MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria e2012:
SHOUD 12: " Trecerea peste linia atlantă " – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 4 august 2012
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Descărcaţi fişierul PDF (engleză)  - apăsaţi aici

Notă: ilustraţiile lui Adamus pot fi văzute în versiunea PDF sau în cea video.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran şi cu o energie foarte înaltă astăzi. Bine aţi venit, Shaumbra. Azi e un grup dur. Eu sunt Adamus din Domeniul Suveran, dar azi a trebuit să aduc întăriri – pe arhanghelul Mihail (prin channel de Robert Theiss). (cineva strigă: “În regulă!” şi “Da!”) În regulă? Nu sunteţi mulţumiţi cu mine?! (râsete şi aplauze)

De ce? Pentru că azi nu vă vom lăsa să plecaţi fără o schimbare (shift – în original, n.tr.). Shift, am spus, Linda. Shift (nu „shit”, n.tr. Râsete) Îi pot citi gândurile. De ce? Pentru că voi vreţi o schimbare. Cum o vom face? (cineva spune: “Merabh”; altcineva: “Uşor”) Pe calea uşoară, sper. Sper. De ce nu?

Suntem azi aici pentru celebrare. Suntem aici pentru râsete, pentru percepţii şi, înţeleg eu, pentru mâncare, cântec, o zi de celebrare. Ah, sunt multe de sărbătorit. Vom trece și la asta într-un moment, dar trebuie să privesc la acest grup grozav de oameni. (cineva spune: “Bună”) Bună. (Adamus îi sărută mâna) Mulţumesc. Un grup Shaumbra grozav. Ah!

Sunteţi un grup interesant. (râsete) Aproape şapte miliarde de oameni pe planetă. Asta e mult. E mult. Şapte miliarde de oameni congestionează energiile acestei planete – mm, mm, mm, loc pentru Adamus (merge printre scaune) – şi totuşi mai puţin de 150.000.000 au vreo idee despre trezire, despre reala… (se opreşte în faţa lui Dave Schemel) Prăbuşire? Oh, da. (pozează)

PRĂBUŞIRE: Ascensionatule? (râsete; lumină de la blitz)

ADAMUS: Sunt orb! Sunt ca Tobias! Nu văd! (râsete) Circa 150.000.000 au vreo idee despre trezire. Poate mai puţin de un milion de oameni de pe această planetă au ales iluminarea, au vreo idee despre ce este iluminarea. Oh, mulţi cred că se vor duce în rai; de fapt se tem că vor ajunge în iad. Mulţi oameni vor numai o viaţă umană puţin mai bună. Mm, mm, mm, da, iată, loc pentru Adamus. (împinge din drum scaunul cuiva) Credeai că doar te îmbrăţişez, tipule! (râsete)

Dar voi, dragii mei prieteni… ah! (stă lângă o uşă deschisă) Pot să scap! (râsete, căci iese pe uşă) Sunt arhangheli acolo. Mai puţin decât… voi, dragii mei Shaumbra. Iluminare. Aţi cerut iluminarea. O vreţi în această viaţă mai mult decât vreţi să respiraţi aerul. Hai să încercăm. (Adamus îşi ţine respiraţia) Nu puteţi respira. Mai mult decât aerul. Iluminarea. (Adamus îşi ţine respiraţia) Fără respiraţie, doar iluminare. (pauză, căci Adamus continuă să-şi ţină respiraţia)

Eu pot să aştept mult timp. (râsete) Plămâni de fumător, dar înţelepciune de maestru ascensionat! (multe râsete) Haaaaa. (expiră) Iluminare. De ce? Linda, microfonul, te rog.

LINDA: Este plăcerea mea.

De ce iluminarea?

ADAMUS: De ce iluminarea? Nu “Ce este iluminarea”, ci „de ce?” De ce alegeţi…

LINDA: Să aleg eu voluntari?

ADAMUS: Şi tu poţi scrie pe tablă, draga mea. (către cineva din sală).

LINDA: Să aleg voluntari?

ADAMUS: Da, ca întotdeauna. De ce iluminarea? Înainte de a răspunde, eu sunt aici ca să lucrez cu voi, să vă susţin, să vă iubesc, să vă încurajez, să vă împing peste stânca iluminării. De asta sunteţi voi aici, de asta sunt eu aici. Iluminare. De ce? Ai putea pretinde că nu este acolo. Ai putea aştepta o altă viaţă. De ce, draga mea superbă, de ce? Camera te poate filma mai bine.

ELIZABETH: Nu am un…

ADAMUS: Te poţi ridica?

ELIZABETH: Nu am un răspuns mental…

ADAMUS: Ai putea vorbi ca şi cum chiar crezi asta?!

ELIZABETH: Pot. (vorbeşte ceva mai ferm) Nu am o explicaţie mentală.

ADAMUS: Da.

ELIZABETH: Am o… nu vreau să-i spun tendinţă, dar e ceva din centrul meu… este ceea ce fac eu.

ADAMUS: Unde este? O să o extragem.

ELIZABETH: Nu e într-un loc anume. E doar o pasiune şi e dincolo de acel cuvânt. Nu există cuvinte, doar cunoaşterea că într-acolo mă îndrept.

ADAMUS: Mintea ta pune vreodată la îndoială treaba asta cu iluminarea pe care o vrei?

ELIZABETH: Oh, nu. Niciodată… bineînţeles! (râsete)

ADAMUS: Chiar şi Aandrah vroia să se întoarcă şi să se uite fix la tine. (mai multe râsete)

ELIZABETH: Desigur.

ADAMUS: Da. Deci spui că iluminarea pe care o cauţi e mai mare decât mintea în sine.

ELIZABETH: Absolut.

ADAMUS: Bun. Dar dacă am putea extrage acea iluminare, dacă am putea să o luăm de la tine, să o punem undeva, într-un seif, pentru altă viaţă, cum ar fi? Cum te-ai simţi, ce ai gândi, ce ai face? Ce ar fi dacă am face asta? Unde te-ai afla dacă nu ar fi pasiunea iluminării?

ELIZABETH: Nu pot concepe aşa ceva.

ADAMUS: Bun. Excelent. Dar îmi spui şi că nu poţi defini.

ELIZABETH: Nu.

ADAMUS: Pur şi simplu este aici. Este pasiune, este imensă.

ELIZABETH: Pur şi simplu este. Pur şi simplu este. A fost acolo. Nu pot să-ţi spun mental când a început. A început cu o viaţă foarte ciudată, în care ştiam că există mai mult.

ADAMUS: Da, şi cum s-a desfăşurat viaţa din acel moment?

ELIZABETH: Oh, aşa de bizar că nici nu-ţi pot povesti. (râsete)

ADAMUS: Cum ai defini pentru lista noastră de pe tablă: “De ce iluminarea?” Pur şi simplu este?

ELIZABETH: De ce iluminarea? (face o pauză și respiră adânc) Este singura cale pe care merg. Este singura cale. Este singurul lucru pe care îl ştiu sau în vreau în acest moment.

ADAMUS: Poţi simţi… eu pot simţi cum vine din tine. Poţi simţi cum vine din tine?

ELIZABETH: Da, pot.

ADAMUS: Bun. Bun.

ELIZABETH: Vreau să spun că Eu Sunt Cel Ce Sunt. (râsete şi aplauze, Adamus o aduce pe scenă)

LINDA : Nu! Nu!

ADAMUS: Tu ai început. Atunci când spui “ Eu Sunt Cel Ce Sunt” ar trebui să zguduie cărămizile din şemineu. Ar trebui să facă să se zbârlească părul pe braţele şi picioarele Shaumbra. Ar trebui să fie o mare pasiune, precum cea pe care tocmai ai exprimat-o. Cum ai spune acum “ Eu Sunt Cel Ce Sunt?” Cum ar suna?

ELIZABETH: Este interesant că spui asta, deoarece…

ADAMUS: Ei, mereu spun asta. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Este replica mea.

ELIZABETH: Deseori spui că nu e nevoie să fie… nu e nevoie să zguduie acoperişul. Nu e nevoie să fie spus tare.

ADAMUS: Nu, am spus că nu e nevoie să fie spus tare.

ELIZABETH: În regulă, în regulă.

ADAMUS: În regulă. Bun. Hai să facem asta.

ELIZABETH: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Ei, destul de bine. Bună simţire. Bună simţire. Bun. Ce părere au ei? (câteva aplauze)

ELIZABETH: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Cam tremurat.

ELIZABETH: Da, ştiu! E din cauza lor! (râsete)

ADAMUS: Hai să mai încercăm o dată.

ELIZABETH: Se uită la mine!

ADAMUS: Da. Puteţi închide ochii? (către audienţă; mai multe râsete)

ELIZABETH: Eu Sunt Cel Ce Sunt. (Adamus se strâmbă) Nu?

ADAMUS: (râzând) Nu am spus nicio vorbă.

ELIZABETH: Te-am văzut. În regulă, în regulă. (face o pauză) Norma? (râsete) Ok. Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Mult mai echilibrat.

ELIZABETH: Mulţumesc.

ADAMUS: Mulţumesc.

ELIZABETH: Pot pleca acum?

ADAMUS: Poţi pleca acum.

ELIZABETH: Namaste.

ADAMUS: Da, afară, imediat după colţ, e o clădire mică şi caraghioasă. Da, poţi pleca acum.

ELIZABETH: Mulţumesc.

ADAMUS: Sau ai şi plecat deja? Oh. (râde) Iluminarea, de ce? De ce? De ce? De ce? De ce?

SHAUMBRA 1 (o femeie): Nu ştiu.

ADAMUS: Haide, ridică-te. Mulţumesc.

SHAUMBRA 1: Nu ştiu de ce.

ADAMUS: Nu ştii de ce?

SHAUMBRA 1: Pur şi simplu aşa simt eu în interior.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Nu există cuvinte pentru asta.

ADAMUS: Fără cuvinte.

SHAUMBRA 1: E doar o simţire.

ADAMUS: Bun, dar este important pentru tine?

SHAUMBRA 1: Da!

ADAMUS: Există ceva şi mai important?

SHAUMBRA 1: În acest moment nu.

ADAMUS: Nu. Dar nu poţi spune în cuvinte.

SHAUMBRA 1: Nu.

ADAMUS: Interesant. Interesant. Dacă ai fi forţată să descrii simţirea aceasta, cum ar fi simţirea iluminării – ca un dor?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Nu vreau să vorbesc eu în locul tău.

SHAUMBRA 1: Încântare.

ADAMUS: Încântare.

SHAUMBRA 1: Dor, pasiune.

ADAMUS: Pasiune.

SHAUMBRA 1: Ehhh, oooh.

ADAMUS: Oooh. E un cuvânt bun. Da. (râsete)

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Apropo, primul este “Pur şi simplu este”, pentru prima persoană, pentru Elizabeth. Acum “Nu pot spune în cuvinte, ooooh ah”, dacă poţi…

SHAUMBRA 1: E foarte bine.

ADAMUS: E foarte bine. Nu, de fapt îmi place. Ai putea să…

SHAUMBRA 1: Mi se face pielea de găină când spun asta.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Şi la fel e şi acum.

ADAMUS: Exact.

SHAUMBRA 1: E un fel de haaaaah!

ADAMUS: Cum ai spus înainte? Oooh ah!

