MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria e2012:
SHOUD 9: " Claritatea aduce rezultate " – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 5 mai 2012
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Precizare:

Toate drepturile asupra acestui material apartin exclusiv lui Geoffrey Hoppe, Golden, Colorado, SUA. Prezentul material nu poate fi distribuit decat gratuit, in limba engleza si in traducere in orice alta limba. Prezenta versiune in limba romana este realizata de Georgiana, pentru www.ascensiunea.ro. In cazul preluarii pe alte site-uri sau bloguri, rugam sa preluati si aceste elemente. Namaste!

 

Eu Sunt Cel Ce sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Bine aţi venit la această adunare, dragi Shaumbra. (mulţi din sală poartă tricouri cu un mesaj vulgar. Când Adamus a început să vorbească, cei din sală s-au ridicat şi au arătat tricourile)

O să ţin ochii închişi pentru restul Shoudului! (multe râsete; Sart strigă: “Te-am făcut!”) Doar aici! Doar cu Shaumbra! De ce îmi arătaţii sânii?! (râsete) Nu înţeleg. Unii dintre bărbaţi îi au mai mari ca ai femeilor! Uluitor. Pot să… oh, să nu intrăm în asta! (mai multe râsete)

Deci azi faceţi glume cu învăţătorul! (râsete) O să fie un Shoud lung. Un Shoud lung. Ce credeţi că au gândit toți aceia din lume, care ne ascultă? Râsete, râsete, râsete. Ovaţii, aplauze. Vrea cineva să explice înţelesul acestei expresii? Da? (către Sart) Instigatorul. Creatorul. Făptaşul. Da, iar înţelesul este că…?

SART: Eu le-am spus să nu facă asta. (râsete)

LINDA: Uau! (aduce microfonul)

ADAMUS: Da.

SART: Eu le-am spus să nu facă asta.

ADAMUS: Ştii… nu-ţi face bine dacă minţi.

SART: Dar totuşi mă pricep la asta.

ADAMUS: Iar să/l minți pe Adamus e și mai rău.

SART: Eii, înseamnă iubire și compasiune. (multe râsete)

ADAMUS: Şi aşa te iubeşti pe tine? Asta e compasiunea pentru tine?

SART: Mulţumesc, prieteni!

ADAMUS: Ei bine, este o premieră pentru oricare dintre şcolile sau cursurile mele. (râsete) Mi-au mai adormit studenţi. Ah, unii mi-au dat flori. (cineva îi dă un buchet, audienţa murmură, Adamus o sărută) Ea şi cu mine mergem în sala din spate pentru restul Shoudului.  Acolo e vinul, absolut.

Este o premieră, iar eu trebuie să vă spun că alţi maeştri ascensionaţi care sunt azi cu mine aici au râs şi mai mult ca voi. (râsete) Mulţumesc. Mulţumesc. Da. Numai aici. Ah, dacă vrei, draga mea. (dă florile Lindei)

LINDA: Mulţumesc. Le găsim şi lor un loc.

ADAMUS: Ah, meritam asta. Era să încep cu un mesaj serios. (râsete) Cum aş mai putea face asta acum? (cineva strigă: “Oh, nu!”. Adamus râde, împreună cu audienţa) Poate începem iar de la respiraţie. Trecem peste muzică. (râsete)

Era cât pe ce să încep cu cuvintele… “presupun că dacă sunteţi aici…” – era să fiu foarte dramatic, cumva poetic – “presupun că dacă sunteţi aici, dacă priviţi sau citiţi acestea, este din cauză că sunteţi pregătiţi pentru iluminare”. (audienţa aplaudă) Frumoasa mea deschidere!

Meritam asta. O meritam. Era cât pe ce să fiu prea serios azi. Ah, da, însă presupun că dacă sunteţi aici, dacă priviţi sau ascultaţi, este din cauză că aceasta va fi ultima voastră viaţă pe planetă. (audienţa răspunde: “Da!”) Oh, ce „Da” puternic! Dacă o fiinţă angelică ar veni la tine şi ar spune: “David, cred că mai ai nevoie de o viaţă”, ce ai spune acelei fiinţe?

DAVID: Rahat!

ADAMUS: E chiar pe tricoul tău! (râsete) Chiar acolo, da.

Iluminarea

 

Presupun că dacă sunteţi aici sunteţi absolut serioşi în legătură cu iluminarea, absolut, până la punctul în care devine singurul lucru. Este acel lucru. De ce? Pentru că aţi petrecut multe, multe vieţi în această alergare după iepuri. Aţi studiat foarte mult, aţi sacrificat foarte mult, aţi suferit atât de mult, iar acum aţi spus: “Asta este. Asta este”.

Subliniez asta pe când începem – este punctul de seriozitate de la început – pentru că atunci e cazul să presupuneţi că tot ce se petrece acum în viaţa voastră, totul, este direct orientat spre asta. Aţi făcut o alegere conştientă. Aţi făcut o alegere foarte clară. Altminteri nu aţi fi aici. Aţi fi plecat de ceva timp. (râde) Încerc să fiu serios! Scuză-mă, domnule, ai o insectă pe buză. (râsete, căci vorbeşte cu o femeie care poartă un sombrero şi are o mustaţă lipită) Cum să mai pot fi serios, dumnezeule, cum, cu toate astea?!

Presupun că, odată cu alegerea conştientă pentru iluminare, tot ce se petrece acum în viaţa voastră se focalizează pe aceasta. Fiecare eveniment se referă la iluminare. Tot ce se petrece – s-ar putea să nu vă placă totul, pentru că multe lucruri care se petrec sunt legate de curăţare şi de schimbare – dar tot ce se petrece duce către iluminare.

Ştiu că deseori vă întrebaţi: “Ce se petrece? De ce pare că nu pot înţeleg toate astea? De ce am atâtea suişuri şi coborâşuri?” Dragii mei prieteni, totul se leagă de iluminare. Totul. Totul. Nici măcar nu e nevoie să puneţi întrebări despre motivul pentru care se petrec unele şi altele. Este vorba despre iluminarea voastră.

Asta ridică multe întrebări – ce este iluminarea? – şi, din păcate, e multă confuzie în legătură cu asta. Ce este ascensiunea? Multă confuzie. Dar hai să spunem că este integrarea voastră, a divinităţii voastre, a aspectelor voastre, aducerea la un loc a fiecărei părţi şi bucăţele din voi în corpul fizic, în această viaţă.

Acum, dacă apoi părăsiţi corpul sau dacă rămâneţi ca să vă bucuraţi cu adevărat, rămâne de văzut. Este o decizie pe care nu  o pot lua eu pentru voi. Nici măcar nu vreau să vă direcţionez într-o direcţie sau în alta, însă în acel moment al iluminării veţi şti. Veţi şti. Nu e nevoie să vă temeţi de el. Poate că este cea mai mare alegere pe care o veţi face vreodată. Nu e nici un motiv să vă temeţi de plecarea din corpul fizic. Aşa cum am mai spus înainte, aţi făcut asta de multe, multe alte ori înainte. E foarte uşor.

Este dificil chiar şi de anticipat cum va fi viaţa umană în starea iluminată, iar eu ştiu că voi cugetaţi la asta. Vă gândiţi la asta – “Cum va fi să fiu şi iluminat, şi în fizic?” – dar acum, cel puţin în acest moment, mintea nu-şi poate imagina. Nu poate. Vă puteţi imagina prin partea voastră creativă, prin inimă, prin simţire, dar mintea nu-şi poate imagina. Ceea ce se petrece apoi este că mintea, partea umană, începe să se teamă, să se întrebe, să se retragă.

Dragii mei prieteni, nu vă puteţi retrage. Cu adevărat nu puteţi. Aţi făcut o alegere foarte conştientă. Totul este în mişcare. Cu ceea ce ştiţi acum, nu vă puteţi întoarce la stare de adormire. Nu puteţi. Aţi încercat, aţi tot încercat, dar nu puteţi. Cunoaşteţi prea multe. Sunteţi conştienţi de prea multe acum. Puteţi amâna. Vă puteţi distrage singuri, lucru la care sunteţi experţi. Sau puteţi doar să respiraţi adânc, fără nicio frică.

Dragii mei prieteni, am spus într-un Shoud recent: că sunt cinci, că sunt 1.000, nu contează, dar câteva fiinţe, oameni, care stau în corpul fizic, iluminaţi fiind, vor constitui diferenţa uluitoare nu doar pe acest Pământ, ci şi în toate tărâmurile. Nu este uşor. Absolut că nu.

Energii care vin

 

Energiile sunt foarte intense acum. Le simţiţi de pretutindeni. Ca să mai adaug ceva – o mică bombă pe care o arunc aici; da, energiile sunt foarte intense, este 20-12, desigur, 2012 – dar, ca să mai adaug ceva, începând cu data de 10 mai un val cu totul nou de energie va veni şi va dura cam o săptămână. Va fi extrem de intens. Aţi mai trecut prin aşa ceva, ştiu că mai puteţi trece prin ele, dar energiile vor fi extrem de intense pentru circa o săptămână.

Lucrul interesant în legătură cu ele – nu sunt raze solare, nu sunt unde electromagnetice, hai să spunem că sunt bombardamente interdimensionale de energie pe această planetă – atunci când vor sosi, vor intra adânc în Pământ şi vor elibera ceva de acolo. Energie veche. Istorie veche şi blocată. Imaginaţi-vă această imensă …oh, nu e nimic de care să vă temeţi! (Adamus râde) Doar fiţi conştienţi de asta.

Imaginaţi-că aceste energii venin şi izbindu-se de energia blocată în Pământ. Imaginaţi-vă ce o să se petreacă. (cineva spune: “Cutremure”; altcineva: “Schimbări pe Pământ”) Hmm. Nu neapă…  posibil, posibil. Intensitate în corpul vostru fizic, începând în circa o săptămână.  Ce o să faceţi? (audienţa spune: “Respirăm”)

MARTY: Nu mergem la sărituri din avion.

ADAMUS: Da, nu faceţi salturi din avion! (râde) Bun, bun. Mofo e în frunte azi. Da. Sau… sau poate… (cineva spune: “Bem”) poate mergeţi la salturi din avion. (Adamus şi audienţa râd) Ei spun să beți, da. Poate că e timpul să ieșiți din orice fel de ascunzătoare. Poate că este chiar timpul de a merge să faceţi sărituri din avion sau ceva puţin nebunesc, ceva care să vă scoată din minte.

Chiar veţi simţi în corpul vostru. Veţi simţi asta pretutindeni în jurul vostru. Alţi oameni s-ar putea să nu simtă. Pământul o va face şi ar putea rezulta lucruri precum cutremure, vulcani. Nu neapărat. Nu neapărat, dar ar putea, atunci când aveţi aceste niveluri masive de energie ce vin. Va fi foarte interesant de văzut, atunci când ne vom aduna pentru următorul Shoud, care a fost efectul.

Este o metaforă, o analogie în asta. Pe măsură ce aceste energii vin şi lovesc Pământul, vor lovi şi corpul vostru fizic. Cum mai staţi cu corpul acum? (audienţa mormăie) Hmmm. Hmmmm. Un pic dureros. Câteva mici dureri, poate. Puţin dezorientat. Ce faceţi? Respiraţi. Vă împământaţi. Iubiţi acel corp. Hrăniţi acel corp. Da. Hrăniţi iar corpul. Nu e timpul să mai faceţi lucruri ce-l abuzează. Nu e vremea să vă gândiţi că trebuie să pierdeţi în greutate înfometându-vă. Mâncaţi. Mâncaţi zdravăn. Da. (Adamus râde)

Aşa că, dragii mei prieteni, ca încurajare – e foarte intens. Totul e parte a dezvoltării acestei planete, a evoluţiei sale. Atunci când noi spunem că vin energii mari, iar oamenii încep imediat: “Oh! Să ne ascundem sub pământ! Fugiţi!”, orice ar spune, trebuie să înţelegeţi că acele energii sunt aici pentru un motiv frumos şi anumit. Ceea ce se petrece acum cu voi nu este arbitrar. Nu se petrece pur şi simplu, nu are loc doar pentru că – ce expresie folosiţi? – pentru că se petrece ceva…

DAVID: Se întâmplă rahaturi.

ADAMUS: El a spus, nu eu.

SART: E parte a rahatului.

