MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria e2012:
SHOUD 6: " Tubul Realitatii " – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 4 februarie 2012
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Precizare:

Toate drepturile asupra acestui material apartin exclusiv lui Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado, SUA. Prezentul material nu poate fi distribuit decat gratuit, in limba engleza si in traducere in orice alta limba. Prezenta versiune in limba romana este realizata de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. In cazul preluarii pe alte site-uri sau bloguri, rugam sa preluati si aceste elemente. Namaste!

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciul vostru. Bine aţi venit la adunarea noastră. Azi este un grup mic (din cauza unei furtuni de zăpadă). Azi e un grup hotărât. Rrrrr! Încântat să vă văd aici. Ştiu că mulţi privesc online, prin Internet (priveşte în cameră). Vă invit pe toţi ca, mai întâi de toate, să vă împământaţi. Împământaţi-vă pe scaun, acasă, toţi cei care priviţi. Respiraţi adânc. Simţiţi scaunul sau podeaua de sub voi.

Respiraţi adânc şi extindeţi-vă acum interdimensional. Extindeţi-vă ca să umpleţi sala cu energiile voastre. Vă puteţi alătura celorlalţi, aflaţi aici în persoană, susţinând energii uluitoare în sală. Respiraţi adânc şi alăturaţi-vă nouă în înzăpezitul Cold Creek Canyon, Colorado.

Respiraţi adânc şi extindeţi-vă de oriunde sunteţi ca să fiţi aici, cu noi. Pentru cei care abia acum ni se alătură, o să ofer o imagine cu zăpada de afară, la cererea lui Cauldre. (deschide uşa terasei, ca să arate mormane de zăpadă) Da, am avut o mică furtună în ultimele zile, dar care nu v-a oprit să fiţi aici. Aşa arată, dragi prieteni, zăpada (râsete) şi frigul. Vrea cineva să se ducă acolo să demonstreze cât de mare e zăpada? (nimeni nu se oferă, Adamus râde)  Aceasta, dragii mei prieteni, este o privire aruncată afară.

O să aruncăm şi nişte priviri în interior azi, aşa că cei aflaţi aici respiraţi adânc… (pauză) Respiraţi adânc. Fiţi aici, pe când toţi ceilalţi ni se alătură, îşi aduc energiile în această sală. Nu e aşa de goală, de fapt.

Ah! Votre belle. Mmm. (Adamus sărută o doamnă venită din Franţa) Oui. Oui. Da, da. Din Franţa. Doar pentru mine. Doar pentru mine.

VÉRONIQUE: Doar pentru tine.

ADAMUS: Doar pentru mine, da.

Adaptabilitate

Aşa că, dragi Shaumbra, Am auzit discuţii şi nu arăt spre nimeni anume… (râsete, căci face semne spre Linda)

LINDA: Ce subtil!

ADAMUS: Am auzit discuţii despre diferenţa dintre adunarea noastră de aici, din faţa camerelor, din faţa acestei audienţe şi a celorlalţi... se spune că e un alt Adamus …

LINDA: Oh, da.

ADAMUS: … faţă de discuţiile private, de alte channeluri, de exemplu recenta emisiune Astrodoc. Care este diferenţa? De ce se întâmplă asta? E vorba de mine sau de voi?

LINDA: Ambele.

ADAMUS: Ambele. De ce? De ce apare diferenţa, draga mea?

LINDA: Ei bine, este o reflectare a energiilor.

ADAMUS: Absolut. Absolut. Reflectarea energiei. Astfel că atunci când suntem cu acest grup, în această sală, cu cei care privesc, lucrăm cu toţii cu un tip diferit de energie. Ştiu că mulţi dintre voi pot simţi diferenţa dintre atunci când stăm aici şi atunci când suntem la un workshop, la o reuniune, la un teleclass al vostru, dar este vorba absolut despre energiile oamenilor, ale Shaumbra, despre ceea ce doresc ei, ce încearcă cu adevărat să facă. Vom vorbi puţin despre asta azi. Aşa că fiinţele angelice, indiferent dacă sunt eu sau…

LINDA: Cred că îţi place să te exprimi în faţa camerei puţin diferit.

ADAMUS: Ei, puţin, trebuie să recunosc. Puţin. Fie că sunteţi în faţa unui astfel de grup, fie că sunteţi pe cont propriu, fiinţele angelice, non-fizice, care lucrează cu voi îşi vor adapta energiile la voi. Absolut, îşi adaptează energiile la punctul în care vă aflaţi voi, la ce doriţi în viaţa voastră, la direcţia în care vreţi să mergeţi. Or să se adapteze la voi.

Acum, nu vă vor forţa niciodată să faceţi ceva ce nu vreţi. Nu vor interfera cu lucruri pe care le alegeţi, fie conştient, fie... Tot încerc să merg în spatele sălii ca să vorbesc cu cei de aici, dar e gol. Nimeni. 

LINDA: E gol?

ADAMUS: (râzând) Oameni nu sunt.

LINDA: Hmm.

ADAMUS: Astfel că ele se adaptează şi se ajustează constant la voi. Ideea este că vă puteţi ajusta şi adapta la voi înşivă, de asemenea. Nu sunteţi singulari. Nu sunteţi singulari. Aşa cum Aandrah şi On ştiu, sunteţi multipli – multipli echilibraţi, sper! –, dar sunteţi multipli. Aveţi tot felul de aspecte sănătoase şi vă puteţi adapta la orice situaţie, chiar dacă e o furtună de zăpadă, vă adaptaţi energiile.

Fiecare dintre voi, cei aflaţi aici fizic, a făcut nişte adaptări ca să fie aici, nu doar din cauza drumurilor, ci pentru că aici energia este diferită. De fapt a fost foarte incitant mai devreme, astăzi, pentru cei care au venit până aici, foarte diferit de obişnuit, iar uneori schimbarea vă face să vă simţiţi bine să ieşiţi din obiceiurile vechi.

Ideea este că vă puteţi adapta la voi înşivă. Nu vă treziţi dimineaţa şi vă gândiţi că trebuie să fiţi singulari, că aveţi acelaşi mod de a face lucrurile. Exploraţi posibilităţile, diversele moduri de a aborda pe voi, viaţa, invitaţia ca spiritul vostru să vină, divinitatea voastră.

Divinitatea voastră se adaptează şi ea la voi, de asemenea. Divinitatea voastră este deja chiar aici, doar că nu sunteţi conştienţi de ea, însă se adaptează la voi, la tipul de zi pe care îl aveţi, la dorinţele voastre, la simţirile voastre, aşa că fiţi foarte flexibili, aşa cum sunt eu la diverse emisiuni. Noroc. (spre Linda)

LINDA: Noroc! Flexibil! (râde)

ADAMUS: Hm. Flexibil.

LINDA: (râzând) Flexibil?!

ADAMUS: Flexibil.

Probleme de bază şi cauzele lor

Vorbind de asta, într-o serie recentă de emisiuni Astrodoc, cu dr. Douglas Davies şi cu minunata Linda din Eesa, noi am vorbit despre problemele de bază legate de majoritatea problemelor medicale.

Acum, o persoană obişnuită va privi problema medicală, cea cu inima, cu o boală, cu durerile din corp, nu clinic, ci mental: “Ce nu e în regulă cu mine? De ce mă dor atâtea? De ce am probleme cu digestia? De ce mă simt fără energie, foarte slab?”

Iar apoi Shaumbra… am văzut filmul de mai devreme. Mi s-a părut încântător – “Lucruri pe care le spun fetele” – şi mi-a plăcut partea cu „Îl iubesc pe Adamus”… ei bine, pe Saint-Germain, dar e acelaşi lucru. (se referă la filmul YouTube numit „Rahaturi New Age pe care le spun fetele”, disponibil la linkul:  http://www.youtube.com/watch?v=iOavbyDKSi0) Dragi Shaumbra… l-am dat peste cap cu totul pe Cauldre pentru un moment. (râde)

Cei mai mulţi oameni îşi privesc problemele medicale cu frică, încercând să priceapă ce au greşit, încercând să priceapă de unde pot obţine o uşurare – de la un doctor, poate la un vindecător. Am vorbit despre problemele de bază. Care este, de fapt, problema de dedesubt? Am vorbit despre câteva categorii, câteva categorii generale la care puteţi privi.

Karma strămoşească

Problemele legate de sănătatea fizică – de asemenea, în multe cazuri, şi de sănătatea mintală – se leagă de karma strămoşească, ancestrală. Multe din probleme voastre fizice sunt transmise prin descendenţa fizică în care vă reîntrupaţi. Le preluaţi, le acceptaţi în realitatea voastră, câtă vreme acceptaţi că sunteţi produsul ce rezultă din familia voastră, iar apoi duceţi aceste energii direct în corp. De fapt nu sunt ale voastre şi realmente nu sunteţi descendenţa voastră de familie. Cu adevărat nu sunteţi.

În cele din urmă, fiecare va descoperi că poate trece de karma strămoşească. Nu înseamnă că trebuie să tăiaţi relaţia într-un mod trist sau amar, ci doar să vă eliberaţi din acea descendenţă de familie. De asemenea, are implicaţii imense asupra probabilităţii unei alte întrupări, pentru că dacă sunteţi foarte, foarte conectaţi cu linia familiei voastre, probabil că vă veţi reîntrupa din nou în ea.

Gândiţi-vă la asta o clipă. Acea descendenţă de familie… (râde) Da, v-aţi gândit la asta un moment! Linia de familie care poate că a purtat dezechilibre fizice timp de secole, o familie care a purtat anumite caracteristici, poate alcoolismul, poate lipsa abundenţei, poate a continua să fie servitor în loc de a fi cu adevărat maestrul. 

Realmente, oricât de multă planificare faceţi şi oricât de iluminaţi credeţi că sunteţi, oricât de mult credeţi că atunci când treceţi pe partea cealaltă nu o să vă mai întrupaţi sau, dacă o faceţi, o să alegeţi o familie sănătoasă şi bogată, există o mare probabilitate să nu fie aşa. De ce? Din cauza unui fel de atracţie aproape magnetică, electromagnetică, o atracţie care vă absoarbe la loc în aceeaşi descendenţă, în aceeaşi familie. Karma veche, relaţii vechi, iubiri, în unele cazuri, fericire şi satisfacţie uneori, dar karma strămoşească are un impact profund.

Acum, nu spun să vă sunaţi familia mâine şi să-i spuneţi adio. Nu spun să divorţaţi de familie, deşi unii dintre voi aţi făcut asta. Doar respiraţi adânc şi realizaţi  că s-ar putea ca ei să fi fost nişte prieteni minunaţi, nişte părinţi grozavi, veri extraordinari, dar, mai devreme sau mai târziu, fiinţa suverană se eliberează din acea familie, iar voi o puteţi face chiar acum. De fapt, o să… (Adamus se uită la Linda, apoi râde)

Privirea aceea! Privirea aceea! (către Linda) Ai vrea să dai un telefon chiar acum? (râsete)

LINDA: Promisiuni, promisiuni.

ADAMUS: De fapt o să învăţaţi să vă apreciaţi rudele, familia, mai mult atunci când le eliberaţi. Veţi înţelege de ce au făcut unele lucruri, lucruri ce nu au venit neapărat prin alegere conştientă, lucruri la care pur şi simplu s-au adaptat atunci când au venit în acea familie, când au devenit parte din ea. Dintr-o dată veţi realiza că au fost doar produsul secundar al bunicilor, al bunicilor bunicilor lor şi tot aşa mai departe.

Veţi mai realiza şi că undeva, de-a lungul liniei, dacă vă întoarceţi la arborele genealogic, sunteţi chiar acolo, una dintre întrupările voastre anterioare, una dintre întrupările sufletului vostru. Nu e vorba de voi cu adevărat, dar acolo perpetuaţi toate energiile, toate problemele, toate lucrurile asociate lor. Respiraţi adânc. Asta ridică o întrebare interesantă, de care Linda a fost conştientă, ca şi mulţi dintre voi. De ce atât de mulţi Shaumbra, procentual vorbind, nu au copii? De ce?

KERRI: Sunt deştepţi. (multe râsete)

ADAMUS: Un premiu Adamus, te rog. Un premiu Adamus! Da, da, da. Sincronizarea a fost impecabilă, draga mea. Impecabilă.

LINDA: (râzând) Poftim.

ADAMUS: Bun răspuns, deoarece o parte din voi înţelege problema liniei de familie şi nu mai vreţi să fiţi implicaţi în asta. Nu vreţi să o transmiteţi altei fiinţe. Mai sunt şi alte motive, desigur. Voi alegeţi să nu aveţi copii poate pentru că această viaţă vă era dedicată vouă, sufletului vostru, naşterii voastre. De ce să dai naştere altei fiinţe atunci când te poţi naşte pe tine? Hm.

ADAMUS: Văd că unii dau din cap. Văd şi nişte constipare.

LINDA: E consternare!

ADAMUS: Constaternare, da! (râde) Nu, era constipare. Dragi Shaumbra, puteţi elibera multe probleme de sănătate pe care le aveţi acum, chiar şi unele din problemele de sănătate mintală, deşi sănătatea mintală are tendinţa de a ţine puţin de karma voastră personală. Asta e a doua categorie. Ai putea scrie?

LINDA: Sigur.

ADAMUS: Sigur.

LINDA: Te rog.

ADAMUS: Numărul 1. Acestea sunt problemele de bază care afectează sănătatea. Da, puteţi asculta întreaga... Cauldre mă roagă să transmit mesajul... întreaga emisiune de la Zona Trezirii, emisiunea Astrodoc. Aşa că la început…

LINDA: Numărul 1, karma strămoşească?

ADAMUS: Karma strămoşească.

LINDA: Ok.

 

                  Karma personală

ADAMUS: Numărul 2 – karma voastră personală, aspectele aflate în afară. Ele au o influenţă asupra sănătăţii voastre fizice. Hai să spunem că aveţi un aspect foarte disociat, un aspect foarte traumatizat. Acestea au tendinţa de a zăbovi în jur, aşa cum fac şi cele bune. Nu vreau să subliniez anume aspectele fragmentate, pe cele mânioase, foarte supărate, dar ele au tendinţa de a sta în jurul vostru. De ce? Ei bine, din câteva motive. 

