care se află cumva undeva între.
Undeva între este un punct teribil în care să fii, ca şi Kathleen. Undeva între este un loc teribil, teribil în care să fii, deoarece nu vă aflaţi nici aici, nici acolo. Nu sunteți în Acum. Nu sunteţi nicăieri. Sunteţi doar între. Cum aţi vrea să scrie pe piatra voastră funerară? "Nu îmi amintesc cine a fost acesta. Nu îmi amintesc numele de pe piatra funerară sau anul, dar ei erau undeva între." "Cine a fost acesta?" "Nu ştiu. Ei doar erau undeva între."
Este un loc teribil în care să fii. Aşa că este într-un fel dezgustător când spuneţi: "Oh! Nu ştiu dacă vreau să fiu aici," şi pe de altă parte: "Ei bine, voi aştepta să văd ce se întâmplă mâine." Noi nu vom ajunge nicăieri cu asta. Nu vom ajunge. Şi aceasta este Rana lui Adam... respectiv... Adamus (el chicoteşte). Asta a fost amuzant. Spun asta prietenilor mei. Rana lui Adamus - "Ce să fac?" Avem toţi aceşti Shaumbra reuniţi aici şi e ceva de genul: "Oh, eu nu vreau să fiu aici, dar nu vreau să plec." Ce! Este dezgustător. Doar faceţi o alegere într-un fel sau altul. Veţi mai fi aici sau nu. Asta este tot. Hotărâţi-vă să fiţi naibii aici sau ieşiţi dracului afară. Vă rog. De fapt, vă îngrijoraţi de moarte; aţi făcut-o de o mie de ori sau mai mult. Este atât de ușor. Chiar este. "Oh! Dar aceasta este atât de emoţional și trebuie să iau pastile sau, ştiţi voi, să-mi conduc maşina peste stâncă" (câteva chicoteli). Este cam așa, daa, dar este cu adevărat uşor.
Așadar, într-un fel sau altul, dar terminați odată cu asta. Trăiţi sau muriţi. Este în întregime ziua-Adamus astăzi (Adamus chicoteşte). Nu este compasiune, este așa? Dar voi râdeţi.
TAD: Eu râd.
ADAMUS: Da. Daa. În regulă. Aşa că acum haideţi să ajungem la acea idee.
Haideţi să respirăm profund.
Am amestecat în oală folosind un microfon. Cu adevărat am amestecat-o. Şi "Despre ce este vorba aici? Va ajunge el la subiect? Va ajunge el la subiect?" Da, o voi face.
Subiectul este... am terminat (către Tad). Îţi mulţumesc foarte mult şi poţi primi douăzeci de dolari din comoara de acolo. Leslie are bani. Oh, plăteşte-i pentru astăzi. Plăteşte pentru tot, corect?

