MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria e2012:
SHOUD 10: "Sfarsitul Evolutiei" – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 2 iunie 2012
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Precizare:

Toate drepturile asupra acestui material apartin exclusiv lui Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado, SUA. Prezentul material nu poate fi distribuit decat gratuit, in limba engleza si in traducere in orice alta limba. Prezenta versiune in limba romana este realizata de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. In cazul preluarii pe alte site-uri sau bloguri, rugam sa preluati si aceste elemente. Namaste!

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Oare să îndrăznesc să deschid ochii lui Cauldre? (râsete, Sart: “Da, e sigur”) Este sigur. Este sigur să privesc aceşti oameni uluitori, îngeri, fiinţe măreţe care uneori uită cine sunt. Fiinţe măreţe care uneori intră în obiceiul de a suferi, în cel al lipsei, dar care mereu sunt fiinţe măreţe, orice ar fi.

Obişnuiam să numim acest loc „sala de clasă a Noii Energii spirituale”. Hai să schimbăm asta, cu o respiraţie adâncă. Hai să o numim Clasa Trăirii Ascensiunii, dragi Shaumbra. Asta facem noi aici. Clasa Trăirii Ascensiunii. Hm. Ah, da. Vă rog, ţinuta mea… ceva mai mult…. oh, mai întâi mantia, fireşte. (David îi dă o mantie şi o pălărie cu pene) Mulţumesc. Trebuie să fie legată în faţă. (râsete) Se potriveşte bine. E cam de vampir.

EDITH: Înapoi la Dracula. (David termină de legat mantia)

ADAMUS: Ah, mulţumesc.

DAVID: Acum pălăria, domnule. (o pălărie mare, cu pene lungi)

ADAMUS: Oh, nu, pălăria ta. (râsete) Asta! (arată spre bereta roşie a lui David) Nu-mi da asta, ci pe a ta. (David îi dă bereta, audienţa: “Ah!”) Ah, mesagerul meu are ditamai capul.

DAVID: Aşa e.

ADAMUS: Ah, da. Şi pozele, vă rog. Ah. Cu tine, domniţă, te rog.

LINDA: Eu ce fac aici?

ADAMUS: Pentru fotografii. (râsete şi aplauze, cei doi pozează împreună) Mulţumesc. Bine aţi venit în Clasa Trăirii Ascensiunii. (râde) Pentru aceia dintre voi care sunteţi aici pentru prima dată, da, aici facem lucruri puţin diferite. Râdem, purtăm costume, cântăm, jucăm roluri, suntem extravaganţi, suntem sălbatici, suntem nebuni şi ne şi întoarcem. Luna trecută a fost o mică glumă.

LINDA: Scuze, nu a fost… mantia nu stă bine. Hai să o aşez.

ADAMUS: Mulţumesc.

LINDA: Dumnezeule, David, David, David. (Linda potriveşte mantia)

ADAMUS: Hm. A trebuit să-mi dea pălăria lui. Luna trecută, dacă vă amintiţi, cineva pe nume Sarducius (multe râsete, căci se referă la Sart), Sarducius v-a hipnotizat pe toţi, fără să ştiţi. V-a făcut să vă îmbrăcaţi în veşminte vulgare. (râsete, căci Adamus se referă la tricourile purtate la Shoudul de luna trecută)

SART: Da!

ADAMUS: V-a făcut să staţi în faţa camerelor pentru ca toată lumea să vă vadă şi v-a făcut să purtaţi cuvinte vulgare pe piept. (râsete)

Luna aceasta vrem să-i oferim un certificat special, pe care i-l dăm cu toate sentimentele din una din patriile mele, Transilvania. I-l oferim cu toată recunoaşterea pentru faptele sale, pentru umorul său. Îi oferim un premiu foarte special – dacă îmi poţi da premiul, te rog (către Linda) – ca amintire. Mulţumesc, te rog să vii în faţă. Azi el amestecă metaforele. Este călugăr şi viking. Un călugăr viking. (râsete, căci se referă la costumul purtat de Sart) Ce naiba e asta?! Fireşte, ce naiba e şi asta?! (Adamus arată spre costumul pe care îl poartă el) Aşa că… (râsete)

SART: Nu sunt sigur!

ADAMUS: Aşa că, aducând toate sentimentele din Transilvania şi în semn de recunoaştere a faptelor tale alese… (multe râsete şi aplauze când Adamus arată certificatul pe care scrie “Muşcă-mă”) Doar pentru tine, Sarducius. Este al tău.

SART: Mulţumesc. (râsete)

ADAMUS: Aşa că, dragi Shaumbra, începem cu un cântec, cu râsete şi cu zâmbete acest Shoud.

Energiile lunii mai

 

Luna trecută am vorbit despre energii foarte puternice care vor veni în perioada 10 - 15 mai. Energii cosmice, energii ale Pământului, energii ale Spiritului, energii din Tărâmurile Apropiate, de pretutindeni, venind toate. O rog pe Linda să ia microfonul în sală şi să vă întrebe – să-i întrebe pe voluntarii pe care tot ea îi va alege – să vă întrebe: a) dacă aţi simţit ceva şi b) cum anume? Hai să începem cu asta. Dragă Edith, dragă Edith, cum mai stai cu abundenţa?

EDITH: Este măreaţă, dragă Adamus.

ADAMUS: Mulţumesc. Vrei să trăieşti?

EDITH: Da.

ADAMUS: Bun.

EDITH: Sunt aici, nu-i aşa?

ADAMUS: Atunci vei fi în abundenţă. Absolut.

EDITH: Am fost aici. Luna viitoare o să împlinesc 74 de ani. Ia mai lasă-mă în pace! Eu aici sunt! (aplauze)

 ADAMUS: Cum ai simţit luna trecută, dragă Edith?

EDITH: Am avut nişte vise ciudate.

ADAMUS: Aşa e?

EDITH: Da. Apoi am fost destul de extravagantă ca să cumpăr noua ta carte. (râsete)

ADAMUS: Te-au pus să plăteşti pentru carte?

EDITH: Oh, glumeam!

ADAMUS: Te-au pus să cumperi cartea care are atât de mult din energia ta în ea? Este a ta. (îi dă un exemplar din noua sa carte, „Trăieşte-ţi divinitatea”) Ah, da. Eu pot face asta cu uşurinţă. (râsete)

EDITH: Uau, mulţumesc.

ADAMUS: Ah, Merci. Bun. Deci vise ciudate, daruri subite ale abundenţei ce par să vină de nicăieri.

EDITH: Aşa e.

ADAMUS: Da, ce altceva?

EDITH: Mmmmm. Nu ştiu, doar că…

ADAMUS: Eram şi eu în visele tale?

EDITH: … am avut o lună plăcută. Oh, am făcut multe…

ADAMUS: Eram şi eu în visele tale?

EDITH: … lucruri care au adus bani. Nu. Hai să vedem…

ADAMUS: Nu?!

EDITH: Hm?

ADAMUS: Eram şi eu în visele tale?

EDITH: Oh, da, dansam tango împreună.

ADAMUS: Oh, bun. Bun. Şi?

EDITH: Asta e o minciună. (râsete)

ADAMUS: Aproape 74 de ani şi aşa de sprinţară.

EDITH: Oh, vrei să te lovesc? Nu mai folosi cuvântul „sprinţară”!

ADAMUS: Sprinţară. Vie! Însufleţită.

EDITH: Mulţumesc.

ADAMUS: Şi în abundenţă. Bun. Bun. Vise?

EDITH: Oh, erau ciudate. Începeam să mi le amintesc, dar niciodată nu am reuşit să mi le aduc aminte cu totul.

ADAMUS: Nu cumva toate visele sunt ciudate?

EDITH: Da.

ADAMUS: Da. Bun. Mulţumesc. Mulţumesc.

EDITH: Cu plăcere.

ADAMUS: Următorul. Energiile de luna trecută. Ce ai simţi?

MARY SUE: S-ar putea să am nevoie de puţin ajutor cu asta. Nu sunt sigură că am simţit ceva neobişnuit.

ADAMUS: Bun. Bun. Ok. Mai departe, următorul.

PAUL: Aha. Ce am simţit? De fapt a fost foarte intens şi foarte rapid.

ADAMUS: Da.

PAUL: Vise mai ciudate ca de obicei. Tu erai în toate visele ciudate. Da. Da!

ADAMUS: Era şi Edith în visele tale? (râsete)

PAUL: Ştii, cumva retrăiam acel „vreţi să fie uşor” sau „vreţi să fie nebunesc” de luna trecută.

ADAMUS: Da, bun.

PAUL: Da. Astfel că acea alegere, de fiecare…

ADAMUS: Viu? Intens?

PAUL: Viu, intens. Dar m-am bucurat că am trecut de săptămâna aceea!

ADAMUS: Bun.

PAUL: Da.

ADAMUS: Grozav.

PAUL: Deşi tot mai continuă într-un fel.

ADAMUS: Ah.

PAUL: Da.

ADAMUS: Da.

PAUL: Da.

ADAMUS: Bun. Continuă, Linda. Energii, intense.

TIFFANY: Mă bucur că este iunie.

ADAMUS (râzând): Da.

TIFFANY: Adamus, eu vorbesc mult cu tine atunci când sunt în baie, nu ştiu din ce motiv. Atunci când sunt la duş, atunci când folosesc toaleta.

ADAMUS: Eu ţin ochii închişi.

TIFFANY: Nu ştiu dacă tu realizezi, dar eu mereu râd - “Da, iar vorbesc cu Adamus. Sunt în baie…”

ADAMUS: Acum, de ce eu vorbesc cu atât de mulţi dintre voi, nu doar la toaletă, ci la duş? (cineva spune: “Apa”)

TIFFANY: Datorită apei?

ADAMUS: Apa. Da, ce altceva?

TIFFANY: Pentru că suntem dezbrăcaţi? (râsete)

ADAMUS: Doamnă, eu îmi port mereu pelerina. (râsete, căci îşi trage mantia strâns în jur)

TIFFANY: (râzând) Nu mereu! Nu mereu! (mai multe râsete)

ADAMUS: Şi?

TIFFANY: Am avut nişte vise chiar grozave.

ADAMUS: Nu, hai să ne întoarcem la baie.

TIFFANY: Oh, ne întoarcem la baie? Ei bine, în…

ADAMUS: Şi Linda poate răspunde, pentru că ea şi Cauldre trebuie să se descurce cu asta tot timpul. Cum e în baie?

LINDA: Ce e cu ea?

ADAMUS: Este linişte!

TIFFANY: Oh, liniştea!

ADAMUS: E linişte! Câţi dintre voi vă luaţi telefoanele în baie? Nu răspundeţi, nu vreau să ştiu. (Adamus râde) Când vă duceţi acolo, în general este pentru o funcţie a corpului şi este tăcere.

LINDA: Geoff şi cu mine mereu discutăm în baie despre faptul că nu ar trebui să discutăm în baie.

ADAMUS: Fără afaceri în baie, într-adevăr. Oh, da, business, dar sunt treburile voastre personale în baie. Aşa că este un timp de linişte. Sunt anumite momente în care maeştrii ascensionaţi, fiinţele angelice, ştiu că se pot strecura să discute puţin cu voi – în general atunci când conduceţi maşina, dar am descoperit că asta ridică numărul accidentelor în mod substanţial, chiar mai mult decât dacă trimiteţi SMS-uri când sunteţi la volan.