SHAUMBRA 1: Oooh ah!

ADAMUS: Oooh ah! (râsete) Poţi spune asta aici, în faţa camerelor, pentru ca toată lumea să te vadă? Oooooooh ah!

SHAUMBRA 1: Oooh ah!

ADAMUS: Ah!

SHAUMBRA 1: Oooh ah!

ADAMUS: Ce-ar fi să spunem cu toţii la fel? Ooooh ah!!

SHAUMBRA 1: Da! Asta e.

ADAMUS: Mulţumesc. Oh, ohhh!

SHAUMBRA 1: Am luat foc!! Asta este.

ADAMUS: Mulţumesc. (ea încearcă să-i dea lui Adamus microfonul) Nu vreau lucrul acela. Iluminare. De ce? De ce? De ce? De ce?

YVONNE: De ce nu? (Linda - “Ahhhh”)

ADAMUS: Aş spune că e un motiv bun. De ce nu? Aţi încercat toate celelalte, aţi putea la fel de bine să încercaţi şi iluminarea. (râsete) Ai o pasiune pentru asta?

YVONNE: Doar asta contează. Nu există altceva.

ADAMUS: Nu există altceva.

YVONNE: Nu există altceva.

ADAMUS: Bun. Îţi dau 1.000 de dolari chiar aici, chiar acum. Linda o să-ţi scrie un cec pentru iluminare.

LINDA: Da, rahat. (râsete)

ADAMUS: Nu?! (râde)

YVONNE: Nu l-aş lua.

ADAMUS: Nu l-ai lua.

YVONNE: Nu.

ADAMUS: Nu l-ai lua. Dar mi-ai da mie 1.000 de dolari pentru iluminarea ta?

YVONNE: Dacă i-aş avea.

LINDA: I-a cheltuit pe toţi pe evenimentele noastre! Nu i-au mai rămas bani pentru alt an!

ADAMUS: Miros o dilemă aici. (râsete) E mai importantă ca orice, oricum spuneţi „de ce nu”, iar pentru mica sumă de o mie de dolari – preţul va creşte! – pentru o mie de dolari o poţi avea, dar tu nu ai o mie de dolari? 

YVONNE: Nu am la mine. Nu i-am adus intenţionat, ştii tu. (Adamus râde)

ADAMUS: Dar iluminarea este importantă.

YVONNE: Absolut.

ADAMUS: Poate în viaţa următoare o să aduci o mie de dolari în sală. (râsete)

YVONNE: Poate.

ADAMUS: Doar 1.000… Bun. Mulţumesc, mulţumesc. Iluminarea. Ai o mie de dolari?

LINDA: Nu-l asculta.

BRIAN (soţul Yvonnei): La bancă.

ADAMUS: La bancă? Oricum toate băncile se vor prăbuşi. Ce naiba caută acolo? (râde) Glumeam. Nu… iluminarea, de ce? De ce? De ce?

BRIAN: Aşa cum am spus înainte, este o pasiune.

ADAMUS: Pasiune, dar de ce? Îţi place adrenalina? Ai sărit vreodată cu paraşuta?

BRIAN: Nu.

ADAMUS: Nu? Care e cel mai înfricoşător lucru pe care l-ai făcut?

BRIAN: Am mers pe fier încins.

ADAMUS: Ce ai făcut?

BRIAN: Am mers pe fier încins – am lucrat în siderurgie.

ADAMUS: E cam înfricoşător.

BRIAN: Da.

ADAMUS: Ah, da. Deci iluminarea ar fi următoarea incitare, următorul act de mers pe sârmă?

BRIAN: Pot să văd aspectul incitant din asta, da.

ADAMUS: Da, da. Şi ce îţi spune mintea despre iluminare?

BRIAN: Problema este că stau în minte. Ar trebui să ies din ea.

LINDA: Ahhh!

ADAMUS: Ah! Ei bine, ai venit în locul potrivit la ziua potrivită. (râsete)

BRIAN: Da, aşa e.

ADAMUS: Nu-ţi lipsesc decât o mie de dolari! (mai multe râsete) Bun. Mulţumesc. Mulţumesc. Bun.

LINDA: Mulţumesc, Brian.

ADAMUS: Da, mintea. Iluminarea, de ce? De ce? De ce? De ce? Pur și simplu. Avem nişte răspunsuri stranii – “Nimic altceva nu contează” – cum ai vrea să-l defineşti tu pe al tău pentru lista de pe tablă? Ai putea spune cu alte cuvinte?

BRIAN: Aș spune că e căutarea incitării.

ADAMUS: A incitării! Bun. Incitarea iluminării, uau. Bun, următorul.

LINDA: Fii amabil.

SHAUMBRA 2 (o femeie): Mulţumesc, Linda.

ADAMUS: Mereu sunt amabil.

SHAUMBRA 2: Da, sunt sigură.

ADAMUS: Da. (râde) Iluminarea, de ce? Azi ai un zâmbet larg. Da, eşti printre prieteni. Eşti aici, în sala de curs a trăirii ascensiunii. Iluminarea!

SHAUMBRA 2: Şi este timpul, este drumul. Pur şi simplu se închide…

ADAMUS: Este drumul pe care te afli.

SHAUMBRA 2: Da.

ADAMUS: Nu sunt alte drumuri?

SHAUMBRA 2: Nu în viaţa asta.

ADAMUS: Da. Mai sunt şi alte drumuri, ţi le pot arăta. Nu e obligatoriu să fie iluminarea. Însă cum se simte iluminarea în interiorul tău?

SHAUMBRA 2: Doar…

ADAMUS: (merge la bufet) Eu mănânc cât timp te gândeştiu tu la asta.

SHAUMBRA 2: Ok. Plăcerea cafelei. Poate. E şi cafea?

ADAMUS: Haide, iluminarea.

SHAUMBRA 2: Împlinire totală.

LINDA: (îl vede pe Adamus mâncând direct dintr-un castron mare) Ohhhh!

ADAMUS: Ce?!

SHAUMBRA 2: Şi bucurie.

ADAMUS: Iluminarea.

SHAUMBRA 2: Doar atât. Bucurie, distracţie. 

ADAMUS: Bucurie, distracţie.

SHAUMBRA 2: Doar completă…

ADAMUS: Completă...

SHAUMBRA 2: Împlinire, realizare. Nu ştiu, doar a fi.

ADAMUS: A fi, da, da.

SHAUMBRA 2: Haide! (râd amândoi)

ADAMUS: Te îndoiești vreodată de toată treaba asta cu iluminarea? Te gândești vreodată ce prostesc este totul?

SHAUMBRA 2: Nu.

ADAMUS: Nu?

SHAUMBRA 2: Nu. Doar calea ca să ajung acolo este partea prostească.

ADAMUS: Calea, oh, da. Da, da! Bun. Avem încă un… cum ai defini: “Nu ştiu?” sau “Sunt doar blocată pe cale?” Asta e bună.

SHAUMBRA 2: Nu, nu, nu blocată. Doar, doar…

ADAMUS: Meargeam cu mașina, care s-a stricat, am făcut pană de cauciuc, acum sunt blocată pe calea iluminării.
SHAUMBRA 2: Nu, nu, nu. Nu blocată. Nu, nu blocată.

ADAMUS: Nu blocată. Nu, nu.

SHAUMBRA 2: E doar capătul căii. Vreau să spun că ajungi acolo unde te duci. Vreau să spun că e capătul căii, atunci când în cele din urmă ajungi…

ADAMUS: E punctul spre care mergi.

SHAUMBRA 2: … acasă.

ADAMUS: E direcţia spre care te îndrepţi.

SHAUMBRA 2: Aşa cred.

ADAMUS: Ok. “Acolo unde întâmplător mă îndrept”.

SHAUMBRA 2: Capătul drumului.

ADAMUS: Un mic drum către iluminare! Observ că nu ajungem prea departe azi. Arhanghelul Mihail vrea să vină şi să vorbească, avem multe de spus. Oh, timpul meu se scurge. Încă doi. Iluminarea. Iluminarea, de ce?! Aţi putea face altceva. Aţi putea sta undeva pe plajă. Aţi putea face orice altceva. De ce iluminarea? Ai putea fi preot la o biserică. Ai fi un preot foarte bun la o biserică.

TERRY: Dar nu m-aş simţi niciodată atât de iubit.

ADAMUS: Niciodată nu te-ai simţi aşa de iubit.

TERRY: De aş fi preot, nu aş simţi aşa profund iubirea sufletului meu.

ADAMUS: Progresăm. Bun, bun.

TERRY: Şi nu există bani care să cumpere asta.

ADAMUS: Ba sunt, uite o mie de dolari. (râsete) Eşti sceptic, dar…

TERRY: Şi nimeni nu mi-o poate da.

ADAMUS: Ohhh. Poate …

TERRY: Dar o pot primi.

ADAMUS: Bun, bun, pregătirea perfectă. De ce nu ai primit-o?

TERRY: Am primit-o.

ADAMUS: Ah! Ohh! Bun, bun. Eşti iluminat?

TERRY: Da.

ADAMUS: Complet, pe deplin, eşti cu totul satisfăcut?

TERRY: Nu. (râsete)

ADAMUS: Bun.

TERRY: Dar.

ADAMUS: Dar...

TERRY: E la o respiraţie distanţă şi e doar o respiraţie.

ADAMUS: Pentru o mie de dolari, îţi arăt eu respiraţie. (râsete)

TERRY: Nu, nu poţi face tu asta! E alegerea mea, frate! (râsete)

ADAMUS: Ooo, arhanghele Mihail, o să am nevoie de ajutor! (râsete) E un dur.

TERRY: E pe umărul meu.

ADAMUS: Tu stai în spatele lui, o să-l împing! (râsete) Bun. Bun. Dar iluminarea, de ce? De ce?

TERRY: Ei bine, asta mă ţine pe planetă. Asta mă ţine în viaţă.

ADAMUS: Pasiune?

TERRY: Nimic altceva nu m-ar fi ţinut în viaţă.

ADAMUS: Ah, bun.

TERRY: Nimic.

ADAMUS: Hm. Simt asta. Mulţumesc. Încă cineva. Mulţumesc. Ok. Iluminarea, de ce? De ce? De ce? Linda aleargă. De ce?

CHRISTY: Ştiam că o să vii la mine.

LINDA: Ridică-te, te rog.

CHRISTY: (suspinând) Pentru că este timpul.

ADAMUS: Îmi place asta.

CHRISTY: Mm hmm.

ADAMUS: Este timpul. Ai în spate nişte aplauze singuratice, cineva aplaudă neconvins în spatele tău. Da, pentru că este timpul. Bun.

CHRISTY: Da.

ADAMUS: Dar de ce?

CHRISTY: Pentru că a durat suficient de mult.

ADAMUS: Ce?

CHRISTY: Ei, ştii tu, întrebarea “Cine sunt eu?”

ADAMUS: Da, da.

CHRISTY: Experimentarea.

ADAMUS: Da.

CHRISTY: Descoperirea a cine sunt, a cine nu sunt.

ADAMUS: Da.