Mergeţi dincolo de partea umană
Subiectul este, este vreun subiect? Da. Este un subiect. Subiectul este de fapt foarte simplu.
Subiectul are două fațete. Sunt multiple puncte de focalizare, toate aflate în desfăşurare în acelaşi timp, dar voi sunteţi atât de ferecați doar în cel uman, încât nu le vedeţi pe celelalte. În regulă?
Al doilea punct este – şi aceasta nu este ceva nou – încercaţi să vă faceţi viaţa sau iluminarea din interiorul percepţiei şi minții omenești și nu va funcţiona. Încercați să faceţi trezirea, spiritualitatea, iluminarea, realizarea, oricum aţi vrea să le numiţi şi încercaţi să le faceţi din perspectiva percepţiei umane. Nu va funcţiona deloc. Veţi ajunge să fiţi frustraţi, furioşi, obosiţi, bolnavi şi apoi veţi muri şi veţi muri frustraţi, furioşi, bolnavi şi obosiţi şi faliţi, după ce aţi încercat din greu să faceţi toate acestea să funcționeze din interiorul părții umane.
V-am mai spus asta înainte, dar a trebuit să îmi rezerv ziua de astăzi pentru a vă spune încă o dată. Oprește-te, Frate John. Încetaţi să mai faceţi asta din (perspectiva) Fratele John. Nu va funcţiona. Şi voi toţi faceţi asta şi toţi veţi sfârşi pe străduța mizerabilă, care este o stradă înfundată şi nimeni nu vă va putea scoate de acolo. Încetaţi să încercaţi să o mai faceţi din minte şi din credinţe şi partea umană. Nu va funcţiona.
Aceasta a fost destul de simplu. Întrebarea va fi: "Ei bine, atunci cum să fac asta? Ce să fac Adamus? Dacă se presupune să nu fac asta din mintea umană, unde şi cum se presupune să fac asta?"
Mă întorc la o afirmaţie foarte importantă. Așa cum am spus, a trebuit să oprim pur şi simplu totul şi să revedem o tematică mai veche. Nu sunteţi responsabili pentru iluminarea voastră, în regulă? Şi am spus-o – am spus-o timp de un an şi jumătate, de acum  – dar voi aţi sfârşit prin a vă întoarce acolo şi a încerca să o faceţi. De ce? De ce? Mă  mir. Sunteţi atât de obsedaţi ca să faceţi asta? (cineva răspunde "Da".) Da. Mulţumesc. Toată lumea ridică mâna: "Dap!".
SART: Destul de mult! (Adamus chicoteşte)
ADAMUS: Şi veniţi înapoi. Cum funcţionează asta pentru voi? "Nu prea bine." Atunci de ce continuaţi să o faceţi? "Nu ştiu altceva mai bun." Ba da, ştiţi. Dialoguri Cu Sinele, îmi voi scrie cartea.
Însă, continuaţi să încercaţi. Despre ce este vorba? De ce continuaţi să vă întoarceţi la ceva care nu a funcţionat mai înainte şi nici nu va funcţiona – omul încercând să facă treaba cu iluminarea? Eu ştiu de ce – cineva a spus aici mai înainte – control. Daa, Pete. Control. "Trebuie să fiu un bărbat" sau "Acesta este singurul lucru pe care îl am, nu ştiu nimic mai bun." Opriți-vă. Opriți-vă.
Voi, ca ființe omenești în Acum, stând aici în acelaşi loc ca fiinţa iluminată din Acum sau vrăjitoarea din Acum, voi ca fiinţe umane nu sunteţi responsabili. Vi se cere să faceţi doar două lucruri simple. Unul deja l-aţi făcut – alegeţi. Deja aţi făcut asta, altfel nu aţi mai fi fost aici. Altfel, nu v-aţi mai fi expus la asemenea durere emoţională sfâșietoare şi câteodată fizică. Deja aţi făcut alegerea.
Numărul doi, doar fiţi conştienţi. Doar fiţi conştienţi. Asta este tot.
Eu Sunt-ul are grijă de toate celelalte. Nu Dumnezeu – ne-am descotorosit de Dumnezeu – nu consiliile angelice sau orice altceva, ci Eu Sunt. Eu Sunt al vostru face totul. Totul. Poate nu sunteţi capabili să percepeţi aceasta, deoarece aveţi o aşteptare care vine din perspectiva omenească limitată. Poate că nu înţelegeţi, dar Eu Sunt face totul. Treaba voastră este să fiţi conştienţi şi să permiteţi.