ADAMUS: Da! Da.  Parte a ascensiunii voastre, a iluminării voastre. Haideţi să respirăm adânc cu asta. Haideţi să întâmpinăm energiile. 10 mai. Pe 10 mai vor începe să sosească. Mari. De susţinere. Pentru voi! Acum, dacă în viaţa voastră există lucruri care sunt la limită, le vor împinge într-o parte sau în alta. Dar nu cumva acesta e un lucru bun? (unii spun „Da”, alţii “Nu”) Nu. (Adamus râde, râde şi audienţa) Azi avem un grup dur. Un grup dur.

Shoudul sacru

 

Acum hai să vorbim pentru un moment. Acesta e Shoudul sacru – sau aşa creeam eu că este, un Shoud sacru. (râsete) A fost parte a mesajului meu de deschidere – “Shoudul sacru” – şi uite ce faceţi voi. Dar acesta este într-adevăr un Shoud sacru. Shoud este un cuvânt pe care Tobias l-a folosit primul. Este un foarte vechi cuvânt ebraic. Shoud înseamnă adunare sacră, adunare inspirată.

Avem acest Shoud foarte sacru, iar în Shoudul sacru putem râde. Putem purta tricouri vulgare. (Adamus râde) Putem face orice vrem. Putem bea cafea, putem bea vin, putem râde, plânge, putem fi noi înşine. Putem purta haine foarte interesante, putem dansa dacă vrem. Într-un Shoud sacru, totuşi, este vorba despre lucrarea colectivă a voastră, a tuturor Shaumbra, care vă alăturaţi energia. Este vorba despre Cauldre şi Linda care o aduc pe a lor. Aandrah şi On o aduc pe a lor. Toţi cei care privesc acum online, toţi cei care se vor conecta mai târziu cu această lucrare îşi aduc energiile în Shoudul sacru.

Ridic subiectul astăzi deoarece voi, dragii mei prieteni, vă aflaţi într-o foarte delicată, frumoasă, dar foarte fragilă stare de a fi. Tranziţionaţi de la a fi om la a fi omul divin. Faceţi tranziţia de la era mentală, de la era minţii, către voi înşivă, către creativ-mental-divin. Lucruri sunt eliberate din viaţa voastră. Lucruri noi, neaşteptate, vin. Sunt vremuri foarte, foarte fragile. E bine că mai puteţi râde. Este încântător că puteţi râde, căci atunci, aşa cum îl aud acum pe unul dintre voi spunând: “Da, dacă nu aş râde, aş plânge”, e încântător că puteţi râde de asta.

Însă este o combinaţie unică a tuturor energiilor noastre şi se face doar aici, doar astfel. Datorită respectului pe care îl am pentru ea şi pentru că ştiu prin ce treceţi acum, este doar aici. Nicăieri altundeva. Astfel că acesta e un mesaj pentru alţii care pretind că fac channel în numele meu, alţii care pretind că fac Shouduri: nu este potrivit. Este aici. Este acest grup. Acesta este mesagerul. Aceasta este echipa. Ac easta e echipa ce pune totul la un loc. Tobias, Kuthumi, ei nu aveau aceeaşi solicitare. Ei lucrau cu o energie puţin diferită.

Atunci când am venit, în primul mesaj am spus: “Asta e tot”. Un singur mesager, un singur grup cu care să vorbesc. Asta e tot. Oricine altcineva, îndrăznesc să spun, este confuz într-o zi bună şi când are o zi proastă halucinează sau pur şi simplu înşeală. Hm. (cineva spune: “Amin”) Acesta e doar începutul. (Adamus râde)

Înţeleg că Linda şi Cauldre sunt puţin obosiţi după ultima călătorie, de care eu m-am bucurat foarte mult. Oh! Mm! Franţa, iubire şi vin. Ce poți să vrei mai mult! Înţeleg că ei sunt epuizaţi după toate acestea, aşa că azi o să facem o schimbare. O să aducem mai mult din energiile voastre, aşa cum deja aţi demonstrat. Puțin mai mult din mine. Cauldre și Linda se pot retrage puțin. Combinaţia va exista în continuare, dar schimbăm puţin proporţia.

Întrebarea pentru voi, pe când începem: cum vreţi să fie azi? Vreţi să fie direct şi controversat? (audienţa strigă: “Da!”) Sau vreţi să fie cu blândeţe şi cu grijă? (cei mai mulți din sală spun “Nu”) Edith vrea cu blândeţe şi grijă. O clipă, dă-mi voie să verific ceva. Îmi pare rău, Edith, azi am rămas fără blândeţe şi grijă! (râsete) Ai vrea altceva din meniul nostru? (Adamus râde) Direct şi controversat. Aşa va fi. O să fim direcţi.

De fapt am de spus un singur lucru în acest Shoud şi ar putea dura doar cinci minute, dar mă bucur să vorbesc, mă bucur să fiu aici, cu voi toţi, să mă bucur de procesul unui Shoud în care le strângem pe toate la un loc. despre ce să vorbim azi? Putem muta tabla aici? (David muta tabla de scris în zona rezervată muzicii) Da. Muzica.

Întrebări

 

Acum, făcând o evaluare rapidă a energiilor acestui Shoud, spuneţi: “Ce se petrece?” Ce se petrece cu Shaumbra acum? Care sunt simţirile? Care sunt întrebările? Pe lângă ceea ce aş numi probleme de zi cu zi, care sunt marile întrebări curente? Linda, draga mea, dacă eşti amabilă, poţi scrie pe tablă.

1. “Cum mă descurc?”

 

Întrebarea numărul 1 pe care o tot primim în ultimul timp este: “Cum mă descurc?” Nu ce mai fac eu – ştiu că fac bine – ci cum vă descurcaţi voi. “Cum mă descurc?” Este interesant. S-a schimbat puţin. În trecut erau alte feluri de întrebări, dar acum voi spuneţi: “Cum mă descurc acum?”

Este o întrebare bună. Cum vă descurcaţi? Excepţional de bine în acest circumstanţe. Excepţional de bine. Încă sunteţi în acest corp, iar acesta e un lucru mare. Încă sunteţi aici. Asta e bine. E un proces prin care e foarte greu de trecut. Este dur pentru fizic. Totul se reface. Totul se reconstruieşte, aşa că e foarte uşor să ieşiţi din corp.

Acum, asta nu înseamnă neapărat moarte, ci doar să nu trăieşti în corp. Voi vă amintiţi să fiţi prezenţi, să fiţi în acel corp. De fapt, este interesant de observat – apropo, da, este un fel de fişă asupra situaţiei – este interesant de observat că începeţi să iubiţi acel corp. Oh, a fost o călătorie lungă în care nu l-aţi plăcut, l-aţi criticat în toate felurile, dar acum începeţi… uite, purtaţi costume! (se uită la cineva din sală) Iubiţi corpul! Iubiţi fiinţa în care mergeţi şi în care dansaţi.

E timpul pentru dans? (către Lulu, care poartă o rochie cu multe paiete) Hai să dansăm. Este Cinco de Mayo (sărbătoare mexicană). Este Shoud. Este ziua lui Buddha. Să dansăm. Te rog. (Lulu vine în faţa sălii; aplauze) Frumos costum. Arăţi superb azi. Uau.

LINDA: Uau! (aplauze)

LULU: Pot să dansez aici?

ADAMUS: Da. Ai nevoie de o suprafaţă mai dură?

LULU: E puţin neaşteptat, aşa că o să trebuiască să…

ADAMUS: Respiră adânc. (ea dansează, aplauze din partea lui Adamus şi a audienţei) Mulţumesc. Mulţumesc. Ah, numai la un Shoud. Numai la un Shoud.

Ne întoarcem la “Cum mă descurc?” Bun. Excepţional de bine având în vedere circumstanţele. Faptul că v-aţi descurcat ca să vă ţineţi la un loc, chiar dacă a fost dificil – admirabil! Foarte, foarte bine. Un pic prea multă îngrijorare şi îndoială acum. vom aborda şi asta mai târziu, dar încă vă îngrijoraţi mult pentru cum vă descurcaţi.

Vă descurcaţi excepţional de bine! Aţi putea doar să respiraţi adânc cu asta şi să îi oferiţi recunoaştere? Mulţi alţii care au mers pe aceeaşi cale nu au ajuns până aici. Mulţi au renunţat – au renunţat la această viaţă, au renunţat la procesul de iluminare – dar voi încă sunteţi aici. Şi mai şi râdeţi. Râdeţi! Asta e uluitor! Sunt şi lucruri provocatoare, ceea ce este bine. Voi provocaţi sisteme de credinţă vechi din voi înşivă, din organizaţii, chiar şi aici, în Cercul Crimson. Este admirabil. Cum vă descurcaţi? Excepţional de bine. V-aş da – o să vă dau – un 10. Absolut. (aplauze) Cine sunt eu să dau 10, dar aşa e face! Aşa se face.

2. “Ce ar trebui să fac diferit?”

Următoarea întrebare pe care o puneţi: “Ce ar trebui să fac diferit? Ce ar trebui să fac altfel?” Auzim asta deseori. “Ce ar trebui să fac diferit acum?” O să o rog pe Linda, care e ocupată cu scrisul, să meargă în sală şi să întrebe. Ce credeţi că ar trebui să faceţi diferit ca să fie puţin mai uşor, mai plin de bucurie, ca să vă daţi voie cu adevărat să fiţi avantajaţi de lucruri precum energiile care vin? Ce ar trebui să faceţi diferit? Te rog să te ridici, da.

CAROLYN: E nevoie ca doar să eliberez.

ADAMUS: Ce anume?

CAROLYN: Tot ce am, ştii, ceea ce am crezut că este important în viaţa mea, toate lucrurile de care, ştii, am ţinut, încercând să fac totul perfect. Doar încercam să… am ratat să fiu cine sunt cu adevărat, deoarece cred că trebuie să am toate aceste lucruri.

ADAMUS: Şi de ce nu eliberezi pur şi simplu?

CAROLYN: Nu ştiu! Nu ştiu.

ADAMUS: Atunci e evident că te bucuri de toate astea?

CAROLYN: Nu!

ADAMUS: Nu?

CAROLYN: Nu, nu prea mult.

ADAMUS: Nu, dar ele tot sunt acolo.

CAROLYN: Da.

ADAMUS: Aşa că există în ele ceva de care te bucuri. Ceva din ele de care tu…

CAROLYN: Ceva de care mă ţin.

ADAMUS: … încă te ţii. Servesc unui scop, altminteri ar fi dispărut.

CAROLYN: Da.

ADAMUS: Da.

CAROLYN: Aşa că pur şi simplu trebuie să fac asta, nu-i aşa?

ADAMUS: Ei bine, doar realizează ce sunt acele lucruri, de ce încă te mai bucuri că faci ceea ce trebuie, că urmezi regulile, că faci lucruri pentru alţii.

CAROLYN: Poate că pun prea mult accent pe ceea ce ar putea gândi ceilalţi.

ADAMUS: Da, bun. Şi când o să eliberezi asta?

CAROLYN: Atunci voi putea fi eu.

ADAMUS: Da, iar ei…

CAROLYN: Şi o să eliberez tot.

ADAMUS: …or să râdă de tine, dar deja o fac, aşa că nu contează. (râsete) Da.

CAROLYN: Nu râdeţi şi voi de mine! (râsete)

ADAMUS: Bun, deci ce este? Vorbim despre „Ce ar trebui să fac diferit?” Ce ar trebui să faci diferit?

JOYCE: Doar să eliberez obiceiurile vechi.

ADAMUS: Da, precum…?

JOYCE: Toate lucrurile pe care e nevoie să le faci.

ADAMUS: Numeşte unul.

JOYCE: Oh, păstrarea curăţeniei. Acel gen de lucruri, rutina zilnică.

ADAMUS: Da. Şi de ce există toate acestea?

JOYCE: Am fost foarte bine educată.

ADAMUS: Da. Ceea ce aud acum se referă mai mult la eliberarea unor detalii umane, a programării, a condiţionării pe care o aveţi ca să faceţi anumite lucruri. Acele lucruri vă ţin pe loc.

JOYCE: Aşa e, te împovărează.

ADAMUS: Te împovărează.

JOYCE: Am observat asta în ultimul timp.

ADAMUS: Şi petreceţi mult timp – nu doar tu, ci voi toţi – petreceţi enorm de mult timp doar lucrând la micile detalii ale vieţii. La detaliile vieţii, dar în cele din urmă nu e nevoie. Eu am o teorie. Cred că uneori faceţi asta pentru că este o distragere. Uneori faceţi asta pentru că voi credeţi că dacă renunţaţi o să dispăreţi de pe planetă. Cu alte cuvinte, e ceva care vă face să staţi aici.