În baie, pentru că sunteţi relaxaţi. La duş este tăcere – vă cufundaţi în apă, uneori vă fardaţi sau vă îmbrăcaţi – unele din puţinele ocazii. Este mult mai dificil să venim la voi când vă pregătiţi de culcare, seara. De ce? Pentru că vă faceţi griji pentru tot. Atunci mintea trăncăneşte… atunci intervine trăncăneala minţii. Trăncăneala minţii şi-a rezervat acel timp cu voi. (Adamus râde)

Vă vorbim în starea de vis, desigur, dar apoi nu vă amintiţi şi este frustrant pentru noi. Uneori în timpul mesei, dar în general faceţi alte lucruri când mâncaţi. Realizaţi asta? Vă uitaţi la televizor, sunteţi pe Internet, trimiteţi emailuri, faceţi multe lucruri când mâncaţi. Noi eram obişnuiţi să venim atunci când mâncaţi, dar acum nu prea se mai poate.  Astfel că „timpul de toaletă” este o expresie populară în tărâmurile angelice. “Ooh! S-au aşezat pe toaletă! Să fugim acolo ca să avem o discuţie sacră cu ei”. (râsete) Bun. Da.

TIFFANY: Da, mulţumesc pentru asta.

ADAMUS: Ce ai experimentat?

TIFFANY: Visele au fost chiar grozave, pentru că am înţeles lucruri în somn.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Când mă trezeam habar nu aveam ce pricepusem, dar lucrurile se schimbau. Da, a fost chiar grozav. Din când în când trebuia să spun: „Ajunge, corpul meu trebuie să doarmă în seara asta”.

ADAMUS: Da.

TIFFANY: Dar nu am făcut… de fapt nu am fost în sală luna trecută, mi-a fost dor de voi toţi. Mi-a fost dor de voi! Am privit prin computer, iar problema lui „să rămân sau să plec” era foarte mare pentru mine. Mi-am spus: stai o clipă. Nu am spus deja că vreau să rămân? Apoi am realizat că nu am făcut asta de curând.

ADAMUS: Nu de curând.

TIFFANY: E ca şi cum trebuie să menţii… e ca fiecare respiraţie. Acum spun: “Ooh, am respirat asta…”

ADAMUS: Da.

TIFFANY: “…aşa că da, rămân acum. Oh, respir din nou. Ok, da, rămân acum.” Aşa că e vorba de fiecare moment.

ADAMUS: E uşor de spus, uneori e chiar simplu când se pune întrebarea: “Chiar vrei să fii aici?” E foarte uşor de spus: “Ei bine, sigur”, dar fără a-i oferi cu adevărat convingere şi dedicare. Apoi va reveni. Întrebarea vă va reveni drept în faţă prin mine, prin altcineva care va spune…

SHAUMBRA 3: Atunci când sunt pe toaletă.

ADAMUS: … vrei cu adevărat să fii – pe toaletă! Vrei cu adevărat să fii aici, pe toaletă? Da. Bun. Mulţumesc. Următorul. Energiile de luna trecută.

SUSAN: Ei bine, trebuie să spun că nu a fost aşa de intens pe cât mă aşteptam. Întrucât tu ai lansat aşteptarea, cred că poate mi-a schimbat puţin experienţa.

ADAMUS: Dar dacă nu aş fi spus nimic, dacă aş fi decis să ţin totul secret?

SUSAN: Da, cred că am fi experimentat oricum, dar pentru că am avut aşteptarea, lucrul cu energiile care veneau… ştii, noi ştiam că vin. Mulţi oameni cu care am vorbit ştiau, aşteptau şi asta cu adevărat ne-a schimbat experienţa, a schimbat-o pentru noi. Dar am descoperit că întreaga lună a fost intensă, de fapt.

ADAMUS: Intens. Da.

SUSAN: Nu au fost doar acele zece zile. Clar am descoperit multe extreme între divinitatea mea şi partea mea umană.

ADAMUS: Ah.

SUSAN: Aşa că astfel spun eu.

ADAMUS: Multe extreme. Bun, grozav. Încă vreo câţiva.

JULIE: Multă claritate şi mulţi „da”.

ADAMUS: Da. Ai putea să te ridici în picioare?

JULIE: Sigur. Clar multă claritate. Doar îmi aminteam şi bum, bum, bum. Atât era de rapid, rapid, rapid, rapid.

ADAMUS: Foarte rapid.

JULIE: Da, rapid şi mult mai uşor.

ADAMUS: Bun. Dar corpul, corpul tău fizic?

JULIE: Oh, au fost multe. De exemplu schimbările în ADN.

ADAMUS: Da…

JULIE: Am crescut o coloană vertebrală.

ADAMUS: Daaaaa!

JULIE: Coloana mea o luase razna.

ADAMUS: Da.

JULIE: Lucrurile pe care le fac de obicei – yoga, echitaţie – totul era cu şchiopătat.

ADAMUS: Da.

JULIE: Aşa că am fost foarte blândă cu corpul meu. Multă respiraţie, mult lichid băut.

ADAMUS: Multe schimbări.

JULIE: M-am jucat, ştii, cu toate instrumentele  cu care m-am mai jucat în trecut ca să mă distrez şi ca să-mi amintesc cum să respir, cum să permit, cum să fiu.

ADAMUS: Da. Bun.

JULIE: Aşa de distractiv…

ADAMUS: Ca o notă paralelă, unii dintre voi s-ar putea să fi observat că instrumentele vechi nu mai lucrează aşa de bine. Unele lucruri care funcţionau foarte bine în trecut dintr-o dată nu mai fac asta. Probabil că nici nu o vor mai face. Lucrurile de bază vor fi mereu aici. Respiraţia, respiraţia şi respiraţia vor fi aici şi vor funcţiona, însă alte instrumente pe care le-aţi avut erau mentale, unele, iar altele cam vechi. Aşa că e foarte deconcertant atunci când lucrurile vechi pe care le aveaţi, remediile care vă salvau şi pe care le foloseaţi – literalmente sau la figurat – pur şi simplu nu mai funcţionează. Medicamentele nu mai par să lucreze aşa cum o făceau. Plantele sau alte suplimente nu mai funcţionează.

JULIE: Şi eu am simţit că mă pot juca cu ele, ştii, conştient.

ADAMUS: Da.

JULIE: Aşa că pot folosi acea amintire, acea imprimare…

ADAMUS: Absolut.

JULIE: … pentru ca doar să le respir. Aşa că e mai mult un joc.

ADAMUS: Da. Bun. Excelent. Energiile de luna trecută.

SCOTT: M-am uitat la Shoud …

LINDA: Ridică-te! Ridică-te!

SCOTT: … Cred că pe 5 sau cam aşa, iar apoi… aproape că am avut un fel de…  mă aşteptam la consecinţe negative începând de pe 10…

ADAMUS: Cu adevărat?

SCOTT: Da, dar a fost exact opusul.

ADAMUS: Ah! Ah!

SCOTT: Îmi amintesc că pe data de 10 eram în pat şi ideile creative curgeau într-o nebunie. Îmi spuneam: „Oh, slavă domnului, e pozitiv”. Aşa că…

ADAMUS: Şi cum ai păstrat acele idei? Cu alte cuvinte, deseori o idee creativă curge şi în clipa următoare a dispărut, chiar dacă tu îţi spui că o să-ţi aminteşti. Cum ai rămas conectat cu ele?

SCOTT: Cu unele prin Evernote – luam mai multe notiţe decât de obicei –, dar multe dintre idei se acumulau peste alte lucruri, aşa că nu aveam cum să le uit, cred, mai târziu, pentru că puteam vedea cum aveau să se dezvolte. Dar pot face asta, pot face şi asta şi astalaltă! Pur şi simplu… totul a fost pozitiv pentru mine.

ADAMUS: Bun.

SCOTT: Până la punctul în care abia dacă puteam să mai dorm de cât de agitat eram de toate ideile.

ADAMUS: Da, absolut.

SCOTT: Lucrul cu care realmente am rezonat a fost, cum ai spus şi tu, acela că problema… îmi amintesc cum cea mai mare provocare de luna asta a fost „instrumente mental-creative pentru rezolvarea problemelor” versus „îngrijorare pentru probleme”.  Îmi spuneam: “Oh, există o sluţie simplă pentru asta.” Aşa că…

ADAMUS: Da. Excelent.

SCOTT: Da.

ADAMUS: Excelent. Bun. Mergeţi pe creasta valului. Pe val.

LINDA: Mai mulţi? (Adamus aprobă)

 JOSHUA: Ei bine, pentru mine luna trecută a însemnat în cea mai mare parte mânie, nerăbdare şi frustrare.

ADAMUS: Bun. Cum au fost? Sună de parcă ar fi trei persoane din familie. (râsete)

JOSHUA: A fost frustrant, dar şi foarte bine.

ADAMUS: Da. Au mişcat lucruri în interior, spre suprafaţă?

JOSHUA: Da, ambele.

ADAMUS: Bun. Cum te-ai descurcat cu ele? Când au apărut la suprafaţă, ce ai făcut?

JOSHUA: Am explodat.

ADAMUS: Bun! Bun, bun. A explodat. Nu, este bine. Ai răbufnit către cineva?

JOSHUA: Da.

ADAMUS: Ah, nu-i aşa de bine, cu excepţia cazului în care îi anunţi în avans sau le dai mulţi bani după aceea. (câteva râsete)

LINDA: Tu eşti o persoană destul de liniştită. Cum arată când explodezi?

JOSHUA: Cam urât.

ADAMUS: Da. Vociferări?

JOSHUA: Şi vociferări, de asemenea.

ADAMUS: Bun, bun. Bun. Multe gânduri nebuneşti pe parcursul lunii?

JOSHUA: Nu prea multe.

ADAMUS: Ah. Aşteaptă sa vezi luna asta! (râsete) Bun, foarte sincer. Apreciez asta. Apreciez. Bun. Următorul: cum a fost luna mai? Oh, ok.

GABRIELA: Nu diferită.

ADAMUS: Nu diferită.

GABRIELA: Nu. Primul gând pe care l-am avut când ai menţionat asta a fost: “Oh, drăguţ implant”.

ADAMUS: Mm, hmm.

GABRIELA: Da. Nu a fost foarte diferit de restul lunii.

ADAMUS: Cum a fost restul lunii?

GABRIELA: Intens!

ADAMUS: Ah. Intensitate peste intensitate. Bun, bun. Cum te simţi acum fizic?

GABRIELA: Bine.

ADAMUS: Bine. Mental?

 GABRIELA: Puţin obosită.

ADAMUS: Obosită.

GABRIELA: Da.

ADAMUS: Da, bine. Aşa ar şi trebui să fii.

GABRIELA: De ce?

ADAMUS: Deoarece intesitatea afectează corpul, clar afectează mintea. Eşti aici, într-un mediu diferit. Treci prin multă reorganizare, reaşezare.

GABRIELA: Da, e adevărat.

ADAMUS: Dar te va obosi. Uneori a fi obosit este un lucru bun. Ştiu că oamenilor nu le place să fie obosiţi, dar care e valoarea din a fi obosit? (cineva strigă: “Că dormi!”) Vă scoate din minte. Când sunteţi cu adevărat obosiţi, mintea nu-şi mai face obişnuita urmărire. De fapt sunteţi mai mult în simţire când sunteţi obosiţi. Bun, încă vreo câţiva.

KARI: Ei bine, în acea duminică fiica mea şi o prietenă a ei au venit ca să mă ajute să-mi reorganizez apartamentul. Deja lucram la asta de mult timp. Prietena mea Joanie a lucrat cu mine, iar noi două continuăm să lucrăm cu această energie uluitoare. Am transformat dormitorul. Am scăpat de pat, am pus unul frumos, care poate fi mascat de mobilă. Am transformat tot şi am făcut şi un birou foarte frumos.

ADAMUS: Bun.

KARI: Aşa că lucrăm împreună, ştii, ca să-i ajutăm pe oameni să trăiască mai mult, să fie mai sănătoşi, mai fericiţi şi mai bogaţi. Acesta e scopul nostru. Simt că e misiunea mea divină.

ADAMUS: Bun. Uită de scop.

KARI: Da.

ADAMUS: Scopurile sunt o porcărie.

KARI: Da, sunt de acord.

ADAMUS: Chiar aşa e.

KARI: Cuvântul e greşit. Cuvântul e greşit, de acord. Sunt de acord.

ADAMUS: Doar mergi cu pasiunea ta. Mergi cu pasiunea.

KARI: Da.