CHRISTY: Şi, al naibii, e timpul acela. (râsete)

ADAMUS: Al naibii, e timpul acela. Mulţumesc. Acest grup e minunat dacă mă gândesc la tricouri şi abţibilduri. “Este, al naibii, timpul acela”. “Iluminarea - al naibii, e timpul acela”. E frumos. O să-i zguduiţi pe unii la mall. Bun, mulţumesc.
Iluminarea. De asta sunt eu aici, de asta sunteţi voi aici. Am terminat (către Linda). Iluminarea. Este o simţire, e dificil de descris. E dificil de transpus în cuvinte. De ce? Pentru că nu este un lucru mental şi nu este un obiectiv, nu e următoarea aventură umană, nu e doar ca să vă distraţi. E chiar opusul. Nu e ceva care doar să vă ocupe timpul. Iluminarea este un foc în interiorul vostru, pasiunea din voi, o dorinţă.

Iar lucrul interesant la iluminare este că nu vine din mintea umană. De asta este dificil de descris. Nu e ceva la care să vă fi gândit aici (arată spre cap): “Hei! O să încerc iluminarea. De ce nu?” E ceva ce vine de aici (inima) și de aici și de pretutindeni, iar mintea tot mai încearcă să înțeleagă, să definească, să o dea deoparte, poate. Se întreabă cât de serioşi sunteţi în legătură cu asta. Însă iluminarea este naturală, e o parte naturală din voi, răspunsul la întrebarea: „Cine sunt eu?”

Iluminarea, așa cum am spus de așa multe ori, se va petrece oricum. Este natural. Mai devreme sau mai târziu – probabil mai târziu – restul oamenilor de pe Pământ vor trece prin trezire, atunci când vor fi pregătiţi, la timpul potrivit pentru ei. Dintr-un motiv anume, voi, dragii mei prieteni, aţi ales-o acum şi se petrece.

Se petrece în fiecare zi. Uneori e dificil de trecut prin ea, fiindcă nu există o carte – o carte validă – despre iluminare şi aproape că nici nu poate exista. Pot fi poveşti despre oameni, despre vieţile lor, despre identităţile lor, oameni care au trecut prin asta sau prin asta, dar nu e un proces de tip „pas cu pas”. Nimeni nu poate spune: “Uite cum poţi să devii iluminat”. Se pot spune poveşti, iar cei care le citesc pot simţi acea pasiune, partea de tragedie umană, în cele din urmă contopirea şi integrarea. Dar iluminarea este un proces natural ce se petrece.

Trecerea peste linia atlantă

Ridic subiectul astăzi deoarece este o celebrare, o celebrare adevărată, în multe feluri. Astăzi titlul discursului meu este “Trecerea peste linia atlantă”. Trecerea peste linia atlantă.

Am auzit multe discuţii despre anul 2013, despre mayaşi şi despre calendarul mayaş – foarte adevărat, apropo, până la un punct, până la punctul comercialismului uman, al dramei şi al celorlalte lucruri –, însă existau cicluri în calendarul mayaş. Dar… dar mai existau şi ciclurile imaginaţiei atlante. Nu erau atât un calendar cât o proiecţie sau o înţelegere a ciclurilor.

Atlanţii – ceea ce aţi fost cu toţii – atlanţii, în special în templele din Tien, înţelegeau că urmau să fie 13 cicluri. Nu contează cât de lungi erau, pentru că nu erau ani calendaristici. Nu le puteţi limita la ani, însă urmau a fi 13 cicluri ale dezvoltării umane, ale dezvoltării spirituale care urma a avea loc pe planetă, ultimul fiind trecerea peste linia conştiinţei mentale atlante.

Nu e nicio coincidenţă că vă aflaţi în al 13-lea an ca Shaumbra. Nicio coincidenţă că dacă adunaţi luna şi anul veţi obţine 13. 13 este un număr foarte, foarte sacru. Ştiu că mulţi oameni se tem de 13. Multe clădiri din lume nu au etajul 13, ca şi cum pretind că nu este acolo. Într-un fel este adecvat, deoarece 13 este numit, de asemenea, numărul puterii sacre nevăzute – ‘putere’ nu este chiar cuvântul potrivit –, însă este numărul potenţialului.

13, dacă vă uitaţi la apostoli: 12 apostoli plus Yeshua, 13. Câţi cavaleri erau în jurul Mesei Rotunde? 12 plus Arthur, adică 13. Vineri 13, numărul înfricoşător – de fapt nu e deloc aşa. A fost număr sacru până când cineva, o organizaţie, dintr-o dată a pornit la o vânătoare de vrăjitoare într-o vineri 13, în care a ucis mulţi, mulţi dintre cei aflaţi în Şcolile Misterelor, mulţi dintre cavalerii templieri, pe mulţi implicaţi în lucrarea pe care atâţia aţi făcut-o. 13 – un foarte sacru şi interesant număr al schimbării. Al schimbării.

Celebrare

Astfel că aceasta este o lună, o zi, un timp al celebrării, al trecerii dincolo de linia atlantă. De asta a fost dificil să exprimaţi în cuvinte ce este acest lucru, ce este iluminarea. Greu de spus în cuvinte ce este. (cineva spune: “Bar Mitzvah” – majoratul religios iudaic, sărbătorit la împlinirea de către băieţi a vârstei de 13 ani – n.tr.) Nu este o Bar Mitzvah. (câteva râsete) Mulţumesc. 13 înseamnă Bar Mitzvah. Mulţumesc. Da, bun. Maturizarea. Ai absolută dreptate.

Hai să avem o ceremonie. Hai să facem… (audienţa strigă: “Merabh!”) Mai târziu. Merabh! Merabh! Merabh! Numai asta vreţi acum. Ce aţi zice de un discurs? Ce-ar fi dacă… (râde) nu vor decât merabh-uri. Eu plec, preluaţi voi (către Yoham). Voi faceţi merabh-uri. (Gerhard întreabă: “Ce este un merabh?”; râsete) Nu ştiu, dar o să avem 13 atunci când vom termina! Haideţi să facem o celebrare.

Acum, pentru a face asta, dragă Linda, am senzaţia că nu sunt îmbrăcat potrivit. Te rog, da. (Linda merge în spatele sălii) Simt că sunt îmbrăcat ca un turist amărât. (râsete) Am rugat-o pe Linda să facă rost de haine mai potrivite pentru această ocazie. Da, da.

Haideţi să facem o celebrare. Este o combinaţie de lucruri. Este ca un indicator, un jalon – trecerea peste linia atlantă, intrarea în ceva nou, o transformare uriaşă acum, o schimbare absolută. Da. (Linda aduce un caftan) Acum e ceva mai potrivit. Dacă aş fi avut nişte cizme înalte, pantaloni potriviţi şi o cămaşă asortată, cu volane… şi o coroană! (cineva spune: “Oh, e măreţ”) Da, nu-i aşa? Da, da. Da. Te rog.

LINDA: Oh, stai, dar coroana? (Linda îi pune în păr o clamă mov cu o floare; multe râsete)

ADAMUS: Arătam demn! Ei, nu-i aşa de rău. O pun la ceafă. (prinde clama spre ceafă) Oh. (mai multe râsete) Nu îmi fac griji pentru – ăăăă – masculinitatea mea. Bun. Excelent. Excelent. Acum pasul următor. Înţeleg că azi are loc o ceremonie de prezentare, aşa că haideţi să prezentăm. (Dave McMasters şi Robert Thiess aduc noul pupitru al lui Adamus, făcut de Robert Theiss)

ROBERT: E plăcerea mea.

ADAMUS: Cere și ţi se va da.

ROBERT: Absolut.

ADAMUS: Ai vrea să ne și explici puțin?

ROBERT: Ei bine, lemnul este un lemn frumos, de arbore sapele din Africa. Dacă te uiţi la el, îşi arată aspecte diferite ale sale, deşi rămâne el însuşi tot timpul. (arată fibra lemnului din diverse unghiuri) Îl numim pupitru pentru oratori.
ADAMUS: Pupitru pentru oratori.

ROBERT: Pentru mari oratori.

ADAMUS: Mmm, frumos.

ROBERT: Aici ai putea, desigur, să-l ornezi cu orice vrei tu. Înţeleg că ai un logo de pus acolo?

ADAMUS: Vine şi asta.

ROBERT: Da.

ADAMUS: Da.

ROBERT: Da.

ADAMUS: Frumos.

ROBERT: Mulțumesc.

ADAMUS: Ești un adevărat artizan.

ROBERT: Ah, mulţumesc.

ADAMUS: Da, şi maestru.

ROBERT: Mulţumesc.

ADAMUS: Trebuie să te întreb, tu l-ai făcut?

ROBERT: Cu puțin ajutor.

ADAMUS: Sau l-a făcut prietenul meu Mihail?

ROBERT: Noi doi am reuşit să-l facem. El nu are aceeaşi sensibilitate, fierăstraiele bandă, polizoarele şi fierăstraiele fine, aşa cum ai tu.

ADAMUS: Dar se pricepe la sabie.

ROBERT: Se pricepe foarte bine la sabie, dar azi a lăsat-o ca semn de onorare pentru tine.

ADAMUS: Ah! Mulţumesc.

ROBERT: Mulţumesc.

ADAMUS: Da, mulţumesc. Ah, aşa de… (aplauze)

LINDA: Frumos. Uau, mă simt de parcă sunt la biserică.

ADAMUS: Ah. Frumos. Acum mă simt ca acasă. Da. Acum ne putem continua ceremonia, da, trecerea liniei atlante. Haideţi să respirăm adânc împreună… (pauză)… trecem linia atlantă… intrăm în realizarea iluminării. Chiar mă bucur foarte mult de acest pupitru. Dragi Shaumbra… simt că e ca un discurs la absolvire.

Timpul de a trece dincolo

Dragi Shaumbra, călătoria a început pentru noi toţi, pentru noi toţi, în templele din Tien, din Atlantida. În templele din Tien ne-am strâns la un loc. Am avut viziunea unui timp ca acesta, 13 cicluri mai târziu, un timp al schimbării şi un timp al evoluţiei pentru noi toţi. A început acolo.

Nu ştiam ce ocoluri şi cotituri aveau să fie pe cale. Nu aveam nicio idee, nici un concept despre greutăţi şi provocări, despre lacrimi şi despre râs. Nici nu ne puteam imagina la acel moment că vor fi zile şi vieţi întregi în care o să fim cu totul pierduţi, total umpluţi de pierderea speranţei, de pierderea viziunii, de pierderea identităţii.

Dar noi ne-am imaginat, în templele din Tien, un timp care va veni şi în care putem rosti cuvântul ‘iluminare’, în care o putem accepta în noi înşine, în care literalmente vom putea aduce acea conştiinţă în această realitate – o realitate despre care ştiam că va fi densă şi dură, o realitate care aproape că va încerca să ne-o smulgă. Dar cu pasiunea profundă pe care am adus-o cu toţii din Atlantida, ştiam că va răzbi şi ştiam că va înflori aici, pe Pământ.

Atlantida a fost o epocă a mentalului, a dezvoltării minţii, a standardizării noastre ca fiinţe umane pe această planetă pe care o iubim atât de mult. Era un timp al gândirii, era un timp al structurării, era timpul proiectării, iar asta am făcut noi. Noi am proiectat întregul format al omului pe care îl vedem pe planetă.