JOYCE: Ei bine, conştiinţa de masă ne bagă mult în asta.

ADAMUS: Şi conştiinţa de masă, absolut, însă voi toţi ajungeţi la punctul în care nu vă mai pasă aşa de mult de conştiinţa de masă. Acesta e un lucru bun. Este un lucru bun. Mai departe. Ce ar trebui să faceţi diferit?

EDITH: Ar trebui să angajez o menajeră. (multe râsete, câteva aplauze)

ADAMUS: Ajută-mă să înţeleg. Vrei ca cineva să-ţi cureţe gunoiul?

EDITH: Exact.

ADAMUS: Bun, bun. Bun. Ai plăti-o bine?

EDITH: Da.

ADAMUS: Bun. Ai trata-o bine?

EDITH: Da.

ADAMUS: Bun, bun. De ce nu ai făcut asta până acum?

EDITH: Sunt săracă.

ADAMUS: Eşti ce?

EDITH: E nevoie să-mi aduc abundenţa, dă-mi voie să reformulez.

ADAMUS: Nu, nu e nevoie să o aduci. Este deja aici.

EDITH: Atunci trebuie să o dezgrop. (râsete)

ADAMUS: E nevoie ca doar să realizezi că este deja aici. Da. E nevoie să realizezi că de fapt nu e nevoie să faci nimic – asta duce la un exerciţiu prin care vom trece în curând – e nevoie să înţelegi asta. Nu poţi aduce abundenţa prin dorinţă. Nu poţi gândi… nu-ţi poţi gândi calea până la abundenţă. Este deja acolo, dragă Edith. Când o să fii conştientă de ea?

EDITH: Bine spus.

ADAMUS: Când o să…

EDITH: Poţi să-mi arăţi unde? (râsete)

ADAMUS: Mai târziu, draga mea. E vorba despre a o realiza, iar acesta este un punct de bază metafizic, spiritual, psihologic. Deja aveţi totul în voi, ambele părţi ale dualităţii. Aveţi abundenţa, lipsa abundenţei. Deja este acolo. Pentru un motiv anume, voi alegeţi lipsa. Da, dar la un punct anume vă veţi plictisi şi doar veţi trece dincolo de ea. Absolut.

Abundenţa este mai naturală decât lipsa abundenţei. Absolut. Bun. Abundenţa – vă privesc direct în ochi – abundenţa este direct proporţională cu dorinţa voastră de a trăi. Uau. Direct proporţională cu dorinţa voastră de a trăi. Nu ar trebui să fie un mister că atât de mulţi dintre voi au probleme cu abundenţa. De ce? Nu sunteţi siguri dacă vreţi să fiţi aici. O să trecem şi la asta într-un moment.

Decideţi că vreţi cu adevărat să fiţi aici, decideţi că vreţi să fiţi, iar dintr-o dată sunteţi în abundenţă. Toate energiile vin rapid. Energiile vă servesc literalmente acum. dacă nu sunteţi siguri dacă vreţi să fiţi pe această planetă, încă mai staţi pe gard, aşteptaţi să vină o adiere ca să vă împingă într-o parte sau în alta, iar apoi puteţi da vina pe adiere, nu vă asumaţi responsabilitatea – acesta este nivelul de energia care va veni să vă susţină. Nu prea multă, doar suficientă ca să supravieţuiţi. Doar cât să trăiţi, doar cât să răzbiţi. Aici vă aflaţi mulţi dintre voi. Nu e din cauză că nu aţi priceput abundenţa, ci din cauză că nu aţi ales dacă vreţi să fiţi aici sau nu! (îl scutură pe Joe) Nu mă iau de nimeni anume. (râsete)

S-ar putea spune că e vorba despre angajamentul vostru faţă de voi înşivă pentru a fi aici, fără „însă”, „dar”, „dacă”. Nu – asta e preferata mea –“Dacă o să câştig la loto, o să vreau să fiu aici. O să vreau să rămân”. Nu, nu, nu. Nu merge aşa. Alegeţi să staţi; câştigaţi apoi la loto, vedeți voi. Aşa este… abundenţa este chiar simplă. E foarte simplă. Are legătură cu bucuria vieţii. Da. Bun. Ce alte lucruri aţi vrea să faceţi diferit acum?

LUCIA: Cred că ar trebui să am cu adevărat încredere, cu adevărat să am încredere în mine. În mine.

ADAMUS: Da, dar de ce nu este aşa?

LUCIA: Am suişuri şi coborâşuri. Atunci când am cu adevărat încredere în mine, pot să văd cu adevărat cum lucrează energia şi cum s-au schimbat lucrurile.

ADAMUS: De ce o fiinţă… (o ridică de pe scaun, apoi privesc în cameră) De ce o fiinţă nu ar avea încredere în sine?

LUCIA: Ei bine, deoarece… (râde) Te face să fii responsabil şi este responsabilitatea adevărată.

ADAMUS: Nu-i aşa că e intimidant? Groaznic. (râde) Pentru că… o să răspund eu în locul tău.

LUCIA: Da.

ADAMUS: Pentru că aţi avut situaţii care par a fi mers prost.

LUCIA: Da.

ADAMUS: Aţi făcut lucruri în legătură cu care vă judecaţi că v-aţi fi descurcat prost, că aţi fi greşit. V-aţi deschis în trecut, aţi gândit că vă veţi deschide şi că doar o să vă exprimaţi, dar dintr-odată ce s-a întâmplat? (cineva spune: “Ne-au tăiat capul”) Da, vi s-a tăiat capul. Exact ori aţi fost arşi sau altceva. Aceste amintiri vechi încă sunt acolo, dar este timpul să le eliberaţi. Cu adevărat, este timpul, deoarece în cele din urmă e vorba doar despre încrederea în sine.

LUCIA: Da.

ADAMUS: Da, iar când veţi face asta lucrurile se vor schimba. Oh, alţi oameni vor reacţiona. Mulţi oameni vă vor spune că aţi devenit aroganţi, aţi devenit plini de voi înşivă, iar atunci respiraţi adânc şi arătaţi-le tricoul. (râsete) Spuneţi-le: “Da, ai dreptate”. Bun. Ce altceva?

LUCIA: Trebuie să le arăt tricoul? (râde)

ADAMUS: Da, da.

LUCIA: În faţa camerelor.

ADAMUS: Da. Bun. Ce altceva?

LINDA: Uite ce pui o fată italiancă drăguţă să facă! Mm hmm. Mm hmm.

ADAMUS: Sunt mândru.

LINDA: Nu, eu vorbeam despre tricou.

ADAMUS: Da.

CAROLE: Trăieşte-ţi lista de dorinţe.

ADAMUS: Trăieşte-ţi lista de dorinţe.

CAROLE: Da.

ADAMUS: Ce este o listă de dorinţe?

CAROLE: Lucrurile pe care ai vrut mereu să le faci.

ADAMUS: Da.

CAROLE: Lucrurile pe care mereu ai vrut să le faci, care sunt amuzante.

ADAMUS: Bun. Ce vrei să faci?

CAROLE: Să călătoresc, să călătoresc.

ADAMUS: Să călătoreşti. Bun, bun. Unde? (cineva şopteşte: “Franţa”)

CAROLE: Egipt! (râsete)

ADAMUS: După Franţa, mergi în Egipt.

CAROLE: După Franţa! Ok.

ADAMUS: Bun, atunci fă asta.

CAROLE: Hm.

ADAMUS: De ce eziţi?

CAROLE: Abundenţa

ADAMUS: Ohh! Ohh! Ohh! Daţi-mi o găleată în care să vomit. (câteva râsete)

CAROLE: Abundenţa.

ADAMUS: Vezi ce se petrece?

CAROLE: Mm hmm.

ADAMUS: Acum visai că mergi în Egipt, că o să călătoreşti – iar asta e grozav –, că te duci în Egipt şi o să fie, oh, o experienţă uluitoare. Du-te! Când am spus asta, imediat te-ai tras înapoi. Ce s-a petrecut? Ei, a început să intre mintea.

CAROLE: Aşa e.

ADAMUS: O să discutăm despre asta azi. Apoi vine frica, e ca şi cum… trebuie să mă sprijin de cineva (se sprijină de Linda) – merit? Merit?

CAROLE: Merit?

ADAMUS: Am banii?

CAROLE: Aşa e.

ADAMUS: Aşa e. Ooh, poate că va fi aşa de diferit şi de straniu că nu mă voi putea descurca cu asta.

CAROLE: E adevărat. (râde)

ADAMUS: Da, da, da. Dar dacă se prăbuşeşte avionul?

CAROLE: Oh, pentru asta nu-mi fac griji. (râde)

ADAMUS: Oh, ar trebui! Asta e ceea ce… (multe râsete) Toate astea te fac să te retragi. De ce?! Mergi în Egipt! Du-te în Egipt. Bucură-te. Absolut. Ia-ţi spiritul cu tine. Ia-ţi aspectele. Vei descoperi că unele sunt deja acolo. Au ajuns acolo înaintea ta.

CAROLE: O să intru în datorii.

ADAMUS: De ce? De ce să intri în datorii?

CAROLE: Încă nu am abundenţa.

ADAMUS: Ba da, o ai! Da, este chiar acolo. Vedeţi ce nebunie este? Ştiţi, voi aţi ales ascensiunea şi iluminarea. Tot ce este în viaţa voastră se focalizează pe asta, vrea să o susţină, vrea să vină. Şi totuşi există şi partea umană… (cineva strănută) L-ai zbura pe Iisus de pe cruce cu strănutul ăla. (multe râsete)

Oh, dintr-o dată s-a trezit Cauldre! S-a întors! Vezi, Cauldre? Faci un pas înapoi şi vezi ce se petrece?! Totul lucrează pentru iluminare şi la partea din iluminare care este lista de dorinţe, lucrurile pe care mereu aţi dorit să le faceţi, dar dintr-o dată buuum! Dintr-o dată: “Eu nu am abundenţă”. Ba da, aveţi. Absolut, aşa faceţi. Bucurie în viaţă. Asta e abundenţa, dorinţa plină de pasiune de a trăi, de a spune: “La naiba! O să mă duc în Egipt!” Uluitor. Dintr-o dată abundenţa este acolo, deoarece răspunde pasiunii, alegerii, bucuriei de a trăi.

Dacă staţi pe scaun în fiecare zi şi vă întrebaţi ce să faceţi, vă faceţi griji despre cum este iluminarea, vă întrebaţi cum o să plătiţi facturile ca să supravieţuiţi în restul vieţii voastre, exact aşa va veni energia şi vă va susţine literalmente, atât de frumos, pentru că voi spuneţi: “Nu ştiu ce să fac”. Exact asta veţi primi: mulţi de „nu ştiu”.

Este o abundenţă, aşa cum v-ar spune Aandrah. Veţi obţine o abundenţă de nimic! (râsete) Primiţi o abundenţă de “Hai să stăm aici şi să ne gândim la asta”, o abundenţă de “Am o listă de dorinţe, dar nu o să fiu în stare să o manifest”. Oh! Cu abundenţă, în mod uimitor, faceţi exact ceea ce alegeţi.

Aşa că atunci când renunţaţi, ca să spun aşa, când treceţi de minte, când vă bucuraţi de faptul că sunteţi aici, că o să fiţi iluminaţi, când vă bucuraţi de faptul că este o experienţă uimitoare să fii om şi chiar mult, să fii un om iluminat, atunci energiile încep să vină. Energiile ce vin în circa o săptămână, în loc să vă dărâme, vă vor ridica. Da.

CAROLE: Ok, bună idee.

ADAMUS: Da, o idee grozavă. Nu doar o idee bună, ci una fenomenală! O idee simplă.

CAROLE: Aşa e.

ADAMUS: Bun, mulţumesc.

CAROLE: Mersi.

ADAMUS: Bine faci. Ar trebui să ţin discursuri motivaţionale. (râsete) Ajunge cu lucrarea spirituală.

LINDA: Ţii discursuri motivaţionale.

ADAMUS: Mai departe. Ce ar trebui să faceţi diferit? Ce ar trebui să faceţi diferit?

PETE: Aş spune că nu aş face nimic.

ADAMUS: Că nu ai face.

PETE: Nu aş face.

ADAMUS: Bun.

PETE: Ceea ce vreau să spun cu asta este că am un plan pentru ascensiune, pentru iluminarea mea şi renunţ la el.

ADAMUS: Bun!

PETE: Şi realmente… există unul exterior care e mai bun decât al meu, iar el vine când renunţ la idiosincraziile mele.