ADAMUS: Da, absolut. Bun.

KARI: Frumos.

ADAMUS: Deci o curăţare efectivă a casei, reorganizarea ei, ceea ce de obicei indică faptul că se petrece ceva în interior.

KARI: Aşa e.

ADAMUS: Cum te simţi acum?

KARI: Oh, sunt încântată. Am tot felul de energii…

ADAMUS: Fizice?

KARI: Fizice.

ADAMUS: Bun.

KARI: Da. Nu pot dormi prea mult, sunt tot timpul în activitate.

ADAMUS: Ah! Ah!

KARI: Am fost obosită. Am dormit prea mult de dimineaţă şi abia dacă am ajuns la timp aici. Da, pur şi simplu… mă simt grozav. Mă simt grozav una peste alta.

ADAMUS: Bun. Bun. Încă doi.

JOYCE: Hai să vedem.

ADAMUS: E cam cald. (îşi scoate mantia)

JOYCE: Puţin… oh, cum să… cum să… vibrant. Făceam prea multe, mă ţineam peste tot după fiica mea şi după nepoţelul meu, deşi nu suport mall-urile, iar mulţi oameni şi fiica mea îmi spuneau tot timpul ce să fac. (râde) Aşa că pur şi simplu…

ADAMUS: Cum a fost pentru tine? Intens? Frustrant? Agravant?

JOYCE: Intens, frustrant, dar apoi îmi spuneam să merg repede acasă să dorm puţin.

ADAMUS: Da. Îmi pare rău, dar…

JOYCE: Hai să mergem acasă şi să dorm puţin, nu mai rezist. (râde, în timp ce Adamus vine să se uite la ea de aproape)

ADAMUS: Ai mai mult spirit în ochi.

JOYCE: Este mai mult?

ADAMUS: Ai mai multă viaţă în ochi, absolut.

JOYCE: Oh, acum mă simt grozav.

ADAMUS: Da, bun, bun.

JOYCE: Da. Lucrurile merg bine.

ADAMUS: Excelent. Bun. Încă o persoană.

DORIS: E foarte bine să fiu aici. Au fost două luni intense. Ştiam ce vreau, ştiam unde este pasiunea mea, dar nu încetineam suficient ca să o împământez. În ultimele două săptămâni am încetinit, mi-am asumat responsabilitatea şi am obţinut o claritate cum nu am mai avut înainte.

ADAMUS: Excelent.

DORIS: Da.

ADAMUS: Excelent.

DORIS: Este ceva frumos. A fost intens, iar când eram prea ocupată pur şi simplu încetineam tot şi respiram ca să-mi menţin echilibrul.

ADAMUS: Bun.

DORIS: Iar acum am o nebunie de claritate.

ADAMUS: Bun, pentru că nu v-am impantat nimic în legătură cu energiile. Sunt foarte reale. Am vrut să îi anunţ pe toţi despre ele, ca să poată şti despre ce e vorba înainte ca ele să apară. Dar claritatea am implantat-o, da.

DORIS: Îţi mulţumesc.

ADAMUS: Bun, da. Bun. Claritatea, ce lucru minunat! Să ai claritate, înţelegere… Încă cineva.

LINDA: Încă cineva?

ADAMUS: Încă cineva. Mary, cum a fost luna trecută?

MARY: A fost excelent.

ADAMUS: Bun.

MARY: Am trecut prin acea săptămână fără să ştiu că e ceva diferit, dar după aceea a părut că energia e mai intensă, iar eu am creat ceva.

ADAMUS: Bun.

MARY: Şi am realizat că asta e pasiunea mea. Pura creaţie.

ADAMUS: Grozav. Ce ai creat?

MARY: Am creat un grup care să se întâlnească personal.

ADAMUS: Da. Oameni reali sau imaginari?

MARY: Nu, oameni reali. Reali. (câteva râsete)

ADAMUS: Nu poţi şti niciodată cu Shaumbra. Asta e bine. Poţi avea şi un grup de oameni imaginari, iar uneori e mai distractiv cu ei şi pleacă mereu la timp. (râsete)

MARY: Şi merg înainte cu noul meu site şi cu multe lucruri.

ADAMUS: Bun, bun.

MARY: Da.

ADAMUS: Excelent.

MARY: Mulţumesc.

ADAMUS: Îţi mulţumesc. Astfel că au venit multe energii intese. Am vrut să vorbim despre ele ca să înţelegeţi, ca să ne pregătim puţin.

Efectele energiei asupra Pământului

Aceste energii care vin acum pe Pământ sunt absorbite, aşa cum un burete ar absorbi apa, absorbite în Pământ, absorbite în oameni. Cei mai mulţi oameni – majoritatea – nu au observat ceva foarte ieşit din comun în această perioadă. Probabil că voi, Shaumbra, din întreaga lume, aţi observat mai mult, pentru că acum sunteţi mult mai sensibili faţă de energii. 

Aceste energii sunt absorbite acum. Iunie ar trebui să fie o lună interesantă, nu neapărat pentru voi. Aş spune că pentru voi iunie va fi o lună relativ calmă sau în curgere. Nu plictisitoare, ci o lună în curgere. Restul lumii? Ei vor începe să simtă acea intensitate. Dacă luaţi combinaţia dintre evenimentele solare şi astrologice care are loc, căldura verii –simpla căldură, ştiţi, lăsaţi deoparte toate energiile ameţitoare, simpla vreme mai caldă şi mai ciudată,  ciudată, ciudată, ciudată – îi vor afecta pe oameni. Îi vor lovi mai întâi în corp, deoarece aceste energii care vin servesc unui scop frumos.

Mai întâi de toate, ele susţin sau facilitează schimbarea fizică în template-ul oamenilor – corpul Adam Cadmon. Literalmente schimbă ADN-ul, schimbă structura biologică, literalmente separă sau dau deoparte energii de conformitate din Atlantida, care au fost atât de mult parte a fizicului. În special, pentru cei care sunt pregătiţi şi care, de fapt, nu sunt prea mulţi – ciudat aparat (se uită la un ventilator nou de pe scenă) – nu sunt mulţi, dar pentru aceia care sunt pregătiţi, aceste energii chiar vor intra în fizicul lor şi vor începe să-i scoată din caracteristicile ereditare ale familiei, scoţându-i din karma ancestrală, iar ei vor observa asta mai întâi în corpul lor.

Atât de des, Shaumbra, vă priviţi în oglindă, vă contemplaţi corpul şi este realmente, într-un fel, un produs al strămoşilor voştri. Nu prea ţine de alegerea voastră, în afară de podoabele pe care le puneţi peste el sau de hainele cu care îl îmbrăcaţi. Însă corpul vostru, corpul vostru fizic, este, simplu, un produs simplu al afurisiţilor de strămoşi ai voştri. Da. La bine sau la rău, vedeţi voi. Acum, cu energiile care vin, pentru cei care sunt pregătiţi, începe smulgerea, sunteţi scoşi din asta, ieşiţi din toată treaba asta cu strămoşii.

Unii înţeleg greşit ceea ce spun eu. Ei cred că sunt împotriva familiilor. Familiile sunt grozave – atât vreme cât nu vă prindeţi în ele karmic, atâta vreme cât nu pierdeţi la loterie şi vă alegeţi cu anumite caracteristici. Acest corp… (se îndreaptă spre cineva) Nu, acest corp… (se îndreaptă spre Sart) Acest corp ar trebui să fie şi poate fi produsul propriei voastre pasiuni, al sufletului vostru, al alegerii voastre. Ce spun prin asta? Spun că prin energiile intense care vin literalmente vă puteţi transforma corpul, dacă alegeţi, modul în care arătaţi. Puteţi începe să transformaţi unele dintre caracteristicile sale.

Dacă totuşi nu alegeţi asta, probabil că nu se va petrece într-o măsură prea mare. Dar dacă spuneţi: “Hei, acesta e corpul meu, nu mai aparţine liniei strămoşeşti. Aceasta este viaţa mea, nu este doar un produs al aspectelor mele din vieţile trecute. Aceasta este mintea mea, nu un produs secundar al programării hipnotice. Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Apoi, vedeţi voi, începeţi literalmente să vă transformaţi corpul, mintea, identitatea.

Am mai vorbit înainte despre nume. Mulţi dintre voi – unii dintre voi – şi-au schimbat numele. Este perfect de înţeles, pentru că numele vechi era în general cel pe care vi l-au dat părinţii. Vreau să spun, uitaţi-vă la numele vostru. Vi l-aţi fi dat singuri? Probabil că nu. Nu că numele vostru ar fi rău, dar probabil că voi nu v-aţi fi numit pe voi înşivă astfel. Astfel că începeţi această mare transformare. Energiile care au venit luna trecută – uriaşe – sunt ceea ce eu aş numi energii de separare. Energii de separare.

 

Energiile de separare

 

Acum, va apărea o contradicţie în ceea ce spun astăzi – dacă rămâneţi treji până la final – pentru că mai târziu o să spuneţi: “Dar tocmai ai spus că e vorba de separare, iar acum spui că e vorba despre integrare. Despre care din ele două este vorba de fapt?” Despre ambele. Ambele. De ce? Deseori, atunci când energii opuse, aduse la un loc de conştiinţa fracturată – de cele mai multe ori de gânduri fracturate ale minţii, dar alteori de conştiinţă – când energii opuse sunt aduse la un loc în… el vrea să se aşeze (se referă la Cauldre. Adamus se aşază un moment pe scaun). Sunt aduse în acelaşi vas. (Adamus se ridică)

LINDA: Drăguţ.

ADAMUS: M-am aşezat! (râsete) Sunt aduse împreună în acelaşi recipient,  în corpul vostru. Pot fi energii foarte opuse. Mintea voastră… sunt aproape contopite, lipite sau fuzionate la un loc, chiar dacă se opun una alteia. Caracteristicile lor – dorinţele voastre versus ceea ce se manifestă în viaţa voastră – foarte opuse sau foarte diferite.

Lucrul uluitor este că oamenii au fost capabili să înhaţe nişte concepte şi nişte energii, construcţii şi gânduri aparent, în cea mai simplă formă, cu totul opuse, dar aţi putut să le aduceţi, să le strângeţi la un loc, să le comprimaţi, să le fuzionaţi, dar ele nu au nevoie neapărat să fie împreună, în cele din urmă.

Acum treceţi printr-o perioadă de separare, separare de lucruri care nu vă mai servesc, de concepte care realmente aparţin trecutului, care nu mai sunt neapărat ale voastre, de manifestări care clar nu sunt ale voastre. Însă unele dintre manifestări, unele din lucrurile care se petrec acum în viaţa voastră vin, simplu, din rutine vechi şi din tipare care au început acum mult timp. Au fost puse pe pilot automat şi continuă, continuă să se joace. Continuă să reproducă aceleaşi rezultate, chiar dacă mintea voastră, credinţele voastre, conştiinţa voastră spun: “Nu, vreau ceva diferit”.

Astfel că aţi chemat acele energii uimitoare, masive, şi aţi spus în esenţă: “Am nevoie de ceva care să desfacă toate acestea, să le dezvăluie”. De fapt foarte mulţi dintre voi aţi făcut asta cu graţie. Mulţi dintre voi aţi făcut asta fără dureri fizice masive, pentru că asta se întâmplă în primul rând – dureri masive în corp în această perioadă – deoarece veţi simţi lucrurile mai întâi în corp. Pe măsură ce construcţiile vechi sunt dezvăluite, veţi simţi dureri şi suferinţe fizice. Coloana, umerii, capul – acest gen de lucruri.

Vestea bună este că aţi reuşit să respiraţi prin asta. Nu aţi intrat cu totul în minte în ceea ce o priveşte. Nu v-aţi panicat în legătură cu ea. Chiar şi când stăm aici, acum, o imensă transformare continuă are loc în corpul vostru.  