În Atlantida am avut şi viziunea unui timp în care să putem păşi dincolo de linia mentalului – mentalul care ne-a ţinut pe loc, ne-a ţinut împreună, ne-a adus împreună, ne-a permis să vedem lumea noastră prin ochii mentali şi umani. Dar noi ne-am spus nouă înşine: “Va veni un timp când vom trece acea linie, când vom trece de era mentală, când vom intra în era următoare, a Noii Energii” şi iată-ne aici. Aici suntem astăzi.

După Atlantida, ne-am întors de sub pământ, acolo unde am trăit pentru a fi protejaţi, dar şi ca simbol al privirii noastre orientate spre interior, al intrării în viziunea interioară, al conectării cu sufletele noastre şi cu divinitatea noastră, ceea ce ar fi fost dificil de făcut dacă am fi fost în continuare angajaţi în activităţile din afară, ale lumii de deasupra.

Iar de acolo am intrat în vremurile Egiptului, când literalmente am ieşit de sub pământ în ceea ce sunt acum templele, piramidele din întreaga lume. Am apărut. Mulţi dintre voi, în vremurile Egiptului, în marile piramide, în Camera Regelui, respiraţi divinitatea noastră, respiraţi potenţialele acestei ere a omenirii.

Mai târziu, ne-am strâns cu toţii în trup sau în spirit în vremea lui Yeshua, ca esenieni, cei care aduceau misterele pe planetă şi cu cel care anunţa ceea ce mulţi au crezut a fi începutul unor timpuri noi şi al unei ere noi, însă voi toţi ştiaţi că deja începuse. Mergeaţi cu marele maestru Yeshua în ţinuturile Israelului, aducând acele energii, însămânţând Pământul cu energia christică.

Să nu uităm vremurile lui Tobias. Da, Tobias. Dragul de Tobias, cu care mulţi dintre voi aţi fost şi în acele vremuri. Tobias senior, numit şi Tobit – Tovius. Tobias junior, Sara, arhanghelul Rafael. O poveste frumoasă şi, din nou, un timp în care am fost cu toţii împreună, când ne-am strâns cu toţii pentru scopul de a realiza ceea ce ne-am imaginat în vremurile atlante.

Apoi au fost Şcolile Misterelor – ah, Şcolile Misterelor! – din întreaga Europă, locuri de distracţie şi studiu, un loc de înţelegere reală a cum să aducem divinitatea. Dar, aşa cum ştiţi, lumea nu era chiar pregătită la acea vreme. Şcolile Misterelor erau ca nişte insule, nişte insule în sine, cu multă celebrare, dar în momentul în care voi – noi – păşeam în lumea din afară, era un şoc. Era traumatic să ieşim din energiile frumoase ale Şcolilor Misterelor şi să intrăm în conştiinţa foarte, foarte densă a lumii umane.

Iar acum, aceste vremuri. Acum 13 ani adevărata energie a Shaumbra a început să se manifeste. De-a lungul anilor aţi adus noua chemare a arhanghelului Gavriil, noua chemare de a veni la un loc, chemarea care spunea: “Este timpul pentru iluminarea voastră”. Este timpul. Acea chemare ne-a adus la un loc, lună după lună, de-a lungul atâtor ani, o chemare care a adus la suprafaţă ceva din voi, care v-a dat curaj, care v-a dat speranţă pentru propria voastră iluminare. Nu pentru lume, nu pentru familia voastră, nu pentru nimeni altcineva în afară de voi. V-a oferit potenţialul adus pe Pământ de a fi în iluminarea voastră.

În această zi trecem dincolo. Trecem peste linia atlantă, trecem peste mental, mentalul în care v-aţi aflat, în care aproape că aţi fost prizonieri. Am vorbit despre el deseori în timpul adunărilor noastre, dar astăzi aţi putea spune că energiile sunt potrivite. Se află aici pentru ca voi să treceţi dincolo. Dincolo.

Acest pupitru frumos este mai mult decât un obiect pe care să mă sprijin eu sau în care să mai lovesc în lunile şi în puţinii ani ce vor mai fi. E mai mult decât un obiect de mobilier, mai mult decât simplul lemn. Pupitrul – şi sper că voi toţi îl veţi atinge înainte de a pleca – este cu adevărat un simbol, un simbol al punctului în care ne aflăm cu toţii. 
Este simbolul înţelepciunii voastre. Nu mi-a fost oferit mie, v-a fost oferit vouă. Este un simbol al înţelepciunii voastre. Este un simbol al ceea ce aveţi de oferit altora ca învăţători ai energiilor spirituale. Este un simbol al tot ceea ce aţi învăţat, al tot ceea ce am spus împreună în aceşti ultimi 13 ani.

Este un simbol al iluminării, este simbolul vostru, care vă ocupaţi locul de drept la pupitru. Fiecare dintre voi, metaforic, nu stă în audienţă, ci se află la propriul pupitru, vorbind cu vocea proprie, către o audienţă care s-ar putea să nu fie reprezentată decât de voi înşivă sau una care să umple săli întregi.

Acesta este un simbol al călătoriei, un simbol pentru cât de departe am ajuns de la templele din Tien din Atlantida, pentru cât de departe am ajuns în doar 13 ani. Ştiu că uneori 13 ani par uneori a fi un timp lung, 13 ani în care v-aţi dedicat viaţa şi mai mult de atât, însă au fost 13 ani în energia Shaumbra. Dar dacă luaţi în considerare cât de îndepărtate sunt vremurile atlante, vremurile lui Tobias şi Yeshua, chiar şi Şcolile Misterelor, 13 ani înseamnă cu adevărat un tip scurt, cu adevărat. Aşa că… singurul lucru care ne lipseşte este şampania, dar înţeleg că va fi un mic răsfăţ ceva mai târziu.

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să respirăm adânc pentru simbolul înţelepciunii voastre, al învăţăturilor voastre, al călătoriei voastre. Pupitrul – oricum vreţi să-i spuneţi, podium – reprezintă înţelepciunea voastră. Ah, respiraţi adânc. Ah. Bun, bun.

Linia atlantă

Acum, linia atlantă despre care vorbesc este mentalul şi este, poate, cea mai mare provocare pe care o aveţi acum. Cauldre îmi spune că nu mai am timp. Am şapte minute ca să-mi fac afirmaţiile mele uluitoare. Linia atlantă este mentalul. Poate, aş spune, cea mai mare dinamică… (cineva se ridică şi merge spre toaletă) Da, mergem împreună.
JOANNE: Oh, ok.

ADAMUS: Da, te rog. Te însoţesc. Cea mai mare dinamică ce are loc în… unde mergem?

JOANNE: Nu ştiu unde te duci tu. Eu merg la toaletă.

ADAMUS: Oh, şi eu la fel! Exact acolo mergeam! (râsete, căci iese împreună cu ea din sală) Bun. Bun. Sunt bucuros. Da, am să te ajut pe cale. Este unul din acele lucruri ale iluminării, ştii tu. Da, păşesc cu tine pe cale. Da. (râsete) Pe care dintre toalete o vrei?

JOANNE: Aici este la fete.

ADAMUS: Vrei în stânga sau în dreapta?

JOANNE: Fetele intră înăuntru şi băieţii folosesc ce este afară.

ADAMUS: Oh, nu, intru cu tine.

JOANNE: Oh!

ADAMUS: Nu, nu, nu. E bine, e bine. Da. Stai o secundă. (Dave merge la toaletă cu camera foto) Trebuie să facem o poză. Da. Ştii, simt că şi eu sunt îmbrăcat în rochie azi. Cum să ridic asta ca să-i dau drumul? Oh, bine, ok. Noroc. Noroc. Dacă ai nevoie de ajutor, strigă. (râsete, căci el se întoarce în sală). Încercam şi eu să ajut. Te descurci acolo? Asta o să vă înveţe să nu vă duceţi la pipi în timpul discuţiei. (râsete) Dacă vă simţiţi aşa de mişcaţi, ţineţi-vă. (mai multe râsete)

Unde rămăsesem? Vorbeam despre cea mai mare schimbare ce are loc acum pentru voi toţi. Cea mai mare schimbare. De fapt, probabil că este cea mai mare schimbare planetară de acum, dar şi cea mai mare schimbare prin care treceţi voi. Ea trece printr-o schimbare acolo, în spate? (râsete)

Schimbări

Vreau să vorbesc un moment despre schimbări. Am avut o întâlnire cu o energie foarte înaltă la recentul nostru DreamWalker Life (cel de la Estes Park, cu 12 zile înainte de Shoud – n.tr.). Foarte înaltă. A fost chintesenţa. A fost frumos. Aţi fost grozavi. Am venit în prima dimineaţă şi am spuns: “Energiile deja se mişcă. Deja curg”. Am spus: “Vor continua. Le veţi duce la niveluri noi. Le veţi duce la niveluri noi şi uluitoare, dar…” şi nimeni nu a auzit acel „dar”. Hm. Poate că asta am uitat să spun. (Adamus râde) Dar am spus că atunci când vă veţi întoarce la viaţa voastră, la identitatea voastră – casa, maşina, serviciul şi celelalte – va fi dificil pentru o perioadă, pentru o scurtă perioadă. De ce? Pentru că treceţi printr-o schimbare cuantică.

Nimic nu mai este ca atunci când aţi plecat, iar ceea ce am experimentat la DreamWalker Life în munţi este foarte mic în comparaţie cu ceea ce veţi experimenta în următorii ani. Foarte mic în comparaţie cu ce s-a petrecut cu adevărat. Aşa că, dragii mei prieteni, cum faceţi schimbarea? Cum treceţi prin asta? Cum o împiedicaţi să vă zdrobească?

Ei bine, mai întâi de toate, realizaţi că nu o să vă zdrobească. În al doilea rând, veţi realiza că vor fi efecte. Le veţi simţi în corp, deoarece corpul se schimbă drastic acum. Vor fi schimbări în modul vostru de viaţă atunci când treceţi printr-o astfel de schimbare. La început e dur şi cu obstacole. O să descoperiţi – veţi descoperi cu siguranţă – că dacă aveţi nevoie de odihnă, vă îndepărtaţi de alţii. Mintea creează activităţi ca să se justifice pe sine, ca să se menţină ocupată, şi aşa sunteţi mulţi dintre voi – ocupaţi tot timpul. Activitate după activitate, proiect după proiect şi nu neapărat pe calea iluminării, doar vă menţineţi ocupaţi.

Atunci când treceţi printr-o schimbare mare, lucruri se vor petrece. S-ar putea să vă pună jos. S-ar putea să vă îmbolnăviţi. S-ar putea să vă ieşiţi din minţi, să înnebuniţi. Cu adevărat. Unul dintre prietenii voştri Shaumbra a făcut asta şi este un lucru bun. Este un lucru bun, nu vă simţiţi prost.

Dragul de Joe, dragul de Joe avea nevoie de acel timp de linişte, avea nevoie să iasă din minte. Chiar acum, în timp ce noi vorbim despre trecerea dincolo de minte, de fapt are un efect foarte frumos asupra lui Joe, fiindcă el şi-a ieşit din minţi pentru voi toţi, într-un fel. El face asta pentru el, dar are un efect şi asupra voastră. Ceea ce simţiţi voi acum îl ajută pe el.