ADAMUS: Da.

PETE: Da.

ADAMUS: Exact. Din nou, Pete, exact pe asta ne focalizăm azi. Nu mai e vorba despre a face. O să facem un exerciţiu de trecere dincolo de asta. Bun. Grozav, următorul.

ALIYAH (un copil): Eu aş vrea să merg în Japonia.

ADAMUS: Sigur. De ce în Japonia?

ALIYAH: Pentru că acolo e fratele meu.

ADAMUS: Ahh, e un motiv bun. Când ai vrea să mergi?

ALIYAH: Azi. (râsete)

ADAMUS: Asta e bine. E bine. Şi ce vrei să faci în Japonia? E o ţară frumoasă.

ALIYAH: Să dorm. (râsete)

ADAMUS: Ca Shaumbra! (râsete) Se duc spre iluminare. Se duc spre somn. (râde) Bun. Mulţumesc. Mulţumesc. Încă vreo câţiva.

PAULA: Vreau să revin puţin la problema încrederii.

ADAMUS: Bun.

PAULA: Mă plasez în afară. Oricând ajung la acel punct, am fantezia cum că mi se taie capul.

ADAMUS: Da.

PAULA: Ok. Din nou…

ADAMUS: O fantezie?

PAULA: Ei bine, da! Vreau să spun, din nou, că mă plasez pe mine în afară. Este acolo, e ceva tangibil şi e un fel de… este un zid şi sunt sigură că nu sunt singură.

ADAMUS: Da.

PAULA: Ce e de făcut?

ADAMUS: Ce e de făcut? Ei bine, respiri adânc și realizezi că iluminarea, împlinirea, este cel mai important lucru. Poţi să revii oricând în altă viaţă cu alt cap. (râsete)

PAULA: Ştii, când ai spus asta am ştiut că trebuie să aibă legătură cu ceva din trecutul meu.

ADAMUS: Oh, absolut. Absolut.

PAULA: Niciodată nu am făcut legătura dintre aceste lucruri.

ADAMUS: Absolut. Tu şi alţi Shaumbra aţi experimentat arderea pe rug, tăierea capului, tortura, tăierea limbii – mereu am detestat asta, tăierea limbii –, tot felul de torturi, aşa că atunci când…

SART: Da!

ADAMUS: Ah, asta s-a întâmplat cu mulţi de aici. Când începi să te deschizi, să devii tu, sigur că apare frica. Ce este? Ce este?

LINDA: Un aspect.

ADAMUS: Este un aspect. Ce faci cu aspectele?

PAULA: Le inviţi şi le iubeşti, la chemi la petrecere şi apoi îşi pot vedea de treaba lor.

ADAMUS: Exact. Le întâmpini înapoi acasă. Ai creat acum un spaţiu sigur în realitatea ta pentru ele. Au nevoie să simtă că sunt binevenite înapoi, cu sau fără cap.

PAULA: Ok.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc.

PAULA: Mulţumesc.

ADAMUS: Da.

STEPHANIE: Cred… ei bine, ştiu: sănătatea.

ADAMUS: Sănătatea. Ce-i cu ea?

STEPHANIE: Eu o vreau, dar din unele motive prefer drama în creaţiile mele.

ADAMUS: Da. Din nou, de ce este aşa? De ce apare problema de sănătate, pentru oricine, de fapt, acum?

STEPHANIE: Oh, ca să trăieşti pe deplin. Vreau să spun că e ca şi cum…

ADAMUS: Dar de ce este acolo – de ce era acolo – acea problemă de sănătate, de la bun început?

STEPHANIE: De ce a apărut?

ADAMUS: Da.

STEPHANIE: Ei bine, e întrebarea de punctaj maxim.

ADAMUS: Din cauza naturii? Doar pentru că trăieşti într-un corp fizic ai aceste probleme de sănătate?

STEPHANIE: Nu ştiu. Vreau să spun că am avut cancer de patru ori.

ADAMUS: Da, de prea multe ori. Prea multe.

STEPHANIE: Pare că e ceva mai mult decât…

ADAMUS: Decât că ai fi doar…

STEPHANIE: O întâmplare.

ADAMUS: … ghinionistă din punct de vedere statistic.

STEPHANIE: Da.

ADAMUS: Da, da. Ce se petrece când apare problema de sănătate? Destul de simplu, da. (David spune: “Iubirea de sine”)

STEPHANIE: Iubirea de sine.

ADAMUS: Da. (cineva spune: “E o scuză ca să nu trăieşti”) O scuză ca să nu trăieşti.

STEPHANIE: Aşa e.

ADAMUS: Pot să fiu foarte îndrăzneţ şi direct cu tine?

STEPHANIE: Absolut.

ADAMUS: Sigur?

STEPHANIE: Da.

ADAMUS: De trei ori întreb – cu adevărat?

STEPHANIE: Da, cu adevărat, cu adevărat.

ADAMUS: Ok, bun. Atenţie.

STEPHANIE: Da.

ADAMUS: Atenţie, multă atenţie. Nu te judeca. Nu este rău. Toți aţi făcut asta înainte, dar tu obţii astfel multă atenţie pe care nu o aveai înainte, atenţie pe care mereu o ofereai altora, dar pe care nu o primeai niciodată. Dintr-o dată ai o problemă de sănătate şi primeşti multă atenţie. Este hrănire energetică – nu una rea –, dar priveşte la ceea ce face. În cele din urmă vei obţine atenţia din partea ta, dar prin ce durere şi suferinţă trebuie să treci ca să ajungi acolo. 

Nu meriţi asta. În general cancerul are legătură cu ura, cu energiile urii, în special ale urii de sine. Tu preiei asta şi va continua să revină până când te vei iubi pe tine implicit, necondiţionat, şi vei înceta să mai obţii atenţie din partea oamenilor din jur. Atenţia poate veni de la un doctor, de la Shaumbra, de la oamenii care acum spun: “Oh, ce rău îmi pare pentru ea, a avut cancer!”

STEPHANIE: Ei bine, cred că parte din asta vine din faptul că tata era medic şi era părintele care mereu dispărea.

ADAMUS: Da.

STEPHANIE: Asta a fost când… prima dată am avut cancer la 19 ani şi am simțit că e un mod de a încerca să-l aduc  înapoi.

ADAMUS: Exact. Exact. Foarte atentă. Foarte atentă, dar nu merită.

STEPHANIE: Nu.

ADAMUS: Nu este. E un iad.

STEPHANIE: Oh, aşa e.

ADAMUS: Este un iad. Este obositor şi nu te poţi bucura de viaţă când ai aşa ceva. Respiraţie profundă şi atenţie pentru tine. Deconectează-te de ceea ce primeşti de la altcineva. Refuză. Ei nu oferă neapărat conştient, dar oferă ceva. Spune nu. Vei obţine asta de la tine. Există lucrul numit sufletul tău, divinitatea ta, sinele tău, care vrea să-ţi ofere acea iubire, acea atenţie. Nu ai nevoie de ea din altă parte. Este chiar aici. Mai mult decât orice, chiar o meriţi. Ai trecut prin destule până acum.

STEPHANIE: Mm hmm.

ADAMUS: Respiră adânc. Dacă ai probleme cu respiraţia, te rog să vorbeşti cu  Aandrah.

STEPHANIE: Aşa o să fac.

ADAMUS: Intră în corp. E înfricoşător pentru cineva care a avut cancer să revină în corp. E înfricoşător, deoarece corpul este teoretic ceea ce credeţi voi că vă trădează. Cum puteţi să aveţi încredere în voi când corpul vă trădează? Sunt probleme complexe, dar se reduc la a obţine acea atenţie, acea iubire de la tine. „De la tine” înseamnă spiritul tău, sufletul tău, divinitatea ta. Ea vrea cu adevărat să-ţi ofere iubirea. Bun, mulţumesc.

STEPHANIE: Mulţumesc. 

LULU: Să nu mă implic în poveştile altora, în dramele lor.

ADAMUS: Drama. Poveştile. Da.

LULU: Să le văd şi să le ignor.

ADAMUS: Da, dar cum faci asta? Cum le-ai spune altora? Este foarte seducător să te implici în poveştile altora. E minunat frumos şi de seducător, este… ştii că intrarea în aceste lucruri este ceva greşit, dar se simte a fi destul de bine.

LULU: Ştiu. Ceea ce am făcut eu a fost să intru în interiorul meu şi să spun: „Nu sunt interesată”.

ADAMUS: Sună de parcă nu ai compasiune.

LULU: Nu mă interesează poveştile lor. Adică vreau să spun că…

ADAMUS: Oh, sună egoist.

LULU: Bine, dar eu chiar nu sunt interesată! (râde) Îmi pare rău!

ADAMUS: Bun, bun.

LULU: Pentru că atunci mă implică pe mine, iar dacă mă implic devin emoţională şi nu am nevoie de aşa ceva.

ADAMUS: Şi te distrage de la tine.

LULU: Da.

ADAMUS: Ridic subiectul acum pentru că oamenii or să vă spună că dacă nu vă implicaţi în gunoiul lor sunteţi egoişti, indiferenţi, insensibili. Oh, or să dea vina pe mine. Ha! Nu-mi pasă, pentru că nu-mi pasă. Or să dea vina pe secta în care aţi intrat şi pe toate aceste lucruri, pentru că se hrănesc. Vor să vă implicaţi în dramă.

Drama de unul singur este  foarte, foarte plictisitoare, aşa că aveţi tendinţa de a vă aduna cu alţii. Alţii vă vor implica şi, în special acum, când radiaţi aşa cum o faceţi, când aveţi un nivel înalt de energie, un nivel înalt de conştienţă, e grozav dacă puteţi fi implicaţi în dramă. Ştiţi, e precum a avea în piesă un actor cu adevărat expresiv. Vreţi să joace în piesa voastră. Ei i-ar vrea pe Shaumbra în piesa lor, dar nu e nevoie de aşa ceva.

LULU: Nu. Copiii mei ştiu, le spun asta tot timpul: „Nu-mi pasă”.

ADAMUS: Da. Da. Bun.

LULU: Iar ei spun „Ce?”. Îmi pare rău, nu-mi pasă.

ADAMUS: Da. Tu ai creat asta, descurcă-te cu ea.

LULU: Şi astfel ei iau lucrurile în uşor.

ADAMUS: Bun.

LULU: Îşi spun: “Ok, aşa e mama”.

ADAMUS: Da. Dar asta înseamnă şi a-i face să-şi asume responsabilitatea pentru  ceea ce fac, iar ei îşi vor înţelege şi respecta şi domeniul tău suveran.

LULU: Da.

ADAMUS: Bun.

3. “Să rămân sau să plec?”

Următoarea mare întrebare pe care o primesc de la Shaumbra în aceste zile, marea întrebare este: “Să rămân sau să plec?” Nu cumva era un cântec? Poţi să cânţi (către Marty), „Să rămân sau să plec”? Da, da. O mare întrebare, iar voi mă întrebaţi pe mine, ca şi cum o să răspund eu în locul vostru. Apoi negociaţi, vreţi un mic sfat. “Bine, dar măcar spune-mi”.

Însă marea întrebare din interiorul întrebării este: “De ce ar trebui să mai rămân? De ce să mai rămân?” Apoi veţi vrea să ştiţi toate datele şi cifrele. “Bine, dar cum e când faci trecerea? O să doară?” Asta e mereu prima întrebare – dacă o să doară. “Cum este pe partea cealaltă? O să fiu fericit? O să-mi văd toate rudele?” Ei bine, dacă e să fiţi fericiţi, probabil că nu o să vă vedeţi toate rudele. (multe râsete şi aplauze)

Trebuie să spun, dragii mei prieteni, că toată această problemă… voi intra într-un moment în profunzimile sale. Vă descurcaţi uluitor de bine atunci când spuneţi: “Cum mă descurc?” pentru că aţi învăţat că familia voastră fizică nu mai este ringul vostru de box. Aţi învăţat că ei v-au dat naştere, şi-au asumat o responsabilitate, aţi avut o istorie cu ei, multă iubire, multă împărtăşire, dar acum eliberaţi ceea ce eu aş numi aspectul mai negativ, karmă veche, gunoi vechi, gunoiul care vrea ca voi să fiţi parte a perpetuării dezechilibrului strămoşesc. De multe ori continuă de generaţii şi generaţii şi generaţii, iar după un timp nici măcar la nivel spiritual ei nu-şi mai amintesc de unde a început nebunia, persoana din trecutul familiei care a făcut ceva foarte dezechilibrat. Ei uită şi continuă să pună în scenă acel lucru.