Am ridicat subiectul karmei voastre ancestrale. Este unul din cele mai mari, unul dintre cleiurile care vă ţin în corp, vă leagă de el. Nu e vorba că strămoşii ar fi avut gene proaste sau atribute proaste, deşi unele caracteristici de boală sunt întreţesute în ele. Nu că a fost rău, doar că nu sunt ale voastre. Pur şi simplu nu sunt ale voastre.

Întrebarea este: “Ce este?” Întrebarea pe care o am aici pentru voi este: hai să spunem că trupul poate fi transformat. Ce alegeţi? Ce vreţi? Ei bine, primul lucru ar fi o eliberare a unora din bolile ancestrale – boli de inimă, diabet, cancer. Multe dintre aceste lucruri literalmente curg în linia strămoşească, curg direct în corpul vostru. Corpul vostru este plin acum de potenţiale boli care au curs spre el.

Nu e vorba doar despre boală, ci despre rădăcina sa, care apare şi ea. Ce produce cancerul? (cineva spune: “Ura”) Ura. Ura porneşte procesul şi apoi energia cancerului curge, intră în karma strămoşească, în sângele vostru, în ADN-ul vostru şi este acolo. Nu este cu adevărat a voastră. Nu vă aparţine, ca şi multe alte lucruri. Astfel că acum… vreau să spun chiar acumaici, în acest moment minunat, este un timp grozav ca să le daţi drumul. Cu adevărat nu sunt ale voastre.

Lucruri precum îmbătrânirea, desigur. Toţi vor să fie mai tineri. Chiar şi atributele îmbătrânirii – puteţi pune pe un grafic cât de mult au trăit strămoşii voştri sau când au murit – realmente nu vă mai aparţin. (Linda îi dă un pahar cu apă) Mulţumesc. Nu vă mai aparţine, aşa că o le puteţi elibera. Asta înseamnă că dintr-o dată veţi fi mai tineri? Ei, poate. Posibil. Veţi începe să vă purtaţi ceva mai tinereşte, pentru că nu mai aveţi acel strat al ceasului care bate: “Mama mea a murit la 74 de ani, tata a murit la 58”, aşa că voi simţiţi ceasul care bate în interior. Ei bine, există. Este programat chiar acolo. Eliberaţi-l. Nu înseamnă neapărat că veţi fi mai tineri, dar nu mai funcţionaţi pe baza ceasului morţii altcuiva.

Alte atribute: atributele voastre fizice. A purta o greutate mare poate fi în mare măsură ceva ce vine de la strămoşi, aşa că voi o moşteniţi, o aduceţi la voi. Dragii mei prieteni, energia care tocmai a venit vă susţine în separarea plină de iubire faţă de lucrurile ce nu sunt ale voastre. Ghiciţi ceva? Nu puteţi face asta din minte. Aţi încercat. Nu merge. Aţi încercat să spuneţi: “O să mă forţez să schimb aceste lucruri. O să mă forţez să slăbesc, să fiu mai tânăr”. Nu merge. E foarte mental. Mintea nu poate stimula energia care să demareze procesul.

Energia vine din pasiune şi din claritate. Mintea poate gândi orice vrea, dar nu vă face niciodată să slăbiţi 30 de kilograme. De fapt, va crea exact opusul. O să vă păcăliţi singuri, mintea vă va păcăli pentru o scurtă perioadă de timp. Vă gândiţi că slăbiţi, vă urcaţi pe cântar şi s-ar putea să fie aşa. Însă ştiţi ceva? În tot acest timp cealaltă energie lucrează din interior, deşi nu e a voastră, dar pune la loc kilogramele, şi mai multe încă. Chiar şi mai multe. Aţi observat când aţi ţinut dietă? Cum renunţaţi la ea, acumulaţi şi mai mult.

Aceste energii care au venit: dacă le puteţi respira, dacă puteţi avea încredere în voi şi vă puteţi bucura de viaţă, dacă nu vă mai faceţi griji pentru tot felul de lucruri, ele de fapt susţin eliberarea multor, multor sisteme vechi, lucruri ce nu sunt cu adevărat ale voastre. În minte – acolo urmează să vină, în minte, iar asta veţi observa tot mai mult în luna iunie. Aceste energii sunt absorbite.

Vor începe să intre în construcţiile minţii. Nu doar în sisteme de credinţă, dar literalmente în modul în care mintea lucrează, procesează energia şi vă emite gândurile. Cât de multe din gândurile voastre nu sunt ale voastre? Ghiciţi. (audienţa dă diverse răspunsuri) Cam 90, 95% nu sunt cu adevărat ale voastre. Cu adevărat nu sunt ale voastre. Ele vin de la aspecte. Vin de la conştiinţa de masă. Vin de la persoana care stă lângă voi. Vin din înregistrările istorice sau din băncile de memorie ale minţii. Atunci când spun „băncile de memorie ale minţii”, nu sunt cu adevărat ale voastre. Cu adevărat nu sunt ale voastre. Este o separare.

Separare. De ce? Deoarece gândurile minţii stocate, în special cele din categoria sistemelor de credinţă, a fricilor, îngrijorărilor, acel gen de lucruri, au fost dezvoltate pe când eraţi foarte tineri, în mare parte, sau chiar în alte vieţi. Au fost dezvoltate într-o viaţă anterioară, chiar dacă a fost în aceeaşi perioadă biologică în care vă aflaţi acum. Cu alte cuvinte, aveaţi 10 ani, 20 de ani, 30 de ani, nu contează. Aceea era o viaţă diferită. Era o altă viaţă. Cu adevărat aşa este şi nu e neapărat a voastră.

Astfel că aceste energii ale separării vin ca să faciliteze îndepărtarea lor. Ce puteţi face? Ei bine, cel mai bun lucru este să vedeţi un film bun şi să râdeţi. Cel mai bun lucru este să nu vă faceţi griji pentru ele, căci voi le-aţi chemat aici. Voi aţi cerut aceste energii intense, iar ele trebuie să fie intense ca să scoată acel gen de lucruri. Voi le-aţi chemat să vină aici.

Nu e nevoie să faceţi nimic, cu adevărat, în afară de puţină respiraţie, puţină reamintire a alegerilor voastre, puţină întoarcere la motivul de bază pentru care încă sunteţi aici, pe această planetă, întrebarea de bază pe care o adresez eu – vreţi să rămâneţi sau vreţi să plecaţi? Unde e muzica? (Adamus râde. Se referă la filmul cu recapitularea Shoudului trecut, care are inserate fragmente muzicale)

Astfel că luna aceasta veţi observa aceste lucruri mai mult în minte, dar la unii dintre voi poate fi o călătorie de plăcere. Nu e nevoie să urmeze calea veche de a face asta – să treceţi prin căderea mentală. Unii o vor face. Unii o vor face.

Ştiţi, exista, aş spune că o parte din voi, adevărata voastră esenţă, care a spus: “Nu-mi pasă!” Cei mai mulţi dintre voi de fapt au spus: “Nu-mi pasă ce e nevoie. Vreau doar să se facă. Nu-mi pasă ce e nevoie ca să ies din tiparul ăsta, din vechiul proces uman”. Iar eu înţeleg, oh, înţeleg. Fiind închis într-un cristal timp de… v-am spus acea poveste? (câteva râsete) Aţi vrea să o auziţi din nou? Unii… sunt câţiva care nu au auzit povestea. Aţi auzit-o de două ori, da.

Aşa că eu înţeleg cu adevărat. Apoi încercaţi să vă forţaţi calea de ieşire. Încercaţi să credeţi în calea de ieşire. Încercaţi să complotaţi o cale de ieşire, să minţiţi ca să ieşiţi, orice, până când în cele din urmă, în cele din urmă eliberaţi şi spuneţi: “Nu-mi pasă”. Apoi energiile pot veni, iar apoi fac asta pentru voi. Puteţi merge pe acest incredibil val al separării.

Dar de ce separare? Nu aţi trecut prin suficientă deja? Nu. De ce separare acum? Sigur, descleiază unele din lucrurile cu care aţi fost blocaţi. Descleiază energii care realmente nu ar mai trebui să stea la un loc – din sisteme de credinţă, din corpul vostru, din karma voastră ancestrală, din relaţiile voastre cu vieţile voastre trecute şi cu toate celelalte. Le descleiază, dar ce face cu adevărat? (cineva spune: “Ne eliberează?”) Libertate. Absolut. Absolut. Eliberare. Eliberarea voastră. Nu cumva asta aţi cerut cu adevărat?

Libertate. Libertate faţă de trecut. Libertate faţă de conştiinţa de masă. Libertate faţă de ideile vechi. Libertate faţă de tiparele vechi. Asta aţi cerut voi cu adevărat: libertate. Libertate pentru voi înşivă.

Oh, cât de mult mulţi dintre vor să cânte asta, la propriu sau la figurat! Cât de mulţi vor să se avânte, vor să fie liberi. Aproape că puteţi simţi asta. Sunteţi aproape acolo. E ca şi cum spuneţi: “Oh, ultima sforţare şi o să ies”, iar ultima sforţare erau, de fapt, aceste energii care vin. Iar ele vă vor elibera. Or să-i dea de colo-colo pe alţii, unii care nu au umblat pe unde aţi mers voi. Cu adevărat, cu adevărat. Unii oameni îndeosebi sunt plini de makyo.

Ce este makyo? (audienţa spune: “Rahat”) Vedeţi, nu mai e nevoie să spun eu. Makyo este distragerea voastră spirituală. Makyo… apare atunci când începe procesul de trezire. E ca şi cum realmente vă simţiţi bine, vă treziţi, o să fiţi spirituali – atunci vine makyo cu adevărat. Vreau să spun, cu grămada, se multiplică. Aţi văzut cu toţii asta. Cu toţi aţi făcut asta. Aţi experimentat-o cu toţii. Însă acel makyo vine şi energiile separării îl vor scoate la suprafaţă.

Mulţi oameni au investit în makyo-ul lor. Au investit mult în makyo. Vreau să spun, literalmente, ca afacere. Afaceri cu makyo, afaceri cu makyo spiritual, cărţi de makyo spiritual. Ei au investit mult în makyo al lor, aşa că le este foarte greu să-i dea drumul. Vă apreciez mult, pe toţi, mai întâi pentru că aţi înţeles cu toţii ce este makyo, iar apoi că l-aţi eliberat, v-aţi întors la voi.

Aceste energii sunt ceva uluitor, dar se leagă de separare. De ce? Pentru că separarea vă dă libertatea. Separarea eliberează multă energie, eliberează un volum uriaş de energie.

Imaginaţi-vă că mergeţi la ospiciu şi descuiaţi toate uşile şi îi lăsaţi pe toţi să iasă. (râsete) E mai bine pentru ospiciu. Nu mai e nevoie de aşa de multe ca să funcţioneze. Toţi au plecat, iar fiinţele care erau acolo nu erau ale voastre de la bun început. Poate că acum puteţi transforma ospiciul într-un adevărat centru spiritual. A fost o casă de nebuni. Toţi erau încuiaţi acolo, dar de fapt ei v-au închis pe voi, până când aţi adus cheia principală şi aţi spus: “O să-i eliberez pe toţi. Nu mă mai descurc cu ei. Nu-i mai pot gestiona. Nu se fac mai bine. Le este mai rău, iar peste toate astea o să stau eu în acest loc”.

Astfel că mergeţi acolo, răsuciţi cheia, le daţi voie să iasă, eliberaţi o energie uriaşă. Odată ce sunt lăsaţi să iasă, de fapt sunt mai bine. Odată ce ies afară, voi sunteţi eliberaţi de multă responsabilitate şi de obligaţia de a-i trata pe nebuni. Şi nu puteţi, nu vă puteţi trata aşa pe voi înşivă, vedeţi voi.

Aşa că este un extraordinar timp al surprizei, al surprizei absolute care se petrece. În iunie o veţi simţi tot mai mult în refacerea tiparelor minţii. Va veni, va curăţa multe lucruri vechi care realmente nu vă mai aparţin. Curăţarea casei – literalmente treceţi prin reorganizare. Va schimba şi modul în care energiile sunt aduse de minte şi folosite pentru procesare.