Permiterea
Așadar, ajungem să închidem cercul şi aceasta nu este ceva nou. Este vorba de permitere. Dar, ştiţi voi, un lucrul amuzant care s-a petrecut cu permiterea în drumul către iluminare este acela că omul a deturnat-o. Omul a spus: "Bine, eu trebuie să iau controlul asupra permiterii" şi credeţi acum că a permite înseamnă să permiteţi altor oameni să vă fure energia. Asta nu este permitere; asta este prostie. Credeţi că a permite înseamnă doar să rămâneţi pe căile voastre vechi. Asta nu este permitere; asta înseamnă doar a fi încăpăţânaţi.
A permite înseamnă deschidere absolută către voi înşivă, indiferent ce ar fi. Nu contează ce se întâmplă. Voi aţi luat permiterea, unii dintre voi, şi o utilizaţi pentru a găsi locuri de parcare la mall-urile de cumpărături. Ruşine să vă fie! (câteva chicoteli) "Eu îmi permit  - uoo, uoo, uoo, uoo! - să creez un loc de parcare." Aceasta nu este permitere. Acesta este rahat psihic. Şi ştiţi ceva? O fiinţă care este cu adevărat în permitere, nu în forţă-putere-joc-cu-Adamus folosind cuvântul permitere, cineva care este cu adevărat în permitere, de fapt, nu se gândeşte niciodată la locuri de parcare. Nu trebuie să o facă. Doar sunt acolo. Nu trebuie să îşi facă griji: "Voi găsi cel mai bun loc (de parcare)?" Parcați la celălalt capăt al locurilor de parcare şi mergeți pe jos poate, dar încetați să o mai folosiți de parcă ar fi un instrument de putere. Nu este deloc. Este antiteza.
Unii dintre voi aţi deturnat permiterea spunând: "Eu permit abundenţa, permit abundenţa." Cum sună asta de fapt? "Eu permit abundenţa. Eu permit abundenţa." (cineva spune "de parcă nu ai avea-o") Exact. Nu o aveţi deloc. Persoana care permite cu adevărat nu trebuie să se gândească niciodată la abundenţă. Nu trebuie să încerce să-l folosească ca pe o mantră, acest cuvânt 'permitere.' Au permis-o şi nu trebuie să lucreze la ea. Trebuie să îşi reamintească din când în când: "Hei, mai relaxează-te un pic," şi când vă gândiţi la asta, vă reamintiţi: "Oh, aşa este. Doar mă întorc la acea ființă umană strâmtorată, constipată, la acel sine mental. Doar – înghiontiți-vă! - sinele (mental). Bum! Treceți peste. Treceți peste. Acum respiraţi profund şi relaxaţi-vă.
Aşa că vom petrece douăsprezece minute pentru a face ceva permitere. Știu. Nu este ceva nou, dar este important chiar acum.
Aşa că haideţi să diminuăm luminile din sală. Să punem puţină muzică şi haideţi să permitem cu adevărat – permitere deschisă, curajoasă.