Ridic subiectul – şi îl voi mai pune în discuţie mai târziu, pentru a vă aminti – pentru că trecem prin… aţi mai trecut prin schimbări, dar vom trece prin schimbări cuantice în următoarea serie de Shouduri şi dincolo de ea. Permiteţi ca aceste schimbări să se petreacă în viaţa voastră. Când se petrece ceva, nu intraţi în panică, gândindu-vă că aţi greşit ceva. Nu puteţi greşi în iluminare! De fapt, nici măcar nu vă mai puteţi întoarce. Nu puteţi. Nu puteţi spune: “Nu sunt sigur de iluminare. Mai bine mă întorc”. Nu puteţi, deloc. Nu puteţi nici greşi în iluminare. Haideţi să respirăm adânc cu asta.

Mulţi dintre voi aţi trecut prin schimbări uriaşe în ultimele săptămâni – uriaşe schimbări – şi le-aţi parcurs cu graţie. Aţi permis aceste schimbări. V-aţi ascultat pe voi. Când v-aţi simţit obosiţi, aţi dormit. Aţi făcut lucrurile pe care trebuia să le faceţi. Aţi respirat când aţi dat de necaz, cu alte cuvinte când era prea multă activitate mentală. V-aţi imaginat-o pe Aandrah. Unii dintre voi s-au şi dus la… mulţi dintre voi v-aţi dus la Aandrah. (Adamus râde)

Aceste schimbări vor continua să se petreacă. Pentru a înţelege cu adevărat schimbările, ceea ce se petrece, este important să înţelegeţi relaţia dintre ceea ce am numi sinele uman, corpul de conştiinţă şi sufletul vostru, divinitatea.
Imaginaţi-vă pentru o clipă o carte genială. (râsete, căci Adamus ia cartea sa, “Live Your Divinity”) Această carte conţine câteva elemente. Hârtie. Hârtia provine în general de la copaci. Hârtie. Dacă vă uitaţi cu atenţie la hârtie, dacă vă uitaţi de aproape, are nişte fibre în ea. Este făcută din multe fibre presate la un loc pentru a produce hârtia.
Este şi cerneală pe aceste pagini, cerneala care formează cuvintele. Sunt doar mici mâzgălituri, dar atunci când le citiţi înseamnă mult. Şi mai este şi cleiul care le ţine pe toate la un loc.

Cumva, într-o analogie destul de primitivă, seamănă sinele vostru uman. Voi sunteţi cerneala. Voi sunteţi cuvintele de pe hârtie. Sunteţi povestea care a fost scrisă pe hârtie. Hârtia, aţi putea spune, ar fi spiritul, esenţa voastră. Cleiul este energia şi conştiinţa care le ţin pe toate la un loc. Astfel, cuvintele sunt separate de hârtie, până la un punct. Sunt pe hârtie, dar sunt separate şi, într-un fel, aşa vă vedeţi voi pe voi. Nu sunteţi hârtia, sunteţi cuvintele. Sunteţi cerneala de pe pagină şi hârtia a fost separată. Iar cleiul… nici măcar nu eraţi mereu conştienţi de el.

Ceea ce se petrece în înţelegerea relaţiei dintre toate aceste elemente este că dintr-o dată nu mai există cu adevărat hârtie. Nu mai există cerneală. Încep să se contopească. Chiar şi fibrele hârtiei nu mai sunt ţinute pe loc drept fibre. Încep să se mişte, să se schimbe, să se contopească, să creeze un tip nou de fibră, până când nu mai există separare între hârtie, cuvinte, cerneală şi clei. Asta se petrece. 

Nu mai sunteţi doar omul. Aţi trecut dincolo de linia atlantă a minţii. Nu mai există distincţia sau separarea dintre Spirit, uman, mental sau oricare dintre energii, oricare dintre aceste lucruri. Se contopesc. Acesta este procesul de transformare prin care treceţi absolut fiecare dintre voi.

Au loc schimbări care uneori vor fi resimţite drept obstacole, drept accidente pe drum şi nu sunt aşa. Nu sunt. Noi mergem către potenţiale cuantice, schimbări cuantice dincolo de minte. Veţi simţi uneori că înnebuniţi. Vor fi timpuri în care mintea se va închide sau se va dezangaja, timpuri în care corpul va simţi că trece prin dureri mari sau prin revoluţii. Vor fi momente, uneori, când veţi simţi că sunteţi pe punctul de a muri, dar de fapt abia prindeţi viaţă. Aşa că haideţi să respirăm adânc.

A permite schimbarea

Cum facem schimbări? Respiraţi adânc. Ajută întotdeauna. Ajută la liniştirea minţii, ajută la aducerea unor energii, ajută la facilitarea schimbărilor prin care treceţi. De asemenea, puteţi face un merabh. De ce să nu facem unul chiar acum? (câteva aplauze) Haideţi să facem merabh-ul trecerii peste linia atlantă, peste linia mentalului. În acest merabh cu Yoham, pur şi simplu fiţi. Pur şi simplu permiteţi. Un merabh înseamnă cu adevărat a permite. Permiteţi. Nu forţaţi. Aceasta este una din schimbările cuantice, absolut cuantice pe care le vom discuta – gata cu forţarea.

Vă puteţi imagina – înainte de a începe muzica – vă puteţi imagina acest potenţial nou, în care nici măcar nu mai e nevoie să încercaţi? Fără a încerca? A încerca este energie mentală. Nu e nevoie să forţaţi nimic. Nu e nevoie să forţaţi o schimbare într-un merabh, pur şi simplu se produce. De ce? Pentru că voi aţi imaginat-o. Voi aţi adus-o.

Acolo unde mergem noi, nu mai există priceperea lucrurilor. Nu mai există pricepere. Nu puteţi şi nici nu vreţi. Priceperea lucrurilor este foarte mentală şi, de fapt, va fi foarte neconfortabil să încercaţi să pricepeţi. Va fi neconfortabil să nici nu pricepeţi lucrurile, pentru că oamenii or să vă pună întrebări.

Ei vor veni la voi şi vor spune: “De ce iluminarea?” şi nu veţi putea să vă daţi seama. Nu veţi avea răspunsul şi, pentru un scurt moment, vă veţi simţi proşti: “Ah! Nu mă ocup decât de iluminarea asta şi nici măcar nu sunt în stare să răspund întrebării cuiva de pe stradă!” Apoi, dintr-o dată, pentru că mintea nu vă mai limitează sau nu vă mai controlează gândurile, dintr-o dată înţelegeţi. Nu va veni din minte, dar veţi înţelege. Iar când ei pun întrebarea: “De ce iluminarea?” şi nu aveţi cuvinte, o să faceţi doar asta (atinge cu blândeţe pe cineva). Doar o să-i atingeţi pe umăr sau pe faţă sau oriunde – or să înţeleagă. Nu e nevoie să fie spuse cuvinte, va trece drept în ei. Ah! Într-acolo ne îndreptăm, Shaumbra. Într-acolo ne îndreptăm.

Nu este magie. Nu este deloc magie. De fapt trebuie să râd. Ha, ha, ha. (râsete, râde şi Adamus) Nu există secrete. Nu sunt mistere. Nu este magie. Aceasta este starea naturală de a fi. Starea naturală de a fi. Orice altceva a fost nenatural.

Aşa că haideţi să facem un merabh, cel al trecerii peste linia atlantă, trecerea dincolo de minte. Oh, aduceţi mintea cu voi, pentru că se va schimba. Tot aşa cum relaţia dintre cerneală, hârtie şi clei se schimbă, şi relaţia cu mintea se schimbă. Nu mai e nevoie să pricepeţi, slavă domnului. Nu mai e nevoie să lucraţi la asta. Aşa că… merabh. Câteva minute de muzică frumoasă. (către Yoham) Aţi vrea să cânt şi eu cu voi de data asta?

EINAT: Da, sigur! (Adamus râde; muzica începe)

ADAMUS: Câteva minte de muzică frumoasă şi de permitere. A permite este un cuvânt la care ne vom întoarce iar şi iar – a permite.

Vom acea o experienţă specială, de permitere cuantică – nu un workshop, ci o experienţă – pentru aceia care vor cinci zile de permitere intensivă, la începutul anului următor. Vom vorbi deseori despre a permite. Despre asta este vorba. Libertatea înseamnă a permite. A permite este libertatea. Aşa că… 

Cu muzica, cu merabh-ul, o schimbare. O schimbare, o schimbare în graţie. Nu vreau să vă prind pe vreunul gândind cum să o faceţi. Iar dacă muzica se cântă şi voi vă întrebaţi: “Funcţionează? Merge?”, încetaţi, vă rog. Nu v-aţi săturat de acea cale veche? Da, funcţionează! Evident. De ce? Din cauza lui Yoham. (râde) Nu, ci pentru că voi permiteţi. Voi permiteţi. Funcţionează. Vă puteţi pune întrebarea cât e ziua de lungă. Aşa vreţi să continuaţi să trăiţi? Sau puteţi spune: “Funcţionează”.

Schimbarea cu graţie. Reechilibrarea corpului, minţii, spiritului. Funcţionează. Acesta este un merabh. Ah! Nu aveţi nevoie să faceţi nimic. Trecerea peste linia atlantă… iată-ne aici, 13 ani mai târziu. (pauză) Un timp a cărui viziune aţi avut-o. Oh, nu ştiaţi data, nu conta. (pauză) Era vorba mai mult despre potenţial. (pauză) Plutiţi cu graţie peste acea linie… (pauză) …în simţirea reală, în tipul de simţire exprimat mai devreme referitor la iluminare. (pauză)

Nu e nevoie să fiţi mentali. Vă exprimaţi prin simţirile voastre. (pauză) Trecerea liniei… (pauză mai lungă) Potenţialul libertăţii… Ah, libertatea – întoarcerea la starea voastră naturală. (pauză) E plăcut de ştiut că nu mai e nimic ce să realizaţi sau să obţineţi. Libertate, din nou în starea voastră naturală. (pauză) Mintea ar vrea să încerce să obţină iluminarea. (pauză) Deja este aici. Este deja starea voastră naturală. (pauză)

În libertate există şi oportunitatea de a vă trăi visele. Am vorbit despre asta cu mulţi dintre voi înainte: nu doar să vă visaţi visele, ci să le trăiţi, să fiţi în ele, să experimentaţi visele. Fără separarea dintre lucrul pe care îl ştiţi ca uman şi visele voastre. Totul vine la un loc. (pauză)

Este cuantic. Este permiterea totală… şi nu aveţi nimic de făcut ca să ajungeţi acolo în afară de a permite. Acesta e cel mai bun lucru. Fără secrete, fără mistere, fără o mie de dolari. Este revenirea la voi, întoarcerea la cine sunteţi. (pauză) Îmi place să vă privesc pe unii dintre voi cum începeţi să înţelegeţi. Alţii încă mai spuneţi: “Fac asta corect?” Unii dintre voi spun: “Chiar ar trebui să mă ridic şi să mă duc la baie, dar o să mă urmărească Adamus.” Unora dintre voi le este foame.

Este un lucru interesant. Unii dintre voi vă întrebaţi dacă sunteţi cu adevărat pregătiţi pentru asta sau dacă meritaţi – dacă meritaţi! – şi asta e foarte interesant. Desigur, sunteţi pregătiţi dacă vreţi să fiţi şi, desigur, niciodată nu o să meritaţi dacă mai continuaţi să gândiţi astfel.