Cel mai mare factor este cel despre care am vorbit în ultimele două luni: contopirea sau readucerea în armonie a mentalului şi a creativului. Mentalul a fost nebunul închis în cutie. Voi i-aţi dat voie să iasă, să descopere că de fapt nu e cu adevărat nebun. Lucrul nebunesc a fost să îl aşezaţi în cutie, în ospiciu. Voi îi daţi voie să iasă şi acum se poate contopi cu creativul, cu uluitorul creativ, creativul care va fi profund şi voi vorbi despre asta într-un minut. Am să vorbesc despre ce să faceţi ca să o împământaţi cu adevărat.

Idei noi, idei care vor veni din creierul vostru, de la voi înşivă, atât de măreţe, atât de dinamice, încât veţi crede că sunt nebuneşti. O să vă retrageţi din faţa unora dintre lucrurile pe care veţi începe să le realizaţi. Veţi spune: “Nu pot să vorbesc cu alţii despre asta. Or să creadă că sunt nebun”. Când veţi face asta, eu voi fi acolo ca să spun: “Nu. Vorbeşte, spune. Scoate ideile la iveală! Rosteşte-le! Manifestă-le!” De ce? Ei bine, dacă nu o faceţi, o să fiţi foarte dezamăgiţi de voi şi o să vă întoarceţi la ospiciu. Dacă nu o veţi face, lumea nu va beneficia de aceste perspective măreţe.

Astfel că luna aceasta va fi o lună foarte interesantă din punctul de vedere al minţii. Restul lumii se va duce naibii, dar voi veţi fi pe val. Apropo, chiar ai adus aceste lucruri?! (se referă la securea de viking a lui Sart) Chiar ai adus aşa ceva la o adunare sacră a noastră?!

SART: Da. (râsete)

ADAMUS: Da! Şi ce simbolizează ea? (diverse răspunsuri din sală) Ce simbolizează? Separare! (Adamus “taie” ceva cu securea)

SART: Separare!

ADAMUS: Separare. Ştiai asta. Bun. Separare. Mulţumesc, mulţumesc.

SART: Cu plăcere.

ADAMUS: Este cheia. Este ceea ce folosiţi ca să spargeţi încuietoarea de la cutia cu nebuni. Mai departe.

SART: Am ieşit din cristalul meu!

ADAMUS: Mai departe, dragi Shaumbra. Haideţi să respirăm adânc, cât verific eu ceasul. Mă asigur că avem destul timp pentru toată această informaţie.

Merabh

 

Mai departe. Am vorbit în ultimele două luni la întâlnirile noastre despre merabh. Linda, poţi scrie pe tablă, te rog? Merabh.

LINDA: Cum vrei să scriu cuvântul?

ADAMUS: Ca şi data trecută.

LINDA: Nu ştiu!

ADAMUS: (râzând) M-e-r-a… M-e-r-a-b-h. Merabh. Ce înseamnă merabh? Înseamnă, de fapt, literalmente în unele limbi străvechi, completitudine, aducere la un loc. A aduce la un loc. Completitudine. De asta spun că e puţină contradicţie, pentru că am vorbit despre separare şi acum vorbesc despre completitudine. Dar, ca să fiţi compleţi, trebuie să fiţi separaţi. (câteva râsete) Cu alte cuvinte, să separaţi, să cerneţi, să dezlegaţi, să desfaceţi nenaturala aducere la un loc a unor forţe.

Este nenatural să aveţi un corp care se bazează pe cineva mort de mult. Este nenatural să aveţi gânduri solidificate, captive şi ne-fluide. Este nenatural să nu ştiţi cine naiba sunteţi. Este foarte nenatural. Este nenatural să nu înţelegeţi cum de aţi ajuns aici de la bun început şi cum o să ieşiţi de aici.

Acestea sunt lucruri nenaturale. Foarte stranii şi nenaturale. Deseori trebuie să mă întreb de ce alegeţi asemenea lucruri nenaturale, dar cred că voi sunteţi Shaumbra… şi oameni.  

Merabh înseamnă completitudine. Odată ce energiile care au fost strânse la un loc, încleiate, fuzionate sunt rupte, eliberate, acum vă puteţi întoarce la completitudine, ceea ce este un merabh. Definiţa mea sau experienţa mea cu merabh-ul este să lucraţi cu voi şi să spuneţi: “Doar permit să se petreacă”. Trei minute. E chiar atât de mult pentru iluminarea voastră? Doar staţi trei minute şi respiraţi puţin. Trei minute în care ascultaţi o muzică plăcută.

Ah! Îţi mulţumesc, draga mea. (vorbeşte cu o fetiţă care a adus o farfurie cu mâncare pentru mama ei) Nu ai adus nimic şi pentru unchiul Adamus?! (câteva râsete) Chiar şi noi, stafiile, mai mâncăm din când în când. (Adamus râde) Adorabil copil. (mai multe râsete)

Merabh. Trei minute pentru a transforma conştiinţa, pentru a transforma modul în care atrageţi energii, pentru a transforma ceva în corpul vostru, ceva în mintea voastră, ceva în spiritul vostru. Trei minute în care doar respiraţi adânc şi nu vă gândiţi la asta. Încetaţi să vă mai luptaţi cu ea. Încetaţi să mai încercaţi să folosiţi construcţii mentale pentru a ieşi din construcţii mentale. Vedeţi voi, nu va funcţiona niciodată. Niciodată, niciodată nu va funcţiona deloc.

Trei minute pentru a spune: “O să fac un merabh şi o să las energiile să se transforme, iar eu o să mă dau deoparte. Promit, dumnezeule, promit că nu o să mă bag peste nimic în timpul acestor trei minute preţioase şi sacre. Nu o să cânt. Nu o să aprind tămâie. Nu o să îmi creez confuzie cu o grămadă de makyo. Nu o să fac nimic – nici măcar nu o să încerc să intru în interiorul meu. Doar o să respir şi o să permit să fie”. Acesta este un merabh.

Noi am făcut asta la şcolile din ultima perioadă, cu acompaniament muzical. Îl puteţi face şi fără muzică. Muzica este plăcută, dar şi distrage puţin. Nu e vorba despre a repeta ceva, o afirmaţie. Nu e vorba despre a încerca să implantăm concepte mentale noi peste concepte mentale vechi, pentru că atunci ajungeţi să aveţi doar o grămadă de gunoi. Este vorba despre a spune: “Eu sunt o fiinţă naturală şi o să eliberez căile mele nenaturale”, vedeţi voi.

Aşa că haideţi să facem un merabh chiar acum. La ce se va referi? Hai să facem un merabh al transformării. Hai să fie despre a folosi, a permite acestor energii incredibile, uluitoare, care au venit, care încă sunt aici, să faciliteze transformarea, separarea. Vedeţi voi, asta e tot. Nici măcar nu e nevoie să vă gândiţi la asta. Respiraţi adânc şi: “Oh! Sunt aici!”

Dragă John, ai putea pune muzica ce s-a rulat în pauză, cea care nu s-a auzit în sală, dar care a fost pusă pentru tot restul lumii? Respiraţi adânc. Acesta este un merabh. Schimbare fără efort. Cu graţie. Respiraţi adânc, cu puţină muzică în fundal, pentru simpla distracţie şi distragere, vedeţi voi. Spuneţi: “Eu Sunt…” (audienţa spune: “Ce Ce Sunt”) Nu, vroiam să-mi termin propoziţia. (râsete)

[muzică: “Confession”, de pe albumul “Breathe”, de Blue Stone]

Şi spuneţi: “Eu sunt în moment. Sunt natural. Sunt natural. Sunt spirit. Eu Sunt Cel Ce Sunt. O să permit ca aceste energii să mă servească acum. O să le dau voie să vină ca să facă ceea ce am încercat eu să fac în creieraşul meu în tot acest timp. O să le permit să facă asta, pentru că mă servesc”. Nu cerşiţi. Nu vă rugaţi. Dumnezeule, nu ţine mâinile aşa, cucoană! Cineva o să creadă că te rogi! (Adamus râde) Ştiu, dar ei încă mai cred că vă rugaţi. Nu vă rugaţi. Nu, râdeţi puţin.

Respiraţi adânc şi simţiţi. Oh, aceste energii! Ce fac ele! (pauză) Este un proces natural, dragii mei prieteni. Totul este natural. Doar un om care are încredere în sine şi în divinitatea sa poate înţelege cu adevărat ce spun eu. Este un proces natural. Nu vine de la dumnezeu. Nu vine de la extratereştrii din spaţiu. Nu vine de la Gaia. Ei nu-i pasă. Este al vostru.

EDITH: Dar eu sunt dumnezeu.

ADAMUS: Nu dumnezeul vechi. Merabh, merabh, merabh. Respiraţi adânc. Vedeţi? Natural. Uau! (pauză) Oh, nu mai meditaţi şi doar bucuraţi-vă de muzică. Râdeţi de mine, dacă vreţi. Ha, ha, ha, ha, ha, ha. (râde) Oh, şi mai bine, râdeţi de altcineva. (râsete) Bun. Acesta a fost un merabh. Vedeţi ce simplu? Este natural. Este natural. Muzica se estompează, voi respiraţi adânc.

Acum mintea voastră se întreabă ce s-a petrecut. “S-a petrecut ceva? Este vreun semn, vreun fulger, ceva?” Nu! Nu. Doar o transformare. Doar vă întoarceţi la starea voastră naturală. Asta este un merabh. 

Miraj

Mai departe. Următorul este ceva similar. Este un văr al merabh-ului. Aş vrea să am şi eu un pupitru, dacă nu vă deranjează. Mă face să mă simt profesor. Da, mi-ar plăcea să am aşa ceva. Da, mai departe… este… oh, da, e foarte bine. Mai departe… (câteva râsete) Nu un predicator. Nu, un profesor.

Mai departe, un văr al merabh-ului. Un văr, pentru că, de asemenea, este fără  efort. Alunecă. Este forma sa naturală, dar este puţin diferit, deoarece este realmente o ceremonie. Este o recunoaştere şi o împământare a ceva ce veţi experimenta în iunie – şi tocmai am implantat asta în voi toţi. Hmm. Chiar dacă vă conectaţi prin Internet, o să experimentaţi asta în iunie.

Unii dintre voi deja aţi experimentat de curând foarte profund şi vor fi mai multe. Atunci când faceţi asta, este un timp important ca să faceţi exerciţiul pe care eu îl numesc – este un văr al merabh-ului – îl numesc miraj. Miraj. Sunteţi obişnuiţi cu acest cuvânt, ‘miraj.’ Miraj. Este un miraj. Ce este un miraj? Ei bine, voi credeţi că este o iluzie. Ah! Este cu adevărat o iluzie atunci când vedeţi un miraj?

Acest tip de miraj este… vine de la definiţia… poţi scrie asta? (către Linda) Da. Miraj. Scris aşa cum ştii. Da, iar dacă cineva de aici îmi spune că e un cazino din Las Vegas, o să-i cer să iasă din sală, să ia aer. Un miraj este literalmente definit ca… tu o să stai aici, pe scenă, ca să scrii definiţia.

LINDA: Pare un “mi-rage.” (în engleză cuvântul, pronunţat diferit, poate avea sensul de „mânia mea”)

ADAMUS: (râzând) Da, ar putea fi. Ar putea fi. Ah, foarte bine. Foarte bine. Miraj înseamnă “a se întreba în interior”. A se întreba. Poţi scrie asta? Nu a rătăci, a se întreba în interior. Miraj mai înseamnă şi oglindă sau reflexie. Miraj înseamnă privirea interioară. De-a lungul anilor a fost asociat cu persoane rămase fără apă în deşert care încep să aibă halucinaţii şi să vadă lucruri, însă definiţia originară a mirajului era cea a intrării în interior, viziunea interioară. Viziunea interioară.