Astfel că voi eliberaţi aceasta. Învăţaţi că familia voastră este… cei care fac parte din ea sunt fiinţe umane ce trebuie onorate, pentru care să aveţi compasiune, dar nu mai sunteţi blocaţi la un loc cu ele. Aceasta este o mare, mare realizare. Acum, desigur, unii vor spune că eu sunt împotriva familiilor. Într-un fel, da, deoarece creează unele din cele mai mari probleme de dezechilibru karmic, fizic şi mintal. Dacă plutiţi pe fluviul karmei de familie şi doar mergeţi cu el, absolut. Nu voi intra în asta acum.

“Să rămân sau să plec?” O mare întrebare şi are legătură cu abundenţa. Are legătură cu tot ce se petrece în viaţa voastră. Vestea bună, cred, este că vă puteţi pune vouă înşivă acea întrebare. Câţi oameni fac asta cu adevărat? I-aţi şoca dacă v-aţi duce la ei să le spuneţi: “Vrei să trăieşti sau vrei să mori?” Probabil că ar suna imediat la 112! Însă foarte puţini oameni îşi pun întrebarea şi este o întrebare foarte importantă.

Este important să vă întrebaţi pe voi de ce vreţi să rămâneţi. Pentru ce? Vă oferiţi o grămadă de motive pentru a nu vrea asta. Este dur acolo. Se derulează energii nebuneşti. Sunteţi obosiţi să trăiţi bolnavi, în lipsa abundenţei şi cu membri ai familiei care vă secătuiesc sau pur şi simplu doar în confuzie.

Există conceptul, gândirea că dacă nu aţi mai fi aici, dacă v-aţi părăsi corpul fizic, dintr-o dată aţi deveni chiar inteligenţi, aţi cunoaşte răspunsurile. Îmi pare rău. E mai uşor de trecut prin proces aici în loc de a-l parcurge pe partea cealaltă sau pe unde o fi. E mai uşor să treceţi prin proces aici în loc de a aştepta până treceţi dincolo. E un fel de… într-adevăr, nu aveţi corp acolo, aşa că nu aveţi aceste probleme, dar nu este la fel de tangibil ca aici. Nu este la fel de real. Aici puteţi de fapt impacta schimbarea în conştiinţă foarte, foarte repede, dacă rămâneţi focalizaţi. În alte tărâmuri aşteptaţi cumva doar să reveniţi pe Pământ, să veniţi aici ca să faceţi iar acelaşi lucru, crezând că o să vă amintiţi ce să faceţi. Vă gândiţi: “Ştiu exact cum o să-mi trăiesc viaţa”, iar apoi vă întoarceţi aici şi uitaţi în mare parte.

Este o întrebare uriaşă acum şi o ridic astăzi, deoarece se leagă de energiile care vin săptămâna viitoare. Va presa această problemă în voi, dacă vă întrebaţi acum referitor la ea. Asta nu are legătură cu… nu sunt gânduri de sinucidere. Nu are nicio legătură cu sinuciderea. Întrebarea “Chiar vreau să fiu aici?” are legătură cu pasiunea, cu direcţia, cu ceea ce veţi face ca să aduceţi energii.

Voi face o afirmaţie foarte directă aici. Dacă lucrurile nu se petrec în viaţa voastră, dacă totul pare a fi într-un fel de aşteptare, dacă abia răzbiţi prin fiecare zi, iar totul stă în expectativă, este pentru că voi sunteţi în aşteptare. Nu ştiţi dacă vreţi să rămâneţi sau să plecaţi. Să faceţi un angajament chiar acum ca să fiţi aici, să faceţi un angajament ca să rămâneţi este ceva uriaş. Mulţi dintre voi nu vreţi să faceţi asta. Adoptaţi atitudinea “Hai să vedem ce se petrece mai departe.” Ceea ce urmează să se petreacă este nimic. E multă aşteptare pentru a vedea ce urmează a se petrece.

A face un angajament faţă de voi înşivă, cu sufletul vostru, cu toate aspectele, că veţi rămâne aici, că o să trăiţi este ceva important, pentru că imediat începeţi să vă gândiţi: “EI bine, dar cu asta cum rămâne? Dar cum rămâne cu…? Cum rămâne cu sănătatea mea, cu banii, cu relaţiile”, toate acelea, astfel că ceea ce se petrece este că aveţi tendinţa de a aştepta pur şi simplu. “O să mă gândesc la asta mâine, când o să mă simt ceva mai bine”, vedeţi voi. Iar apoi energiile literalmente asta susţin.

Marea întrebare: “Să rămân sau să plec?” Eu nu vă pot oferi răspunsul. Nu există unul corect sau unul greşit. Singurul lucru pe care îl pot spune este: vă rog să faceţi o alegere într-un fel sau altul. Zona de mijloc, starea de aşteptare este ceea ce vă înnebuneşte pe mulţi dintre voi. Sunteţi în expectativă. Nu ştiţi cu adevărat. Simţiţi un moment. Nu vă gândiţi la asta, doar simţiţi pentru un moment. Vreţi să rămâneţi şi de ce? (pauză)

Nu din cauza copiilor voştri. Nu, nu, nu. Asta nu merge. Nu din cauză că nu vreţi să muriţi. Nici asta nu merge. Frica morţii îi ţine pe unii aici. Nu pentru că aşteptaţi să vedeţi ce se petrece mai departe. Simţiţi pentru un moment. De ce vreţi să rămâneţi aici? Cu adevărat. Care este pasiunea? Ce este acolo? De ce aţi vrea să rămâneţi? Nu există corect sau greşit. Chiar nu contează. De ce aţi vrea să rămâneţi? (pauză)

EDITH: Pentru că sexul e mai bun. (râsete)

ADAMUS: Simţiţi pentru un moment. Doar simţiţi. Fără cuvinte. Se pune o întrebare foarte mare şi are legătură cu modul în care veţi fi capabili să vă descurcaţi cu energiile care vin. “De ce vreau să rămân?” Vă rog să nu spuneţi că pentru copiii voştri, pentru soţ sau soţie ori pentru oricine altcineva ar fi. De ce vreţi să fiţi aici? (pauză) Nu ştiţi? Nu sunteţi siguri? Doar aşa, pur şi simplu?

LUCIA: Ca să fiu într-un corp, cu sufletul. Ca să am… pentru ca realmente să simt, să fiu în acest dans…

ADAMUS: Linda îţi va aduce microfonul.

LUCIA: Nu ştiu cum să spun în engleză, dar o să încerc.

ADAMUS: Ei, poţi vorbi în italiană.

LUCIA: Posso dire in italiano perfetto. Nu, o să încerc în engleză. Este vorba despre a simţi cu adevărat ce înseamnă a fi suflet în corp aici sau înaltă parte. Realmente vreau acea experienţă.

ADAMUS: Nu vreau să determin pe nimeni să spună sau să gândească ceva anume, pentru că este o decizie foarte personală. Mulţi dintre voi nu pot să rostească asta, dar aţi mers atât de departe, au fost multe vieţi de integrare, de înţelegere a divinităţii. Aţi ajuns atât de aproape. Este ora 11, 59 de minute şi 59 de secunde. De ce nu?! De ce să nu vedeţi cum este să fiţi iluminaţi, divini şi umani în acelaşi timp?! (aplauze) Da! Da!

LUCIA: Exact.

ADAMUS: Este un motiv întemeiat? Absolut! Absolut. De ce nu? Pentru că atunci puteţi călători în întregul cosmos şi le puteţi spune altora cum a fost. Puteţi spune: “Eu am făcut asta!” Pentru că puteţi experimenta aici, pentru că asta aţi plănuit, asta aţi aşteptat! Da, Vince?

VINCE: Am ales să mă întorc de data asta pentru că am vrut să fiu aici. Am vrut să primesc onorurile pentru că am fost aici.

ADAMUS: Bun, bun.

VINCE: Şi vreau să tricoul cu “Eu am fost acolo!” Am fost acolo!

ADAMUS: (râzând) Am fost acolo! Absolut. Absolut. Vince, aşa o să faci?

VINCE: Oh, poţi să pui pariu!

ADAMUS: Bun, bun, bun. Bun. Ok, bine.  Aceasta e o altă întrebare mare: “Să rămân sau să plec?”

4. “Ce ar trebui să fac acum?”

Următoarea întrebare este “Ce ar trebui să ştiu?” Anume voi întrebaţi “Ce ar trebui să ştiu? Ce ar trebui să fac acum?” O mare întrebare. “Ce ar trebui să fac acum?” (Linda merge în sală) Nu, eu o să răspund la asta! (râde) Iar aici vom începe să aducem la un loc cele despre care vorbim azi.

Am spus în ultimul Shoud că ieşiţi din structura mentală. Este o mare realizare, foarte, foarte mare. Vă face să fiţi confuzi şi e dificil de trecut prin ea, dar începeţi ca literalmente să integraţi energiile creative şi chiar şi ceea ce aţi numi inteligenţa voastră divină. Provoacă haos acum în sistemul mental. Sistemul mental nu e chiar sigur cum să se descurce cu asta.

În proces, începeţi să faceţi ceva unic. Voi creaţi o nouă dimensiune a stării de vis pentru voi înşivă. Este doar a voastră. Visele sunt foarte, foarte interesante. Se petrec pe multe straturi şi în multe dimensiuni. Puteţi avea – şi chiar aveţi – multiple vise în timpul nopţii. Chiar dacă nu vi le amintiţi când vă treziţi, tot le mai visaţi. Nu există nici un moment în timpul nopţii, când dormiţi, în care să nu aveţi vise multiple.

Acum, chiar dacă vă aflaţi în starea umană conştientă, folosind simţurile voastre fizice, aveţi multe vise. Toate se petrec chiar acum. E foarte, foarte interesant. Vă poate distrage, dar, la un anume punct veţi putea fi conştienţi de diversele vise care se petrec şi puteţi înţelege de ce. Aţi creat această stare de vis în care mergeţi acum, iar în loc să vă gândiţi la problemele voastre, începeţi să visaţi la soluţii.

În loc de a vă face griji… toţi aţi avut vise de îngrijorare şi realităţi de îngrijorare. Sunteţi obişnuiţi să vă faceţi griji pentru lucruri, să vă focalizaţi energia mentală pe ele. De fapt voi treceţi prin situaţii în mintea voastră, în starea de trezie, dar şi în starea de vis, atunci când vă gândiţi la o problemă.

Hai să vorbim despre bani, finanţe, facturi. Vă faceţi griji: „Cum o să plătesc factura asta? Cum să câştig mai mulţi bani? Cum o să supravieţuiesc, doar să supravieţuiesc, ca să pot să merg cu maşina şi să am ceva de mâncare?” Astfel procesul mental intră în îngrijorare. Consumă foarte, foarte multă energie şi nu este prea eficient, deoarece în tradiţionala voastră îngrijorare nu vă îngăduiţi să vedeţi alte potenţiale. O focalizare foarte strâmtă. Voi spuneţi:  “Ca să am mai multă mâncare, nu pot să cheltuiesc prea mult pe altceva sau trebuie să mă bazez pe altcineva sau trebuie să-mi mai iau un serviciu ca să mă descurc cât de cât”. Acesta e modul în care mintea a încercat să priceapă, foarte, foarte limitat.

În starea de vis, luaţi cu voi aceeaşi îngrijorare, o luaţi în starea de vis, dar în esenţă faceţi acelaşi lucru: doar vă faceţi griji, chiar şi în timp ce dormiţi. Foarte puţină rezoluţie, foarte puţine soluţii în asta. Vă oboseşte. Nu v-a adus nicio schimbare, cu alte cuvinte nu v-a adus un nivel nou al abundenţei. Ceva se schimbă acum.

Atunci când combinaţi mentalul şi creativul, este o combinaţie frumoasă, deoarece mentalul înţelege detaliile a ceea ce e nevoie să fie făcut în realitatea voastră de zi cu zi, iar creativul aduce soluţii şi energii. Creativul vă permite să vedeţi unele dintre potenţialele care nu erau văzute înainte. Aceasta se aplică la orice, fie că sunt bani, fie că este o problemă fizică, o problemă cu o relaţie – mare parte din energia mentală era folosită pentru îngrijorarea faţă de probleme fără a veni cu soluţii reale. 