Mai întâi de toate, vor ceva ce voi aveţi, iar ele nu: un suflet. Un suflet. Voi aveţi sufletul. Vreau să spun că este al vostru. Aspectul este un fragment din voi, dar nu are o conexiune cu sufletul. Voi aveţi. Voi o aveţi.

Astfel că aceste aspecte, pe care le-am putea numi aspectele gri sau întunecate, zăbovesc în jur, aşteptând şansa de a înşfăca acel suflet. Încă nu au priceput unde este sau cum să pună mâna pe el, dar ele cred că dacă aşteaptă destul de mult, dacă trec prin suficient iad, vor putea să-l înşface.

Între timp, aceste aspecte stau în jurul vostru, iar aşa cum vezi, te strâng bine, nu te mângâi. (strânge pe cineva de umăr) Vă strâng ca o gheară care vă intră în carne. Pur şi simplu intră în voi. Literalmente iau energia. Asta le face să… este hrana lor. Voi. Voi! Sunteţi ca o brioşă mare pentru ele. (râde) Un biscuit cu ciocolată, orice vreţi voi. Ele stau în jur, scot energia de la voi. Aşa rămân focalizate, conectate şi prezente, aşa că, dacă aveţi multe astfel de aspecte, o să fiţi cu adevărat obosiţi. Ele iau energia.

Acum, nu că nu puteţi lua şi voi din altă parte, dar sunteţi obişnuiţi să fiţi conectaţi într-un anume mod, să primiţi o anumită cantitate de energie, aşa că nu aduceţi mai multă sau, chiar dacă aţi face-o, probabil că pur şi simplu le-aţi da lor mai multă. Aveţi acest fel de echilibru interesant, straniu.

Însă în timpul în care iau şi ele puţină energie – fără ofensă! –, dar în timp ce iau puţină energie, ar putea afecta un organ vital, în special rinichii sau ficatul, căci scot acea energie de la voi. Slăbeşte organele vitale. Vă va compromite sistemul imunitar şi indiferent câtă spirulină ori echinaceea sau alte lucruri luaţi, vă slăbesc sistemul imunitar.

Soluţia

Vă vreţi sistemul imunitar înapoi? Eliberaţi multă karmă personală şi multe aspecte, pe cele neintegrate, cele traumatizate. Cum faceţi asta? Ei bine, destul de simplu, aduceţi acele aspecte înapoi la iubire, înapoi la voi, întrucât aveţi un spaţiu sigur, momentul vostru Acum, în care vă aflaţi acum, momentul vostru prezent. Cum faceţi asta? Respiraţi şi iubiţi-vă pe voi. Iubire necondiţionată. Aşa cum s-a spus de multe ori, cel mai dur lucru pe care îl veţi înfrunta în această viaţă este să vă iubiţi pe voi.

Vă distrageţi singuri. Aţi face orice ca să nu trebuiască să aveţi timpul de a vă iubi pe voi. O să găsiţi drame, distrageri. O să intelectualizaţi, o să filosofaţi, toate ca distragere. Sunt mereu uimit de şcoala frumoasă pe care Adamus a numit-o Şcoala Energiilor Sexuale. Concluzia este că totul se reduce la a vă iubi pe voi, iar el dă nişte sfaturi foarte practice acolo. Hello, Flash. (către Dave Schemel)

DAVE: Namaste.

ADAMUS: Namaste. Acela e Kuthumi. Eu sunt Adamus. Este… (câteva râsete) “Bine ai venit, domnule”. Da.

DAVE: Mulţumesc.

ADAMUS: Nu, nu, tu îmi spui mie. “Bine ai venit, domnule”.

DAVE: Bine ai venit, domnule.

ADAMUS: Mulţumesc. (râsete) Unde rămăsesem? (râde)

Astfel că aceste distrageri, da, sunt toate un mod de a vă împiedica să vă iubiţi pe voi. Atunci când vă iubiţi pe voi, eliberaţi karma personală. Nu e nevoie să vă simţiţi vinovaţi pentru nimic. Voi faceţi asta, dar nu sunteţi obligaţi. Deloc. Deloc, dar voi spuneţi: “Ei bine, nu”, spuneţi voi. “Eu am făcut cu adevărat ceva rău şi trebuie să port asta cu mine”. Nu, nu e aşa.

Mai spuneţi: “Dar realmente am făcut pe cineva să sufere, cu adevărat am fost îngrozitor, îngrozitor, aşa că mai bine port asta cu mine încă un timp. Mai bine aduc durere şi suferinţă în viaţa mea, căci am fost cu adevărat rău. Dacă nu continui să fac asta, atunci poate că o să fiu rău din nou.” (Adamus râde, căci mimează că s-ar autoflagela) Biciuire, flagelare.

Aşa că nu, nu e nevoie. Deloc. De ce nu încercaţi asta oricum? Încercaţi timp de o săptămână: eliberaţi vina, remuşcarea, simţirile neplăcute, senzaţia că dacă aţi avea puterea voastră deplină o să faceţi lucruri rele. Nu o să fie aşa. Puteţi elibera acum acea karmă personală.

Astfel aspectele se vor întoarce, în cele din urmă într-un spaţiu sigur, în cele din urmă într-un loc al iubirii, iar asta e tot ce au vrut. Ca nişte copii fugiţi de acasă, asta e tot ce au vrut – acceptare şi iubire, dar, dacă nu vă acceptaţi pe voi, există părţi din voi, multele părţi numite aspecte, care sunt în afară, pierdute, în frig, mânioase, cu adevărat mânioase, pline de ură, deziluzionate, nepregătite să vină acasă.

Încercaţi să vă iubiţi pe voi. Aceasta este luna iubirii – a iubirii inventate, dar cu nimic mai prejos luna iubirii. Încercaţi să vă iubiţi pe voi.

Conştiinţa de masă

Bun. Mai departe pe listă. Ce a urmat pe lista din emisiune?

LINDA: Nu-mi amintesc.

ADAMUS: Oh! Nu-ţi aminteşti. Ei bine, trecem la conştiinţa de masă, la mediu. Mediul. E multă energie în conştiinţa de masă pe care încă o accesaţi, pe care încă o credeţi, iar în conştiinţa de masă există multe energii dezechilibrate, multă boală. Voi preluaţi răceli şi gripe de la alţii. De ce?

Nu neapărat din cauză că sistemul vostru este epuizat. Nu neapărat pentru că aţi luat un virus, ci pentru că voi credeţi conştiinţa de masă. Aşa sunt răcelile şi gripele, sunt date de la unii la alţii, nu viruşii. Vreau să spun că, în cele din urmă, asta acţionează concret, dar e vorba despre conştiinţa de masă. Cu toţii avem răceli, gripe. Auziţi la ştiri: “Este sezonul gripei! Ah!” Ce se petrece?

SHAUMBRA 1 (o femeie): Te îmbolnăveşti.

ADAMUS: Te îmbolnăveşti. Absolut. Absolut.

SHAUMBRA 2 (un bărbat): Apoi te invită să faci un vaccin.

ADAMUS: Să faci un vaccin! Ce vă spune apoi conştiinţa de masă despre vaccinuri?

LINDA: Te îmbolnăvesc.

ADAMUS: Că sunt o conspiraţie. Vă injectează mercur, plumb sau cine ştie ce în sistem ori, şi mai rău, că introduc microcipuri ca să vă programeze. Da.

Este doar conştiinţă de masă. Probabil că o să vedeţi o nouă epidemie în anul următor, o să apară tot mai mult: ticuri inexplicabile. Ticuri. Nu vorbim despre gângania numită „tick” (căpuşa). Vorbim despre ticuri. Ceea ce se petrece este că literalmente se răspândesc prin valurile conştiinţei de masă, iar unul sau doi oameni le prind – vedeţi, eu vi le dau tuturor acum (câteva râsete) –, iar apoi le au cu toţii.

Doctorii vor investiga şi vor veni cu vreun răspuns de rahat. “Cel mai probabil este apa pe care o beţi.” Nu cred, nu cred asta. Credcă a fost influenţa conştiinţei de masă. Acum, dacă vă duceţi cu toţii acasă şi începeţi să faceţi ceva în seara asta şi este incontrolabil, ceva de genul sughiţului,  ah, până mâine se duce.

LINDA: Sunt incluse şi înjurăturile sau doar ticul?

ADAMUS: Pentru tine, înjurăturile. (râsete)

LINDA: Ah! În fine ştiu de ce!

ADAMUS: Astfel că ideea este că acestea sunt cauzele de bază ale problemelor medicale. De fapt nu sunteţi cu adevărat bolnavi. Boala, suferinţa este o manifestare a unui dezechilibru energetic, iar cele mai multe dintre ele vin din aceste zone (karma ancestrală şi personală, conştiinţa de masă). Nu mai e nevoie să le acceptați. Cu adevărat nu mai e nevoie. Haideţi să respirăm adânc cu asta…. conştiinţa de masă.

Mediul energetic

Conştiinţa de masă. Da, există şi nişte cauze ce ţin de mediu. Ştiţi,  venind pe Pământ ca fiinţă angelică, în această formă foarte densă, pot simţi chiar acum. Nu vin prea des atât de aproape, dar o pot simţi în corpul lui Cauldre şi la voi – pot simţi densitatea. E ca şi cum aţi fi comprimaţi, condensaţi, iar cel mai dificil lucru în legătură cu asta este că pierdeţi conştiinţa a ceea ce este cu adevărat acolo. Pierdeţi ceva din capacitatea imaginaţiei, a simţirii libere şi deschise, a percepţiei senzoriale. Sunteţi atât de condensaţi încât conştienţa senzorială se concentrează doar pe lucruri cu care sunteţi obişnuiţi – vederea, mirosul, auzul, atingerea, gustul.

Este chiar straniu, foarte, foarte ciudat şi există probleme de mediu, ale mediului energetic, din cauza cărora unii vă îmbolnăviţi, deoarece mai există o parte a energiei voastre angelice care nu vrea neapărat să fiţi aici, care consideră că e foarte, foarte dificil. Aşa şi este, dar este şi cea mai mare aventură senzuală pe care o veţi avea vreodată. Oricând.

Sunt îngeri care stau aliniaţi şi vor să vină aici, în locul vostru – nu ca să intre în corpurile voastre, ci ca să vă ia locul, pentru că este o aventură senzuală uluitoare. Deoarece cei privesc din perspectiva lor, nu sunt la fel de îngrijoraţi  ca voi că s-ar putea pierde în această realitate, pentru că, mai întâi de toate, există maeştri ascensionaţi şi vor fi şi nişte maeştri ascensionaţi vii. Ei văd acum că e posibil să se cufunde în asta, să uite cine sunt, iar apoi să iasă pe partea cealaltă.

Astfel că ei aşteaptă să fie aici. Aşteaptă aventura senzuală, dar vor să vadă şi că vă puteţi bucura de viaţă. Nu este vorba doar de suferinţă şi apoi de ascensiune, ştiţi... aşa cum a făcut Tobias în ultimele sale zile pe planetă, când în cele din urmă a avut iluminarea. Ei privesc, aşteaptă să vadă noii maeştri ascensionaţi, care vor sta aici mulţi, mulţi, mulţi ani.

Aşa că haideţi să bem pentru asta. Vorbind de băuturi, înţeleg că acolo, în spate, au loc nişte libaţii. Aţi putea să daţi şi audienţei. Au avut destul curaj să vină aici treji, o să-i trimitem la vale...

LINDA: Ai grijă ce spui.

ADAMUS: …foarte treji! Foarte treji! Da. Aşa că, dragi prieteni, problemele de bază. Problemele de bază afectează şi sănătatea mentală, de asemenea. O să intrăm în asta într-o altă discuţie, dar fiecare dintre voi, acum, respiraţi adânc. Corpul vostru ştie cum să se regenereze fără să fie nevoie să se polueze cu multe lucruri din afară, fără să trebuiască să ia multe medicamente, să facă multe exerciţii, fără să-l faceţi să sufere şi mai mult. (Suzy îi aduce un pahar de vin) Ah! Eu o să fiu ultimul, dar grăbeşte-te. (râsete)

SART: Usucă sticla! (râsete)

ADAMUS: Corpul vostru ştie cum să se vindece, aşa că haideţi să facem asta aici, acum. Haideţi să... da, este o experienţă, dar o să o facem. Respiraţi adânc. Respiraţi adânc şi realizaţi că nu sunteţi strămoşii voştri. Nu sunteţi nici măcar karma voastră personală. Îi puteţi da drumul când vreţi.

Îmi aduc aminte de unele momente din Şcolile Misterelor, când învăţătorii şi cu mine trebuia să ne luptăm, să încercăm să smulgem karma unora dintre studenţi, dar ei insistau. Era parte a identităţii lor. Noi spuneam: “Nu. Puteţi elibera chiar acum, orice, totul”. Ei insistau să o aibă. Cred că îi făcea să fie mai în legătură cu ei înşişi. Puţină suferinţă îi făcea să se simtă mai vii, într-un mod straniu. Pur şi simplu nu puteau da drumul unor probleme, dar noi astăzi, aici, putem.

Astfel că vom face asta cu… o să-i dăm drumul folosind nişte vin. Aveţi şi nişte napolitane care să meargă cu el? (râsete) Când toţi vor fi primit un pahar... iar pentru cei care ne privesc online, luaţi un pahar de apă, de vin.

SUZY: Toţi sunt serviţi.

ADAMUS: Toţi sunt serviţi. Mai întâi, înainte de a bea – şi bem pentru sănătatea voastră necondiţionată – înainte de a bea, este pentru sănătatea voastră necondiţionată, liberă de karma strămoşească, de karma personală, de probleme de mediu sau de conştiinţa de masă. Pentru sănătatea voastră suverană. Pentru corpul vostru care ştie cum să se regenereze, ca să continuă să se echilibreze.