Treceţi linia atlantă. Treceţi linia atlantă. Nu e nevoie să vă întrebaţi dacă meritaţi. Acea întrebare este absolut irelevantă. Absolut irelevantă. Este, simplu, întrebarea dacă asta este ceea ce alegeţi. Asta e tot. Ascultaţi, pe măsură ce muzica merabh-ului continuă. (pauză lungă, pe fondul muzicii)

Aşadar, trecem linia atlantă, dincolo de minte. Potenţiale vaste aşteaptă. Nu e nevoie să vă gândiţi la ele, să vă gândiţi ce este acolo sau dacă sunteţi pregătiţi. Nu. Vom explora. Vom experimenta.

Vor fi schimbări. Vor fi momente în care vă veţi simţi ciudat sau straniu, pentru că vă schimbaţi de la un nivel la altul. Vă schimbaţi. Pe măsură ce intrăm în seria următoare, doar respiraţi adânc, faceţi nişte merabh-uri din când în când, dar permiteţi ca schimbările să aibă loc. Bun. Muţumiri pentru Yoham. Foarte bună muzică pentru merabh.

Arhanghelul Mihail

Acum, cu asta, este timpul ca binecuvântările şi iubirea arhanghelului Mihail să vină cu noi, să fie cu noi aici. Nu am deseori oaspeţi în Teatrul Shaumbra. Din când în când da, dar nu, mie îmi place să fiu eu cu voi. Avem multe de făcut. Aş vrea să continui să fac asta, dar îmi place în mod deosebit cum Mihail, Robert Theiss şi Koka aduc energiile la un loc şi aduc energia frumoasă a lui Mihail pentru voi toţi.

Vreau să subliniez că acest pupitru pe care îl avem aici este cu adevărat un dar de la familiile arhanghelului Rafael, arhanghelului Mihail, a lui Yeshua, desigur, şi a lui Metatron. Aşa că este al vostru. Mulţumesc. Cu asta, este o onoare să împart scena cu arhanghelul Mihail. Mulţumesc. Mulţumesc. (aplauze)

ARHANGHELUL MIHAIL: Creatorule, ţi-ai uitat cartea. (se referă la “Live Your Divinity”)

ADAMUS: Oh, e pentru tine, ca să o citeşti. (râsete)

ARHANGHELUL MIHAIL: Oh. Oh, da. Da.

ADAMUS: Conţine informaţie nouă pentru tine, Mike.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da, da.

ADAMUS: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: Ce capitol recomanzi, frate?

ADAMUS: Îmi place “Alchimia luminii şi întunericului”.

ARHANGHELUL MIHAIL: Absolut.

ADAMUS: E unul din capitolele mele preferate.

ARHANGHELUL MIHAIL: Absolut.

ADAMUS: Da. Da, bun. Mulţumesc.

ARHANGHELUL MIHAIL: Salutări. Cum să fiu cu voi fără sabie? Aţi terminat să-mi permiteţi mie să mă lupt cu demonii voştri în numele vostru? Este cu adevărat acel timp în care să putem fi atât de liberi încât să ştim că nu există nimic în voi sau în afara voastră de care să trebuiască să vă mai temeţi vreodată? Sunteţi pregătiţi pentru acea libertate? Într-adevăr.

Acesta este grupul – acesta este grupul – din avangarda libertăţii, căci dragul meu prieten şi maestru învăţător Adamus a prezentat şi a împărtăşit cu voi o diversitate de produse, servicii, programe. (râsete)

ADAMUS: Dar, vai, eu nu sunt arhanghel!

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr.

ADAMUS: Un simplu maestru ascensionat.

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr.

ADAMUS: Ceea ce îmi aduci aminte tot timpul!

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr. (râsete)

ADAMUS: Dar am un caftan frumos. (se ridică şi-l arată)

ARHANGHELUL MIHAIL: Hm.

ADAMUS: Şi o carte.

ARHANGHELUL MIHAIL: Dar cu acest grup, după toate învăţăturile, după tot dansul şi toată celebrarea, putem ca în fine să facem să fie real – energia, dimensiunea, experienţa, iubirea vieţii însăşi –, să devenim noii iubitori ai vieţii? E nevoie să vă iubiţi pe voi înşivă ca să fiţi asta? Într-adevăr, aşa cum Adamus a împărtăşit cu voi, încetaţi să vă mai gândiţi. Încetaţi să vă mai gândiţi la iubire.

Eu sunt absolut îndrăgostit de voi, altminteri nu aş fi aici, căci nu ar fi o experienţă plictisitoare dacă nu aţi iubi viaţa? Încetaţi să mă mai târâţi după voi. (câteva râsete) Acesta este timpul şi voi sunteţi grupul. Nu este nimeni altcineva în faţa voastră. Este o povară sau este o bucurie? (audienţa spune: “Bucurie”) Într-adevăr. Este o povară sau este o bucurie? (audienţa spune din nou: “Bucurie”) Într-adevăr.

Este bucuria mea să îi servesc pe noii creatori, căci la ei mă uit acum, aceia care au avut curajul de a merge într-o călătorie, o aventură, în experienţa descoperirii a ceva ce nimeni altcineva nu a mai descoperit, mai puţin toţi maeştrii ascensionaţi. Dar şi ei, de asemenea, vă iubesc absolut. Nu pot decât să fie îndrăgostiţi de voi aşa cum sunteţi şi le-ar frânge inima, aşa cum ar frânge-o şi pe a mea, dacă aţi alege să întoarceţi spatele acestui fel de libertate – o libertate care vă aşază mereu în fruntea creaţiilor voastre. Întotdeauna. Ce pas curajos! Ce pas curajos! Se află în această sală o iubire pe măsura acelui curaj?

Noi o vedem. Noi o vedem şi înţelegem într-o clipită că aţi vrea să fie cu totul adevărat, şi totuşi corpul vostru nu ar putea să o integreze. Mintea voastră, într-adevăr, ar deveni şi mai nebună. Dar voi aveţi înţelepciunea şi iubirea pentru a permite ca acestea să se integreze. Însă există vreun „mâine” care să facă alegerea cu adevărat reală? Există „mâine” pentru această experienţă? O să aşteptaţi ziua de mâine? (cineva spune: “Nu”) Într-adevăr. Într-adevăr. O să încetaţi să îmi cereţi mie să lupt cu creaturi pe care voi le-aţi creat? Hmm.

Cu acest grup, eu las sabia jos. De ce? Hmm. Nu pentru că, aşa cum suspectează partenerul meu, aş putea dezvolta un tunel carpian. (râsete) Într-adevăr. Eu las sabia jos cu cel mai profund respect, pentru că acum pot co-crea cu voi conştient. Nu sunt deasupra voastră, căci voi mi-aţi dat naştere ca arhanghel. Tot ceea ce sunt eu sunteţi voi. Acum asumaţi-vă asta. Fiţi asta. Respiraţi acel potenţial ca fiind real, chiar dacă mintea întreabă: „Cum să fiu eu aşa ceva? Toate cărţile şi toate învăţăturile sugerează altceva”. Vă uitaţi deasupra voastră şi găsiţi ceva mai mare ca voi, însă noi privim spre voi şi vedem măreţia. Noi o vedem. Acum încetaţi să vă mai ascundeţi de ea.

Acum, întrebarea mea, cu adevărat, întrebarea mea: cum vreţi ca eu să vă servesc, creatorilor? Sabia este jos. Gata cu luptele. Nu este vorba despre lumină şi întuneric. Nu mai există nimic de care să ne temem. Cum te pot servi? Vorbiţi, aici, pe scenă. Primul voluntar. Într-adevăr.

ALAYA: Am primit şi eu un microfon!

ARHANGHELUL MIHAIL: Primeşti orice vrei.

ALAYA: Mulţumesc.

ARHANGHELUL MIHAIL: Vrei să fie de altă culoare? La pupitru, te rog. (ea merge la pupitru)

ALAYA: Aş vrea să zbor pe aripile tale şi să văd ce vezi şi tu.

ARHANGHELUL MIHAIL: Nu. Nu.

ALAYA: Nu? Vrei să zbori tu pe aripile mele şi să vezi ce văd eu?

ARHANGHELUL MIHAIL: Dar dacă aripile nu au existat niciodată, dar noi vrem să zburăm împreună? Spune în cuvintele tale.

ALAYA: Să călătoresc, să zbor, să văd şi să experimentez, să fiu şi să respir… să simt.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da. Acum, chiar vrei acea libertate? (ea suspină) Dă-mi voie să demonstrez. Pot să te ating?

ALAYA: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: Nu poţi. Răspunde.

ALAYA: Nici măcar nu mă atingi. Am plecat. Am terminat.

ARHANGHELUL MIHAIL: Hm. (către David) Ţine-o de picioare. Poate să te atingă? (ea dă din cap că da) Ține-o de picioare. (David o ţine de picioare) Vrei să mergi? Nu poţi.

ALAYA: Ba pot. Deja merg. Nu am nevoie de corp ca să merg.

ARHANGHELUL MIHAIL: Eşti în corp.

ALAYA: Sunt parte din el.

ARHANGHELUL MIHAIL: Transformarea aceasta se petrece nu într-un concept, ci ca experienţă fizică. Cum te simţi când ţi se interzice libertatea de a merge?

ALAYA: Nu este aşa. Nu mi se interzice libertatea de a merge.

ARHANGHELUL MIHAIL: Mergi. (ea încearcă, dar David o ţine de picioare; râsete, căci începe să se zbată) Cum te simţi? E un bărbat frumos, un funcţionar public ideal, dar o să stea lipit de tine pentru tot restul vieţii tale! Te rog, nu strica pupitrul. (râsete) Vroiam doar să demo… mulţumesc. Mulţumesc.

ALAYA: Cu plăcere.

ARHANGHELUL MIHAIL: Însă noi am vrut să demonstrăm vă trebuie să vreţi acea libertate! Cine se mai ţine de voi? Cui altcuiva mai permiteţi să se ţină de voi şi în numele a ce? Trebuie să vă asumaţi şi să spuneţi „nu” acelora dintre ei ce sunt neconfortabili sau celor pentru care, pur şi simplu, aşa cum a spus Adamus, nu este timpul lor. Poate că în această viaţă cei cu care inima voastră este adânc conectată dintr-un spaţiu al compasiunii nu vor înţelege. Sunteţi dispuşi să vă compromiteţi libertatea pentru sincronizarea cu ei? (cineva răspunde: “Nu”) Însă sunteţi doritori să fiţi exemplul viu pentru întreaga omenire, care vrea să ştie: “Mai există şi altceva în afara dogmei care ni s-a băgat pe gât?” Într-adevăr. Într-adevăr.

Astfel că voi sunteţi cei noi care păşesc în noua libertate a spiritului, noii creatori vii, noii şamani, preoţii renăscuţi, preotul fără o predică. Ah! Nu se simte a fi minunat? Fără ofensă (către Adamus). Preot fără predică. Doar libertate în mişcare. Doar conştiinţa de a fi atât de viu. Acesta este timpul, astăzi, în acest moment. Acesta e timpul să vă asumaţi asta.

E nevoie ca libertatea să fie transmisă prin channel ca să fie reală? (audienţa: “Nu”) Puteţi vorbi în numele divinităţii voastre? (audienţa: “Da”) Şi să v-o asumaţi? (audienţa: “Da”) Şi să v-o amintiţi? (audienţa: “Da”) Într-adevăr. Într-adevăr. Alt voluntar. Poate în direcţia asta.