Astfel că experienţa cu mirajul este minunată. Este o ceremonie. Nu putem să încercăm să o experimentăm aici. Trebuie să vină în momentul în care ceea ce înainte era o idee mentală sau un gând, o credinţă plină de speranţă începe dintr-o dată să devină real. Daţi-mi voie să explic. De fapt Tobias a explicat asta acum mulţi ani, când a vorbit despre momentul Aha.

Aţi avut astfel de momente, probabil nu destule. Veţi avea mult mai multe. Când mă auziţi pe mine, de exemplu, spunând cuvintele: “Eu Sunt Cel Ce Sunt” şi spuneţi cuvintele “Eu Sunt Cel Ce Sunt”, ceva din adâncul vostru spune: “Ce dracului mai e şi asta?” Apoi vă începeţi mica voastră trăncăneală mentală pe forumurile… pe forumurile voastre mentale (râde) – forumuri mentale! – pe forumurile de mesaje şi vorbiţi despre ce înseamnă şi care era sensul biblic al lui “Eu Sunt Cel Ce Sunt” şi dacă ar trebui să fie “Eu Sunt Cine Sunt” ori “Eu Sunt Cine Sunt?” Este “Eu Sunt Cel Ce Sunt Cel Ce Sunt Cine Sunt?” Iar voi faceţi asta! Nu neapărat voi, dar faceţi asta acolo, în acel spaţiu. (priveşte în cameră)

Voi… da, mi-ar plăcea unul. (se referă la pupitru) Aş vrea… dar unul mai frumos. Unul mai stabil şi aş vrea, da, să fie mai solid, mai rezistent, să mă pot sprijini pe el. Aş vrea o pică aici şi… (cineva spune: “Un as”) Şi, da, un as şi floarea de crin. Vă rog.

LINDA: Ce culoare vrei să fie?

ADAMUS: Ei bine, mov. (râsete) Era nevoie să mă întrebi? Da, aş vrea unul frumos, probabil că va trebui făcut pe comandă. Da, cu nişte frunze de aur, ar fi frumos. Da, da. Foarte frumos. Foarte frumos. Da. Şi aş mai vrea şi un mic ecran TV mai jos, acolo unde nu-l vede nimeni, ca să mă văd pe mine. (râsete) Da, bun.

Un miraj este atunci când, dintr-o dată, “Eu Sunt Cel Ce Sunt” nu mai este doar un şir de cuvinte makyo, ci doar ştiţi: “Am înţeles. Nu mă mai gândesc la asta. Este aici. A sosit. Nu spun asta ca să impresionez pe nimeni şi nici pentru că Adamus mi-a spus că trebuie să zic asta. Înţeleg ce… înţeleg. Înţeleg”. Ta daaaa!

Faceţi un miraj. Oh, acesta este un miraj, dar duceţi-l la nivelul următor. Aici îl împământaţi. Aici scoateţi lumânările şi beţişoarele parfumate şi spuneţi: “Este timpul pentru o ceremonie”. Nici Tobias şi nici eu nu am fost vreodată fani ai ceremoniilor, pentru că sunt multe ceremonii makyo. Multe. Toţi fac ceremonii şi nu ştiu pentru ce naiba le fac. De obicei ceremoniile nu se referă la ceva din interiorul lor. Se referă la lucruri ale altcuiva şi nu servesc unui scop. Era un cerc vicios.

În acel moment în care dintr-o dată pricepeţi, dintr-o dată ştiţi. “Ştiu de ce a vorbit Adamus aşa de mult despre karma strămoşească. Nu pentru că nu-i plac familiile; nu-i place modul în care este construită energia familiei. Am priceput. Sunt pregătit să-mi eliberez familia, nu pentru că nu o iubesc, ci, de fapt, pentru că o iubesc”.

Atunci când dintr-o dată pricepeţi şi nu mai este doar un gând, este aici (în corp). Spuneţi: “Oh! Ah! Pricep!” Acum apar simţirea şi percepţia. Este o conştiinţă nouă. Atunci faceţi un miraj. Atunci faceţi ceremonia mirajului. Vă opriţi. Indiferent ce faceţi, în afară, poate, de cazul în care folosiţi toaleta, opriţi-vă. Scoateţi o lumânare. Aşezaţi-vă în genunchi. Faceţi ceva ca să recunoaşteţi acel moment. De ce? Pentru că îl împământează. Îl solidifică. Altminteri, există tendinţa de a avea un astfel de moment, un moment rapid al unei mici iluminări, deoarece iluminarea vine în doze mici. Asta… de ce? Cineva tocmai a întrebat: de ce vine doar în doze mici? Altminteri aţi exploda. Da. Buum!

Are tendinţa de a veni acum în doze acceptabile, mici, iar odată ce vă obişnuiţi cu aceste mici iluminări, ele încep să devină tot mai mari şi tot mai mari, până când aveţi o mare doză de iluminare. (Sart spune: “Daaaa!”) Da. Acesta e sunetul iluminării: “Daaaaa!” De fapt e destul de bine. Da, îmi place.

Aşa că opriţi-vă un moment ca să îl împământaţi, pentru că altminteri ce se va petrece? Aţi avut această experienţă: dintr-o dată aveţi o micuţă experienţă grozavă şi în curând vă întrebaţi, vă îndoiţi, nu mai aveţi încredere. “Ei bine, ce a fost asta? Ei bine, s-a petrecut, iar acum trebuie să mă întorc în lumea mea de rahat”. Nu! Atunci opriţi-vă o clipă şi faceţi ceva – cântaţi un cântec, aprindeţi o lumânare, mâncaţi un biscuit, orice ar fi. Este ceremonia voastră a mirajului.

Mirajul nu este doar o halucinaţie. Halucinaţiile sunt reale, apropo. Mirajul spune: “M-am întrebat în interior. Am avut acel ‘aha.’ Aceasta înseamnă a trăi ascensiunea. Acum o să o trăiesc. Nu se va întoarce în vreun plan eteric. Nu va face ca unele din aspectele şi din construcţiile mele vechi şi vină şi să mă tulbure acum”, aşa cum vi s-ar fi întâmplat în trecut. Aveţi o mică iluminare; deseori acele aspecte rele au venit să vă bântuie, spunând: “Inventezi” sau “Nu e real” ori “Eşti pur şi simplu nebun” ori “Înapoi, fă-ţi treaba. Ai de făcut lucruri importante. Ai grijă de alţii. Eşti aşa de egoist să ai mici iluminări pentru tine”, vedeţi voi.

Asta s-a petrecut atât de des în trecut cu iluminările voastre, cu aha-urile voastre, cu mirajul. Le-aţi pus pe toate în categoria halucinaţiilor şi nu au fost aşa ceva, niciuna dintre ele. Poate că au fost înţelese greşit în realitatea voastră de către voi, dar nu erau halucinaţii. Nici măcar nu sunt iluzii. Sunt mici străpungeri.

Asta se petrece acum, iar eu spun asta pentru că o veţi experimenta în luna ce vine. Concepte pe care le-aţi ţinut într-o stare mentală, dar care nu au fost simţite niciodată, lucruri despre care voi spuneţi: “Da, sună bine”, dar pe care nu le experimentaţi niciodată cu adevărat.

Atunci când eu spun ceva precum “combinarea energiei mentale şi a celei creative”, mintea contemplă şi spune: “Oh, ok. Cum o fi. Oricum eu o să fiu la conducere, aşa că nu contează”. (Adamus râde) Dar atunci când dintr-o dată pricepeţi şi simţiţi cum este cu adevărat, spuneţi: “Oh, dumnezeule, Adamus e un prinţ, un maestru. (râsete) Este un maestru, atât de binevoitor”. Dar când aveţi acel moment şi spuneţi: “Acum pricep cum este cu mentalul şi creativul. Nu mai este aici (arată spre cap). Este aici (arată spre inimă).” Acesta este un miraj. Împământaţi-l. Echilibraţi-l. Faceţi o ceremonie.

De ce? Pentru că, mai întâi de toate, îi oferă recunoaştere, recunoaştere din partea voastră. Vă rog, nu vă sunaţi prietenii spunându-le: “Vino şi tu la un miraj. (râsete) O să servim vin alb”. Nu, nu, nu. Este un lucru foarte, foarte personal. Foarte personal. Chiar înainte de a începe să scrieţi în jurnal despre el – pentru puţinii dintre voi care mai scriu în jurnal – faceţi ceremonia, mirajul.

Oh, apoi literalmente vor invita următorul miraj, apoi pe următorul şi tot aşa. Se vor simţi binevenite în casa lui Eu Sunt. Dintr-o dată vor simţi că este potrivit şi este natural. Apoi veţi avea toate aceste… aţi putea începe să aliniaţi toate gândurile şi ideile pe care le-aţi avut despre, oh, iluminare. Ha, ha, ha. Asta e bună.

Nu aveţi nicio idee despre ce este iluminarea, ceea ce este ok. Mintea nu poate înţelege iluminarea. Încearcă. S-ar putea să simţiţi puţin din cuvântul ascensiune atunci când vorbim despre asta, dar de fapt e un mare semn de întrebare. Sună bine, dar, sincer, atunci când suntem cu Shaumbra din întreaga lume, ei nu au nicio idee despre ce este iluminarea.

Îi întrebi: “Ce este iluminarea?” (Adamus face o faţă confuză) Ăăăă… Ce este ascensiunea? “Atunci când o să mor şi o să dispar într-un nor de fum? O să-l întâlnesc pe Iisus?” Nu. Eu vorbesc despre integrarea totală. Ce este asta? “Ăăăăă… nu ştiu”. Cel puţin sunt sinceri, dar eu le spun: Pentru asta v-aţi întors aici, pentru iluminare, ascensiune, oricum vreţi să-i spuneţi, Nirvana pe Pământ. Este principalul factor motivant în toată viaţa voastră. Este probabil singura pasiune care v-a rămas. Pentru asta trăiţi, lucraţi şi respiraţi. Nu ştiţi ce este??! (râsete)

EDITH: Ba da, ştim!

ADAMUS: Definiţi, doamnă.

EDITH: Este conştienţă şi trezire.

ADAMUS: Acesta e rahat de tot makyo!

EDITH: Nu, nu e!

ADAMUS: Continuă, Edith.

EDITH: (Linda îi dă microfonul) Oh, nu am nevoie de el, o să strig direct la Adamus. (râsete)

ADAMUS: Haide. Loveşte-mă cum poţi mai bine.

EDITH: Deja am făcut-o. Ţi-am spus deja – conştienţă…

ADAMUS: Asta e tot ce poţi? Ha, ha, ha.

EDITH: … şi trezire. Ştii…

ADAMUS: Ce este trezirea?

EDITH: Noi chiar credem că eşti Făt-Frumos, nu fi rău. (Adamus râde) Dar înseamnă conştienţă şi trezire.

ADAMUS: Da. Ce este conştienţa?

EDITH: Conştiinţa şi înţelegerea şi cunoaşterea a cine suntem.

ADAMUS: Toate acelea sunt construcţii mentale. Altminteri nu ai fi spus un cuvânt.

EDITH: Oh, rahat! (multe râsete)

ADAMUS: Absolut, ai absolută dreptate. Ai absolută dreptate. Acelea sunt toate construcţii mentale şi aş vrea să devină înţelegeri profunde şi simple. Vreau să fie reale, nu un obiectiv. Nu ceva la care să aspiraţi, ci vreau să vă trăiţi ascensiunea în corp. Ajungeţi acolo. Ajungeţi acolo. Aţi avut unele iluminări. Luna viitoare vreau ca voi să vă întoarceţi şi să spuneţi: “Adamus, m-am prins. Am avut mirajul. Mi-am făcut ceremonia. Ai dreptate. Nu e nimic de care să poţi vorbi”.

EDITH: Dar dacă facem un târg?

ADAMUS: Nu fac târguri. Nici compromisuri. Fără târguri.

EDITH: Oh, ba da, faci târguri!

ADAMUS: Nu fac târguri.