Începeţi să aveţi o dinamică diferită acum, iar eu vreau să mă focalizez pe ea pentru câteva minute astăzi. Hai să spunem că aveţi o problemă. Mintea începe să-şi facă griji pentru ea. Doar gândiţi-vă la ceva ce are loc acum în viaţa voastră. Poate fi ceva mare sau ceva mic, nu contează. Orice problemă. (pauză) O problemă cu impozitele, o problemă cu programul vostru. Orice. O problemă medicală, orice.

În mod obişnuit, vă faceţi griji, iar mintea îngrijorează pentru toate detaliile, însă acum, pe când mentalul şi creativul se combină, puteţi să respiraţi adânc şi… este dificil de explicat, dar nu vă mai gândiţi la asta şi nu vă mai faceţi griji pentru ea.

Situaţia încă este acolo, dar în loc să vă faceţi griji pentru ea, de fapt o eliberaţi. O eliberaţi. Nu vă concentraţi pe detalii. La acest punct chemaţi energiile creative. (pauză) Sunteţi voi. Este energia voastră creativă, dar permiteţi ca să vină. (pauză) În loc de a vă îngrijora mental pentru acea problemă – ne întoarcem la încredere – permiteţi energiilor creative să vină, să curgă cu ea. (pauză)

Nu vă focalizaţi pe mental. Nu încercaţi să vă gândiţi la micile detalii de care trebuie să aveţi grijă, pentru că e un lucru mental. Nu începeţi să vă faceţi griji referitor la consecinţele gândurilor sau deciziilor voastre. Respiraţi adânc şi… apropo, este precum Noua Gândire despre care a vorbit Kuthumi. Respiraţi adânc. Permiteţi ca energia creativă să vină. (pauză)

Doar fiţi cu ea un moment. Este foarte, foarte simplă. Doar fiţi cu ea pentru un moment (pauză) Voi chiar încercaţi să vă reţineţi de la a vă gândi mult la ea. Gândirea mentală este, de fapt… v-a ajutat până la un punct, însă gândirea mentală de fapt v-a limitat, a limitat potenţialele, clar a limitat rezultatul şi a consumat imense cantităţi de energie îngrijorându-se pentru probleme. În esenţă spun că nu aveţi nevoie să vă faceţi griji pentru ea.

Nu înseamnă să fugiţi de ea, să o ignoraţi sau să o ascundeţi. Înseamnă că poţi sta în acest moment, Mary, poţi respira adânc, oricare ar fi problema… şi permite energiilor creative să vină. (pauză)  Nu te gândi la ea de aici. Doar fii cu aceste energii. Nu te gândi la ele. (pauză)

Doar respiraţi cu asta un timp. Simţiţi-o. În momentul în care mintea începe să lucreze cu detaliile, cu îngrijorarea, cu cele despre care aţi auzit mai înainte… prietena noastră dragă spunea că vrea să meargă în Egipt, dar brusc a intrat mintea și a început să-și facă griji pentru detalii. Nu. Egipt! Egipt!

Aşa că respiraţi. În loc de “Nu am bani, nu ştiu dacă am timp, nu ştiu dacă va fi sigur”, respiraţi. Simţiţi-vă pasiunea. Dintr-o dată ea aduce un flux, un curent de energie creativă, iar creativitatea este rezolvarea problemei. Creativ înseamnă a deschide porţi noi. Creativul aduce pasiune şi energie.

Aşa că în loc de a vă îngrijora pentru asta sau de a vă gândi la detalii, de care se poate ocupa mintea mai târziu, acum doar respiraţi creativul. Este cu adevărat integrarea mental-creativ în acest moment. Este un fel de merabh, o schimbare de energie. Nu implică gândire. Nici stress. Nici zbatere. Dacă descoperiţi că apare vreun fel de luptă mentală, v-aţi întors în minte.

Este foarte simplu şi, dragii mei prieteni, într-acolo ne îndreptăm. Necesită încredere, da. Necesită, dar odată ce începeţi să exersaţi şi să vă jucaţi cu asta, dintr-o dată veţi vedea cum lucrurile încep să se rezolve singure. Nu e nevoie să lucraţi la… nu ar trebui să lucraţi la viaţa voastră. Cu adevărat nu ar trebui. Da, într-o oarecare măsură există energii exterioare, alţi oameni, iar uneori asta solicită puţină lucrare, dar nu ar trebui să lucraţi asupra vieţii voastre. Nu ar trebui să vă gândiţi calea prin ea. Nu ar trebui să vă faceţi griji pentru ea. Nu ar trebui să aveţi toate acele stereotipuri gen „ce nu e în regulă cu mine”. Nu ar trebui să vă luptaţi şi să vă stresaţi. Dacă este aşa, e programarea veche. Este aşa pentru că încă mai sunteţi blocaţi în mental.

Intraţi în acest flux cu energiile creative – lucrând în armonie, lucrând în tandem cu mentalul – intraţi în acel flux şi dintr-o dată este uşor. Dintr-o dată este foarte uşor. Întrebare – la microfon, te rog.

ELIZABETH: Nu ca să fiu prea meticuloasă, dar cum se diferenţiază de gnost? De la simpla aducere a… vreau să spun că pentru mine tocmai ai descris gnostul.

ADAMUS: Absolut. Absolut. Gnostul este energie creativă, absolut. Acum o aplicăm. Nu e doar un concept, nu doar ne gândim la el, ci îl aplicăm. Absolut. Acelaşi lucru.

ELIZABETH: Îţi mulţumesc.

ADAMUS: Acelaşi lucru. Gnostul a fost definit drept soluţia creativă. Soluţia creativă. Însă ideea este că voi începeţi să ajungeţi la asta, dar încă sunteţi foarte timizi. Începeţi să folosiţi gnostul şi mentalul-creativ, dar tot vă mai întrebaţi dacă e lucrul potrivit de făcut. Da, bun.

Încă e multă îngrijorare şi mult stress pentru multe lucruri. E multă zbatere. Nu ar trebui să fie aşa. Vieţile voastre… aici voi continua cu discuţia. Voi creaţi o generaţie nouă, nu doar pentru voi înşivă, ci o nouă generaţie de oameni. Voi o creaţi. Este un format pentru alţii. Sunt lucruri precum trecerea dincolo de karma familiei, de conexiunea de familie, lucruri precum, în loc de a vă îngrijora şi a vă stresa pentru probleme, literalmente aduceţi creativul şi aveţi soluţia.

Este vorba despre a aduce energii din adâncul vostru, în loc de a le lua de la alţii; energii care vin din cosmos şi din Pământ, în loc de a le lua de la alţii. În cele din urmă este vorba despre a aduce divinitatea, despre a permite divinităţii să vină în viaţa voastră de zi cu zi. Este un şablon cu totul nou, un mod cu totul nou de a trăi fără luptă, fără stress. 

Multiple Vieţi

Un alt lucru pe care îl faceţi cu toţii este să trăiţi multiple vieţi în acelaşi corp fizic. În acelaşi corp fizic, ocolind moartea fizică. Câte vieţi aţi avut deja în acest corp? Aandrah, te rog.

AANDRAH (Norma Delaney): Eu…

ADAMUS: Bun. Ridică-te. Câte vieţi?

AANDRAH: (râde) Oh, nu le-am numărat, dar par a fi nenumărate.

ADAMUS: Cel puţin 12, aş spune eu.

AANDRAH: Exact.

ADAMUS: Cel puţin 12. Deci care este diferenţa dintre o schimbare în viaţă şi o schimbare a vieţii pe care o trăieşti, în vreme ce rămâi în corp?

AANDRAH: Hm. Oh, e atât de profundă. E atât de bogată. Este excepţională.

ADAMUS: Te face să vrei să-ţi schimbi numele.

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Asta face, cu adevărat.

AANDRAH: Nu! Exact asta este. Exact. Este mai uşor să devii Aandrah odată ce continui să te mişti în acele tărâmuri.

ADAMUS: Iar când intri într-o altă viaţă în acelaşi corp e aproape ca şi cum nici măcar nu te mai recunoşti pe tine.

AANDRAH: Nu. Acesta e lucrul excepţional.

ADAMUS: Aproape că te întrebi dacă realmente ai fost tu.

AANDRAH: Ei bine, pare a fi fost o altă viaţă.

ADAMUS: Da.

AANDRAH: Da, iar eu parcă mereu mă întreb în care dintre acele vieţi am fost eu cu adevărat.

ADAMUS: Da. În mod obişnuit pentru voi toţi, aţi trecut – este ceva general –, dar aţi trecut prin circa şase vieţi în această fizică. Cu adevărat! Aţi trecut prin şase din ceea ce aş numi schimbări cuantice. De fapt trei sau patru dintre ele au avut loc în ultimii 10 ani, iar unele mai devreme, astfel că este un lucru interesant. La noua generaţie de oameni la crearea căreia aţi contribuit, aveţi o viaţă nouă şi rămâneţi în acelaşi corp. Este un concept uluitor.

Acum, lucrul interesant este să realizaţi – e puţin dificil de înţeles – însă unele din aceste, de fapt niciuna din aceste vieţi… cum să spun? Nu sunteţi responsabili pentru acele alte vieţi. Nu sunteţi responsabili pentru nicio altă viaţă. Unora nu le place afirmaţia, deoarece ei tot mai simt că ei erau atunci. Aţi făcut ceva pe când aveaţi 24 de ani, dar tot mai purtaţi acea cruce. Puteţi dacă doriţi, dar nu sunteţi obligaţi. E un mare lucru.

Mulţi dintre voi purtaţi lucruri care s-au petrecut acum cinci ani, chiar şi acum un an. Preluaţi povara şi o purtaţi, spunând: “Trebuie să învăţ lecţia. Dacă nu port povara pe umeri, o să fac şi alte lucruri rele”. Noua generaţie înţelege – voi cei noi înţelegeţi – că nu eraţi voi. Aceea era o altă viaţă.

Încă mai există tendinţa de a purta parte din vină, o parte din vinovăţie, dar imaginaţi-vă pentru o clipă, imaginaţi-vă pentru un moment, respiraţi adânc şi imaginaţi-vă: lucrurile pe care le-aţi eticheta drept rele sau negative sau oricum altcumva în viaţa voastră, în vieţile trecute, nu sunt cu adevărat ale voastre. Realmente nu vă aparţin. Imaginaţi-vă o listă nouă, curată, fără lucruri pe care să le târâţi după voi. Nu spun să negaţi nimic din acestea, dar nu sunteţi obligaţi să le purtaţi cu voi.

Imaginaţi-vă că acum este vorba doar despre Eu Sunt. (pauză) Puteţi face asta? (din audienţă: “Da!”) Există tendinţa de a vrea să vă ţineţi de acele lucruri, în parte de dragul identităţii. În parte scopul este menţinerea identităţii. Dar cu această generaţie nouă de oameni, oamenii Noii Energii, puteţi elibera absolut toate acestea şi lucrurile pe care le-au adus cu ele. Puteţi.  Respiraţi adânc. Hm. Da. (pauză)

Poate fi uşor

Aşa că, dragi prieteni, voi rezuma şi voi fi încântat de câteva întrebări, dar azi am vrut să menţin lucrurile simple. Ar trebui să fie uşor. Cu adevărat aşa ar trebui să fie. Ar trebui să fie. Întrebările şi problemele pe care Tobias le-a expus acum mult timp – patru zone majore – au legătură cu sănătatea, abundenţa, relaţiile şi valoarea de sine. Luaţi orice problemă pe care o aveţi şi o puneţi într-una din acele cutii.

În loc de a vă stresa pentru asta şi a vă face griji pentru ea, puteţi doar să-i aplicaţi gnostul, puteţi respira energiile creative. Sunt aici chiar acum. mai multă energie vine săptămâna viitoare. Vor mai veni şi altele pe parcursul anului. Un timp foarte intens, dar foarte frumos este acum, un timp foarte frumos de a face schimbări cuantice, de a începe cu adevărat să trăiţi ca om al Noii Energii pe această planetă.

Întrebări şi răspunsuri

Cu asta, aş fi încântat să trecem la câteva întrebări, dacă sunt. Orice fel de întrebări.

ALI: Adamus, mi-ai spus că durerea de genunchi vine de la aspecte autostopiste, am priceput asta şi o cred.

ADAMUS: Da.

ALI: Le-am poruncit să plece...

ADAMUS: Bun.

ALI:  Să se integreze în fiinţa mea întreagă sau să meargă în alte dimensiuni, dar nu pleacă.

ADAMUS: Da. Sunt… (pauză) Sunt dificile. Ah! Vreau să-ţi aud vocea.

ALI: Ok!