LINDA: Ce direcţie?

ARHANGHELUL MIHAIL: Chiar în fața noastră. Bob e foarte supărat. I-au mai rămas trei zile de mers pe drum cu ea.
LINDA: Oh! Scuze, doar urmez instrucţiunile.

KOKA: Mulţumesc. Care este întrebarea?

ARHANGHELUL MIHAIL: Cum să te servesc eu, dragă…

KOKA: Cum să mă servești tu pe mine?

ARHANGHELUL MIHAIL: … preoteasă?

KOKA: (face o pauză) Chiar vrei să mergi cu mine cu maşina timp de trei zile?

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr. Într-adevăr. Tu vorbeşti în numele unei descendenţe născută dintr-o familie care s-a epuizat pe sine. Vorbeşti despre o suveranitate care nu a fost realizată. Trăieşti într-o stare de graţie care a fost negată. Cum te pot servi eu pe tine, creatorul cel nou?

KOKA: Cred că cel mai bun mod de a mă servi pe mine este să ai încredere că mă pot descurca eu singură.

ARHANGHELUL MIHAIL: Mulţumesc. Mulţumesc. Alt voluntar. Ah! Deja avem unul. Într-adevăr. (aplauze, căci a ales-o pe Linda)

LINDA: Ştiam că vine şi asta.

ARHANGHELUL MIHAIL: Eu nu sunt aşa de politicos ca Adamus. Cum să te servesc?

LINDA: (după o pauză) Permiţându-mi să fiu tot ceea ce sunt.

ARHANGHELUL MIHAIL: Aşa să fie. Aşa să fie. Este uşor, nu-i aşa?

LINDA: Da, de fapt.

ARHANGHELUL MIHAIL: Putem să dansăm împreună, să celebrăm împreună? Trebuie să menţinem faţada dintre fizic şi tărâmurile eterice? (cineva din audienţă spune: “Nu”) Într-adevăr. Într-adevăr. Trecem la întrebări generale?

Întrebări şi răspunsuri

LINDA: Simt că este una aici.

JULIE: Ceea ce am simţit când vorbeai despre serviciu a fost „bucurie”, tărâmuri ale zânelor. Vedeam lucruri şi le simţeam. A fost magic.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da, da. Dar jucaţi-vă cu acea magie chiar cu cei care par neconştienţi şi prea denşi ca să simtă, ca să ştie. Vedeţi-i ca pe nişte zâne care pur şi simplu s-au rătăcit. Încetaţi să mai aşteptaţi să devină ei mai mult din ceea ce sunteţi voi ca să vă acordaţi permisiunea de a vă lua zborul. Poate că nu este încă timpul lor, dar timpul vostru este. Absolut.

Ce are Adamus şi vă lipseşte vouă? (râsete, căci Adamus zâmbeşte şi se aşază la pupitru, apoi îşi arată caftanul) Cu adevărat. Ce are Adamus şi vă lipseşte vouă? (câţiva spun: “Nimic”) Ei, haideţi să fim sinceri.

JOSHUA: Realizarea experienţei.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da. Dar deja am căzut de acord că experienţa începe acum pentru tine.

JOSHUA: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: Şi ce mai lipseşte? (Joshua face o pauză) Ai dreptate.

JOSHUA: Doar realizarea.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da. Şi totuşi începe acum?

JOSHUA: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: Nu ar fi mai distractiv să dansezi cu acest personaj?

JOSHUA: După grătar. (râsete)

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr. E un dansator destul de bun. (mai multe râsete, căci Adamus se strâmbă) El demonstrează o libertate pe care tu ţi-o negi ţie. El demonstrează o libertate care este dreptul tău din naştere. El o demonstrează dintr-un spaţiu al comediei şi al graţiei şi vă oferă oportunitatea de a vă îndrăgosti de ceea ce el deja s-a îndrăgostit.

Acum. Începe acum, cu următoarea respiraţie, iar apoi este gata. Ai terminat. Apoi totul vine la un loc pentru celebrare. Ceea ce alegi tu conştient – să respiri. Potenţialul – potenţialul fără a şti ce devine – şi tu şi cu mine am purtat mari lupte împreună şi o să dezvolţi tu tunelul carpian. (râsete) Hai să trecem mai departe. Mulţumesc.

APRIL: Ce mai fac eu?

ARHANGHELUL MIHAIL: Mai aproape de gură. Da.

APRIL: Care este întrebarea?

ARHANGHELUL MIHAIL: Întrebarea e a ta. Eu am răspunsurile.

APRIL: Ok! (se ridică)

ARHANGHELUL MIHAIL: Da, e aşa de bine să stai dreaptă, să simţi cum coloana îţi susţine tot corpul. Toată istoria pe care o porţi după tine, toate durerile, toate deghizările pe care le-ai avut…

APRIL: Sunt pregătită să le dau drumul.

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr. Coloana ta vertebrală este foarte puternică. Susţine acest corp. Picioarele sunt puternice. Corpul este ferm. Vrea să danseze acum. Asta este ceea ce vrea să facă.

APRIL: Sunt pregătită.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da. Da.

TIM: În multele noastre discuţii…

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr.

TIM: … de-a lungul multor milenii, cine vorbeşte cel mai mult, tu sau sinele meu cel mare?

ARHANGHELUL MIHAIL: Hm. Cine ai vrea să crezi că vorbeşte cel mai mult?

TIM: Sinele cel mare.

ARHANGHELUL MIHAIL: Atunci crede asta.

TIM: Dar…

ARHANGHELUL MIHAIL: Dar apoi eşti dispus să acţionezi pe baza a ceea ce auzi a fi adevărul tău şi să-ţi asumi adevărul tău şi că ceri ca acela să fie adevărul tău, fără să asculţi zgomotul de fond care sugerează că nu tu pui întrebarea: “Cine vorbeşte?”

TIM: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: Vrei acea libertate ca să ai acel fel de claritate? El o are (arată spre Adamus).

TIM: O are de mult timp.

ARHANGHELUL MIHAIL: Oh, despre asta nu ştiu. (râsete) Da, nu cumva Tobias îmi asculta cântul de pasăre în închisoare?

TIM: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: (către Adamus) Şi ce anume, dragă colega, îmi spuneai cu aceleaşi ciripituri de pasăre când erai prins în cristal?

ADAMUS: 100.000 de ani. Ţi-am spus vreodată povestea? (râsete)

ARHANGHELUL MIHAIL: Da. Cred că erau câteva litere care se repetau tot timpul. (mai multe râsete) Am spus asta clar: ai făcut o alegere şi o respiri ca să o faci conştient parte din ceea ce faci, din ceea ce crezi, ceea ce simţi, ceea ce experimentezi, iar apoi mergem mai departe.

TIM: Da.

ARHANGHELUL MIHAIL: Ai terminat. Doi maeştri ascensionaţi (Joshua stă lângă Tim) încep să manifeste asta în realitatea fizică, pentru că aţi ales să faceţi să fie real aici. El demonstrează o libertate pe care foarte, foarte puţini au ales să o întrupeze cu adevărat, aceea în care în acelaşi timp aveţi prăjitura şi o şi mâncaţi. Puteţi fi aici în fizic şi să vă bucuraţi şi de eteric. Sau tărâmurile eterice erau atât de plictisitoare încât a trebuit să veniţi aici? (râsete) Da. Mai multe întrebări. Haideţi să-l includem şi pe Adamus.

SHAUMBRA 3 (o femeie): Aş vrea să vă aud pe ambii vorbind despre diferenţa de împuternicire sau de lipsă de împuternicire dintre îngrijire şi compasiune.

ADAMUS: Hm.

ARHANGHELUL MIHAIL: Da. Dacă vrei să ai grijă de tine, aceasta este o stare de compasiune profundă. Dacă ai grijă de alţii, care folosesc viaţa ta drept sistem de suport pentru viaţa lor, cum ai numi asta?

SHAUMBRA 3: Hrănire.

ADAMUS: Exact. Este foarte uşor să te prinzi în capcana hrănirii. Sunt unii care îţi vor pur şi simplu energia, vor să o ia, aşa că depinde cu adevărat de motivul pentru care faci asta. De ce ai alege să faci acea îngrijire? Compasiune? Părere de rău? Vindecare? Ai fost, poate, în trecut, în rolul celui care a trebuit îngrijit şi te-ai întors ca să îngrijeşti tu acum? Ce anume trezeşte asta în tine? (ea face o pauză) Nu ştii?

SHAUMBRA 3: Nu.

ADAMUS: Te bucuri de asta?

SHAUMBRA 3: Uneori.

ADAMUS: Când nu te bucură? (ea face o pauză şi suspină) Atunci când te simţi obosită, epuizată, când te întrebi dacă realmente este de ajutor?

SHAUMBRA 3: Atunci când efectul este că interferează cu simplitatea altor oameni şi cu împuternicirea lor în loc de a-i aduce înapoi la ei înşişi.

ADAMUS: Da. A fost un timp când voi toţi aţi îngrijit, într-o formă sau alta, familiile voastre, poate o profesie, dar aţi avut grijă de alţii. Unul din lucrurile dificile era trecerea de la a fi susţinătorii energiei şi îngrijitorii la a fi pionierii energiei şi piraţii săi. Foarte dificil, pentru că încă mai există o parte din tine care simte o mare compasiune faţă de acel rol şi care îl iubeşte, o parte din tine care se simte egoistă dacă ai face iluminarea doar pentru tine.

Trebuie să spun pentru oricare dintre voi ce este implicat activ acum în îngrijirea altora că va veni un punct în care va trebui să ieşiţi din asta pentru a avea grijă de voi înşivă. Da. Mulţumesc.

SHAUMBRA 3: Mulţumesc.

ADAMUS: Bun. Cred că mai avem timp pentru încă trei.

ARHANGHELUL MIHAIL: Încă trei.

ADAMUS: Încă trei.

KATE: Întrebarea mea ar fi de ce nu-mi aduc aminte de alte tărâmuri. Ştiu că ele există acolo. Este important pentru iluminarea mea?

ARHANGHELUL MIHAIL: Important este doar să-ţi aminteşti care este simţirea de a fi conectată cu alte tărâmuri, iar când ai încredere în simţirea acelei conectări, informaţia, fără niciun indiciu pentru mintea ta, va părea să se descarce în conştienţa ta şi va deveni reală. Însă dacă ai încredere în simţire, ai încredere în simţire.

Conexiunea dintre Cauldre şi Adamus nu s-ar fi dezvoltat dacă, simplu, Cauldre nu ar fi avut încredere în simţirea relaţiei, astfel încât Adamus să poată vorbi despre alte tărâmuri. Iar darul care a fost demonstrat este un dar care este împărtăşit cu voi. Este şi dreptul vostru din naştere. Vrem ca voi toţi să veniţi aici (pe scenă), astfel încât noi să putem sta aici (în sală) ca să ascultăm înţelepciunea voastră. După un timp, nu mai avem cuvinte să vă spunem. O să rămânem fără poveşti. (râsete)

ADAMUS: Celălalt lucru de amintit este să facem o mică transformare a conceptului despre „alte tărâmuri”. De fapt nu există cu adevărat alte tărâmuri. Există acest tărâm, fie că e perceput cu o focalizare foarte strânsă, fie cu una foarte largă. Este cu adevărat acelaşi tărâm. Mereu a fost, mereu va fi.