EDITH: Dar dacă ne-ai spune tu mai întâi…

ADAMUS: Să vă spun?

EDITH: … ce sunt toate, în loc de a ne face pe noi să ne simţim prost.

ADAMUS: V-am spus totul de la început.

EDITH: Mereu spune-ne tu de la început..

ADAMUS: Nu vă fac să vă simţiţi prost. Absolut, nu. Nu, iar asta e o afirmaţie adevărată.

EDITH: Nu, nu să ne simţim prost, dar nu găsesc acum alt cuvânt.

ADAMUS: Este o afirmaţie adevărată, pentru că spui: „Ce este trezirea?” Poate că îmi poţi arunca nişte cuvinte, dar nu le-ai simţit cu adevărat. Le dai un anume înţeles, dar este mental.  Ce este trezirea? “Ei bine, e atunci când mă trezesc şi îmi amintesc cine sunt”. Rahat. Rahat.

EDITH: Ei bine, ce este?

ADAMUS: Rahat. Tocmai ţi-am dat răspunsul. (Adamus râde) Nu vreau să vă spun, nici ţie, Edith, nici altcuiva. Folosim acest cuvânt ca să putem avea un punct de referinţă în discuţie, dar nu vreau să vă spun. Nu vă pot spune.

Ce este iluminarea? Este bine, o să intrăm şi în asta într-un moment, dacă mă grăbesc, există acel lucru tipic ce spune: “Dacă sunt iluminat, atunci sunt foarte deştept. Cumva plutesc peste apă”. Aţi văzut luna trecută cum merg eu pe apă. Da! Că, hmmmmmm, sunteţi în pace; mmmmmm, o să vibraţi; mmmmm, o să purtaţi haine albe şi o să mergeţi pe stradă strălucind. Acesta e makyo. E ceva vechi. Au fost câţiva maeştri care au făcut asta, dar uite ce li s-a întâmplat. Unul a ajuns bătut în cuie pe cruce; altul s-a îngrăşat rău şi avea o respiraţie urât mirositoare. (râsete) Noi o să facem asta puţin diferit. Puţin diferit.

Din acest motiv spun că mirajul este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le veţi experimenta. Este acel “aha”. Dintr-o dată ieşiţi din construcţia mentală. Nu e nimic greşit în a fi într-un fel de cadru nenatural al conştiinţei, al gândurilor minţii, al limitărilor, fricii, al speranţei şi dorinţei. Nu e nimic în neregulă cu asta, deoarece cel puţin aduce energiile care vor susţine toate acestea.

Dar în cele din urmă, în cele din urmă, atunci când veţi avea un miraj major, o să înţelegeţi despre ce vorbesc. Sunt aproape îngrijorat că spun asta în prea multe cuvinte, pentru că dintr-o dată urmaţi doar cuvintele. Vă certaţi despre ce înseamnă Eu Sunt Cel Ce Sunt, iar dacă faceţi asta vă rog să vă duceţi la spiritualitatea pentru începători. Nu veţi la cursurile mele, vă rog! (două persoane aplaudă)

Mulţumesc. Doi aplaudă. Trei. Bun. Serios, pentru că este o masturbare spirituală, numită şi makyo. Makyo este masturbare de rahat. Este mental.  Vă va bloca. Vă va afecta mintea, corpul, şi vă va face să duceţi o viaţă foarte ciudată, în care încercaţi să fiţi spirituali, dar încercaţi să fiţi materiali. Încercaţi să vă descurcaţi la serviciu, dar încercaţi să fiţi şi sfinţi şi nu va merge. Ce se va petrece? O să explodaţi. O veţi face. O să explodaţi şi veţi arunca în aer şi tot ce este în jurul vostru.

Şi nu aveţi nevoie de asta. Nu aveţi nevoie. Asta subliniez. Nu aveţi nevoie de aşa ceva. Este un mod nenatural de a intra în completitudine. Este un mod nenatural de a realiza dintr-o dată că sunteţi iluminaţi. Amintiţi-vă că Tobias, marele maestru, a spus acum mult timp: “Deja aţi ascensionat. Acum doar experimentaţi cum a fost să ajungeţi acolo”. Deja sunteţi acolo, doar că acum literalmente vă întoarceţi prin timp, prin spaţiu, prin experienţă. Cum aţi ajuns acolo?

Auziţi aceste cuvinte şi începeţi: “Oh, sună grozav, precum ceva ce ar fi scris Gene Roddenberry. Oh, hai să facem o poveste Star Trek despre asta”. Dar nu sunt în inimă, încă nu sunt realizate încă la nivelul conştiinţei. Dar vor fi, vor fi şi atunci faceţi mirajul.

Scoateţi beţişoarele parfumate. Aruncaţi monede în jurul vostru, orice creează o ceremonie. Priviţi la stele. Nu contează. Este o recunoaştere ce spune: „Asta este”. Apoi o să vă întoarceţi la mine. Luna viitoare o să mergem prin sală cu microfonul: “Cum a fost mirajul tău?” – şi să nu inventaţi vreunul – “Cum a fost mirajul tău?” Tu o să spui: “Ştii, nu vreau să vorbesc despre el, pentru că a fost al meu. A fost o experienţă profundă. Nu vreau să devin mentală în legătură cu asta”. Eu o să spun: “Bun, mulţumesc, Edith. Mulţumesc”. Acesta e mirajul.

Aş vrea să facem unul aici, dar este foarte personal. Puteţi face un merabh în grup. Un miraj este numai al vostru, individual. Amintiţi-vă, atunci când aveţi acea iluminare subită, acea străpungere subită, că vă scoate de pe calea nenaturală către starea naturală de a fi. Respiraţi adânc. Bun. Eliberaţi asta.

 Capătul liniei

În minutele care au mai rămas, vreau să vorbesc despre un alt concept, un concept interesant, poate trist, care poate vă va supăra pe unii dintre voi şi care va fi în contradicţie cu ceea ce am spus mai devreme, dar aşa e viaţa. Aţi ajuns la capătul liniei cu ceva anume. Aţi ajuns la capătul liniei. O să desenez o linie ca să înţelegeţi. Aţi ajuns la capătul liniei. (desenează o linie) Bun.

Spun asta iar şi iar, pentru că unul dintre voi, fiinţe inteligente, poate să creeze un cântec cu aceste cuvinte. Mi-a plăcut ce aţi făcut înainte, când…

LINDA: Melodia lui Johnny Cash, “Walk the line.”

ADAMUS: Nu, asta înseamnă să mergi pe linie. Asta, ştii, e un lucru prost. Capătul liniei. “Traveling…” (cineva spune: “Wilbury”). Da, Cauldre încearcă să… “Traveling”, grupul care cântă.

Astfel că ajungeţi la capătul liniei, iar acea linie este – o să sune puţin ciudat, dar respiraţi asta – evoluţia. Evoluţia. Aţi ajuns la finalul evoluţiei. (Adamus respiră adânc) Ah! Înfricoşător? Înseamnă că o să muriţi acum sau că o să mergeţi înapoi? Nu, deloc.

Aţi fost programaţi şi aţi crezut în evoluţie, evoluţie constantă. Voi credeţi, cu siguranţă, în evoluţia minţii – că o să învăţaţi mai mult, că o să fiţi mai înţelepţi, că o să aveţi capacităţi mai mari de rezolvare a problemelor – aşa că aţi fost condiţionaţi pentru asta, programaţi astfel. Aşa aţi trăit voi, în esenţă. De asta vă spuneţi: “Devin o fiinţă ce evoluează”.

Într-o anumită măsură, există un strat al evoluţiei fizicului. (cineva strănută tare) O să-l arunci pe Iisus de pe cruce dacă mai faci aşa! (râsete) Astfel că ajungeţi la un punct în care nu mai există evoluţia corpului. Credeţi că sunteţi o parte a evoluţiei biologice. Vă uitaţi la imaginile lui Darwin. Vă uitaţi la maimuţele de acum mult timp şi spuneţi: “Ei bine, sunt doar o mică piatră în evoluţia fizică”. Nu, sunteţi şi la capătul acelei linii. Literalmente, aşa cum v-am mai spus înainte, nu mai evoluaţi fizicul strămoşesc. Vi-l creaţi pe al vostru, aşa că nu mai evoluaţi pe linia veche. Evoluţia se opreşte. Atunci când ajungeţi la acest punct al trezirii, se opreşte.

Chiar şi conceptul de spiritualitate încetează să evolueze. Hm, da, pentru că asta arată că ar mai fi ceva de învăţat. Asta indică faptul că aproape există o creştere care e necesar să urmeze. Indică faptul că spirala continuă să se spiraleze. Face asta pentru mult, mult timp, până când revine la sine. (desenează o spirală) Am mai vorbit despre asta înainte. Aceasta opreşte ciclul evoluţiei.

Produce schimbări dramatice şi în conceptul vostru de a trăi, în viaţa voastră. Nu veţi mai evolua atunci când ajungeţi la un anume punct pe calea spirituală. Poate e înfricoşător? Reacţia obişnuită ar trebui să fie: “Asta e??! Asta e?! Nu o să fiu mai deştept? Nu o să fiu mai sănătos? Nu să fiu mai înţelept?” Corect, iar acesta e un lucru bun.

Mai întâi de toate, vă eliberează de o uriaşă responsabilitate – o povară, ar trebui să spun. Lipsa de libertate. Exista în interiorul vostru un program care spunea: “Evoluează, evoluează, evoluează, evoluează. În fiecare zi trebuie să fiu mai bun. În fiecare zi trebuie să devin mai înţelept. Evoluează”. Gata cu asta. Nu spun că e valabil pentru toţi oamenii, eu mă refer la voi. Dacă ascultaţi, dacă sunteţi aici, gata cu asta. E un concept foarte ciudat şi neconfortabil, de asemenea.

Evoluţia tinde să fie o construcţie mentală, o idee, literalmente un implant care v-a ţinut în rotaţia în spirală, o spirală care creştea, creştea, creştea. Chiar vă gândiţi: „Nu, spiritul evoluează, divinitatea evoluează”. Nu, nu e aşa.

Ceea ce se petrece este că… daţi-mi voie să spun foarte clar. Atunci când încetaţi să evoluaţi sau încetaţi să mai încercaţi să evoluaţi, ceea ce eu susţin că este un proces cumva nenatural – cumva, nu în totalitate, ci cumva nenatural –, atunci când nu încercaţi să forţaţi sau să împingeţi evoluţia voastră, aveţi unul din acele mari “aha-uri.” Un mare “aha.” Şi în acel “aha” realizaţi că nu mai e nimic de câştigat, că nu mai e nimic de pierdut, că nu mai e nimic de realizat sau la care să aspiraţi. În acel moment în care dintr-o dată s-ar putea să aveţi acel “aha,” la un anume punct dintr-o dată veţi realiza că acum, fără evoluţie, este vorba despre a trăi ascensiunea.

Acum, toată înţelepciunea care a fost în suflet, toată înţelepciunea pe care, hai să spunem, aţi împărtăşit-o cu sufletul, cu conştiinţa, provenită din tot ceea ce aţi făcut… şi, apropo, nu e vorba despre detaliile a ceea ce aţi făcut, ci despre rezultatul a ceea ce aţi făcut. Nu există înregistrări akashice în suflet şi o să mă contrazic cu cei care spun că există una care pluteşte pe undeva. Universul nu dă nici un rahat pe detalii. Sunt mentale şi or să fie eliminate. Toate detaliile – ce aţi făcut la un anume moment şi într-un anume loc – or să fie aruncate în canalizare, pentru că nu contează. Chiar nu contează. Sunt mentale! Sunt irelevante! E vorba despre ce s-a simţit şi s-a experimentat în acea perioadă. Asta îşi aminteşte sufletul şi asta îşi va aminti şi cosmosul.