Acum, mai întâi mirosiţi… evident, nu e franţuzesc (vinul). Hm. (râsete) Nu-mi vine să cred. Mademoiselle nu bea vin dacă nu vine din Franţa. Întâi mirosiţi... (miroase vinul) …deschideţi acel simţ. Ah! Da! Apoi puneţi foarte puţin pe limbă, gustul... pentru sănătatea voastră suverană. (pauză)

Hmmm. Da, avem fotografiile ca dovadă. (râde) Da. Apoi beţi pentru sănătatea voastră absolută, permiteţi corpului să se regenereze. Ah! Hm.  Nu e vorba de cantitate, ci despre calitate. Nu e vorba să beţi toată sticla ca să fiţi sănătoşi, ci despre a lua o înghiţitură în mod ceremonios.  

Văd că problema fizică se încinge cumva pentru Shaumbra. De ce? Deoarece atunci când vă apropiaţi de conştiinţa reală, problemele ce au fost stocate în corp încep să iasă la iveală – dureri, suferinţe, boli strămoşeşti ce vor să fie eliberate, astfel că uneori ies la suprafaţă, din păcate. Uneori sunteţi speriaţi că aţi putea avea un cancer sau un diabet, care spun: “Nu e problema ta. Eşti pregătit să o eliberezi sau o să te ţii de ea? O să o pui mai departe în scenă, o să-i dai voie să te distragă?”

Dar în acest moment putem respira adânc şi putem elibera toate acestea. Nu sunt ale voastre. Sunteţi o fiinţă suverană absolut capabilă de regenerarea propriului corp cu uşurinţă, simplu: doar o înghiţitură de vin, de apă, un biscuit cu ciocolată.

Nu contează. Hai să respirăm adânc cu asta, să trecem la subiectul de astăzi.

Ce vor oamenii?

Aşa că eu pun întrebarea: ce vor oamenii? Nu ce vreţi voi, nu Shaumbra, ci oamenii obişnuiţi – o să-ţi trebuiască încă o coală de hârtie (către Linda) – ce vor oamenii?

JOANNA: Siguranţă.

ADAMUS: Siguranţă. Da. Nu o să mai aducem microfonul, dar vorbeşte tare şi eu o să repet, ca să audă toţi cei online, care se află şi în sală până acum, sper... Sper că v-aţi expansionat şi aţi venit cu noi în sală.

Siguranţă. Absolut. E cumva interesant, e o dinamică interesantă. Pentru orice psiholog spiritual, aproape că nu are sens. O parte din voi nu vrea să fie aici, vă plângeţi de viaţă, dar vreţi siguranţă. Vreţi să fiţi şi mai îngrădiţi decât aţi fost ieri. Siguranţă, un răspuns bun.

Bun. Ce mai vor oamenii? (câteva răspunsuri, cineva spune: “Acceptare”.) Pe rând! Nu… toată lumea mă bombardează! Acceptare.  Acceptare şi recunoaştere, da, ceea ce este interesant în sine. Cum va găsi cineva acceptarea sau recunoaşterea dacă nu se acceptă şi nu se recunoaşte pe sine? Dacă sunteţi acolo şi ascultaţi – dacă sunteţi aici şi ascultaţi –, dacă aveţi o problemă de acceptare, dacă simţiţi: “Alţii pur şi simplu nu mă acceptă, nu mă înţeleg”, e din cauză că voi nu vă acceptaţi sau nu vă înţelegeţi pe voi. am auzit pe cineva strigând: “Oh, rahat!”? (râsete)

SART: Rahat!

ADAMUS: Da. Ei vor acceptare şi recunoaştere. Se află în lupta identitară de a se accepta pe sine. Încearcă să privească tot timpul din perspectiva altora. Nu se întâmplă niciodată să privească în interior, astfel că tot caută acceptarea. “Mă acceptă părinţii? Mă acceptă colegii? Mă acceptă soţul sau soţia? Oamenii obişnuiţi, de pe stradă, mă acceptă?” Astfel că ei constant caută, caută recunoaştere sau validare. Caută recunoaşterea faptului că fac o treabă bună. Dar dacă ei nu cred că fac o treabă bună ca om, nimeni altcineva nu va crede că fac o treabă bună, vedeţi voi. Absolut, acceptare şi recunoaştere. Căutarea constantă. Ce mai caută oamenii?

SHAUMBRA 3 (o femeie): Fericire.

ADAMUS: Fericire. Mereu evaziva fericire. Ce înseamnă fericirea? Ce înseamnă fericirea?

SHAUMBRA 3: Bucurie interioară.

ADAMUS: Bucurie interioară. Crezi că majoritatea oamenilor ştiu cum să scrie „fericire interioară”?

SHAUMBRA 3: Probabil că nu.

ADAMUS: Probabil că nu. Nu.

SHAUMBRA 3: Ok, deci sub „fericire” ar trebui să scriem „materialitate”.

ADAMUS: Ar putea fi, da. Da. Ai absolută dreptate, iar eu aud asta tot timpul. Unul dintre lucrurile uluitoare în legătură cu a fi în formă non-fizică este că, dacă te acordezi, poţi de fapt să auzi rugăciuni şi sunt multe, în fiecare noapte. Multe rugăciuni se rostesc, fie că sunt pentru sfinţi, pentru dumnezei, pentru diverşi guru sau pentru necunoscut, însă sunt multe rugăciuni, iar multe din ele spun cam aşa: “Dumnezeule iubit, vreau doar să fiu fericit”, ca şi cum depinde de dumnezeu. O să vă facă dumnezeu fericiţi?

E interesant şi… oh, aş putea să fac o emisiune comică despre rugăciuni. Cred că o să şi fac… (câteva râsete) o emisiune comică legată de întrebarea: atunci când oamenii cer fericire, ce înseamnă asta în mod obişnuit? Apoi eu privesc energetic. Înseamnă că sunt supăraţi pe soţ ori soţie, pe partener, iar fericirea lor este ca soţul, soţia, partenerul să fie mai drăguţ cu ei. Nu s-au gândit niciodată că poate e nevoie ca ei să fie mai drăguţi cu ei înşişi.

Deseori fericirea este: “Aş vrea un serviciu care să îmi placă cu adevărat”, dar când îi întreb, pretinzând că sunt unul dintre arhangheli: “Ce fel de serviciu vrei? Ce serviciu te-ar face fericit?”, răspunsul e: “Ei bine, nu ştiu. Unul la care oamenii să fie amabili cu mine, la care să nu lucrez aşa de mult, unde să câştig mulţi bani. Poate că nu am deloc nevoie să muncesc. Poate că o să stau acasă”. Iar ei chiar nu înţeleg lucrul numit fericire. Înseamnă fericirea să mergi la restaurant în fiecare seară? Dar atunci te îngraşi şi nu eşti mulţumit de tine.

Toată treaba asta cu fericirea e o afirmaţie foarte neutră, o afirmaţie nedefinită. “Vreau să fiu fericit”. Cred că asta înseamnă de fapt că nu sunt fericiţi. Ceva este neîmplinit, incomplet. Ei caută ceva, dar nu au idee ce anume vor, astfel că devine un fel de joc interesant. Sper că nu sunt prea grosolan.

LINDA: Continuă.

ADAMUS: Dar încerc să fiu clar, cred. Clar, însă devine un joc interesant al fericirii care scapă, care mereu e pe undeva pe afară. Niciodată aici, mereu pe afară. “Aş fi fericit dacă aş avea copii mai inteligenţi. Aş fi fericit dacă aş fi fost mai tânăr, dacă nu aş fi avut atâtea probleme fizice, dacă nu aş fi avut părinţi răi, de la care am moştenit un aspect fizic banal”. Vedeţi, cu adevărat devine un joc. Grozav. Ce mai caută oamenii?

LINDA: Iubire!

ADAMUS: Iubire. Continuă. Ce este iubirea? Ei, ăsta e un cântec. (cântând) Ce este iubirea?

KERRI (continuă cântecul) Iubire, nu mă răni….

ADAMUS: Cum vine asta?

KERRI: Spun „iubire, nu mă răni” pentru că merg mână în mână.

ADAMUS: Da, continuă. Haide. Te poţi ridica. Vrei să fii vedetă?

KERRI: Nu!

ADAMUS: Da! Chiar vrei să fii vedetă. (râde)

KERRI: Nu.

ADAMUS: Deci ce este iubirea? E un lucru interesant. Eu spun că în general credinţa conştiinţei de masă referitoare la iubire este distorsionată, căci în general iubirea e asociată cu părinţii care v-au abuzat. Nu la toţi, dar la mulţi… cei mai mulţi… marea majoritate… extrem de marea majoritate. (râsete) Mulţi dintre voi aţi avut părinţi care au spus: “O să te pocnesc acum” ori “O să te lipsesc de ceva, dar asta pentru că te iubesc”, iar asta creează o definiţie energetică interesantă a iubirii.

Cât de mulţi dintre cei aflaţi online – nu-i întreb pe cei de aici – cât de mulţi dintre voi au divorţat? O dată? De mai mult de două ori? Oh, continuaţi. Ok. De mai mult de cinci ori?

V-aţi căsătorit din dragoste. Ei bine, de fapt nu a fost deloc aşa. Cei mai mulţi dintre voi nu v-aţi căsătorit din dragoste. Aţi mai fost împreună înainte. Era karma. Aţi mai fost împreună înainte. Aveaţi lucruri de rezolvat şi de experimentat împreună, aşa că v-aţi întors împreună. Vă întâlniţi. “Oh! Te cunosc! Trebuie să fii sufletul meu pereche!” Nu, doar aţi fost împreună înainte. Aveţi lucruri de rezolvat. Poate că le puteţi rezolva în viaţa asta.

Adevărata iubire nu va fi găsită la o altă persoană până când nu o veţi găsi la voi înşivă. Niciodată nu veţi avea un parteneriat cu altcineva până când nu veţi avea unul sănătos şi echilibrat cu voi înşivă. Apoi fiecare relaţie va fi diferită. Nu va mai fi hrănire din ceilalţi. Ei nu vor mai fi folosiţi ca să vă echilibreze partea masculină sau feminină sau oricare altă parte. Nu veţi mai alege un partener ca să completaţi ceva de la voi.

Acum aud pe cineva spunând: “Dar cum e cu iubirea pentru căţelul sau pisica mea? Cum e cu acel tip de iubire?” Vă apropiaţi, deoarece animalele de companie sunt, în esenţă, extensii ale voastre, un fel de extensii. Nu sunt voi în mod direct, pentru că atunci nu v-ar mai plăcea aşa de mult animalul, ci cumva e ca şi cum energia voastră este în acel animăluţ.

De fapt este parte a procesului de a învăţa să vă iubiţi pe voi. Dacă puteţi învăţa să vă iubiţi animalele voastre, aceste fiinţe binecuvântate, puteţi lua acum acel lucru şi să învăţaţi să vă iubiţi pe voi. Ham! Ham!! (Adamus “latră”, apoi râde; cineva spune: „Miauuuu”) Da, miau. Deci ce mai vor oamenii? Haideţi! Nu fiţi…

KERRI: Distragere.

ADAMUS: Distragere, absolut. Da. Distragere, iar apoi o primesc. Distragere. Ei nu ştiu că vor distragere. Nu realizează, dar exact asta creează. Este o cauză de bază. Este ceva energetic. Aşa vor ei.

Cum de nu au fost trecuţi şi banii pe listă? La ei se reduc multe – cu adevărat, la bani, căci banii vă aduc siguranţa. Cu bani credeţi că o să fiţi acceptaţi, că o să aveţi fericire, că toţi or să vă iubească, iar apoi o să vă distrageţi singuri cu toţi banii pe care îi aveţi.

E ceva din societăţile occidentale, da, aşa aud acum. Audienţa e foarte zgomotoasă, nu voi, ci aceia care ni se alătură. Ştiţi, vor să vorbească mai mult decât atunci când stau aici. Îi pot auzi strigând la computere: “Da! E ceva din societăţile occidentale!” Absolut, dar nu e vorba doar de dolari, pesos sau euro, ci despre abundenţă. Toţi o vor, pentru că este un joc al conştiinţei de masă. E ceva imens, intrinsec în structura conştiinţei de masă – bunuri, material, siguranţă.

Astfel că e foarte mult din asta în afară. Mare parte a căutării se leagă de asta. Toţi cei de aici, toţi cei aflaţi aici, fizic sau non-fizic, e nevoie să fiţi sinceri cu voi înşivă. Dacă v-ar fi oferită împlinirea a trei dorinţe, una dintre ele ar fi banii sau o să spuneţi “Abundenţă”, pentru că… da, cash. Cash. Cash. Nu credit, nu rate pe 20 de ani, nu loto, ci cash acum. Apoi îi spuneţi abundenţă, pentru că sună mai bine, nu-i aşa? Da. “Aleg abundenţa.” Nu. Cereţi bani. (câteva râsete)

Astfel că aceasta este o problemă. Este imensă şi nu vă simţiţi vinovaţi pentru asta. E doar energie. E doar energie. Asta e tot ce este. Este o energie la cel mai mic numitor comun. Toţi au fost de acord că o vor folosi pentru comerţ şi, credeţi asta sau nu, această planetă, nu-mi pasă ce spun politicienii, această planetă va ajunge la o monedă comună. S-ar putea să mai existe alte monede secundare, dar mai devreme, mai târziu, aşa va fi. Aşa are sens. De ce să aveţi toate diversele valute pe care trebuie să le convertiţi când călătoriţi, ceea ce este uşor de făcut în ziua de azi, dar cineva câştigă bani de pe urma conversiei? Cei care schimbă bani, ştiţi ce simţea Yeshua despre ei: le-a răsturnat mesele.

Veţi ajunge să aveţi o singură monedă, poate susţinută de sau cu variante localizate ale sale, mai devreme sau mai târziu, dar… ştiu că unii dintre voi, nu unii dintrevoi, dar unii oameni cred că e un mare complot pentru o altă ordine mondială. Am să divaghez un moment.

 

Cetăţeni ai globului

Eu am petrecut mult timp şi efort şi m-am distrat foarte bine în ultima mea viaţă, cea în care am fost contele de Saint-Germain. Am lucrat cu întreaga Europă în încercarea de a o unifica. Erau tot felul de mici regate, fiefuri şi centre de control. Nici măcar nu erau state, pur şi simplu centre de control. Practic pierdeau timpul luptând unii cu alţii. Lucrul uimitor era că într-un an două ţări se luptau între ele, iar în anul următor se aliau ca să se bată cu o altă ţară, iar asta tot continua.