ADAMUS: Vreau să aud cum le spui, cum le porunceşti, fără microfon. Da. Ah, hai să mergem în faţă. Ştiu că te dor genunchii. Da, dar altfel nu ar fi amuzant. Da. Dacă cineva simte că îi pare rău pentru ea merge cu greutate, vă pocnesc cu microfonul. Sunt foarte serios.

ALI: Nu mai vreau…

ADAMUS: Absolut. E un lucru teribil.

ALI: Teribil.

ADAMUS: Da. Tot aşa cum ai dificultăţi la mers, există potenţialul de absoluta şi completa… da, ok.

ALI: Ştiu.

ADAMUS: Ok. Acum o să… nu, Linda o să joace rolul unui aspect autostopist agăţat de genunchii tăi. (râsete)

LINDA: Uau, ce norocoasă sunt!

ADAMUS: Onorată, onorată!

LINDA: Dar cum de am onoarea?

ADAMUS: Ai mai trecut prin Teatrul lui Adamus. Tot ce ai de făcut este să te prefaci cum că ai sta agăţată de genunchii ei. (Linda se preface că se agaţă lui Ali) Aşa, aşa. Dar e prea drăguţ.

LINDA: Oh. (o prinde pe Ali de cămaşă; râsete)

ADAMUS: Ok. Bun, bun. Acum porunceşte-i. Porunceşte-i.

ALI: Spun că sunteţi binevenite în iubirea fiinţei mele integrale sau duceţi-vă în altă dimensiune, dar plecaţi! Nu sunteţi binevenite în spaţiul meu!

ADAMUS: Ei, nu prea convingător. Îmi pare rău, îmi pare rău. Nu prea convingător. Ai avut dificultăţi în a-ţi găsi cuvintele. Veneau de aici în sus (arată spre gât). Nimic de aici (din abdomen). Mai mult te temeai de cuvintele tale, de tine şi de auzirea vocii tale, vezi tu. Am lucrat cu Cauldre în ultimul timp nu doar cu vocea, ci şi cu energiile care vin prin ea. Nici măcar nu e nevoie să strigi. Dar pe mine asta nu m-ar fi convins. Poate că m-aş fi tras puţin mai înapoi, dar…

LINDA: Să o prind mai tare?

ADAMUS: (râzând) Este în regulă pentru ceea ce facem aici. Convinge-le cu adevărat… vreau să spun, realmente vrei ca aceste energii să plece?

ALI: Vreau să plece!

ADAMUS: Cât de mult?

ALI: Eu… mai mult ca orice.

ADAMUS: Porunceşte-le.

ALI: Vă poruncesc să părăsiţi spaţiul meu!

ADAMUS: Eh, nu prea convingător, îmi pare rău. Îmi pare rău. O să-ţi dau… Poţi să-l ţii? (dă microfonul cuiva) Ţine-l. Da, mulţumesc. Ai aceste aspecte autostopiste, cum le spun eu. Sunt aspecte care doar se hrănesc din tine, se hrănesc din corpul tău şi fac lucrurile să fie foarte dificile. ÎŢI PORUNCESC SĂ PLECI! (tare) Vezi, astfel. (râsete şi câteva aplauze) Într-atât este de simplu. Într-atât este de simplu, dar trebuie să o faci cu inimă şi ca şi cum o crezi! Nici măcar nu e vorba despre vocea cea mare. Vrei asta sau nu?

ALI: O vreau!

ADAMUS: Încă nu o simt. Îmi pare rău. E nevoie să vină din toată fiinţa ta. ÎŢI PORUNCESC SĂ PLECI!

ALI: Îţi poruncesc să părăseşti corpul meu!

ADAMUS: Tot nu eşti convinsă. Tot nu eşti convinsă. E mai bine, dar… pentru voi toţi, nu este doar pentru tine, Ali, ci pentru oricare dintre voi: este vorba despre a fi fiinţa voastră autentică. Tot te mai gândeşti că ai vrea să plece. Te gândeşti la asta, dar este vorba despre ÎŢI PORUNCESC SĂ PLECI! Da

ALI: ÎŢI PORUNCESC SĂ PLECI.

ADAMUS: Da, e ceva mai bine. Eşti la jumătatea drumului. La jumătatea drumului. O să fie nevoie de puţină mânie? Da, dar mânia ta are tendinţa de a se încâlci în emoţii, iar la acel punct eşti deja învinsă.

ALI: Şi mă înmoi.

ADAMUS: Da, devii moale!

ALI: Sunt moale şi încep să plâng.

ADAMUS: Exact! Şi începi: “Ce nu e în regulă cu mine? De ce nu pot face asta?” 

ALI: Exact!

ADAMUS: Fii foarte clară cu aceste aspecte. Aandrah, din nou, ştie cum se face asta. Cum spui unui aspect… ei, ai putea? Ai vocea ta nouă. (râsete) Ai noua ta voce. Cum sună?

AANDRAH: Cu excepţia faptului că acesta nu eşti tu (arată spre tricoul nu mesaj de la începutul Shoudului). Vezi, asta e cheia. Ne putem juca de-a „acesta e un joc distractiv”, dar nu eşti tu. Atunci când mergi la cine eşti tu cu adevărat, niciodată nu ai spune asta… Dacă doreşti, vino aici (îi atinge abdomenul). Vezi, respiri aici, sus (în piept). Până aici, jos. Simte-mă. Simte-mă. Eşti aici, sus, draga mea. Ok. (Aandrah atinge piciorul lui Ali) Garret făcea asta tot timpul, mă călca pe picior. Simţi asta?

ALI: Da.

AANDRAH: Ok. Trebuie să cobori aici. Trebuie să fii atât de adânc în abdomen… haide… nu, nu, iar urci mai sus. Cu adevărat, acesta e unul din lucrurile cheie pe care le pot… vrei să stau puţin timp făcând asta?

ADAMUS: Mm hmm.

AANDRAH: În regulă. Împinge-mi mâna. Împinge-mă. (pune o mână pe abdomenul lui Ali şi îi cere să respire până când mâna sa se mişcă) Haide, înfurie-te pe mine. Haide. Împinge-mă. Împinge-mă din… asta e! haide, vino, aici, în adânc. Aici, în adânc. Nu hiperventila. Aici, în adânc. Înfurie-te pe mine. Înfurie-te aici. Aici este centrul. Aici este acasă. “Ieşi naibii de aici”. Simte până aici, în adânc. Simţi cum cobori? Coboară. “Ieşi naibii din casa mea”. Da. Simţi asta?

ALI: Da.

AANDRAH: Foarte diferit, nu-i aşa?

ALI: Da.

AANDRAH: Trebuie să fii adânc aici. “Fără gângănii în casa mea. Fără şobolani în casa mea. Fără autostopişti în casa mea”. Ai priceput? Trebuie să mergi foarte în adânc, foarte clară. “Aceasta este casa mea”. Ai priceput?

ALI: Aceasta este casa mea.

AANDRAH: Da, ajungi acolo. Ai priceput? În regulă.

ADAMUS: Ceea ce vreau să observaţi este vocea Aandrei. Clară, fermă, nu a fost nevoie să strige. A fost clară şi fermă. Asta vreau să…

AANDRAH: Da. Asta e cheia, trebuie să intri realmente profund aici.

ADAMUS: Aandrah a învăţat cum să-şi folosească vocea după ce s-a înfuriat. 

AANDRAH: Da, cu adevărat.

ADAMUS: Cu adevărat, cu adevărat. Nu a avut mereu vocea aceasta. A fost nevoie de mânie – îţi mulţumesc, draga mea – a fost nevoie de mânia din ea, îmi pare rău, de mânia din tine faţă de viaţa ta şi de ceea ce făceai. Acea mânie a apărut în cele din urmă prin voce, iar vocea este clară de atunci. Nu este neapărat vorba despre volum, nici măcar dacă este vorba despre o voce înaltă sau una joasă, ci e vorba despre claritate. Am vrut ca voi să vedeţi şi să auziţi că atunci când Aandrah vorbeşte cu aspectele ei sau cu ale voastre există claritate, iar ele pleacă.

Ali, de asta e nevoie – să porunceşti, nu să te înmoi. Nu e nevoie să ajungi la furia pe care a avut-o Aandrah acum mulţi, mulţi ani. Nu e nevoie să intri acum în acea stare, dar fii clară şi fermă.

Voi toţi… vreau să lucrăm cu vocea la un moment dat. Vocea este un indicator foarte bun al vostru, al ceea ce se petrece. Voi vorbiţi de aici (arată spre gât). Vorbiţi de aici (arată spre cap). Atunci când începeţi să folosiţi acea voce şi energiile vin clar, afectează schimbarea. Aşa este. Eu lucrez acum cu Cauldre nu neapărat la ton sau la volum, ci la aducerea unor volume imense de energie prin voce. Prin voce, aşa cum o facem acum. Da.

VINCE: Aşa cum ai vorbit cu nefilimul care a venit aici, în ianuarie 2011.

ADAMUS: Da.

VINCE: Ferm.

ADAMUS: Ferm.

VINCE: Gata.

ADAMUS: Gata, da. Ajunge. S-a încheiat. Gata, s-a terminat cu asta. Vine pe multe căi. Literalmente radiază din abdomen. Energia poate veni prin ochi, ca şi prin exprimările voastre, însă acum vocea este probabil cheia pentru a porunci energiilor, pentru a alege ceea ce vreţi. Nu ar mai trebui să treci prin nicio zi din viaţa ta cu probleme cu genunchii. Nu ar trebui, tu sau oricare dintre ceilalţi care au probleme. Deloc. Nu vă mai gândiţi la ele. Bun. Următorul. Da?

SHAUMBRA 1 (o femeie): Cred că trebuie să poruncesc furnicilor să iasă din casa mea. (râde)

ADAMUS: Da!

 SHAUMBRA 1: Întrebarea mea se referă cumva la celelalte întrebări de pe tablă. Una dintre era „Ce ar mai trebui să ştiu”?

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 1: Eram foarte bucuroasă şi mulţumită, compuneam cântece cu Kuthumi. După ce a murit soţul meu eram foarte liberă, ca o pasăre pe cer. De curând am primit o idee, un mesaj: “Ai putea medita”, deşi ştiam că nu am nevoie de niciun fel de meditaţie, însă am vrut să încerc. Se numeşte meditaţia sub piramidă, aşa că mi-am făcut o piramidă. I-am făcut patru laturi, soarele central venea prin coloana mea vertebrală, în Pământ, în Gaia. Mulţumită…

ADAMUS: Încotro ne îndreptăm cu toate astea?

SHAUMBRA 1: Da, eu încercam să urc pe tubul de lumină ca să vă întâlnesc!

ADAMUS: Ah! Ah!

SHAUMBRA 1: Pe voi, băieţi! Adamus, Kuthumi şi…

ADAMUS: A, ce amuzant! Eu eram sub Pământ.

SHAUMBRA 1: Apoi am venit aici şi am spus: OK, pe tine te pot întâlni, dar îmi e dor de Kuthumi.

ADAMUS: Da, este ocupat.

SHAUMBRA 1: Aşa că întrebarea mea este: Unde e Kuthumi? (râsete) Ca să aducă puţin râs!

ADAMUS: (râzând) O să-ţi spun ceva despre dragul de Kuthumi. El tinde să lucreze cu voi individual, cu compasiune, dar nu vine prea des, deoarece, ei bine, nu este destul de direct. Nu e destul de dur. El vine din când în când ca să fie compasionat şi iubitor, dar acum este timpul să trecem prin makyo, să trecem prin rahat, prin toate lucrurile mentale care vă blochează, să abordăm cele prin care treceţi şi să vă oferim instrumente care să facă să fie mai uşor. Absolut, dar o să-i transmit că îl saluţi.

SHAUMBRA 1: Ok. Mulţumesc.

ADAMUS: Îţi mulţumesc. Încă două întrebări rapide. Hai să ne oprim aici pentru o clipă. Hai să facem cele despre care am vorbit înainte. Ieşiţi din mintal, lăsaţi energiile creative să vină. Lucruri grozave, măreţe, vin din voi acum, unele din problemele pe care le-aţi avut în ultima vreme, unele din lucrurile despre care am vorbit aici. Acum aplicaţi acestea, fără stress, fără energia mentală. (pauză)  Doar acel flux creativ, gnostul. (pauză) Bun. Următoarea întrebare.

SHAUMBRA 2 (o femeie): Bună, Adamus, aş vrea să mă întorc…

ADAMUS: Ai putea să te ridici?