Merabh pentru permitere
(începe muzica)
Știţi voi, pur și simplu nu pot spune asta îndeajuns, dragii mei prieteni. Nu  o pot spune îndeajuns. Această compoziţie/identitate umană minte-corp nu va face iluminarea. Mergeți pe o cale aspră și înfundată dacă credeți că este așa.
Este ceva natural, da. Este natural să vă întoarceţi la asta din când în când şi acela este momentul când vin eu şi vă reamintesc. Dar acest aspect uman al vostru nu o va face. Nu ştie cum să o facă. Nu are expansivitatea pentru a o face. Şi, de asemenea, el (umanul) nu ar trebui făcut responsabil.
Doamne! Când eram doar un simplu muritor, nu ştiam cum să fac asta. Nu puteam să înțeleg. Nu era vorba despre a fi bun sau a face lucrurile corect, ceea ce am crezut că era, pentru o vreme, mergând pe acea cale dreaptă şi îngustă. Nu funcţionează. Şi totuși mulţi dintre voi încearcă din greu. Mă doare câteodată să vă văd făcând eforturi în (drumul către) iluminare. Deci haideţi să oprim asta.
Vreau să observați în luna următoare, un fel de temă amuzantă pentru acasă. Vreau fie să mergeţi undeva, într-un loc fizic unde sunt persoane spirituale sau religioase ori, dacă nu trăiți într-un loc care vă permite să faceţi asta, pur și simplu mergeţi pe internet la site-uri spirituale sau religioase şi vreau să vedeţi cât de mult efort este în acele practici. Nu pentru a face vreo judecată, dar vreau să vedeţi cât de greu lucrează ei la asta şi cum conducătorii lor îi fac pe membrii (acestor grupuri), pe aderenţii lor să lucreze la asta, de asemenea.
Şi apoi vreau să priviți la voi înşivă, cât de greu v-aţi făcut-o pentru voi înșivă. Nu este responsabilitatea voastră. Pare ciudat într-un fel, dar nu este. Vi se cere doar să faceţi o alegere şi apoi doar să fiţi conştienţi. Adică, doar fiţi conştienţi de schimbările care au loc. Fiţi conştienţi de schimbările care au loc în interiorul vostru. Dar încetaţi încercarea de a înţelege asta. Aceasta se numeşte permitere.
Nu este responsabilitatea ființei umane să se deschidă în alte aspecte sau alte realităţi ale Sinelui. Nu este.
Nu este treaba voastră să încercaţi să înţelegeţi iluminarea. Nu este.
Voi sunteţi rugaţi doar să permiteţi. Permiteţi-vă vouă, Eu Sunt-ul.
Este acel lucru numit Kharisma. Este acea lumină din interior, strălucirea/radianța.
În acea radianţă se află lucruri precum cunoaşterea şi compasiunea. Sunt lucruri precum realizarea şi integrarea. Şi această lumină a kharismei străluceşte întotdeauna, este mereu acolo. Vi se cere doar s-o permiteţi.
Nu trebuie să creaţi kharisma. Ei bine, permiteţi-mi s-o exprim într-un fel diferit. Deja aţi făcut-o.
Nu trebuie să încercați să vă atingeţi vreun sine spiritual măreț, transcedental. Nu puteţi. Nu puteţi, dar acesta este deja acolo.
Acesta este deja acolo. Vi se cere să-l permiteți. Asta-i tot.
Vi se cere să-l primiţi, să fiţi deschişi către el.
Dar, ştiţi voi, nu o puteţi face dacă gândiţi că sunteţi cel care trebuie să înţeleagă totul. Pur şi simplu nu puteţi. Când luaţi această povară asupra sinelui vostru uman, deveniţi atât de obsedaţi şi preocupaţi, atât de distraşi, încât ceea ce se află chiar acolo nu va fi văzut, încât kharisma, încât acea lumină nici măcar nu va fi observată, deoarece sunteţi atât de ocupaţi. Sinele uman este atât de ocupat să încerce să înţeleagă iluminarea.
Aţi putea spune, într-un fel, că a fost luna "Dragul John" pentru mulţi dintre voi, cu un nivel profund de frustrare şi lipsă de speranţă.
Pot să vă spun vouă şi îi pot spune lui John, acest lucru foarte simplu: opriți-vă din încercarea de a face iluminarea.
Este partea umană, percepţia umană şi limitarea umană care încearcă să priceapă totul şi, pur și simplu vă ardeţi pe voi inşivă.
Ce puteţi face? Ce puteţi voi să faceţi ca şi oameni? Permiteţi. Nu lui Iisus, nu lui Dumnezeu, nu lui Buddha, nimănui altcuiva. Permiteţi Sinelui vostru.
Aşa că respiraţi profund cu aceasta.
Sunt multe, multe, multe faţete şi expresii ale voastre, care sunt aici chiar acum, care merg cu mult dincolo de orice altceva care, ei bine, pe care mintea umană și le-ar putea imagina vreodată. Aşa că n-o faceţi. Nu trebuie să încercaţi. Pur și simplu permiteţi.
Sunt lucruri numite iluminare şi divin pe care umanul nu le poate prefabrica, forţa sau comanda. Dar le puteţi permite.
Uneori în permitere înseamnă că viaţa urmează să aibă diferite întorsături şi cotituri faţă de aşteptările umanului. Însă această ființă umană care încearcă din greu să fie iluminată are o aşteptare despre ceea ce ar urma.