Multe vieţi erau irosite. Multă energie era irosită şi, mai mult ca orice, avea de fapt implicaţii dramatice asupra conştiinţei, asupra capacităţii conştiinţei de a se extinde. Se ajungea la punctul în care eu am simţit că Europa aluneca din nou într-o eră întunecată, dar una mai întunecată decât ceea ce experimentase în Evul Mediu. Ieşea din conştiinţă, era tot mai pierdută, astfel că a existat  un efort de a uni Europa, ca scânteie de lumină pentru tot restul lumii.

Într-o anumită măsură, a funcţionat. Într-o oarecare măsură, mai sunt încă probleme, nu din cauza Europei, ci din cauza conştiinţei de masă, din cauza condiţiei umane, pentru că oamenii – eu încerc să spun asta deschis, Cauldre încearcă să o spună politic, ca să nu deranjeze pe nimeni, aşa că ne luptăm puţin – oamenii se vor lupta pentru o bucăţică de teren, pentru strămoşii lor, pentru lucruri insignifiante, în loc să-şi deschidă conştiinţa şi să privească la ei înşişi, să se vadă drept cetăţeni ai globului, drept cetăţeni universali, fiinţe umane, ceva mult mai măreţ decât casa ce le-a fost dată de la bunici, decât bucata de pământ aflată dintotdeauna în familie, decât naţionalitatea lor.

Niciunul dintre aceste lucruri nu mai face vreo diferenţă, dar împiedică literalmente conştiinţa planetei să se extindă. Realmente vă ţin pe voi pe loc, datorită acestei pânze de păianjen a conştiinţei. Toţi se luptă pentru bucăţica lor de pământ şi pentru felul în care s-au făcut mereu lucrurile. Toată lumea se luptă pentru ceva vechi şi gata de schimbare, ceva care vrea să se schimbe.

Nu sunteţi americani. Nu sunteţi – bine, da, tu eşti franţuzoaică (către Véronique) – ceilalţi nu sunteţi americani, nu sunteţi spanioli, nu sunteţi nemţi, nu sunteţi olandezi. Sunteţi cetăţeni ai globului, iar apoi vin şi francezii. (Adamus râde)

Aşa că, dragi Shaumbra, vă mulţumesc că mi-aţi permis să divaghez puţin. Oamenii se ţin de lucruri care nu-i mai servesc. De ce? Pentru că nu vor schimbare, pentru că se tem de schimbare, pentru că ei cred că dacă se întorc la ceea ce se făcea cu 50 de ani în urmă, cu 100 de ani în urmă sau acum 2.000 de ani, cumva vom reuşi să facem acelaşi lucru mai bine.

I-a absorbit atunci, cu adevărat. Energia era mai densă. Era mult mai mult control, era mult mai multă nedreptate ca oricând înainte. Era mai puţină libertate. Lucrurile era mult mai primitive. Mereu sunt uimit de cei care vor să se întoarcă la vremurile Atlantidei. Erau şi nişte lucruri plăcute la Atlantida, mâncarea era destul de bună, dar nu era chiar totul grozav. Ei nu aveau puteri magice mai mari decât aveţi voi acum. Aveau doar unele tehnologii diferite. Asta e tot.

Lemuria: interesante vremuri, dacă vă place să trăiţi în junglă, jumătate, om, jumătate animal. Însă acum este acum. asta este. Din nou am vorbit cam mult azi. Sper că nu te deranjează, scumpa mea dragă. (o sărută pe Linda)

LINDA: Totul este în regulă în întreaga creaţie.

 

Mai mult despre ce vor oamenii

ADAMUS: (râzând) Da, absolut. Ce altceva? Ce mai vor oamenii?

SHAUMBRA 4 (un bărbat): O senzaţie a scopului.

ADAMUS: Scop. Absolut, mulţumesc. Mulţumesc. Scop. De ce? De ce?

SHAUMBRA 4: Bună întrebare.

ADAMUS: Bună întrebare. Va fi relativ uşoară. De ce vor oamenii un scop?

SHAUMBRA 5 (o femeie): Le dă un sens.

ADAMUS: Le dă un sens al vieţii. Le oferă un înţeles şi, într-un fel, este o distragere. Poate fi minunat, dar poate fi şi o distragere. Unii spun: “Sunt pilot de linie”, de exemplu. “Este scopul meu”. Ori “Sunt vindecător spiritual sau învăţător” – este un scop. Pot fi bancheri sau orice ar fi – este un scop şi poate fi şi un făgaş, însă îi face să se simtă ca şi cum au ceva de făcut pe Pământ.

Cât de mulţi – nu e nevoie să ridicaţi şi mâna –, dar cât de mulţi spuneţi: “Ei bine, eu sunt părinte. Pentru asta sunt aici”. Ei bine, nu, nu cu adevărat. “Nu, aceasta e cel mai important lucru în viaţa mea – copiii mei”. Aţi vrea ca acesta să fie cel mai important lucru pentru copiii lor şi pentru copiii copiilor lor? Singurul scop este să aveţi copii şi să predaţi ştafeta mai departe? Nu există şi un scop ceva mai înalt? Copiii sunt minunaţi. Sunt un mod de a continua şi de a vă expansiona, dar nu de a vă bloca.

Aşa că oamenii se agaţă de scopuri. Se ţin de scopuri în mijlocul furtunii. Se ţin de acel scop cu preţul vieţii. Îl folosesc ca să justifice această viaţă. Apoi ajung pe partea cealaltă… am să fac o emisiune umoristică despre asta într-o bună zi: „Lucruri amuzante care se petrec atunci când oamenii trec pe partea cealaltă”. Foarte des ei spun: “Pe asta mi-am irosit eu viaţa?! Pe astaaaa?!” Deseori nici măcar nu le-a adus bucurie. Atunci realizează că au pus multă energie în ceva care nu era cu adevărat atât de important.

Ok, încă unul sau doi. Ce vor oamenii?

SHAUMBRA 6 (o femeie): Sănătate.

ADAMUS: Pardon?

SHAUMBRA 6: Sănătate.

ADAMUS: Sănătate. Sănătate. Absolut. Sănătate. Ştiţi, este interesant. Având în vedere toate dinamicile care au loc, ei vor sănătate. Desigur, vreţi cu toţii să vă simţiţi bine. Apropo, durerea, ceea ce ei cu adevărat nu vor, durerea este absolut din minte. Nu este în corp.

LINDA: Literalmente.

ADAMUS: Corpul nu ştie nimic despre durere. E doar în minte. Nu e ceva susţinut doar de Adamus, e şi demonstrat ştiinţific. Dacă l-aş călca pe David pe picior, chiar dacă el poartă bocanci de iarnă, durerea nu e în picior, este în mintea lui.

Oamenii nu vor durere. Spun că vor sănătate, dar le scapă acum. cu adevărat aşa este. Vreau să spun că oamenii par a avea tot mai multe boli, suferinţe. În parte se datorează conştiinţei de masă. Se aruncă acolo tot felul de lucruri despre cancer. Le aruncaţi acolo, tot felul de lucruri despre tot felul de boli. “Dacă respiri aerul din Cincinnati, o să faci cancer”. Asta se spune, iar oamenii preiau. Dintr-o dată aveţi mulţi oameni bolnavi.

O să aştept pentru a face o afirmaţie. Ok, pagina următoare, te rog. Asta vor oamenii, iar lista ar putea continua, dar este deja destul de consistentă. Pagina următoare. Pagina următoare.

LINDA: M-am gândit că mai vrei o pagină.

 

Ce vrea  Shaumbra?

ADAMUS: Încă o pagină. Ce vrea Shaumbra? Ahh! Ar fi trebuit să vă imaginaţi că… (cineva răspunde: “Ascensiunea”) Ascensiunea. Bine. Ascensiunea. Ce naiba e ascensiunea? Biletul de ieşire de pe planeta asta? Ce este ascensiunea?

KERRI: Ce este ascensiunea?

ADAMUS: Ce este ascensiunea? Vorbeşte spre cameră. Mii, milioane te privesc acum. Ce este ascensiunea? 

KERRI: Este… să-mi întâlnesc sufletul în viaţa asta.

ADAMUS: Îmi place! Bine.

KERRI: Să fiu cu sufletul meu.

ADAMUS: Bun, bun. Da, mulţumesc.

KERRI: Ar fi bine să se petreacă, altminteri vin peste tine! (râsete, râde şi Adamus)

LINDA: Primeşte un premiu pentru asta?

SART: Da!

LINDA: Recompensăm comportamentul urât?

ADAMUS: A fost grozav. Trebuie să fii în stare să şi râzi.

KERRI: Da!

ADAMUS: Absolut..

KERRI: Dar vorbesc serios.

ADAMUS: Serios. Ok, e bine. Ascensiunea. Shaumbra începe să înţeleagă ascensiunea, dar trebuie să vă spun că, probabil, singurul lucru negativ pe care l-aş spune despre Tobias ar fi faptul că niciodată nu a abordat ceea ce este ascensiunea. A rămas un fel de termen nebulos, dulceag, însă el a încercat…

SHAUMBRA 7 (o femeie): Nouă ne-a plăcut.

ADAMUS: V-a plăcut, da. Da, bun. Ascensiunea. Shaumbra începe să înveţe despre ascensiune.

A existat un concept vechi în care dintr-o dată începeaţi să străluciţi, vă creşteau aripi şi zburaţi de pe Pământ în tărâmurile astrale. Nu merge aşa. Toată povestea bibli-… da, scuze pentru asta, Aandrah… descrierea biblică a ascensiunii lui Yeshua  - mult supraestimată. Mult supraestimată. El şi-a luat corpul fizic cu el, pe partea cealaltă, dar nu a existat strălucirea din jur, îngerii care să cânte în cor şi toate celelalte. Sună foarte romantic, cred, dar realmente nu s-a petrecut aşa.

Shaumbra începe să înţeleagă că ascensiunea, adevărata ascensiune, înseamnă să aduceţi divinitatea voastră, sufletul vostru în această experienţă, alături de voi, fără a mai avea bariere, fără a mai avea separare. Trăirea ascensiunii. Mulţumesc. Bun, eşti acolo?

KERRI: Da!

ADAMUS: Bun.

KERRI: Cine, eu?

ADAMUS: Da. Poţi păşi pe apă?

KERRI: Nu!

ADAMUS: Da, poţi! Deschide uşa. Păşeşte pe zăpadă. Absolut. “Da, sunt iluminat”, aşa cum a spus Kuthumi. Da, sunt iluminat. 

KERRI: Ok.

ADAMUS: Absolut, eşti. Cu adevărat eşti, doar că începi acum să experimentezi.

KERRI: Da.

ADAMUS: Da, mulţumesc.

KERRI: Mulţumesc.

ADAMUS: Bun.

KERRI: Dar tot am să vin peste tine.

ADAMUS: Ascensiunea înseamnă că ai o grămadă de bani?

KERRI: Se pare că nu! (multe râsete)

ADAMUS: Ok! De ce ai ales asta? De ce ai ales asta?

KERRI: Nu. Unde este manualul? Ok. Unde îmi este manualul?

ADAMUS: Nu, nu. Tu scrii manualul. Da… Ok, e momentul pentru microfon.

LINDA: Meriţi un microfon.

ADAMUS: Da, unde… Ok, care era întrebarea ta, ca toată lumea să te audă, milioanele aflate acolo?

KERRI: Eu nu am o întrebare. Tu ai una.

ADAMUS: Da. Unde este abundenţa ta?

KERRI: Este aici. Nu este! Nu este deloc.

ADAMUS: Da, iar acum întrebi unde este manualul.

KERRI: Da, unde este manualul?

ADAMUS: Noi îl scriem. Noi îl scriem. Noi îl scriem. Îţi aminteşti ce am scris săptămâna trecută? Ceea ce am scris… acum mult timp. Noi îl scriem. Încă nu este aici. Vreau să spun că încă nu este aici în formă fizică, aşa că încă mai scriem la el.

Ce e cu treaba asta cu abundenţa? Abundenţa şi ascensiunea – pot supravieţui împreună?

KERRI: Nu ştiu. De fapt şi eu mă întreb asta.

ADAMUS: Da. Da. Ai avut abundenţă?

KERRI: Am avut o mare abundenţă, apoi am spus: ‘ce naiba? Unde s-a dus?’

ADAMUS: Nu contează unde s-a dus.

KERRI: Pur şi simplu a dispărut sau am cheltuit-o eu.

ADAMUS: Contează că ai avut-o de la început.

KERRI: Da.

ADAMUS: Absolut. Cum ai manifestat-o la început?

KERRI: Nu m-am gândit prea mult la ea, ca să fiu sinceră.

ADAMUS: Ah! Ah! Şi cum a ajuns la tine? A fost norocul?

KERRI: Nu, eu am creat-o.

ADAMUS: Cum ai creat-o?

KERRI: Ei bine, prima dată au murit unii şi a fost uşor. (râsete) La a doua tranşă…

ADAMUS: Da, da. Uşor, dar adevărat!

KERRI: Apoi am devenit mai înţeleaptă. Nu m-am mai supărat aşa tare. A doua oară când am creat-o, pur şi simplu a venit în calea mea. Am avut o… am creat ceva.

ADAMUS: Ok. Ceea ce ai făcut a fost ca un anume grad de abundenţă să vină în calea ta. Nu contează dacă cineva a murit, dacă ai găsit-o pe stradă, dacă ai câştigat-o la cazinou, tu ţi-ai oferit deschiderea către abundenţă. Mai departe, unul din cele mai importante lucruri şi te rog să mă auzi – investeşte în tine.  

KERRI: Da, aşa am făcut.

ADAMUS: Acum nu faci asta. Ai blocat… energia ta este blocată în multe lucruri diverse. Cine e pe ultimul loc?

KERRI: Eu.

ADAMUS: Mulţumesc. Da, dar nu este o judecată, este o observaţie. E valabilă pentru mulţi dintre voi, care vă simţiţi atât de vinovaţi când faceţi ceva pentru voi. Înainte, când aveai câte ceva de investit, ai investit în tine, în viitorul tău, în probabilităţile şi potenţialele tale, iar acestea au înflorit.

KERRI: Corect.

ADAMUS: Acum, când a părut că se duce sau că dispare uşor din realitate?

KERRI: Am făcut un copil şi apoi a intervenit mintea mea, care mi-a vorbit despre ce trebuie şi care este lucrul corect de făcut.  

ADAMUS: Şi ţi-ai pus energia în multe alte locuri, dar…

KERRI: Da.

ADAMUS: … asta e ilogic, pentru nu crezi că acel copil al tău, căruia i-ai dat atât de mult, nu crezi că şi el vrea ca tu să fii în abundenţă, pentru că atunci poate nici el nu va fi obligat să lucreze atât de mult şi, poate, atunci când mori, o să-i laşi şi lui nişte lucruri, aşa cum au făcut şi cu tine alţii?

KERRI: Da, da. Vorbeşte mult despre asta, de fapt.

ADAMUS: Aşa e?

KERRI: da, aşa face.

ADAMUS: Da.

KERRI: El nu înţelege problema lipsei abundenţei cu care ne confruntăm noi.

ADAMUS: Ah. Vorbeşti cu el, primeşti răspunsuri de la el?

KERRI: Doar mă întreabă de ce nu putem să avem imediat tot ce dorim.

ADAMUS: Absolut. Ideea este că dacă ai făcut asta o dată sau de două ori, o poţi face din nou.

KERRI: Ştii, fac asta, îmi spun că ar trebui să fie uşor. Am avut un cec mare în mână – Tehnologia Standard –, aşa că mă pot întoarce la acea simţire.

ADAMUS: Da.

KERRI: Dar îmi scapă. Observ că pot crea frica. Pot merge foarte uşor în frică, dar când e vorba de a mă întoarce la simţirea abundenţei, ei… Cam aşa.

ADAMUS: Da, da.

KERRI: Mă împiedic singură.

ADAMUS: Ceva te opreşte, te blochează. Din nou, întoarce-te la simţire. Dacă ai făcut asta o dată, o poţi face din nou. Dacă ai făcut asta fără să te gândeşti, aşa cum ai spus tu singură, o poţi face din nou fără să te gândeşti.  

KERRI: Ok.

ADAMUS: Bun, respiră adânc cu asta. De fapt, amuzant este… o să râdem cu toţii de asta într-o zi… o să fii într-o mare abundenţă, o abundenţă nebună. Ştiu asta. O să-ţi spun mai târziu de ce.

KERRI: Ok.

ADAMUS: Dar ştiu asta. Întrebarea este: o vrei acum sau vrei să mai aştepţi puţin?

KERRI: (tare) O vreau acum!

ADAMUS: Ei bine, ce o să faci cu atâţia bani?

KERRI: Ce?!

ADAMUS: Ce o să faci cu… (râde)

KERRI: Asta nu e o problemă! Sunt femeie, ştiu să cheltuiesc. (râsete) Nu e vorba despre ce o să fac cu ei.

ADAMUS: Ce o să faci cu atâţia bani?

KERRI: Ce o să fac cu toţi banii?

ADAMUS: Deja ţi-am dat răspunsul.

KERRI: Ce?

ADAMUS: Deja ţi-am dat răspunsul. O să investeşti în…

KERRI: În mine, da!!!

ADAMUS: Mulţumesc! Mulţumesc! (câteva aplauze şi aprobări din audienţă)

KERRI: o să investesc în mine.

ADAMUS: Oh! Ah! Bun. Ok. Ce mai vrea Shaumbra? Hai să scriem „abundenţă”. Abundenţă.  

GAIL: Somn.

ADAMUS: Somn.

GAIL: Somn odihnitor.

ADAMUS: De ce? De ce? De ce?

GAIL: Vreau să spun că ar fi plăcut să mă pot trezi simţindu-mă mai puţin obosită decât atunci când merg seara la culcare. Uneori încerc să dorm şi, şti… este aşa de ani de ani de zile.

ADAMUS: Da, şi foarte mulţi…

GAIL: Mă întorc de pe o parte pe alta.

ADAMUS: Mulţi alţii dau acum din cap.

GAIL: Da, aş vrea să pot să…

ADAMUS: Şi spun “Da, da”. Care e problema cu somnul?

GAIL: Ei bine, se presupune că ar trebui să fim în stare să fim în fizic, alături de divinitatea noastră, dorind să experimenteze totul, iar noi umblăm de colo-colo ca într-o comă indusă de lipsa de somn, chinuindu-ne să transmutăm energiile vechi în cele noi. Ştii, e un fel de…

ADAMUS: Parte din asta e cu adevărat un lucru bun.

GAIL: E o porcărie. Chiar sunt sătulă să nu pot să dorm şi eu, naibii.

ADAMUS: Parte din asta e un lucru cu adevărat bun, pentru că atunci când sunteţi cu adevărat obosiţi, apărările voastre, barierele coboară şi puteţi afla mai multe. Parte din asta este din proiectare – nu a mea, ci a voastră, a tuturor Shaumbra. Voi recurgeţi la lipsirea de somn ca să fiţi ceva mai deschişi către concepte mai înalte. Mintea crede că are nevoie de somn. Corpul tău nu are nevoie de prea mult. Spiritul nu are nevoie de prea mult.

GAIL: Spune asta corpului meu.

ADAMUS: Tocmai am făcut-o. (Adamus râde) Corpul tău nu are nevoie de prea mult! (râde şi ea) Ok, iată… o să dezvălui un mic secret. Avem în derulare lucrul numit Keahak. E un grup grozav, suntem în a opta lună de Keahak. Nu am vorbit prea mult despre el, dar se petrec multe. În serile de miercuri avem o adunare în vis pentru Keahak. În fiecare seară de miercuri ne adunăm cu toţii şi, în cea mai mare parte, ei cred că avem o sesiune secretă în altă dimensiune, în alt univers. Nu e aşa, de obicei. Oh, vorbim puţin, îi lăsăm puţin să doarmă, aşa că se aleg cu o oră de somn adevărat. Somn adevărat. Îi adormim. Pur şi simplu dorm în Casa Keahak.

GAIL: Cel mai bun somn l-am avut în acest scaun.

ADAMUS: Absolut. Da. Absolut. Da, da.

GAIL: Da, este uimitor. Da, i-am spus ei: “Te rog să nu mă laşi să dorm pe scaun, cu saliva curgându-mi din gură, cu capul căzut.”

ADAMUS: Oh, este OK. Nu ne deranjează. Nu o să punem camerele pe tine şi nu o să-ţi turnăm apă în cap.

GAIL: Oh, ba da, te ştiu.

ADAMUS: Da… Somnul. Somnul este o problemă. E un motiv pentru schimbările somnului. Nu o să intru în detalii acum, dar vom discuta mai târziu. Cum stăm? Oh, timpul se duce, dar avem destul timp.

Bun. Un răspuns bun. Veţi vedea, sperăm că în scurt timp, că nu aveţi nevoie de opt ore de somn. Acesta e un strat al conştiinţei de masă. Aveţi nevoie de vreo două ore de somn profund, neîntrerupt, non-mental.

Problema este că mare parte din somnul vostru de acum este foarte mintal, foarte, foarte mental. Vă treziţi epuizaţi. Încercaţi să pricepeţi lucruri în alte tărâmuri. Parte a problemei este că şi dacă aţi rezolva asta, aţi avea dificultăţi în a aduce acea înţelepciune aici.

Aşa că e vorba despre a încerca să înţelegeţi aici, în loc de a încerca să pricepeţi acolo. Folosiţi timpul nopţii  pentru a dormi cu adevărat sau pentru aventuri noi, în loc de a trebui să rezolvaţi toate detaliile mentale. Da.

SHAUMBRA 8 (o femeie): Ce înseamnă dacă dormi foarte bine? Eu dorm bine…

ADAMUS: E excelent. Excelent. (râsete) Ai…

SHAUMBRA 8: E o problemă?

ADAMUS: Înseamnă că oamenii din spate or să arunce cu tot felul de lucruri în tine. (râsete) Înseamnă că ai învăţat să echilibrezi acea parte din tine. În această realitate umană, ai nevoie de somn, dar, din nou, e vorba de calitate, nu de cantitate. Dacă  poţi, permite să intri în starea de somn, nu în cea în care ai multe vise.

SHAUMBRA 8: Nu am.

ADAMUS: Nu e nimic greşit în vise. Ideea este că în oricare moment, chiar şi acum, aveţi zeci de vise de care nici nu sunteţi conştienţi. Atunci când mergeţi să dormiţi, deseori intraţi într-o stare profundă de vis. E diferită de starea de somn. Aţi mai putea visa câte ceva, dar concentrarea este pe somn – regenerare fizică, linişte mentală pentru scurt timp.

 

Un spaţiu sigur

Imaginaţi-vă… Iată ce puteţi face. Voi nu aveţi cu adevărat multe spaţii sigure în viaţa voastră, ştiţi. Maşina, poate, dar aţi putea fi loviţi de o altă maşină. Cei mai mulţi dintre voi nu aveţi spaţii sigure nicăieri, aşa că nu realizaţi nicăieri adevărata odihnă şi regenerare, pentru că oriunde vă duceţi vă pornesc sirenele de alarmă. Chiar dacă mergeţi în alte tărâmuri, uneori e şi mai nesigur decât aici. Nu v-aţi creat casa voastră, o casă angelică liniştită.

Tobias a vorbit despre căsuţa lui. Frumoasă. El a făcut o treabă extraordinară când şi-a imaginat-o şi a fost flexibilă. Era ca o casă de ţară în lumina unei seri de vară târzie. Era frumoasă, era spaţiul lui sigur. Acolo mergea el şi a creat astfel încât numai el să meargă acolo, nimeni altcineva nu se putea amesteca. Nu a făcut asta de frică, ci pentru că a spus: „Acesta este spaţiul meu”, astfel că a creat o dimensiune numită „Casa lui Tobias”. Acolo mergea el casă se relaxeze, să se regenereze, să-şi imagineze lucruri.  

Am sugerat unul dintre grupurile cu care vorbeam să creeze un site, să creeze fiecare propriul site. Sunt uşor de făcut în ziua de azi. Nu spuneţi nimănui despre el. Este locul în care să mergeţi. Ştiţi să folosiţi computerul, mergeţi acolo. Vreau să spun că unii dintre voi ar putea crede că sună prostesc, dar daţi un click, mergeţi acolo şi pur şi simplu staţi. Puneţi nişte poze frumoase, acă vreţi. Scrieţi mici mesaje pentru voi. Spuneţi-vă cât de mult vă iubiţi pe voi. Acesta este spaţiul vostru sigur. Sau doar imaginaţi-l. Imaginaţi-vă un loc totul şi cu totul sigur. Oamenii nu au spaţii sigure. De asta prima problemă pe pagina cealaltă a fost siguranţa, securitatea.

Este dificil să vă regeneraţi corpul. Aveţi un spaţiu sigur în care să mergeţi noaptea. Puteţi dormi cu adevărat, nu doar să visaţi, ci să dormiţi. Atunci faceţi asta. Creaţi un spaţiu sigur.

GAIL: Partea interesantă, şi ştiu că nu sunt singură, e că noi am ales să venim aici doar pentru experiență.

ADAMUS: Da.

GAIL: Şi cei mai mulţi dintre noi, sunt sigură că, la acest moment, după ce s-au născut la timpul lor, după ce şi-au tăiat calea prin junglă pentru a permite mişcarea conştiinţei, s-au bucurat, la bine şi la rău, în bogăţie sau în sărăcie, de o experienţă extrem de bogată.

ADAMUS: Da. E cineva căruia îi lipseşte experienţa? Mai vreţi nişte experienţă?

GAIL: Sunt epuizată de atâta experienţă!

ADAMUS: Da. Ţi-ai primit partea. Ai primit mai mult decât ai plătit.

GAIL: Da, deşi înţeleg că eu am creat totul. Eu am ales. Nu sunt victimă, ok. În acelaşi timp, noi am ajuns să experimentăm, ca parte a experienţei, să trecem prin atât de multe din cele pe care le considerăm – pentru că e doar o percepţie a minţii noastre – experienţe traumatice ca să ajungem la acest punct. Acum, când aproape că am trecut de toate acestea – fiindcă eu aşa simt pentru mine, cu siguranţă – e ca şi cum… Deşi acum am un spaţiu sigur, unul complet sigur, e  ca şi cum o parte a minţii mele aşteaptă să se întâmple ceva din nou.

ADAMUS: Absolut. Câţi alţii mai simt aşa, că o să se întâmple ceva, că va fi ceva? (câteva persoane ridică mâna)

GAIL: Da, ca şi cum o să...

ADAMUS: Buum! Explozie.

GAIL: Când o să se prăbuşească iarăşi, ca să mă pot târî de sub ruine ca să dovedesc că pot?

ADAMUS: Poate că nu se referă la viaţa ta, dar voi deschideţi ziarele, vă uitaţi la ştiri aşteptând încă un 11 septembrie. Asta este adânc plantată în conştiinţă.

GAIL: Nu mă mai uit la televizor şi nici la ştiri de ani de zile, deci…

ADAMUS: Bun.

GAIL: Da. Mi le creez pe ale mele, nu am nevoie de nimic din afară!

ADAMUS: Ridici un subiect important despre experienţă. Aţi avut-o cu toţii. Ştiţi cum este experienţa. Aţi putea preda despre experienţă. Nu cumva sunteţi acum în etapa în care vă gestionaţi experienţa?

GAIL: Da.

ADAMUS: Voi vă gestionaţi experienţele aşa cum vreţi. Nu le controlaţi, ci le alegeţi, fără ca ele să pară că vin prin noroc, prin destin sau de la un dumnezeu necunoscut, ci prin propria voastră alegere, prin propria voastră mână. Nu ar fi grozav, Timothy, dacă mâine ai putea experimenta ceea ce ai vrea să experimentezi?

TIMOTHY: Absolut, câtă vreme tu alegi.

ADAMUS: Da. Da. Foarte des pur şi simplu intraţi în experienţă şi cumva vă resemnaţi când vă treziţi dimineaţa, când ieşiţi pe uşă. “Oh, va fi o experienţă, nu ştiu ce. Mi se spune că eu o creez, dar al naibii să fiu dacă ştiu cum, însă o să am o experienţă”.