SHAUMBRA 2: Aş vrea să mă întorc la voce, pentru că simt că am atât de multe în mine, dar nu le pot scoate ca să mă exprim.

ADAMUS: Toată lumea să închidă ochii un moment. Ok, acum te rog să rămâi în picioare, nu am terminat. Ok. Microfonul la ea, te rog. Din nou, care este problema?

SHAUMBRA 2: Vreau să împărtăşesc ceea ce este în mine, dar nu simt că cineva vede asta.

ADAMUS: Ok. Opreşte-te acolo. Acum, fără a vă gândi la cuvinte, care era energia din voce? (audienţa strigă: “Timidă”) Timidă! Timidă, speriată de sine! Scuze că mă iau de tine. 

SHAUMBRA 2: Nu… eu sunt… sunt… directă.

ADAMUS: Speriată de sine. Fără determinare! Acest vânt nu va mişca din loc corabia! Nu e nimic acolo. În cuvintele tale sunt mai multe întrebări decât afirmaţii. Ignorând cuvintele pe care le spune, în esenţă ea transmite: “Nu sunt sigură ce să fac, pe nici un plan. Nu ştiu unde să mă duc sau ce să fac”. Vă rog, aşa e şi cu mulţi dintre voi. Acum spune-mi ceva – ceilalţi închideţi ochii – spune-mi ceva.

SHAUMBRA 2: Eh, atunci când noi vorbeam despre ce ar trebui să facem, eu simţeam că nimic, doar ceea ce facem şi ceea ce pare a fi bun şi cu iubire pentru noi.

ADAMUS: Bun. Crezi asta?

SHAUMBRA 2: Da.

ADAMUS: Bun. Bun. Şi ce ţi-ar aduce bucurie?

SHAUMBRA 2: Adică ce mă bucură?

ADAMUS: Da, ce este o bucurie pentru tine?

SHAUMBRA 2: Ei bine, nu ştiu cum să răspund la asta. Vreau să spun că ceea ce îmi aduce bucurie, motivul pentru care vreau să fiu aici este acela că iubesc Pământul.

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 2: Şi aş vrea să împărtăşesc cu ceilalţi ceea ce am.

ADAMUS: Nu. Nu.

SHAUMBRA 2: Să nu fac asta?

ADAMUS: Nu. Nu. Nu. (râde) Nu vorbesc doar cu tine, vorbesc cu voi toţi. Treceţi peste acel makyo, vă rog! Vă rog! O să avem dificultăţi serioase în treaba asta cu iluminarea dacă o faci fiindcă vrei să împărtăşeşti cu alţii. Nu merge! Scuze!

SHAUMBRA 2: Ok, bine, este deoarece…

ADAMUS: Vom face asta mai târziu. După iluminare o să ne întoarcem şi o să vorbim despre împărtăşirea cu alţii.

SHAUMBRA 2: Ok. E din cauză că nu vreau să simt că aş fi singură?

ADAMUS: Nu ştiu.

SHAUMBRA 2: Ei bine, ar fi un răspuns OK, dacă primul nu era? (râde)

ADAMUS: Este programare, programare veche. Nu poţi să faci pentru tine, aşa vrei să o faci ca să o poţi împărtăşi cu alţii. Uită de asta.

SHAUMBRA 2: Ok.

ADAMUS: Da. Nu există împărtăşire în Cercul Al Treilea.

SHAUMBRA 2: Ok, deci mă întorc la a nu face nimic. (râsete) Nu am nevoie să fac nimic. Nu am nevoie să împărtăşesc.

ADAMUS: Asta sună egoist. Ce îţi aduce bucurie acum?

SHAUMBRA 2: Ce?

ADAMUS: Ce îţi aduce bucurie?

SHAUMBRA 2: Să merg pe afară şi să fac lucruri.

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 2: Îmi place.

ADAMUS: Grozav.

SHAUMBRA 2: Şi este pasiunea mea.

ADAMUS: Bun. Bun. Bun. Intră în vocea ta, pentru că toată lumea a putut auzi, în ea era timiditate. Da. Tu laşi alte lucruri să afecteze… să te împingă, să te îndepărteze de ceea ce realmente vrei să faci.

SHAUMBRA 2: Ok.

ADAMUS: Da. De fiecare dată când cineva se ridică, vorbeşte în numele vostru al tuturor. Încă mai e timiditate. Meriţi ascensiunea? Poţi accepta toate energiile care vin? Dar dacă ai lipsi pe altcineva de nişte energii? (râsete) Exact. Exact.

SHAUMBRA 2: Deci eu simt că e nevoie ca alţii să valideze în împărtăşire ceea ce simt eu? Sau asta e nevoia pe care o am?

ADAMUS: Cu adevărat, nu cred că eşti clară în legătură cu ceea ce vrei, ca să spun foarte direct. Tu ai vrut să fiu direct azi.

SHAUMBRA 2: Da, direct.

ADAMUS: Cred că nu eşti pe de-a întregul clară.

SHAUMBRA 2: Ok.

ADAMUS: În ceaţă.

SHAUMBRA 2: Ok.

ADAMUS: Este în regulă, dar claritatea aduce rezultate.

SHAUMBRA 2: Ok.

ADAMUS: Ar trebui să scriem asta pe tablă – claritatea aduce rezultate.

LINDA: Da, domnule.

ADAMUS: Bun. O ultimă întrebare. Oh, mai bine două. Da?

ANISHA: Eu am aceeaşi problemă. Cred că sunt speriată de mine.

ADAMUS: Oh, absolut.

ANISHA: Ştii, am multe probleme ale mele, makyo, cum spui tu. Haide fii direct. Vreau să spun că…

ADAMUS: Ei au spus asta!

ANISHA: Nu, serios. Poate că am nevoie de aşa ceva. Am nevoie de apelul de trezire, pentru că sunt pur şi simplu pierdută.

ADAMUS: Da.

ANISHA: Cred că pricep, dar apoi fac doi paşi înapoi.

ADAMUS: Aşa e. De ce?

ANISHA: Nu simt că o merit.

ADAMUS: Da. Nu a fost nevoie să fiu eu direct. Ai fost tu destul de directă cu tine! (râsete) De ce – ajută-mă să înţeleg – de ce să nu meriţi? Eşti o fată rea?

ANISHA: Parţial.

ADAMUS: Parţial. Da… da, ai fost. (râsete, râde şi Adamus) Poate că alţii ţi-au spus că nu meriţi. Poate că sunt şi probleme ale conştiinţei de masă, alte probleme care spune: ‘nu ar trebui să fii tu prima.’

ANISHA: Corect, da.

ADAMUS: Sunt aceste şi, de asemenea, faptul că eşti speriată de ce se va petrece când vei deschide acea poartă, de ce se va petrece cu adevărat, da. Ce o să faci în legătură cu asta? 

ANISHA: Nu ştiu.

ADAMUS: Ah, exact, exact asta primeşti – nu ştiu –, după care spui că eşti pierdută şi confuză. Absolut, dar dacă simţi că nu meriţi ceva, ce faci?

ANISHA: Acum lucrez la iubirea de sine şi la acceptarea a cine sunt.

ADAMUS: (tuşeşte şi se îneacă cu ceea ce bea; câteva râsete) Mă bucur că apa nu era deja în gura lui Cauldre, aş fi împroşcat-o pe Edith! Da, e un makyo minunat (râsete), iar tu ştii asta. Eu o ştiu. O ştim cu toţii. E ca un pârţ în lift. (râsete) Ştiţi că s-a petrecut. Toţi pretind că nu este aşa, dar este! E makyo.

Mai întâi de toate, nu lucrezi la iubirea pentru tine. O ai sau o ai. Doar te iubeşti pe tine, îţi oferi acea iubire. În al doilea rând, este vorba – oh, o poveste lungă – despre alţii care se hrănesc din tine, de faptul că simţi că nu meriţi. Doar spune „Nu”. “Gata. Nu, nu mai tolerez. O să fiu cine aleg eu să fiu”. Într-atât e de simplu. Hai să-ţi auzim vocea.

ANISHA: (face o pauză, apoi şopteşte) Nu pot.

ADAMUS: (în şoaptă) Nici nu mă gândeam! Da. Da. Sau poţi?

ANISHA: Pot!

ADAMUS: Ok, bine. Porunceşte.

ANISHA: Da.

ADAMUS: Da. Bun. Orice, doar să-ţi auzim vocea.

ANISHA: Ce să spun?

EDITH: Spune Eu Sunt Cel Ce Sunt.

ADAMUS: Eu Sunt Cel Ce Sunt. Da, bun, mulţumesc, Edith.

ANISHA: Eu Sunt Cel Ce Sunt. (Adamus face semn că nu a reuşit, audienţa e de acord) Ok. Eu Sunt Cel Ce Sunt. (ceva mai tare) Nu?

ADAMUS: Şi fără microfon.

ANISHA: Ok. E greu.

ADAMUS: (râzând) Nu chiar.  (face o pauză, cineva spune: „Respiră în abdomen”) Da, respiră. Imaginează-ţi că Aandrah e chiar aici.

ANISHA: Eu Sunt Cel Ce Sunt. (spus destul de repede) Nu?

ADAMUS: Nu. Vezi tu… Vreau să folosesc asta din nou ca exemplu. Mereu te gândeşti la lucruri. Îţi faci griji pentru lucruri. Te întrebi în legătură cu tot felul de lucruri. Este timpul să începi să le porunceşti. Eu Sunt Cel Ce Sunt este o afirmaţie pentru tine, cum că meriţi, că eşti prezentă şi eşti gata să trăieşti. Cu vocea aceea, nu o să te convingi nici pe tine, nici pe altcineva. Deci? (pauză)

ANISHA: Merit şi Eu Sunt Cel Ce Sunt. Nu?

ADAMUS: Nu. Nu. Îmi pare rău. Este cu determinare. (ea începe să se aşeze pe scaun) Oh, nu scapi aşa de uşor. (râsete) Eu Sunt Cel Ce Sunt. (cu mare încredere) Vezi? Eu Sunt Cel Ce Sunt. Sunt dedicat. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Da, uneori e nevoie de mânie ca să iasă la suprafaţă, însă… sunt toate acele voci ale altora care spun: “Nu meriţi. Trebuie să fii aşa, trebuie să fii altfel”. Chiar şi aspectele tale vin şi spun: “Nu eşti pregătită încă. Nu eşti pregătită pentru ascensiune. Nu eşti pregătită pentru iluminare”. Nu, mai ai un drum lung de parcurs. Eşti doar o fetiţă care lucrează la asta. Aşa că…

ANISHA: Nu!

ADAMUS: Ah, vezi? Ah! Ah! Aha! A fost un „nu” foarte bun. Din nou, pentru voi toţi: luna aceasta lucraţi cu vocea. Ştiu că vorbesc mult despre voce, dar este energia voastră. Este semnătura voastră energetică. Ascultaţi-vă pe voi. De unde vine? De aici, de sus? Este temătoare? Din nou, poate la următorul Shoud Aandrah ne poate spune povestea despre mânie, despre descoperirea vocii ei. Când ea îşi foloseşte acumvocea, care încă mai trece prin evoluţiile şi deschiderile sale, este clară. Este cu adevărat clară. Este timpul să fiţi clari cu voi înşivă.

Cu asta, haideţi să respirăm adânc. Haideţi să ne întoarcem în această energie creativă minunată, în curgere. Se deschid noi posibilităţi şi potenţiale. (pauză) Acest val de energie care vine de pe 10 mai va dura cam o săptămână. Ce veţi face cu ea? O să-i permiteți să vă zboare din picioare?

SART: O să râdem de ea.

ADAMUS: O să râdeţi de ea. O să-i spuneţi, da să vă servească. Da, da.

EDITH: O să folosim.

ADAMUS: Da. Haideţi să respirăm adânc cu asta. Va stimula mintea şi corpul, potenţial ava aduce acele energii în interior, regenerând corpul, fiindcă dacă vreţi să rămâneţi, o să vreţi un corp sănătos. Dacă veţi rămâne, vreţi o minte ascuţită. Dacă veţi rămâne, vreţi să puteţi intra în următoarea voastră viaţă puternici, suverani, plini de energie, în abundenţă,  absolut, şi în bucurie.

Hai să respirăm adânc. Oricând intraţi în îndoială, cunoaşteţi faimoasele cuvinte. Respiraţi adânc şi spuneţi: totul este în regulă în întreaga creaţie. Cu asta, a fost o onoare. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciul vostru. Vă mulţumesc!