Aşa că este vorba despre a respira adânc şi a fi liberi să percepeţi zone mai măreţe ale acestui tărâm. Hai să nu ne gândim la ele că sunt sus sau jos sau altceva în genul ăsta. Clar, nu ştiu despre tine, Mike, dar eu nu sunt fan al dimensiunilor 1, 2, 3, 4 şi tot aşa. Cumva sunt toate acelaşi lucru. Este vorba despre ce vă daţi voie să percepeţi cu curaj.

Acum, deoarece oamenii au fost limitaţi sau constrânşi într-un anumit nivel de percepţie, atunci când se deschid se simte a fi neconfortabil. Au ameţeli. Simt că îşi ies din minţi. Corpul începe să vomite, să scoată rahat şi tot felul de lucruri, iar ei se simt foarte neconfortabil, dar este doar o adaptare la amplitudinea acestui tărâm. Da.

Nu-mi place când intrăm în toate acele dimensiuni şi tărâmuri. Creează şi mai multă separare. Cât de mare vreţi să respiraţi în acest tărâm? Da, ar fi un tricou grozav. Da. (Linda dă microfonul lui Paul, care se ridică şi nu spune nimic. Adamus merge spre el, ca şi Mihail)

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr. (râsete, căci Paul tresare) Suntem puţin surzi. Creatorule.

PAUL: A trecut mult timp.

ADAMUS: Întrebare?

ARHANGHELUL MIHAIL: Răspuns.

ADAMUS: Bun. Cred că am terminat. (râsete) A fost cam ciudat.

ARHANGHELUL MIHAIL: Cum te-ai descurcat?

ADAMUS: Paul, continuă.

PAUL: Hmm.

ADAMUS: Cred că trebuie să facem asta din nou.

ARHANGHELUL MIHAIL: Ohhh.

PAUL: Ieşirea din minte. Vorbeşte despre asta. (Adamus merge la el şi-i dă uşor două palme; multe râsete)
ARHANGHELUL MIHAIL: Oh. Trebuie să curăţ după el. (îl sărută pe Paul pe obraz. Râsete şi aplauze)

ADAMUS: Care din astea două l-a scos din minte?

ARHANGHELUL MIHAIL: Mm hmm.

PAUL: A fost perfect.

ADAMUS: Dă-mi voie să întreb, Paul, de ce eşti în minte? Care e povestea? Care e povestea?

PAUL: Nu e nicio poveste.

ADAMUS: Ok. De ce mintea?

PAUL: Ei bine, la un moment dat era confortabil, dar nu mai este.

ADAMUS: Ok. Şi încotro mai departe?

PAUL: Dincolo de minte.

ADAMUS: Da, dar… da. Unde te va duce asta?

PAUL: În inimă.

ADAMUS: Poate, da, dar eu aş spune că nu contează. Nu contează. Cu adevărat nu contează. Tu ai încredere în tine, nu contează. Ieşi din minte dincolo de limitări. Nu contează, pentru că va fi măreţ. Va fi măreţ.

PAUL: Da.

ADAMUS: Bun. Încetează să te mai gândești la ieșirea din minte.

PAUL: (râzând) Super.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc.

PAUL: Mulțumesc.

ADAMUS: Sunt foarte multe – dacă nu aţi observat – energii foarte mentale, iar dacă puteţi simţi în sală este un fel de greutate, o strânsoare, o somnolenţă. Ar trebui să fie un timp de celebrare, dar încă vă mai gândiţi la asta. Deci ce se petrece acum? Are loc o schimbare în subteran şi cine ştie, s-ar putea să vă duceţi acasă diseară şi să aveţi o durere de cap teribilă. Da, da. Sau… dar de ce nu? Reprezintă doar un indicator că se petrece ceva. Sau aţi putea fi foarte confuzi. “Ce-a fost azi în sală, cu Shaumbra? Nu pricep”.

O să încercaţi să-i daţi un sens, aşa cum s-ar putea să faceţi acum. Nu contează. Nu contează. Acea schimbare se petrece. De ce? Pentru că voi permiteţi. Da. Bun. Încă unul, o întrebare cu adevărat uluitoare. (cineva vrea neapărat microfonul)

ALAYA: Înseamnă că dacă Geoffrey face channel cu Adamus şi… nu ştiu cum te cheamă pe tine, dar faci channel cu Mihail…

ADAMUS: Robert.

ALAYA: Înseamnă că – mulţumesc, Robert – înseamnă că o să eliberăm asta şi o să facem channel cu alţi oameni?
ARHANGHELUL MIHAIL: Hai să încetăm cu channelul. Nu vreau să fiu transmis prin channel. Vreau să fiu îmbrăţişat ca fiind aspect al lui Robert. Vreau să fiu îmbrăţişat ca aspect al vostru. Putem să încetăm să mai creăm separare? Va veni un timp când channelul nu va mai fi potrivit. Crezi că lui Geoffrey îi va lipsi atunci înţelepciunea? (râsete, căci Adamus o priveşte întrebător)

ALAYA: Nu, dar ştiu că vorbesc despre asta sau mă gândesc mult la ea. Mă gândesc la ea, este integrarea a…. a tot ce este al meu.

ARHANGHELUL MIHAIL: Sinele mai înalt, sinele măreţ…

ALAYA: Aşa e, sinele măreţ.

ARHANGHELUL MIHAIL: … sinele mai jos, sinele mijlociu, întregul sine…

ALAYA: Sigur.

ARHANGHELUL MIHAIL: Sinele divin, sinele divin – sinele creator conştient, ceva ce omul nu a putut înţelege înainte ca integrarea să se petreacă. Ne putem opri? Altminteri ce se va întâmpla?

ALAYA: Ei bine, separarea va continua.

ARHANGHELUL MIHAIL: Într-adevăr, ca şi durerea, suferinţa şi lipsa. Ce îţi lipseşte ţie din ceea ce el deja întrupează?

ALAYA: Nimic.

ARHANGHELUL MIHAIL: Bine, tu întrebi…

ALAYA: Cu excepţia întrebării despre partea cu separarea. Asta înseamnă că Geoffrey pleacă şi Adamus rămâne?

ARHANGHELUL MIHAIL: Ei bine, să sperăm că nu.

ALAYA: Astea sunt întrebările care apar şi aşa…

ADAMUS: Nu acel potenţial!

ALAYA: Ştiu, dar este o întrebare.

ADAMUS: Imaginează-ţi din nou… o să ne focalizăm, o să fim potenţialele care nu au putut fi neapărat imaginate de către mintea atlantă. De asta trecem azi acea linie.

Nu veţi mai avea nevoie de channeluri ca acesta pe care îl facem acum, pentru că veţi fi într-un grup şi fie o să… o să fiţi la pupitru împărtăşind şi râzând sau va apărea o entitate şi o veţi putea vedea. Chiar acum voi spuneţi: “Dar nu ştiu cum să fac asta şi cum se petrece? Nu o să avem nevoie de cineva care să faciliteze?”

Nu, o să apară o entitate, poate nu în formă fizică, ci în formă energetică, iar voi veţi putea să o vedeţi şi să o auziţi. Acea entitate nu va fi neapărat acolo ca să vă spună cum să faceţi, dar va împărtăşi unele din modurile în care ei fac lucruri şi va asculta despre cum le faceţi voi. Hai să curăţăm modul vechi de a gândi. Hai să nu mai gândim ca atlanţii.
ALAYA: De asta a trebuit să pun acea întrebare.

ARHANGHELUL MIHAIL: Absolut.

ALAYA: Eu doar… da.

ADAMUS: Absolut. Haideţi să respirăm adânc. Da! A venit ora, a venit minutul, a venit timpul ca noi să trecem peste linia atlantă, dincolo de mental. O să vă sondez. O să vă împung să încetaţi să mai gândiţi ca atlanţii, să vă deschideţi către vise şi potenţiale. Ceea ce poate azi consideraţi în mintea voastră a fi o nebunie… ei bine, o să ajungeţi să realizaţi că nu e deloc aşa.

Voi vreţi să o faceţi – treaba asta cu iluminarea – pentru că este o mare provocare, foarte recompensatoare, foarte stimulatoare, care vă scoate din matriţa umană, pentru că puteţi, fiindcă aţi petrecut 1.000 sau mai mult de o mie de vieţi pe Pământ. Vreţi să o faceţi doar ca să o faceţi, iar când o veţi face va crea o uriaşă diferenţă în conştiinţa acestei planete. Întreaga conştiinţă şi energie pe care o emiteţi va merge şi va fi disponibilă pentru potenţialele altora.

Haideţi să respirăm adânc împreună în timp ce trecem peste linia atlantă, pe măsură ce intrăm în potenţiale noi, ce nu sunt liniare, ce nu sunt limitate. Haideţi să respirăm adânc şi să mulţumim arhanghelului Mihail, lui Robert, Kokăi, pentru că au fost aici, în Teatrul Shaumbra. Haideţi să respirăm adânc, pentru toate entităţile şi pentru voi.

Iar când plecaţi de aici, când lăsaţi în urmă această energie şi vă întrebaţi despre ce a fost vorba, dacă aţi făcut corect ce aţi făcut, dacă apar orice fel de astfel de întrebări, respiraţi adânc şi spuneţi-vă vouă înşivă: “Totul este în regulă în întreaga creaţie”.

La petrecere, Shaumbra, continuaţi să petreceţi. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc.



* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Materialele Cercului Crimson cu Tobias, Adamus Saint-Germain şi Kuthumi lal Singh sunt oferite liber, fără taxe, din August 1999.
Crimson Circle este o reţea globală de îngeri omeneşti, numiţi Shaumbra, care sunt printre primii care fac tranziţia în Noua Energie. Pe măsură ce experimentează bucuriile şi provocările ascensiunii, ei devin Standarde pentru alţi oameni aflaţi în propria lor călătorie a descoperirii lui Dumnezeu din interior.
Crimson Circle se întâlneşte lunar în zona Denver, Colorado, unde Adamus prezintă cele mai noi informaţii prin Geoffrey Hoppe. Aceste adunări ale Crimson Circle sunt deschise publicului şi toţi sunt bine-veniţi. 
Dacă citiţi aceasta şi simţiţi senzaţia de adevăr şi conectare, atunci sunteţi, cu adevărat, Shaumbra. Sunteţi un învăţător şi un ghid pentru oameni şi îngeri similari. Permiteţi seminţei divine să înflorească în interiorul dumneavoastră în aceste timpuri şi în toate timpurile care vor veni. Nu sunteţi niciodată singuri, deoarece există o familie în toată lumea şi îngeri în tărâmurile din jurul dumneavoastră.
Puteţi distribui liber acest material, pe baze ne-comerciale, fără taxe. Vă rugăm să includeţi informaţia în întregimea sa, inclusiv aceste note de subsol. Orice alte utilizări trebuie aprobate în scris de Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado. Vedeţi pagina de contacte de pe website: www.crimsoncircle.com
© Copyright 2011 Geoffrey Hoppe, Golden, CO 80403

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prezenta versiune în limba română este realizată de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. În cazul preluării pe alte site-uri sau bloguri, vă rugăm să preluaţi şi aceste elemente. Namaste!