Nu ar fi incredibil? Poate că asta ar fi o altă emisiune, o altă carte – Managementul experienţei. Experienţa prin alegere. Experienţa de dragul experienţei. Da, da, bun.

Mai mult despre ce vrea Shaumbra

Încă vreo două lucruri. Trebuie să ajung la ce vreau eu să spun. Da?

DALE: Urma să spun „iubirea de sine”:

ADAMUS: Iubirea de sine.

DALE: Pentru că toate cele despre care am vorbit până acum, ştii, neliniştea, aşteptarea ca ceva să se întâmple şi toate celelalte vin de obicei din cauză că noi reacţionăm la ceea ce gândesc alţi oameni…

ADAMUS: Absolut.

DALE: …şi pentru că noi ne supunem lor. Aşa că pentru mine personal, eu încerc să înţeleg iubirea de sine şi să o îmbrăţişez cu adevărat, căci cred că toate celelalte dispar dacă pot ajunge cu adevărat la asta.

ADAMUS: Da. Foarte bine spus, foarte clar. Mulţumesc. S-a spus foarte simplu. Absolut. Iubirea de sine. Da, azi ai o misiune dublă: (către Linda) microfonul, scrisul pe tablă.

LINDA: Oh, ce distractiv!

ADAMUS: Iubirea de sine. Ne vom opri aici puţin. Am putea spune că despre asta este vorba şi că... aţi păstrat această parte a experienţei pe această planetă, pentru voi şi pentru sufletul vostru, pentru sfârşit. Le faceţi pe toate celelalte şi apoi, apropo, învăţaţi să vă iubiţi pe voi.

Mulţi oameni orientaţi către metafizică vor fugi la acest punct, la punctul iubirii de sine. Ar prefera să facă orice altceva. Ar cânta lângă cristale, ar sta în saune supraîncălzite, orice ar fi, ar sta la picioarele unor guru, orice în afară de iubirea de sine. De ce este asta? Nu-i aşa că...

Doar respiraţi adânc. Imaginaţi-vă că sunteţi îngeri, că sunteţi acum fiinţă angelică. Are sens când îi auziţi pe oameni sau când îi vedeţi reacţionând, fugind în altă parte când se spune: „E timpul să te iubeşti pe tine?”

DALE: Le place prea mult jocul.

ADAMUS: Adoră jocul! Absolut. Iubesc jocul distragerii, dar iubirea de sine înseamnă cu adevărat să eliberaţi multe lucruri vechi. Cu adevărat înseamnă să vă îmbrăţişaţi pe voi, cum spuneţi voi, să învăţaţi să vă acceptaţi pe voi. Iubirea de sine. Ce altceva, ce altceva mai este tot atât de dificil?

JOANNE: Am fost învăţaţi să nu ne iubim pe noi.

ADAMUS: Mulţumesc.

JOANNE: Despre asta a fost vorba.

ADAMUS: Să nu vă iubiţi pe voi. De unde a venit asta?

JOANNE: De la religie.

ADAMUS: De la religie şi de la oricine a vrut control.

JOANNE: Absolut.

ADAMUS: De la oricine a vrut să controleze. “Fă mai întâi pentru alţii. Nu fi egoist”. Ştiţi, “iubeşte-i pe alţii, niciodată pe tine”. Există vreun curs predat la şcoală, la o şcoală obişnuită, despre iubirea de sine? (audienţa: “Nu”) Nu din ce cauză? Ar apărea un grup şi ar spune că este o perversiune, că e murdar şi împotriva Bibliei. Mai mult decât orice, vor spune că dumnezeu o se înfurie foarte tare.

JOANNE: Este egoist.

ADAMUS: Este egoist, este diavolul, pentru că numai diavolul ar spune să vă iubiţi pe voi. Acum, oamenii chiar cred asta şi chiar o acceptă, dar imaginaţi-vă… imaginaţi-vă o şcoală în Noua Energie, ceea ce mi-ar plăcea să văd, iar când copiii ar începe să meargă acolo primul curs ar fi despre iubirea de sine.

Atunci când vă iubiţi pe voi, automat veţi avea compasiune pentru alţii. Iubirea de sine este dificilă pentru că există o acumulare de karmă – dacă aţi fost pe această planetă mult timp, e o mare acumulare de karmă, am mai vorbit despre asta înainte – încât este dificil ca doar să vă opriţi şi să spuneţi: “Gata”. Ajunge. Este dificil şi pentru voi, dragi prieteni, să spuneţi: “Nu sunt gândul care a trecut prin mintea mea. Nu sunt ceea ce s-a petrecut ieri.”

Poate că puteţi spune: “Ok, eu nu sunt ceea ce s-a petrecut acum 50 de ani”, dar spuneţi: “Nu pot să fiu iresponsabil şi să spun că nu am fost eu.” Ba da, puteţi. Este un punct definitoriu. Este unul din cele mai mari puncte de separare atunci când spuneţi: “Gata. Nu mai sunt pe calea karmei.” Da?

GAIL: Cred că avem o mare frică de completare, de desăvârşire, pentru că dacă învăţăm să ne iubim pe noi, iar asta ne duce la completarea finală, ei bine, ce mai este acolo?

ADAMUS: Ce mai este acolo?

GAIL: Am învăţat să mă iubesc pe mine. Sunt completă. Nu mai am nevoie să...

ADAMUS: O să fie plictisitor, nu?

GAIL: Da!

ADAMUS: Da.

GAIL: Exact. Cu toată minunata dramă, cu minunata traumă pe care noi am creat-o prin toată această experienţă, e ca şi cum ne-am hrănit din ea şi ajungem la punctul iubirii de sine. E ca şi cum ne spunem: „Nu mai am nevoie să fiu”. Aproape că înseamnă punctul de anihilare.

ADAMUS: Absolut.

GAIL: Da.

ADAMUS: De fapt există frica despre care am vorbit în unele workshopuri, aceea că… am pus întrebarea: “De ce nu trece Shaumbra pragul ascensiunii? De ce?” Motivele sunt multe. Am putea umple 20 de table cu motive, însă există întrebarea: “O să fiu anihilat? Este finalul? Ce o să se întâmple cu prietenii mei, cu relaţiile mele? Ce o să fac toată ziua? Acum am un scop, caut ceva. Caut să fiu o fiinţă iluminată. Atunci ce o să fac? Or să mă mai lase să vin la întâlnirea lunară a Cercului Crimson sau o să fiu obligat să mă uit doar prin internet?” (câteva râsete)

Aşadar aceasta există. Absolut. Încă vreo câţiva, ca să pot ajunge la concluzia mea, lucrul pe care îl aşteaptă toţi. Ştiţi, jumătate din cei care ascultă online au adormit. I-am mai adormit şi înainte. Atâta discuţie despre somn... Nu, sunt… şşşşşt (şopteşte), linişte, ei dorm. E bine, e bine. Ok.

SHAUMBRA 3: Cred că imediat după iubirea de sine ar fi serviciul.

ADAMUS: Serviciul?

SHAUMBRA 3: Serviciul pentru Gaia, serviciul pentru omenire, serviciul pentru Tot Ceea Ce Este.

ADAMUS: Cât de sincer vrei să fiu în legătură cu asta?

SHAUMBRA 3: Total.

ADAMUS: Total. Rahat! (râsete)

SHAUMBRA 3: Explică.

ADAMUS: Într-o anumită măsură. Motivul pentru care spun asta... Ceea ce se va petrece dacă punem serviciul ca număr doi pe listă, după iubirea de sine este că se va face o rocadă şi brusc e vorba de serviciu şi nu despre iubirea de sine. „Dacă o să fac suficient serviciu, poate alţii mă vor iubi şi poate că o să învăţ şi eu să mă iubesc pe mine”.

SHAUMBRA 3: Dar am vorbit deja despre iubirea de sine, am scris-o, nu-i aşa?

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 3: Ok. De ce nu ar urma imediat serviciul pentru ansamblu?

ADAMUS: Chiar îţi pasă de ansamblu?

SHAUMBRA 3: Da!

ADAMUS: De ce?

SHAUMBRA 3: Iubesc planeta.

ADAMUS: Adevărat.

SHAUMBRA 3: Aş vrea să o văd ...

ADAMUS: Da. Tu ai investit mult în planetă. Absolut, Gaia pleacă, totuşi.

SHAUMBRA 3: Omenirea... adică… vreau să spun...

ADAMUS: Omenirea – ce nebunie. Ce nebunie.

SHAUMBRA 3: Ok, deci spui că nu există serviciu? Că…

ADAMUS: Nu, eu sunt în serviciu.

SHAUMBRA 3: Ok. Atunci explică.

ADAMUS: Mulţumesc. Aşteptam ca tu să spui asta. Acesta e punctul în care... apropo, ador faptul că ai pus întrebarea asta, pentru că aici mulţi oameni devin furioşi pe mine şi părăsesc Cercul Crimson. Dau vina pe Cauldre şi pe Linda, scuze, dar aici ei se supără, pentru că sunt aşa de blocaţi în acel lucru vechi. Este unul din acele cuie bine bătute şi bine acoperite, unul din cuiele conştiinţei de masă şi un rahat absolut. Rahat absolut.

Planeta este în regulă! De ce credeţi că îmi închei uluitoarele dialoguri cu „Totul este în regulă în întreaga creaţie?” Înseamnă că nu aveţi nimic de făcut. Toată lumea este pe calea sa. Mai devreme sau mai târziu, cu toţii or să ascensioneze. Nu datorită vouă, nu datorită mie, ci datorită lor. Mai devreme sau mai târziu, omenirea va spune: “Ei, hai să mergem pe o altă cale”. Nu depinde de voi, nu depinde mine să facem asta. Depinde de mine, pentru că aşa am învăţat de mult timp de la Aandrah, să am compasiune.

SHAUMBRA 3: Ok, deci... sunt alături de tine cu asta.

ADAMUS: Bun. Nu eşti obligată.

SHAUMBRA 3: Atunci maeştrii ascensionaţi, oricine ar fi ei, au venit aici nu pentru serviciu, ci pentru compasiune. Punct, sfârşitul propoziţiei.

ADAMUS: Nu, ei vin aici pentru ei înşişi. Nici măcar pentru compasiune. Ei vin pentru un singur lucru – suveranitatea lor, iar la asta se referă experienţa Pământului. Mai devreme sau mai târziu, fiecare îşi găseşte calea sa, inclusiv balenele, delfinii, bondarii, toate celelalte. Totul se rezolvă. Deja s-a rezolvat.

Motivul pentru care spun asta e că tu – tu şi sufletul tău, eu vă văd acum împreună, fără separare – acum mult timp ai ales ascensiunea, realizarea de sine, cunoaşterea de sine ca dumnezeu de asemenea, nu dependent de altcineva, nu dependent de tine (arată spre altcineva), ştiind că şi tu eşti dumnezeu. Poţi fi maestru. Nu e obligatoriu să fii. Nu contează. Compasiunea este acceptarea că ea experimentează absolut aşa cum vrea ea. De fapt aţi ascensionat amândouă. Deja aţi ascensionat. Nu există timp şi spaţiu.

SHAUMBRA 3: Da.

ADAMUS: Aşa că deja ai ascensionat. Acum, sufletul spune: “Da, bine, grozav, dar cum am ajuns acolo? Ce înţelepciune am acumulat prin experienţele mele de a ajunge la ascensiune?” Ceea ce aveţi acum este un fel de ascensiune incompletă. Vreau să spun este completă, dar experienţa a cum aţi ajuns acolo depinde cu totul de voi. Depinde absolut de voi cum vreţi să ajungeţi acolo. Vreţi să o faceţi în genunchi sau vreţi să aveţi un zâmbet mare, fericit, bogat, pe faţă? Nu contează. Nu contează.

Sufletului nu-i pasă, de fapt. Sufletului vostru nu-i pasă cu adevărat. Puteţi arde în iad, iar sufletului să nu-i pese, pentru că este o iluzie. Este un mod în care aţi putea vrea să experimentaţi ascensiunea – să mergeţi în adâncurile iadului, dacă alegeţi să credeţi în asta. Puteţi face acest lucru cântând cântece de leagăn, dansând pe tot felul de floricele, cântând alături de căprioare. Nu contează. Este doar o experienţă. Sau le puteţi face pe ambele. Puteţi spune: “O să încerc asta; o să o încerc şi pe cealaltă. O să merg pe calea dificilă, o să merg pe calea uşoară.”

Astfel că eu sunt aici în serviciu ca maestru. Spun că numai maestrul poate fi în serviciu. Oricine altcineva este doar un servitor. Ei stau în genunchi, ascultând pe altcineva. Un maestru, odată ce a avut realizarea “Eu Sunt Cel Ce Sunt, nimic altceva nu contează”, poate fi în serviciu doar pentru amuzament. Asta e tot. Asta e tot.

Îmi place să fiu în serviciu, dar nu sunt obligat. Chiar nu contează dacă voi alegeţi să staţi aici şi să mă ascultaţi sau nu. Cu adevărat nu contează. Audienţa ar putea fi formată dintr-o singură persoană – n-ar fi amuzant? –pentru că eu nu investesc în rezultat.

Fac asta pur şi simplu pentru că este plăcut. Este amuzant, cu adevărat. Vreau să spun că râd foarte mult când nu stau în faţa voastră. (câteva râsete) Mă distrez bine, dar pentru că am şi călătorit împreună mult timp, iar cumva vă plac pe toţi... şi pe voi toţi (vorbeşte spre cameră). De fapt o să merg până la a spune, câtă vreme Linda nu va folosi asta împotriva mea mai târziu, că de fapt vă iubesc pe fiecare dintre voi.

Este ziua de Valentin, trebuie să spun asta. (Adamus râde)

LINDA: S-a înregistrat.

ADAMUS: Da, de fapt vă iubesc, dar iubirea este compasionată. E de la inimă la inimă, de la suflet la suflet. Nu este părere de rău. Nu mă simt prost pentru voi. Este distractiv, este distractiv pentru că ştiu că veţi reuşi, aşa că este foarte distractiv. 

Avem un acord de acum foarte mult timp – un acord pe care nu suntem obligaţi să-l onorăm, dar pe care ne place să-l onorăm –, acela că ne vom învăţa unii pe alţii. Voi m-aţi învăţat pe mine în trecut. Cu adevărat aşa a fost, iar eu cel puţin încerc să vă ajut să deschideţi ochii acum. Marele lucru este să deschideţi ochii.

Uneori Linda spune că sunt prea provocator. Uneori sunt enervant. Uneori spun lucruri şocante doar ca să vă deschid ochii. Spun participanţilor la workshopuri: “Sper să plecaţi de aici furioşi pe mine”, pentru că asta înseamnă că sunteţi furioşi pe voi, nu mai sunteţi mulţumiţi de situaţia existentă. Cineva v-a spus ceva... eu doar reflect ceea ce este deja acolo ca să vă scutur puţin, ca să vă fac să...

Am putea să ne întâlnim în fiecare lună şi să facem meditaţii foarte calme, foarte frumoase, am putea vorbi despre îngeri care vă plutesc în jur, dar voi vreţi mai mult decât atât. Aţi fost acolo, aţi făcut asta. aţi absolvit acel pas. Acum suntem aici ca să deschidem ochii şi ca să vă facem să realizaţi cine sunteţi cu adevărat.

Aşa că serviciul este amuzant, dar nu ca să salvaţi planeta. Planeta va fi foarte bine. Gaia pleacă oricum. Nu ca să salvaţi balenele şi delfinii. Ştiţi, există specii care vor să plece acum. Au fost în serviciu de mult timp. Vor să se întoarcă în oceanele celeste. Oceanele de aici sunt cam poluate.

Există susţinători ai energiei, triburi indigene pe această planetă care sunt pregătite, sunt pregătite şi foarte obosite. Au susţinut energia. Abia aşteptau ca voi să veniţi ca să mişcaţi energia şi să fiţi energia. Ele fac asta de secole. Dumnezeule, multe sunt aici din vremea Atlantidei, cântând, făcând chestia aia cu fumul inhalat – mi-a plăcut filmuleţul de azi –, susţinând energia, aşteptând. Au fost foarte fericite că aţi venit.

Putem pune serviciul aici, dar ai grijă cu el. Te poate distrage. Serveşte-te pe tine mai întâi, apoi spune-mi mie despre serviciu. Ok, mulţumesc. Mulţumesc că mi-ai permis să fiu direct. Mulţumesc. (câteva aplauze) Un premiu Adamus pentru tine, draga mea, mai preţios ca aurul. Aşa este! (râde)

LINDA: Eşti legendar.

ADAMUS: Acum se face puţin târziu, Cauldre mă avertizează că nu mai avem prea mult timp, aşa că să trecem la subiect. Am putea continua lista la nesfârşit. Alte lucruri pe care le vrea Shaumbra…

KERRI: Sex.

ADAMUS: Ai putea să te ridici, te rog? Ea vrea sex. Camerele, toate camerele la ea, iar acum la Joe. (multe râsete; Joe, partenerul lui Kerri, strigă: “Mincinoaso!”; Kerri protestează)

Oh, vorbeai pentru Shaumbra! Pentru Shaumbra, nu pentru tine. Ok. Ei, sex. Da. Sex. Asta ridică un subiect foarte bun.

KERRI: Vorbeşti mult despre asta, am observat.

ADAMUS: E un punct foarte bun. Sex. Acum, o provocare pentru Shaumbra.

SART: Rahat.

ADAMUS: Oh, rahat! (râsete) Acum ai fost anunţat. Înveţi să faci asta la momentul potrivit.

O provocare pentru Shaumbra. Tobias a făcut acea şcoală minunată, Şcoala Energiilor Sexuale, în care vorbeşte despre iubirea de sine, despre a vă iubi pe voi înşivă. Vă puteţi atinge pe voi? Vă puteţi oferi singuri plăcere? Unii o numesc masturbare – hm, ciudat cuvânt – dar e vorba despre a vă iubi pe voi, de a vă aduce orgasmul suprem, care include corpul vostru fizic, mintea şi spiritul. Cam acesta e secretul aducerii spiritului vostru aici. Nu sex cu altcineva, ci cu voi înşivă.

Dar… (şopteşte) vedeţi ce tăcere s-a lăsat? “Hai să nu vorbim despre asta” sau, unii dintre voi, “Hai să vorbim mai mult despre asta!” (câteva râsete) E cumva un echilibru ciudat, ce merge înainte şi înapoi: “Aş vrea să spună mai multe”. “Dumnezeule, nu suport. Mă bucur că azi mă uit prin internet. De ce să mă fi dus până acolo, ca să aud discuţii despre masturbare”?

Iubirea cu voi înşivă, bucuria de a vă atinge corpul, să vă bucuraţi chiar de mintea voastră, de gândurile voastre, să vă cufundaţi în gândurile voastre – ah, asta va face ca divinitatea voastră să vină aici. O masă bună, un pahar de vin bun şi adunări ca aceasta. Asta va invita divinitatea voastră aici.

Tubul

Am mai putea pune câteva lucruri pe listă. Le lăsăm pentru altă dată. Am vrut să trecem la tub, la ambalajul de cadou. Am început luna trecută, iar tema principală este...

Oh, hai să mai fie un toast. Oh, v-aţi băut paharele. Aha! Aha. Un toast pentru viaţă. Pentru viaţă – mirosiţi viaţa, o înghiţitură mică… Ah!

Am vorbit luna trecută despre tub. Draga de Linda a adus un sul de hârtie de împachetat, pentru că este un mare simbol- sunteţi în tub, trăiţi într-un tub. Tubul este foarte liniar. Aşa cum am spus luna trecută, trăiţi în acest tub şi ce vedeţi? Un carton urât, maro-cenuşiu, ponosit, nu prea inspirat. Acest tub reprezintă calea, aşa cum o vedeţi aici, calea vieţii voastre, o cale a karmei, a strămoşilor voştri. Calea conştiinţei de masă vă trimite de-a lungul tubului. (râsete) Literalmente vă trimite de-a lungul tubului. 

Oamenii cred că vor să iasă din tub, dar când li se oferă oportunitatea, nu o vor. De fapt vor doar un tub mai mare, vor să ştie ce îi aşteaptă înainte, pe tub, ceea ce este un fel de prostie. Predicţiile şi profeţiile – foarte, foarte prosteşti. O să explic într-un moment.

Ei trec prin viaţa în tub, apoi mor şi cumva nu ies niciodată din tub, cu adevărat, cu toate scopurile lor, după care se reîncarnează şi continuă să călătorească prin tub şi vă puteţi imagina tub după tub după tub. Devin amorţiţi. Îşi limitează gândurile, imaginaţia şi ideile ca să se adapteze la tub, fără să realizeze vreodată că, de fapt, la exterior se află hârtia frumoasă de împachetat, fără să realizeze vreodată că e mult mai mult în afară. Vedeţi voi, dacă tubul ar fi suspendat şi ar pluti în aer, e foarte puţin aici (în interiorul tubului). În afară e foarte mult (în afara tubului) şi aşa este viaţa.

Ceea ce ţine tubul pe loc, ceea ce îl păstrează ca tub sunt timpul, spaţiul şi sistemele de credinţă, dar în principal timpul şi spaţiul. Ele menţin tubul drept tub. Menţin pentru voi toţi iluzia că acesta este aici. E un fel de… vreau să spun că este aici, dar staţi o clipă. Sunt mult mai multe în jurul său: această sală, voi, iar dacă deschidem uşile, e mult mai mult. Cam aşa este viaţa.

Voi sunteţi ţinuţi la un loc de timp şi spaţiu. Mai sunt şi alţi factori, de asemenea, dar aceştia sunt cei principali. Aşa că, pentru a vă extinde dincolo de tub, e vorba despre a elibera timpul şi spaţiul – nu să le distrugeţi, nu să le negaţi, ci să eliberaţi acea strânsoare mare. Acest lucru, dragi prieteni, este provocator, pentru că sunt atât de dense. Voi credeţi în acestea. Vă aflaţi în formă fizică. Sunteţi o parte, un produs al timpului şi spaţiului.

Direcţia în care mergem este dincolo de aceşti factori. Va fi foarte… va fi o experienţă, aşa pot să spun cel mai bine, pentru că vă va afecta mintea, gândurile, corpul, modul în care sunteţi centraţi pe această realitate. Va da peste cap toate acestea, dar vom ieşi din tub.

Acum, din nou, nu ne luptăm cu asta. Nu o aruncăm în aer, pentru că reprezintă o parte a realităţii, dar numai o parte mică. Ce facem, deci? Acelaşi lucru pe care l-am făcut cu cei mulţi care ascultă astăzi, cei mulţi, foarte mulţi: i-am rugat să se extindă de pe scaunele lor, nu să le părăsească, nu să se proiecteze aici, ci să se extindă aici.

Aşa că ne vom extinde dincolo de tub, dincolo de forţele timpului şi spaţiului. Staţi un moment. Cum… ar putea suna amuzant, dar va fi o experienţă… Cum ar fi viaţa fără timp? (cineva spune: “Bună”) Bună, până la punctul în care vă daţi jos din pat dimineaţa, pentru că toţi ceilalţi aşa operează şi nu le place că aţi întârziat la diverse întâlniri. Nu le place când esenţa voastră apare din viitor în realitatea lor de acum, iar asta se petrece cu adevărat. Dintr-o dată deveniţi atât de expansivi, încât timpul nu contează cu adevărat.

Dintr-o dată lucrurile nu se mai petrec în mişcare singulară, se petrec simultan. Aşa cum am mai spus înainte, nu există timp în afra tărâmurilor pământene. În tărâmurile angelice nu există factorul timpului. Există evoluţia experienţei, o progresie a experienţei, dar nu neapărat o progresie liniară. Este evoluţia experienţei.

Altceva? Cum este când treceţi dincolo de timp? Care sunt îngrijorările umane referitoare la trecerea dincolo de timp?

JEAN: Confuzie.

ADAMUS: Confuzie. O mare, mare confuzie. Vă aveţi bioritmul setat pe timp. Aveţi ziua, noaptea, lumina, întunericul. Sunt în tub. Au fost înghesuite în tub toate aceste caracteristici, iar acum treceţi dincolo de timp şi vă dezorientează foarte tare. Extrem.

Ce se petrece când omul obişnuit devine confuz – am scris despre asta pe altă pagină –, când totul devine confuz?

SHAUMBRA 9 (o femeie): Droguri psihotrope.

ADAMUS: (râzând) În parte e adevărat. Droguri psihotrope, frică, pierderea identităţii. Pierderea identităţii. Atunci când sunteţi ameţiţi, aşa cum unii dintre voi au experimentat… dintr-o dată vă simţiţi foarte ameţiţi. Ce încercaţi să faceţi? Să vă întoarceţi la identitate, înapoi la timp şi spaţiu. Vă întoarceţi la vechiul voi.

Aţi încercat vreodată să vă simţiţi foarte ameţiţi? Nu contează dacă o să cădeţi pe podea. Doar permiteţi să se petreacă. În general nu va fi aşa. Nu o să cădeţi pe podea. Vă extindeţi puţin.

Ce mai este atunci când treceţi dincolo de timp?

SHAUMBRA 10 (o femeie): Se dă drumul controlului.

ADAMUS: Un subiect mare, eliberarea controlului, căci şi dacă timpul vă controlează, este în tub, aici. Credeţi că voi controlaţi timpul. Deloc, dar problema există. Bun, bun.

Altcineva? Alte probleme? Ce se petrece când eliberaţi timpul? Nimic nu va mai avea sens. Este confuzia, este pierderea mentală a controlului. Nu mai are sens, aşa că e nevoie de un om foarte, foarte curajos ca să treacă dincolo de timp.  

Nu este ceva cu care să trebuiască să vă luptaţi. Nu trebuie să spargeţi bariera timpului. Vă extindeţi prin timp. Nu e cazul să cuceriţi timpul. Căile vechi ale vechilor Şcoli ale Misterelor sunt vechi. Se lucra mult în Şcolile Misterelor şi se organizau multe retrageri în natură pentru a cuceri anumite lucruri. Însă nu e nevoie ca timpul să fie cucerit. E nevoie ca timpul să fie acceptat în parametrii săi, odată cu înţelegerea că e mult mai mult în afară. Realitatea fără timp este destul de amuzantă. Şi realitatea în timp poate fi amuzantă, poate fi o mare experienţă, dar voi sunteţi pregătiţi să treceţi dincolo de timp.

Spaţiul este un alt factor. Ne aflăm împreună în spaţiu chiar acum. corpul vostru se află într-un spaţiu. Există o focalizare pe un fel de punct energetic, iar aaceasta creează spaţiul şi creează dimeniuni. Ce se petrece când ieşiţi din spaţiu?

SHAUMBRA 11 (o femeie): E o nebunie.

ADAMUS: Din nou confuzie. Absolut. Absolut. Frica de anihilare fizică, teama că o să… (un obiect cade brusc pe podea. Adamus râde, cineva spune: „La fix”) Da, la timp.

Spaţiul. Atunci când pierdeţi controlul spaţiului… Am să vă spun care a fost cea mai mare frică pe care am văzut-o la cei cu care am lucrat: vă face vulnerabili faţă de stafiile interdimensionale.

Acum sunteţi într-un spaţiu. Nu aş spune că e sigur, dar e mai sigur decât ar fi dacă aţi fi fără spaţiu. Ştiţi cum să-l gestionaţi, cumva îl controlaţi, îl manevraţi, dar dintr-o dată sunteţi fără spaţiu. Dintr-o dată sunteţi într-un mediu străin şi există îngrijorarea că răul vă va copleşi – forţe întunecate, demoni, fiinţe rele – şi, mai mult decât orice, că vă vor copleşi fiinţele voastre, demonii voştri.

Vedeţi, în acest spaţiu, în tubul de aici, vă puteţi gestiona cumva demonii, pentru că ei plutesc pe afara tubului sau aşa credeţi voi, aşa că îi puteţi gestiona, dar în momentul în care treceţi dincolo de spaţiu, dintr-o dată sunteţi în acelaşi bazin mare cu ei, în aceeaşi dimensiune mare. Aşa că sunt multe îngrijorări, multe probleme ce apar când e vorba de ieşirea din tub, de trecerea dincolo de el, dar cred că sunteţi pregătiţi. Haideţi să încercăm. Haideţi să încercăm.

Dincolo de tub

Acum, vom ţine totul foarte simplu. E vorba despre a face o alegere la început, iar dacă nu vreţi să încercaţi, nu o faceţi. O puteţi face mai târziu. În următoarea viaţă. (râde) Este vorba despre a realiza că sunteţi în siguranţă. Sunteţi în siguranţă. Este vorba despre a respira adânc în acest moment şi a vă extinde… a vă extinde pur şi simplu în afara tubului. Nu expansiunea tubului. Asta e ceea ce vor oamenii. Lista pe care am făcut-o înainte? Oamenii vor ca lucrurile să fie mai drăguţe, mai mari, să fie mai puţină durere în tub, dar tot mai vor tubul, vedeţi voi.

Shaumbra cred că vor să iasă din tub, dar nu ştiu ce naiba este tubul sau de ce este acolo, cum să iasă din el. Astfel ei târăsc tubul după ei tot timpul, visează să iasă din el, dar de fapt nu o fac cu adevărat, vedeţi voi. Ei visează din tub şi asta are, de fapt, o valoare. Ne-a adus la acest punct. Dar haideţi să încercăm să ieşim din asta.

Îl rog pe John să pună ceva din muzica minunată care s-a auzit în timpul pauzei. Da, muzica este mereu plăcută, fiindcă mintea are nevoie să creadă că ar face ceva, aşa că poate asculta muzica. Haideţi să ne extindem în afara tubului, dincolo de timp şi spaţiu, elementele care vă ţin aici. Da, şi sistemele de credinţă, de asemenea şi toate celelalte, însă atributele timpului şi spaţiului vă ţin aici.

Haideţi să ne extindem în afară. Respiraţi adânc… Puţină muzică… (pauză) Cum faceţi asta? Ei bine, doar faceţi o alegere. Poate că veţi simţi că plutiţi. [muzică]

Simţiţi tubul… ah, muzică de flaut. (indian) Ah, bun. (pauză) Timpul şi spaţiul – concepte cu care aţi fost de acord… voi le-aţi permis, dar acum este timpul ca cel puţin să testaţi apele… cel puţin să simţiţi cum este în afara acestui tub… (pauză)

Folosesc intenţionat acest sul de hârtie, pentru că este un dar că aţi fost în tub, a fost un dar să experimentaţi timpul şi spaţiul… un mare dar să vă focalizaţi aici... (pauză)

Este un dar să puteţi trece dincolo de asta atunci când alegeţi… atunci când alegeţi. Când doriţi voi. Când doriţi voi sunteţi în timp şi spaţiu, când doriţi sunteţi dincolo de ele. (pauză) Să fiţi în stare să vă extindeţi conştiinţa, focalizarea… (pauză) Vă oferiţi libertatea, de fapt. (pauză)

Asta este cu adevărat: libertatea de a fi în timp şi spaţiu, libertatea de a trece dincolo de ele. (pauză) Libertatea de a alege orice energii, oricând doriţi. (pauză) Respiraţi adânc… în spaţiul sigur… în spaţiul sigur… dincolo de timp… Ce este timpul? Doar o unitate de măsură.

Dincolo de spaţiu… Ce este spaţiul? Doar un punct de focalizare. Dincolo de măsurătoare, dincolo de focalizare… (pauză)

Fac aceasta cu voi astăzi pentru că divinitatea, sufletul, este fără de timp, fără de spaţiu. Este cu adevărat liber. Făcând aceasta, extinzându-vă în afara tubului, puteţi începe să vă experimentaţi pe voi înşivă ca suflet al vostru. Treceţi dincolo de experimentarea voastră înşivă doar ca om. Recurgem doar la simplul “Respiraţi adânc… respiraţi adânc…” atunci când facem acest exerciţiu simplu. Vă permite să simţiţi cu adevărat ceea ce simte sufletul.

Ştiţi cum este să simţiţi ceea ce simte omul, dar dincolo de  timp şi spaţiu se află ceea ce simte sufletul. Respiraţi adânc. Ah! Atâta libertate. Atâtea percepţii ale sufletului vostru… (pauză) Vedeţi voi, sinele suflet, ah, se avântă ca o pasăre. Are simplitate, eleganţă. Nu este prizonier într-un tub sau într-o colivie. Nu cunoaşte timp. Nu cunoaşte spaţiu. Se cunoaşte doar pe sine, doar propria sa iubire.

Atunci când vă daţi voie să vă extindeţi în afara tubului, începeţi să vă înţelegeţi pe voi, sufletul vostru. (pauză)

Respiraţi adânc… (pauză) Continuaţi să respiraţi adânc… (pauză) dincolo de tub. Ce concept măreţ, acela de a putea trăi în tub, de a putea experimenta când vreţi acest tub de hârtie de împachetat, să puteţi fi şi în afara lui când vreţi sau ambele simultan! Aceasta este adevărata expansiune –ambele simultan.  

Acum, foarte blând, când vă rog, deschideţi ochii, cu mare blândeţe. Nu contează la ce vă uitaţi atunci când deschideţi ochii, dar aduceţi cu voi simţirea realităţii fără timp şi fără spaţiu.

Vedeţi, este mai uşor să închideţi ochii şi să simţiţi, dar acum puteţi fi chiar aici, oriunde sunteţi, oriunde sunteţi, cu ochii deschişi şi de asemenea dincolo de timp şi spaţiu?

Încă experimentaţi realitatea umană, încă experimentaţi tubul infam, dar sunteţi şi dincolo de timp şi spaţiu – toate în acelaşi timp. Aceasta este o experienţă a sufletului, o experienţă a sufletului şi a omului, aceea de ale face pe ambele. Să vă puteţi bucura de această realitate fără să trebuiască să trageţi jaluzelele ca să puteţi călători dincolo de timp şi spaţiu, ci să vă puteţi deschide ochii.

Acum, dacă doriţi, vă rog să vă ridicaţi. (audienţa se ridică încet; pauză) Continuaţi să respiraţi. Continuaţi... oh, nu vă re-absorbiţi în tubul de aici. Continuaţi să respiraţi şi plimbaţi-vă puţin. Mergeţi fără să vorbiţi. Doar plimbaţi-vă. Mergeţi prin timp şi spaţiu, dar acum simţiţi-vă şi dincolo de timp şi spaţiu. (pauză; cei din audienţă se plimbă încet prin sală)

Vedeţi, acum obişnuiţi-vă cu asta. Aţi deschis ochii, vă plimbaţi. Simţiţi realitatea tubului, este pretutindeni în jur, nu-l negăm, dar mai există şi realitatea fără de timp, fără de spaţiu.

Puteţi vedea culori. Manevraţi astfel încât să nu vă loviţi de alţii. Este în regulă dacă faceţi şi asta, apropo. Faceţi tot felul de lucruri de ale tubului, dar vă şi daţi voie să rămâneţi expansionaţi dincolo de tub… (pauză) … cumva le faceţi pe ambele simultan. Asta e important, pentru că de multe ori puteţi intra într-un fel de stare alterată, dar este separată. Vă puteţi aşeza oricând doriţi sau puteţi pluti, dacă sunteţi într-atât de iluminaţi. (pauză, audienţa se aşează, muzica se opreşte)

Ok, mulţumesc. Mulţumesc. Un simplu, foarte simplu şi rapid exerciţiu practic. Dacă vă spuneţi: “Nu am simţit nimic,” ei, doar respiraţi adânc. Aţi simţit, doar că nu ştiţi cum să pricepeţi asta acum. Nu ştiţi ce aţi experimentat, dar încercaţi asta. Doar jucaţi-vă. Încercaţi. Continuaţi să faceţi asta acasă.

Probabil că nu e cel mai bine să încercaţi asta când conduceţi maşina, îmi spune Cauldre, dar încercaţi acasă. Este integrarea în tub, dincolo de tub, totul în acelaşi timp. A fi om, a fi spirit, la un loc, fără a mai fi separate. Azi am vrut să vorbesc despre… de fapt nici nu am ajuns la subiectul principal, cred că o să-l lăsăm pentru data viitoare.

Mai mult despre somn

Apropo, ne întoarcem puţin la problema somnului. Deseori, atunci când dormiţi, nu dormiţi cu adevărat. De fapt visaţi activ, sunteţi într-un fel de stare non-fizică de a fi în tub. Încercaţi să pricepeţi totul şi încercaţi să vă pricepeţi aspectele. Încercaţi să vă rezolvaţi îngrijorările de zi cu zi, relaţiile cu alţi oameni şi poate fi foarte obositor, deoarece sunteţi cumva aici, dar numai cât sunteţi adormiţi.

Adevăratul somn – intraţi în starea expansionată şi el poate dura cinci minute, poate dura câteva ore. În starea de somn adevărat nu există toată această activitate. Adevăratul somn nu se focalizează pe vise. Nu încercaţi să rezolvaţi lucruri. Adevărata stare de somn, pe care unii dintre cei din proiectul Keahak încep să o simtă, este aceea în care nu mai e nevoie de vise de îngrijorare. Nu mai e nevoie să încerce să priceapă ce va urma pe mai departe.

O privire la ce urmează

Vom continua această discuţie luna viitoare – îmi pare rău, tot vorbesc şi mă bucur mult de asta –, fiindcă azi trebuia să vorbim despre probabilităţi şi potenţiale. Nici nu am ajuns la asta. Ar mai însemna încă două ore.

SHAUMBRA 12 (un bărbat): Rezolvăm în seara asta.

ADAMUS: Probabilităţi şi potenţiale. Am să vă dau câteva indicii despre discuţia de luna viitoare. 

Atunci când sunteţi în tub, nu vedeţi prea multe potenţiale (priveşte audienţa prin sulul de hârtie), vedeţi voi, pentru că este foarte limitat. Da. Atunci când sunteţi în tub, vedeţi, focalizarea voastră este destul de limitată. Nu vedeţi toate aceste măreţe….

Îmi puteţi vedea ochiul pe acolo? (Adamus priveşte la cameră prin sulul de hârtie) Nu vedeţi toate aceste măreţe… ar fi o imagine grozavă pentru video. Este un You‘Tub’ în sine. (multe râsete) Da, de asta vin eu aici – ca să mă amuz mai mult ca oricine.

Atunci când sunteţi în tub, nu vedeţi potenţialele reale, vedeţi doar potenţialele tubului. Vedeţi numai ce pluteşte pe aici, în atmosfera spaţiu-timp. Voi nu vedeţi ce este acolo, aşa că potenţialele sunt foarte, foarte limitate.

Foarte des, când eu vă vorbesc despre potenţiale, deseori nu pricepeţi, pentru că vedeţi doar ce este aici. Le legaţi de probabilităţi şi, aşa cum am mai spus înainte, nu e nevoie să fiţi mediumuri ca să faceţi predicţii, căci sunt şanse, cam 66%, ca vremea să fie mâine la fel cum a fost azi. Sunt 92% şanse ca săptămâna viitoare să arate ca săptămâna trecută.

Voi faceţi acelaşi lucru. Vă treziţi, aveţi aceleași tipare, aceleași obiceiuri. E o mare probabilitate ca femeile din sală să trăiască până la circa 77 de ani şi jumătate. Bărbaţii până la circa 70, 71 de ani. O mare probabilitate, aşa că e de uşor de făcut predicţii, fiindcă oamenii trăiesc în tub. Ca să ştii ce urmează a se petrece, trebuie ca doar să priveşti în tub. Deja e trasată harta. Se bazează pe ceea ce s-a petrecut ieri. Se bazează pe ceea ce s-a petrecut ieri.

Este uşor de prezis ce se va petrece în următoarea voastră viaţă. Este ceea ce s-a petrecut în această viaţă. Ei, o să vă întoarceţi arătând puţin diferit, cu alt nume, cu câteva tehnologii diferite, dar este același afurisit de tub, aşa că e uşor de prezis ce se va petrece mai departe.

Oh, sunt schimbări minore, minore, nu prea mari. Se mai adaugă câte ceva la tub, dar nu se schimbă părea mult. Ce o să se petreacă atunci când slăbiţi? Deja pot prezice – nu pentru că sunt foarte inteligent, ci din cauza probabilităţilor – o să o puneţi la loc, pe toată şi încă ceva pe deasupra, pentru că nu faceţi asta aşa cum trebuie.

Relaţiile voastre… Nu arăt la nimeni anume. Trebuie să am mare grijă. “La mine se uita când a spus asta?” Nu, vorbeam cu toţi. Relaţiile voastre vor avea aceleaşi probleme. Dacă renunţaţi la relaţia pe care o aveţi acum, o să aveţi aceeaşi relaţie din tub pe care aţi mai avut-o. Pur şi simplu va continua.

De ce? Vă este confortabil să trăiţi aici. Sunteţi foarte prinşi în timp şi spaţiu. Aţi acceptat aceste elemente ca adevăr, ca adevăr literal, şi credeţi că nu ştiţi cum să treceţi dincolo de ele, iar asta vă ţine aici. Treaba mea, în serviciu, cu amuzament, este să vă scot de aici ca să puteţi experimenta cum este, pentru ca apoi voi să puteţi decide. Vreţi să continuaţi să trăiţi aici? Vreţi să trăiţi în afară? Sau vreţi să trăiţi în ambele? (cineva spune: “Ambele”) Ambele, spune ea.

Cu asta, haideţi să mai bem puţin din ceea ce aveţi fiecare de băut, nu contează. O înghiţitură – pentru viaţă! (audienţa răspunde “Pentru viaţă!”) Pentru viaţa în tub şi dincolo de tub. Pentru viaţa cu potenţiale mai măreţe. Pentru viaţa cu mai puţine probabilităţi.

Cu asta, vă reamintesc că totul e în regulă în întreaga creaţie.

LINDA: Şi aşa este.

ADAMUS: Cu excepţia vinului franţuzesc, putea fi mai bun. Au revoir, dragi Shaumbra, până luna viitoare.