Ceea ce urmează este cu adevărat parte din algoritmul lui Dumnezeu, algoritmul vostru divin, dar ar putea să nu fie în concordanţă cu, ar putea fi în conflict cu ceea ce voi numiți algoritmul uman. Părții umane i se cere doar să permită aceasta.
Partea umană ar fi putut gândi că el sau ea va fi un fel de mare învăţător spiritual în această viaţă şi nici măcar nu s-a apropiat de aceasta. Dar aceasta a fost o aşteptare foarte omenească.
Acum, dragă omule, ți se cere doar să permiţi.
Este ca şi când v-ați primi Sinele vostru, dar nu un Sine care este limitat de voi, de partea umană. Vi se cere să primiţi tot ceea ce sunteţi, dar asta ar putea fi în contradicţie cu ceea ce a aşteptat umanul. Puteţi permite aceasta?
Puteţi permite ca acolo să fi fost cu mult mai mult decât doar încercarea de a şmirghelui marginile fine ale vieţii voastre umane pentru a o face puțin mai confortabilă şi că alte lucruri care se petrec chiar acum ar putea face umanul puțin inconfortabil?
Mă întorc la analogia de bază despre fluture şi omidă. Este atât de adevărat că atunci când omida s-a uitat către cer şi a văzut acest fluture frumos şi a spus: " Într-o zi mi-ar plăcea să fiu ca acesta," omida nu avea capacitățile, ca și omidă, să facă asta. Omida a încercat şi a încercat şi a încercat să fie fluturele - a încercat să îşi pună aripi pe spate, a încercat să îşi mai taie unele din picioare - dar tot nu a putut să fie fluturele. A devenit foarte, foarte frustrată şi s-a gândit: "Oh, acest vis de a fi fluture este o prostie."
Acesta este cam acelaşi lucru care se întâmplă cu atât de mulţi dintre voi. Încercaţi să vă puneţi aripi divine de înger pe spate, pe spatele vostru uman, şi pur şi simplu nu funcţionează.
Aceasta nu s-a întâmplat până când omida nu a încetat să facă atâtea eforturi şi, în mod simplu, doar a permis fluturelui care era deja acolo - simplu a permis aceasta - ceea ce a făcut-o să realizeze atunci că de fapt era ambele. Era ambele în acelaşi timp. Era omida şi era fluturele. 
Aceasta este partea care rămâne mereu în afara acelei poveşti, deoarece lucrurile nu au mers doar de la a fi acea omidă şi apoi devenind fluturele. Era vorba, de fapt, de ambele.
Este exact ceea ce se întâmplă cu voi. Nu veţi trece de la a fi oameni la a fi divini. Veţi fi ambele şi cu mult mai mult.
Vă rog încetaţi să vă mai străduiți din greu din perspectiva umană.
Acesta este într-un fel biletul vostru cu acces uşor de astăzi, care spune că nu mai trebuie să munciţi din greu de acum încolo. Doar permiteţi. Ce să permiteţi? Ei bine, este permiterea lui Eu Sunt. Dar a permite înseamnă, de asemenea, a da drumul aşteptărilor despre ceea ce urmează să se întâmple mai departe şi cum se va întâmpla. Voi doar permiteţi aceasta.
Este unul dintre cele mai simple lucruri de făcut. Dar, aşa cum am spus mai înainte, când vorbeam despre contradicții, poate fi unul dintre cele mai dificile şi mai provocatoare lucruri. Ar putea fi cel mai simplu şi ar putea fi unul dintre cele mai provocatoare lucruri ca doar să permiteţi.
(pauză)
Aproape 83 la sută dintre voi vor pleca de aici poate simţindu-se puțin mai bine pentru un timp şi apoi voi vă veţi întoarce mâine şi vă veţi trezi dimineaţa şi din nou veţi începe să vă străduiţi să faceţi iluminarea, ca şi omida încercând să copieze aripile fluturelui pe spatele său, iar aceasta nu va funcţiona.
Voi veţi deveni frustraţi şi deprimaţi şi vă veţi epuiza. Vă veţi pierde speranţa. Dar apoi se va întâmpla ceva în interiorul vostru ca un sunet de clopoţel, poate o sirenă, care va spune: "Opreşte-te pentru o clipă. Eu nu trebuie să fac asta. Omul nu trebuie să facă asta. Tot ceea ce trebuie să fac este să permit."
Atunci respiraţi profund şi doar vă continuaţi viaţa, aşa cum vreţi ca ea să fie.
Deci… bun. Mă bucur că am ajuns undeva astăzi. Mă bucur că am ajuns undeva.
Haideţi să respirăm profund astăzi şi ahh! Aceasta ar trebui să fie de fapt revigorant că responsabilitatea nu este a voastră, cu adevărat revigorant. Adică nu a părții voastre limitate. Se petrece chiar acum. Lucrurile se mişcă. Lucrurile se schimbă. Ar trebui să fie cu adevărat revigorant că tot ce aveţi nevoie să faceți este să permiteţi.
Deci, haideţi să respirăm profund cu aceasta şi să simţim cu adevărat această afirmaţie de despărţire că...
ADAMUS ȘI AUDIENȚA: …totul este bine în întreaga creaţie.
ADAMUS: Muuahh!
Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc. (audienţa aplaudă)

 

 

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Nicolae Bogdan Ioniță, Anca Apostol, Florin M., Gratziela Badea
revizuire: Loredana Ioniță și Mirela Ghenea.

 

 

sursa:

www.crimsoncircle.com