Slavă domnului – şi vouă înşivă – că nu va trebui să vă amintiţi toate detaliile şi că nu sunt stocate pe un mare hard-disk cosmic. Nu, totul a fost şters. Slavă domnului că toate detaliile au fost şterse – ce aţi purtat într-o zi anume şi ce aţi spus cuiva, la ce v-aţi gândit când aţi trecut cu maşina prin faţa unui bar şi aţi fi vrut să intraţi să beţi ceva. Toate acestea au fost şterse, iar singurele care rămân sunt esenţa, înţelepciunea şi experienţa. Asta e tot ce a rămas.

Trăirea esenţei voastre

Acum aveţi această conştiinţă minunată şi ea picură, picură (desenează o picătură) – cu înţelepciune. Este ca la albinele care îşi construiesc fagurele. Ele continuă să pună nectarul frumos acolo, atât de mult încât nici nu se mai pot descurca cu el. Nectarul vrea doar să curgă în afară, dar vrea să curgă peste ceva relevant – pe un biscuit bun sau într-o ceaşcă de ceai, în loc de a se risipi pe pământ. La fel e şi cu voi. Aţi evoluat, aţi evoluat şi iar aţi evoluat, aţi crescut, aţi crescut, aţi crescut. E timpul să oprim asta.

Acum este timpul de a lua esenţa, înţelepciunea şi de a le trăi. Încetaţi să mai puneţi mierea în fagure şi începeţi să o mâncaţi, prieteni. Despre asta e vorba acum. Atunci când încetaţi să evoluaţi, atunci începeţi să trăiţi. Atunci când încetaţi să vă mai faceţi tentativele mentale de a evolua, (a) veţi realiza ce nenatural a fost; (b) veţi realiza cât de incomplet era şi (c) veţi realiza că adevărata bucurie – voi şi Spiritul – însemna să fiţi acea înţelepciune, să o trăiţi. Să o trăiţi.

Conştiinţa voastră, spiritul vostru vrea să împărtăşească acea înţelepciune. Vrea să… nu e chiar cuvântul potrivit. Vrea să intre acum în experienţă. Nectarul, esenţa, a fost pus în fagure, în stup, pe baza experienţei, distilat în înţelepciune, distilat în frumoasa esenţă, esenţa sufletului, iar acum vrea să se întoarcă în experienţă. Cumva este o evoluţie interesantă, un ciclu interesant, cum aţi spune voi, dar pentru a face asta este nevoie de sfârşitul evoluţiei aşa cum o cunoaşteţi. Gata cu evoluţia mentală.

Nu înseamnă că nu o să mai citiţi niciodată o carte sau că nu o să mai mergeţi la nici un curs. Deloc. Dar înseamnă că nu mai există nici un motiv pentru a încerca să evoluaţi Sinele. Acum este vorba despre a trăi Sinele. E o diferenţă uriaşă, pentru că dacă dedicaţi evoluţiei toate resursele, energia şi toate celelalte, nu a mai rămas nimic pentru a trăi. Acum le aduceţi pe toate la un loc.

O parte a minţii va ţipa şi va spune: “Nu, vreau să fiu foarte, foarte evoluat şi vreau multe astfel de lucruri, pe ele le vreau. Vreau să continui să evoluez, să evoluez, să evoluez.” Prieteni, e ca la un câine care îşi aleargă coada, la un anume punct. Nu o să ajungeţi nicăieri. Ce face un câine dacă îşi prinde coada? De fapt, dacă un câine îşi prinde coada, ar distruge cu totul aspiraţiile sale de câine, visele, acţiunile, pasiunea şi toate celelalte. Câinele s-ar sfărâma în bucăţi dacă şi-ar prinde coada.

Astfel că acum avem o situaţie în care nu mai e nevoie de evoluţie. Acum este vorba despre a trăi. Acum, întrebarea pe care o pun unii dintre voi este: “Dar nu cumva Adamus ne pune o întrebare capcană? Nu cumva o să ne spună că prin trăirea esenţei, prin a fi esenţa, având mirajul ca parte a experienţei vieţii, de fapt evoluţia continuă?” Vouă, filosofi isteţi, asta vă spun: încetaţi să mai gândiţi astfel. Cu adevărat, sunt serios. Chiar asta vreau să spun: încetaţi să mai gândiţi astfel. Acesta e makyo filosofic de rahat, iar singurul mod în care veţi cunoaşte răspunsul la întrebare este să faceţi asta, să o trăiţi, să fiţi. Nu vă mai gândiţi la asta. Încetaţi să mai construiţi.

Permiteţi acestor energii care vin acum să vă rupă în bucăţi – în mod iubitor. Oh, poate fi distractiv. Poate fi uluitor. Poate fi plin de bucurie. Poate fi foarte eliberator, iar ele sunt aici ca să facă asta. Sunt aici ca să facă asta. Ele sunt aici ca să vă separe, astfel încât să vă întoarceţi la voi întregi şi compleţi, fără atâtea fragmente, fără toate aceste bucăţi, revenind în starea naturală.

A fi natural

Vă aflaţi acum într-o interesantă, ciudată şi unică, dar nenaturală, stare de a fi. Nu sunteţi voi. Credeţi că sunteţi. De asta spun eu “încetaţi să mai evoluaţi”, pentru că voi încercaţi doar să evoluaţi construcţia umană. Încercaţi să evoluaţi ceva ce a fost artificial de la bun început. O experienţă interesantă, nu spun că e o minciună. Sunt multe minciuni întreţesute în ea, dar în sine nu este o minciună. A fost doar o experienţă cu totul ciudată.

Dar acum vă întoarceţi la starea voastră naturală, la Eu Sunt, care nu este cel care stă acum pe scaun. Nu este identitatea pe care o aveţi acum. Starea voastră naturală este… o parte a identităţii este acolo, dar este mult mai mult. Mult mai mult. Imaginaţi-vă un moment, imaginaţi-vă că aţi trăi fără încâlceală. Imaginaţi-vă un moment viaţa fără încâlceală. Vreau să spun cea în care nu sunteţi prinşi în tot felul de lucruri. (râde) Avem un exemplu chiar aici. Camera 2, hai să descâlcim totul cu On (Garret). Haide, On. Asta e ideea voastră despre un maestru ascensionat? Ei bine, sigur că el este! Poate să râdă şi să glumească. Desigur!

Imaginaţi-vă că se descâlceşte. Imaginaţi-vă că nu mai treceţi prin jocul pe ghicite al ceea ce ar trebui să faceţi mai departe. Imaginaţi-vă că nu aţi mai trece prin constrângerea fricii care vine. Chiar atunci când aveţi o idee bună, atunci când vă simţiţi bine, dintr-o dată vine frica. Imaginaţi-vă că viaţa nu ar mai fi o sforţare. Cu adevărat! Nu mai încercaţi să evoluaţi pe baza unor lucruri de rahat spuse de învăţători, părinţi, aspecte, vieţi trecute şi de toate celelalte. Încercarea - “Ei bine, trebuie să evoluezi”. Au spus asta cu alte cuvinte. “Trebuie să faci ce trebuie. Trebuie să fii mai bun. Trebuie să ai realizări”. Toate astea la evoluţie se referă.

Chiar şi învăţătorii voştri spirituali, dragii mei prieteni, chiar şi învăţătorii voştri spirituali v-au spus că trebuie să evoluaţi. Oh, era mare lucru să mergi la o adunare spirituală şi să începi: “Eu sunt mai evoluat ca voi”. Acum puteţi merge şi voi acolo, spunând: “Nu dau doi bani pe evoluţie. Nu-mi pasă. Mergeţi voi pe calea veselă spre iad. (râsete) Eu sunt la capătul liniei. Gata cu evoluţia pentru mine”. Se vor uita ciudat la voi. Ah, da. Veţi avea această oportunitate săptămâna viitoare. Se vor uita ciudat la voi, ca şi cum ar spune: „De unde vin şi ăştia?” Atunci voi spuneţi: “Pentru că eu sunt esenţă vie şi care respiră. Trăiesc, nu evoluez”. Hm, absolut.

Imaginaţi-vă un moment ce mare uşurare vine atunci când nu mai evoluaţi. Ah, o parte din voi încă mai spune: “Dar măcar puţină evoluţie din când în când? Nu vreau să fie…” Veţi descoperi că evoluţia a servit unui scop. V-a făcut să vă rotiţi. V-a făcut să experimentaţi. Dar când începeţi asta (arată spre centrul spiralei), atunci când vă întoarceţi la voi… (Linda arată spre ceas)

Ah! Timpul este nimic. O să închei aici, foarte dramatic. Ea arată spre ceas de parcă ar spune: “Adamus, toţi sunt obosiţi”. Nu, fascinaţi! Sunt absolut fasci…. Au ochii închişi şi se lasă pe spate numai fiindcă au intrat atât de adânc în energie. (câteva râsete)

Capătul liniei. Reveniţi la voi înşivă, acolo unde trăieşte corpul pe care îl aveţi, în care o minte curăţată de bagajele şi detaliile sale dintr-o dată îşi întâlneşte esenţa. Dintr-o dată întâlneşte înţelepciunea sufletului. Acum cele două se îmbrăţişează, căci crezuseră ere întregi că sunt separate. După ce au avut halucinaţia separării, acum realizează că nu au fost separate niciodată. Revin la un loc.

Necesită… nu, nu necesită, Cauldre. Nu e cuvântul potrivit. Este vorba despre încredere. Este vorba despre a permite integrarea. Încrederea înseamnă a fi în stare să stai aici într-un merabh de trei minute şi să spui (respiră adânc): “Am transformat nişte energii. Am transformat conştiinţa. Uau! Nu a fost nevoie să lucrez la asta”. Aceasta e încrederea. Aceasta e încrederea şi ea permite ca lucrurile să se petreacă.

Este vorba despre încredere şi, dragi prieteni, despre a fi natural. A fi natural. Forţarea lucrurilor nu este naturală. Gânditul la lucruri nu este natural. A încerca să câştigi lupta cu viaţa nu este natural. Obiectivele nu sunt naturale. Studiile spirituale nu sunt naturale. Niciunul dintre ele. Reprezintă o stare nenaturală. Este nenatural să ai o minte diferită sau care operează pe alt nivel de frecvenţă decât corpul. Asta este nenatural. Nu este natural să vorbiţi despre corpul şi despre mintea voastră ca şi cum ar fi bucăţi separate, ca şi spiritul vostru. De asta îl numesc „corp de conştiinţă” – toate acestea.

Nu este natural acel ciclu al întrupării şi reîncarnării. Nu este natural. Acelea au fost experienţe interesante, dar hai să ne întoarcem la starea voastră naturală de a fi. Hai să ne întoarcem la fluxul natural al energiei. Haideţi să ne întoarcem la viaţa fără suferinţă, în care nu vă maigândiţi cum să trăiţi, în care trăiţi fără să vă faceţi griji pentru următorul moment, viaţa în care respiraţi absolut esenţa voastră. Mereu a fost aici.

Haideţi să respirăm adânc cu asta, dragii mei prieteni. Da, abia îmi aştept noul meu pupitru de profesor. Da, luna viitoare, desigur. Haideţi să respirăm adânc, pe când încheiem acest Shoud. Cred că va fi nişte muzică apoi.

Pe când îmi facă ieşirea glorioasă, vreau să vă amintesc: în luna următoare, când veţi începe să simţiţi aceste iluminări, ieşiţi din minte. Nu vă mai gândiţi la ele, doar permiteţi să se petreacă. Faceţi mirajul, onorarea, ceremonia. Iar când începeţi să vă îndoiţi de ceea ce tocmai vi s-a întâmplat cu adevărat, atunci când începeţi să aveţi îndoieli dacă voi, voi personal, chiar puteţi trăi în viaţa voastră, dacă vă puteţi da voie cu adevărat să experimentaţi, respiraţi adânc şi amintiţi-vă, indiferent ce spun reporterii de ştiri, că totul este în regulă în întreaga creaţie.

Cu asta, dragii mei prieteni, până ne reîntâlnim, ceea ce ar putea fi în seara asta – ha, ha, ha! – Eu Sunt Adamus, în serviciul vostru. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc.