MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Libertatii:
SHOUD 4: Dincolo de vis” – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 5 ianuarie 2013
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

Traducere GEORGIANA

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain mai amabil, mai blând, mai compasionat. (aplauze, Adamus râde) Cecul e trimis prin poştă. (râsete) Azi zâmbiţi, aveţi tot dreptul. Suntem într-o eră nouă. Este diferită, clar diferită. O eră nouă, anticipată de eoni, de ere întregi, şi iată-ne aici. Hmm. Iată-ne aici. Aţi observat ce s-a petrecut? Aţi putut simţi ce s-a petrecut atunci când muzica – acea muzică ţărănească – s-a cântat? (râsete, căci se referă la melodia “The Stable Song” de Gregory Alan Isakov, de pe albumul „Putumayo Presents”, cântată între respiraţie şi Shoud ) Dar nişte muzică clasică? Ea ce are?

Aţi observat şi aţi simţit ce s-a petrecut pe când s-a cântat muzica? Ce s-a petrecut în sală, fie că sunteţi prezenţi acum aici, fie că staţi pe scaun sau pe întinşi? Nu a fost o transformare bruscă, prea puternică. A fost blând, uşor, dar foarte real. Nu a fost ceva care să vă facă să săriţi de pe scaun. Nu a fost ceva care să vă şocheze corpul, doar o permisiune blândă acordată energiei. Obişnuiţi-vă cu asta. Obişnuiţi-vă cu asta. (audienţa strigă “Ooooh” şi “Daaaa!”. Câteva aplauze) Ah. Ah, dar există şi un avertisment, pe care îl vom discuta azi.

Era nouă
Bun venit în noua eră. Ah! Trebuie să spun: chiar dacă nu ar fi nici un pic de adevăr în profeţiile mayaşe, nici un strop de adevăr în treaba asta cu finalul erei mentale atlante, nici un adevăr în a doua venire a lui Iisus, tot ar mai fi suficientă simţire şi conştiinţă pentru a face totul. Există suficientă adevărată… ei, nu vreau să folosesc cuvântul „credinţă,” Cauldre. Nu, nu e o credinţă. Este pasiune adevărată şi dorinţa ca să treceţi într-o eră nouă, iar ca urmare aţi trecut. Într-atât este de simplu.
Şi, de fapt, da, profeţiile mayaşe, toate aceste lucruri, schimbarea a cinci era dintr-o dată sunt toate foarte adevărate, dar ceea ce v-a afectat cu adevărat aţi fost voi, pasiunea şi dorinţa voastră. Pasiunea, poate, de a ieşi din ceea ce era vechi. Era şi timpul. Pasiunea de a tăia căi pentru cei noi care vin, iar ei sunt mulţi. Mulţi vin după voi, în urma voastră. Oameni care au avut multe vieţi pe Pământ şi cei pe care îi numim copiii Noii Energii, copiii de cristal, oricum vreţi să-i numiţi, însă aceia care vin pentru prima dată. Astfel că noi am trecut de indicator, iar acum iată-ne aici.
Pentru cei mai mulţi oameni – nu pentru voi, ci pentru cei mai mulţi oameni – 2013 va fi precum 2012. Deja vedeţi asta. Ei nu s-au trezit pe 1 ianuarie decât cu dureri de cap şi remuşcări. Nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Însă în voi există scânteia, dorinţa. Am vorbit despre asta de curând, la recenta noastră întâlnire numită „Sfârşitul a orice” – gata. Într-atât este de simplu. Gata, ajunge. Fără compromisuri.
Oh, compromisurile sunt precum botezarea vinului. De ce aţi vrea să faceţi asta? (câteva râsete) Compromisurile v-au compromis, v-au slăbit, v-au încâlcit în agendele şi dorinţele altora. Ştiu că unii oameni spun: „Nu, trebuie să te descurci bine la capitolul compromisuri”. Nu cu voi înşivă, nu, deloc. Nu, deloc. Nu înseamnă să nu respectaţi valorile sau opiniile altora. Nu înseamnă că nu înţelegeţi că există pe lângă voi şi alte fiinţe pe planetă. Înseamnă doar că nu vă veţi compromite valorile, pasiunea, dorinţa. Deloc. Asta e amuzant. (priveşte intens în cameră, care îl urmăreşte în prim plan)
Bun. Iată-ne în noua eră. Haideţi să respirăm adânc. Voi aţi făcut-o. Noi am făcut-o. Viaţa e bună. Haideţi să începem. Azi vor fi trei segmente, o să fiu scurt.
LINDA: Zău?! (râsete, râde şi Adamus)
ADAMUS: Da. De fapt e o solicitare personală a lui Cauldre.
LINDA: Din cauză că e fan Green Bay Packers?
ADAMUS: Da, are ceva mai important ca sufletul lui. (râsete) Are de văzut un meci de fotbal american. Hmm. O să începem…
LINDA: Cu ce echipă ţine?
ADAMUS: … chiar acum. Nu-mi pasă cu adevărat. (râsete)
LINDA: Ohh! Nu o să-i oferi ce ţi-a cerut?
ADAMUS: Echipa lui ar trebui să fie el însuşi. (Linda suspină) Dar nu, el o dă unor oameni în uniforme caraghioase, cu căşti pe cap. (râsete)
LINDA: Te referi la Green Bay Packers?
ADAMUS: Aşa le spuneţi?
LINDA: Green Bay Packers.
ADAMUS: Da.
LINDA: Brânzarii. (n.tr - au câştigat meciul)
ADAMUS: Da. Hai să trecem la lucruri importante. (câteva râsete) Distragerile, mai târziu. Haideţi să începem. Hai să ne continuăm discuţia de la ultima noastră adunare din Vechea Energie. Apropo, e prima noastră întâlnire aici, în Noua Energie. Uimitor! (aplauze) Îţi face pielea de găină. Hai să ne continuăm discuţia. Avem nevoie de cineva care să scrie pe tablă. Un voluntar.
LINDA: Am să scriu eu acum.
ADAMUS: O să scrii şi o să şi mergi în sală?
LINDA: Hai să vedem. (Adamus râde)
  
Atributele lui 2013
ADAMUS: Vorbim despre atributele unui maestru. Înainte de a face asta, de fapt, hai să vorbim mai întâi despre atributele lui 2013. Care sunt atributele cu adevărat importante, pentru voi, ale anului 2013? Atribute importante. Care vor fi cuvintele cheie ale acestui an pentru voi? Acum, aduceţi-vă aminte că orice scriem aici poate deveni exact aşa. Exact aşa poate şi deveni. Care sunt cuvintele cheie pentru 2013? Linda va duce microfonul. Am să vă rog să vă ridicaţi atunci când sunteţi voluntari. Cuvintele cheie pentru acest an.
TIFFANY: Doar unul?
ADAMUS: Cuvinte, la plural.
TIFFANY: Ok. Bani!
ADAMUS: Excelent. Îmi place. Bun.
TIFFANY: Da.
ADAMUS: Mulţumesc. Linda a uitat să-mi verifice buzunarele.
LINDA: (suspină) Oh, rahat!
ADAMUS: Avem bani pentru tine. 100 de dolari americani.
TIFFANY: Mulţumesc! Uuuu! Mulţumesc!
ADAMUS: Pe loc. (aplauze)
TIFFANY: Asta mă ajută.
LINDA: Puteţi striga toţi „bani”? (audienţa strigă „Bani!”. Adamus râde)
ADAMUS: Vă puteţi imagina ce cred cei care ne privesc pentru prima dată? (câteva râsete) Or să creadă că e o adunare evanghelică. Bani. Excelent. Bun. Pentru tine, pentru toţi cei care îi aleg. De ce sunt importanţi pentru tine anul acesta?
TIFFANY: Sunt sătulă să văd că nu pot face ceea ce vreau să fac.
ADAMUS: Bun, bun. Cât de sătulă eşti?
TIFFANY: Foarte.
ADAMUS: Cu adevărat, cu adevărat sătulă?
TIFFANY: Furioasă. (râsete)
ADAMUS: Furioasă? (râde) Dar ai observat ce uşor au venit?
TIFFANY: Da, a fost grozav.
ADAMUS: A trebuit să renunţi la tine pentru asta?
TIFFANY: Nu.
ADAMUS: Ai cerşit sau te-ai târât?
TIFFANY: Nu.
ADAMUS: Îi împarţi cu alţii?
TIFFANY: Aş putea.
ADAMUS: Sau nu.
TIFFANY: Sau nu.
ADAMUS: Da. Da. Pentru că, ştii, cu aceeaşi uşurinţă cu care ai creat acea sută de dolari pentru tine – şi va veni şi mai mult – şi ei pot face asta. Fără compromis. Nu o rupe în bucăţi mici. E greu de cheltuit. Pete o poate crea. Duke o poate crea. Puteţi crea cu aceeaşi uşurinţă. Cu aceeaşi uşurinţă. Fără efort.
Acum, vă spun şi că Linda a încercat să-i verifice buzunarele lui Cauldre mai înainte, (râsete) dar au fost forţe care au împiedicat-o, deci suta de dolari ţi-a fost livrată, vezi tu. (aplauze) Morala poveştii este că dincolo de ceea ce se vede, multe alte lucruri lucrează. Nu e nevoie să vă faceţi griji pentru ele. Nu e nevoie să vă gândiţi la ele. Nu e nevoie să vă faceţi griji că Linda şi Cauldre s-au certat puternic, ea vrând să-i ia banii din buzunar, el opunând rezistenţă. Nu contează. Banii, abundenţa, au venit la tine. Permiteţi să fie un semn pentru acest an, pentru voi toţi. Au venit din senin. Nu ai venit aici aşteptând sau cerând bani…
LINDA: De unde ştii?
ADAMUS: … rugându-te pentru bani. (râsete)
TIFFANY: Am să o fac de acum înainte! (mai multe râsete)
ADAMUS: Pur şi simplu au venit la tine. Primul lucru ce a venit ca atribut al lui 2013, Noua Energie, banii – poc! – pur şi simplu. Vă rog, nu mă faceţi să mă simt jenat la Clubul Maeştrilor Ascensionaţi în anul acesta. (râde) daţi voie să vină cu aceeaşi uşurinţă pe  tot parcursul anului. Tot anul. Mulţumesc. Mulţumesc. Ce o să faci cu banii? (cineva spune: „Hawaii”) Hawaii.
TIFFANY: De fapt va fi Vegas.
ADAMUS: Vegas. (râde)
TIFFANY: Oricum mergeam acolo.
ADAMUS: Bun. Dă voie să vină la tine într-atât de uşor. Următorul.
SHAUMBRA 1 (o femeie): Bună, Linda.
LINDA: Bună.
SHAUMBRA 1: Permiterea.
ADAMUS: Permiterea. Permiterea a ce?
SHAUMBRA 1: A-ţi da voie să te deschizi şi să primeşti…
ADAMUS: Să-mi dau voie mie să mă deschid? Nu crezi că sunt destul de deschis? Vrei să mă deschid cu adevărat?
SHAUMBRA 1: Şi tu. Toţi. Oricine vrea să se deschidă. (râde)
ADAMUS: Permiterea. Ce o să permiţi? (ea suspină) O să-ţi spun eu într-o clipă.
SHAUMBRA 1: O să permit abundenţa.
ADAMUS: El dă târcoale. (Adamus merge prin sală)
SHAUMBRA 1: O să permit vindecarea. O să permit…
ADAMUS: Ei, hai să trecem prin makyo.
SHAUMBRA 1: Ei bine, este adevărat.
ADAMUS: În parte adevărat.
SHAUMBRA 1: Spune-mi tu.
ADAMUS: Ştii ce o să permiţi cu adevărat?
SHAUMBRA 1: Spune-mi.
ADAMUS: vei fi un exemplu pentru toţi. Mai întâi o să-mi dai voie să te sărut pe buze. (Adamus o sărută; audienţa: „Oooh!”) Nu a fost soţul tău, Linda, eu am fost. (câteva râsete) În al doilea rând, o să-ţi dai voie să te iubeşti pe tine. Ohhh… (audienţa: „Ohhh”)
LINDA: Ohhh.
ADAMUS: … într-un mod divin.
SHAUMBRA 1: Credeam să deja fac asta.
ADAMUS: Eşti pe punctul de a descoperi ce este adevărata iubire. Nebunească, turbată, nementală, fără compromis – iubirea pentru tine.
SHAUMBRA 1: Amin.
ADAMUS: Bun, bun. Mulţumesc. Iar apoi alte lucruri, ei, pur şi simplu apar. Pur şi simplu apar. Este anul iubirii de sine. Fără compromis în legătură cu asta, pentru niciunul dintre voi. Fără excepţii. Fără nimic care să interfereze cu cea mai mare iubire ce poate exista, cea cu tine însăţi. Fără jenă, senzuală – senzuală nu înseamnă neapărat sexuală, dar ar putea fi – iubirea senzuală. Oh! Fără a te simţi vinovată, fără a te trage înapoi. Ce iubire nebună de sine! Ah! O văd. Este în viitorul tău. Da, bun. Mulţumesc.
SHAUMBRA 1: Mulţumesc.
ADAMUS: Mai departe. Atributele anului acesta. Cred că lista noastră cu atributele maestrului în Noua Energie este şi lista pentru 2013. Uluitor. Da.
SHAUMBRA 2 (o femeie): Ea m-a obligat. (râsete)
ADAMUS: Ei bine, aveţi un acord karmic dintr-o viaţă trecută, prin care acestea urmau să se petreacă acum. (râsete) Amândouă aţi fost de acord. Nu eşti victimă. Vorbeşte.
SHAUMBRA 2: Ok. (mai multe râsete, râde şi Adamus)
ADAMUS: O să facem o pauză aici.
SHAUMBRA 2: Unul dintre atribute este renunţarea la avertismente. Ok?
ADAMUS: A scăpa de avertismente. Îmi place asta.
SHAUMBRA 2: În regulă.
ADAMUS: Hai să scăpăm de avertismente.
SHAUMBRA 2: Hai să scăpăm de avertismente. 
ADAMUS: Absolut.
SHAUMBRA 2: Hai să trecem la fapte şi să trăim viaţa şi să fim fericiţi.
ADAMUS: Bun. Absolut. Bun. Cum facem asta? Vreau să spun că sună bine, dar cum o facem? E un elefant mare.
SHAUMBRA 2: Este.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 2: În sală.
ADAMUS: În sală, da, şi flatulează. (râsete)
SHAUMBRA 2: Oh!
ADAMUS: Cum facem asta, să ne bucurăm de viaţă?
SHAUMBRA 2: Pur şi simplu. Să fim totul, în fiecare minut al fiecărei zile. Doar să fim.
ADAMUS: Şi tu cum eşti pur şi simplu?
SHAUMBRA 2: Ei bine, de obicei mă trântesc pe canapea şi doar…
ADAMUS: Bun, bun! (râde)
SHAUMBRA 2: … îmi iau telecomanda…
ADAMUS: …şi o bere…
SHAUMBRA 2: Da. Merge şi asta, nu-i aşa? (râd amândoi)
ADAMUS: Cum ar fi dacă ţi-ai acorda permisiunea?
SHAUMBRA 2: Absolut.
ADAMUS: Acum pare aşa de simplu. Acordă-ţi permisiunea de a te bucura de viaţă cu adevărat în anul acesta. Nu… absolut, gata cu vechiturile.
SHAUMBRA 2: Aşa e. 
ADAMUS: Da, da.
SHAUMBRA 2: da.
ADAMUS: Da!
SHAUMBRA 2: Să facem asta!
ADAMUS: De fapt este uşor şi problema este că e foarte uşor să devii mental şi să gândeşti, să ai planuri şi programe. Nu, doar faci asta. Pur şi simplu faci asta. Bun. Te bucuri de viaţă. De ce?
SHAUMBRA 2: E prea scurtă.
ADAMUS: De ce este prea scurtă? Asta e o întrebare bună.
SHAUMBRA 2: Nu ştiu!
ADAMUS: E o bună… hai să ne oprim aici o clipă.
SHAUMBRA 2: Oh... (râd amândoi)
ADAMUS: Există un tipar uman, un standard care spune că în general oamenii trăiesc până la 75, poate până la 80 de ani. De ce? Vrei să rămâi mai mult de atât? 
SHAUMBRA 2: Da.
ADAMUS: Da. A fost cam slab. (cineva strigă: „Da!”) Unde e pasiunea în asta? Poate că nu o ai. Poate că nu. Poate că vrei 85 de ani foarte buni sau 100 ori mai mulţi. Mă supără, pentru că există un lucru foarte congestionat în conştiinţă, un lucru ce spune: „O să mori când o să ai 85 de ani şi dacă ajungi la 100 o să fii foarte bătrân, zbârcit şi urât, aşa că de ce să trăieşti atâta?” 
Am mai vorbit înainte despre fizicul ancestral. Hai să… – putem trece şi pe listă? – hai să îl punem în practică în anul acesta, să fiţi corpul vostru de lumină. Uitaţi de numărul anilor. Uitaţi de orice durere aveţi acum, vă rog, şi faceţi să fie uşor. Faceţi să fie la fel de uşor ca la cei 100 de dolari ce au venit la ea. Ok? Bun. Îmbătrânirea, ooh, e o altă problemă. După ce vom termina cu abundenţa o să lucrăm la problema cu îmbătrânirea sau la neîmbătrânire.
LINDA: Nu putem face asta mai întâi? (Adamus râde)
ADAMUS: Ba da, am putea. Motivul pentru care nu vreau să fac asta este că atunci veţi spune: „dar dacă îmbătrânesc, o să fiu sărac lipit”. Hai să rezolvăm întâi cu abundenţa, apoi o să vreţi să trăiţi mai mult.
LINDA: E logic.
ADAMUS: Da, logic. Da. Încă mai pot gândi ca un om. Da, bun.
SHAUMBRA 3 (o femeie): Sunt de acord să trăiesc mai mult şi în abundenţă.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 3: Pentru mine e vorba despre graţie şi uşurinţă.
ADAMUS: Da. Uşurinţă şi graţie. Bun.
SHAUMBRA 3: Uşurinţă şi graţie.
ADAMUS: Bun.
SHAUMBRA 3: Ca să permit abundenţa, vârsta, ascensiunea.
ADAMUS: Da. Aş vrea să luaţi în considerare asta – voi toţi – să o luaţi în considerare pentru un moment. Uşurinţă şi graţie. Cel mai mare – al doilea ca mărime, poate – poate cel mai dificil defăimător în această privinţă sunt alţi oameni. Mai întâi sunteţi voi înşivă, dar trecem prin asta. Însă sunt alţi oameni, iar eu vreau ca voi să priviţi cu adevărat la viaţa voastră, cu un ochi plin de compasiune, compasiunea pentru voi înşivă.
Ştiu că am tendinţa de a păşi pe gheaţă subţire, apă îngheţată, atunci când vorbesc despre asta, dar există un factor al relaţiilor ce are un impact mare asupra iluminării şi fericirii voastre. Unul uriaş. Afirm că dacă aţi fi fost singuri cu voi înşivă aţi fi învăţat destul de repede să vă iubiţi pe voi. Aproape că aţi fi fost obligaţi la asta, într-un fel. Dacă aţi fi doar cu voi înşivă, dacă nu aţi avea toate presiunile din partea relaţiilor, a oamenilor, a membrilor de familie şi a altor lucruri, atunci iluminarea ar veni foarte, foarte repede.
Acum, nu spun să vă duceţi şi să scăpaţi de aceste relaţii. (Adamus mimează: „Ei bine, poate că da” şi râde) Nu recomand asta în mod oficial, dar vă cer să contemplaţi. Sunt karmice, în cea mai mare parte. Sunt încheiate, în cea mai mare parte. Nu înseamnă că trebuie să le negaţi. Nu înseamnă că trebuie să le tăiaţi. Înseamnă ca doar să schimbaţi dinamica relaţiei, astfel încât să nu mai fie mama dintr-o altă viaţă sau mama din această viaţă, să nu mai reprezinte o linie karmică ce vă ţine conectaţi. Nu înseamnă că trebuie să încetaţi să le trimiteţi felicitări de Crăciun, dar întrebaţi-vă de ce nu primiţi niciodată o felicitare de la ei. Nu înseamnă că e cazul să vă retrageţi în vreo comunitate şi să nu-i mai vedeţi niciodată, dar schimbaţi acea relaţie.  
Este foarte uşor. Cu adevărat este. În momentul în care spuneţi „Namaste” – ei sunt fiinţe-suflet, dumnezeul Eu Sunt, întocmai ca şi voi, dar nu mai reprezintă vechiturile karmice sau vocea mamei din capul vostru sau orice altele la fel; lăsaţi-le pe toate în urmă – va face iluminarea mult mai uşoară.
Am mai spus înainte şi este subiectul multor dezbateri din afară, dar 95% din lucrurile care vă ţin pe loc nu sunt de fapt ale voastre. Ele vin de la relaţii, din exterior, din conştiinţa de masă şi din toate celelalte, dar nu sunt ale voastre. Haideţi să facem din acest an anul în care nu mai există relaţii vechi. Vreau ca toate relaţiile să înceapă de la început. Gata cu relaţiile vechi. Bun. Alte atribute?
Trebuie să vă spun un mic secret din interior. Eu vorbesc, în sală este o energie frumoasă – este aşa de tangibilă, de reală, că o poţi vedea cum străluceşte; eu o pot vedea cum străluceşte prin sală –, iar Cauldre mă roagă să mă grăbesc, pentru ca el să se poată duce să-şi vadă meciul de fotbal. Puteţi crede!? (câteva râsete) Cu asta trebuie să mă descurc eu! (râsete) Linda, ai vrea să fi mesagerul meu astăzi? Doar pretinzi că eşti Adamus.
LINDA: Nu aş putea face asta. Aş fi mai impertinentă.
ADAMUS: Ahh!
LINDA: Ahh!
ADAMUS: Ahh! Hai să continuăm. Alte atribute ale lui 2013. Atributele maeştrilor în viaţă. Da?
LAWRENCE: Da, căci se leagă de eliberarea relaţiilor vechi. Noi avem cu toţii o relaţie cu societatea, am fost crescuţi într-un sistem de credinţă. Cred că acum este timpul potrivit să facem o declaraţie formală de suveranitate care literalmente să te elibereze de orice oprimare, de orice închisoare în care te-ar putea ţine mintea.
ADAMUS: Bun.
LAWRENCE: Am descoperit nişte lucruri care sunt o binecuvântare.
ADAMUS: Bun. Ce ai vrea să proclami?
LAWRENCE: Suveranitatea mea.
ADAMUS: Bun. Cum vrei să o proclami?
LAWRENCE: Hai să…
LINDA: Spune-i de suta de dolari.
LAWRENCE: Hai să anunţăm legea (autoritatea)…
LINDA: 100 de dolari. (râsete)
ADAMUS: Nu eşti de ajutor, Linda.
LAWRENCE: Doar să… în fiecare din noi sunt doi oameni. Suntem o ficţiune care a fost creată şi în care trăim, dar suntem, de asemenea, şi liberi şi suverani, numele care sunt, scris cu majusculă sau nu.
ADAMUS: Da. Ce se petrece atunci când cineva – tu – îşi proclamă suveranitatea? Atunci când o crezi, cu simţire şi pasiune. Nu mantra mentală, ci atunci când spui: „Gata cu sclavia. Gata”, faţă de tine sau faţă de alţii. Atunci când o proclami cu adevărat, vine la suprafaţă cu mare pasiune şi compasiune.
LAWRENCE: Îţi permite să te avânţi ca un vultur.
ADAMUS: Ce altceva?
LAWRENCE: Literalmente nu mai sunt limitări în viaţa ta. Ţi se permite să fii creator.
ADAMUS: Da.
LAWRENCE: Nu mai trebuie să fii oprimat de legi, de structuri care sunt o barieră în calea potenţialului nostru creativ.
ADAMUS: Da. Ce se mai petrece?
LAWRENCE: Bucurie şi creativitate, iubire, sine.
ADAMUS: Bazându-ne pe toate acestea…
LAWRENCE: Frica dispare.
ADAMUS: … de ce nu fac cu toţii acest lucru? Mie mi se pare simplu. Mie mi se pare a fi foarte simplu. De ce nu fac cu toţii asta? „Îmi proclam suveranitatea. Îmi revendic suveranitatea”. Eu vorbesc tare aici, dar cineva poate spune: „Am fost creat suveran şi acum mă întorc la starea suverană”. Într-atât e de uşor, doar atât. De ce nu fac mulţi asta?
LAWRENCE: Pentru că ei nu sunt învăţaţi… sunt educaţi într-o iluzie, pentru că eşti o ficţiune creată în Vechea Energie şi ataşamentul nostru faţă de Vechea Energie ne ţine legaţi de acea structură. Acum este timpul la care literalmente… vreau să spun scris pe o hârtie trimisă la Arhivele Statului – nu glumesc –, trimisă statului, înregistrată, o declaraţie prin care îţi declari suveranitatea. Nu mai poţi fi supus legilor omului, ci numai…
ADAMUS: Aş rămâne doar la „Eu sunt fiinţă suverană.” (râsete) Dar e bine, înţeleg ce vrei să spui.
LAWRENCE: Sub multe aspecte aşa e, dar este o declaraţie formală, la notariat, înregistrată şi declarată, care te plasează sub ceea ce va fi numit, într-o stare aplicabilă sub jurisdicţie constituţională, dacă vrei, legea lui dumnezeu, protejată şi garantată pentru tine prin constituţie şi carta drepturilor. E foarte simplu…
ADAMUS: Apropo, am contribuit la crearea constituţiei. Trebuia să spun asta.
LAWRENCE: Da, ştiu…
ADAMUS: Da, da.
LAWRENCE: … a fost un mare experiment crearea acestei ţări. De asemenea…
ADAMUS: Interesant experiment, dacă îl numim aşa…
LAWRENCE: … cele mai multe ţări din lumea de azi au o constituţie creată după modelul celei din ţara asta, astfel încât toată lumea are egala oportunitate de a-şi declara suveranitatea şi, de fapt, de a o aduce aici, pe Pământ, în prezent.
ADAMUS: De ce nu fac mai mulţi oameni asta?
LAWRENCE: Din cauza fricii.
ADAMUS: Frica de ce anume?
LAWRENCE: Ei bine, numărul unu, ei nu… frica de impunerea legii. Frica de a nu fi ridiculizaţi. Ştii, oamenii care sunt cei mai fericiţi pe lume sunt cei care au averea.
ADAMUS: De ce o persoană ar ridiculiza o alta pentru că îşi proclamă suveranitatea? Interesant. Dacă am putea avea nişte formulare luna viitoare (râde) – Linda? (Linda mormăie) –formulare despre suveranitate. Oamenii şi-o proclamă şi cineva îi ridiculizează. De ce ar fi cineva ridiculizat pentru asta?
LAWRENCE: Ei bine, pentru că există energii ce proiectează în media că declararea suveranităţii…
ADAMUS: Ciudat.
LAWRENCE: … este terorism. Literalmente, pentru că este terorism pe hârtie. Sunt etichetaţi ca „terorişti în scris”, iar apoi oamenii se tem şi spun: „Auu, nu vrem să facem asta”.
ADAMUS: Oh! Am o idee grozavă. Hai să fim terorişti spirituali! (câteva ovaţii şi aplauze) Ah, da. Oh, da!
LAWRENCE: De fapt asta suntem. Suntem de fapt noul stat secret.
ADAMUS: Sunteţi. Da.
LAWRENCE: Noi suntem noul stat secret şi încă nu ştim.
ADAMUS: Hai totuşi să nu fie un secret. Da, hai să fim doar…
LAWRENCE: Da, exact. Nu…
ADAMUS: Statul lui Eu Sunt.
LAWRENCE: Toţi vor să fie liberi.
ADAMUS: Regatul lui Eu Sunt. Da.
LAWRENCE: Aşa e. Toţi vor să fie suverani.
ADAMUS: Eu sunt maestrul imperial al regatului lui Eu Sunt. Bun.
LAWRENCE: Zonă liberă.
ADAMUS: Îmi place asta. Îmi place… este foarte… (Linda îi aduce nişte ciocolatăMoi? Şi cafea, te rog. Frişcă.
LINDA: Sigur, nicio problemă. (câteva râsete)
ADAMUS: Bun. Mulţumesc. Cine face channel şi cu cine? (câteva râsete) Îmi place. Vino în faţă. E bine.
LINDA: Fără frişcă?
ADAMUS: Frişcă, te rog.
LINDA: Oh, ok.
ADAMUS: Ia un loc. (câteva râsete, căci Lawrence stă pe scaunul Lindei) Scuze, Linda.
LINDA: Nicio problemă. Am trecut peste asta.
ADAMUS: Interesant. Proclamarea suveranităţii fără teamă, fără avertismente. Ce ai vrea să bei? Avem nişte vin în spate.
LAWRENCE: Oh, ar fi bun.
ADAMUS: Un pahar de vin pentru prietenul meu. Pentru mine nu. Cauldre o să se răsfeţe cu poşirca aia de bere mai târziu.
LINDA: (îi aduce cafeaua) Prea multă frişcă? (câteva râsete)
ADAMUS: Nu, nu. Nu. Cine sunt eu să fac mofturi? (râde
LAWRENCE: Este interesant. Eram în Maui…
ADAMUS: Ştiai ce se va petrece azi?
LAWRENCE: Nu în sinele mau conştient, dar sunt sigur că celălalt…
ADAMUS: Ei, rahat.
LAWRENCE: … subconştient...
ADAMUS: Da, da. Hai să încetăm să divizăm conştientul şi inconştientul şi… bun. Ia nişte vin. (Suzy aduce un pahar şi o sticlă de vin) Altceva? Nu avem mult, dar îl putem diviza. (râsete)
LAWRENCE: Nu, dar am fost în Maui…
ADAMUS: În suveranitatea ta!
LAWRENCE: Cine este cântăreţul? Cine este cel care cântă cântecul cu balenele?
ADAMUS: Anders Holte.
LAWRENCE: Da, am fost cu Anders la solstiţiul de iarnă şi primii…
ADAMUS: Semeni puţin cu Anders.
LAWRENCE: Primii oameni pe care i-am întâlnit acolo erau…
ADAMUS: Bea ceva.
LAWRENCE: … din Australia şi Noua Zeelandă. Ambii fac acelaşi lucru pe care îl fac şi eu aici, iar ei au fost primii pe care i-am întâlnit. A treia persoană pe care am întâlnit-o m-a văzut aici pentru prima dată luna trecută. A venit şi mi s-a prezentat şi a fost de-a dreptul magic. Dar ştiţi cu toţii cum este. (Adamus îi face semn să bea) Iau o gură. (câteva râsete)
ADAMUS: Desigur, el este alcoolic în recuperare, iar eu am început ceva aici, dar… (râsete, râde şi Adamus) De asta beau cafea. Aşa că hai să facem asta şi motivul pentru care te-am adus în faţă… am multe, multe motive. Hai să îţi proclami suveranitatea, să o revendici  – îmi place asta, revendicarea – pentru că aţi început suverani fiind. Total, pur şi simplu suverani.
Spiritul, care este, de asemenea, voi, marea iubire a spus – Spiritul literalmente a spus asta şi priviţi-l astfel, drept dumnezeul mamă-tată sau masculin-feminin –, însă Spiritul a spus: „Mă iubesc pe mine aşa de mult încât vreau să mă creez pe mine iar şi iar şi iar şi iar. Vreau oglindă după oglindă a mea, dar fiecare din acele sine va fi suveran. Nu voi fi părintele sinelor mele pe care le voi crea. Nu voi controla, pentru că în infinita iubire îmi voi oferi mie, creaţiei mele, libertate totală”. Şi apoi aşa a fost. Sunteţi dumnezeu îndrăgostindu-se de sine în fiecare moment, în fiecare zi. Chiar şi experienţele proaste sau cele pe care le numiţi aşa sunt, simplu, doar experienţe. Sunt, simplu, un al mod de a realiza lucrul numit iubire.
Astfel că aţi fost creaţi suverani şi simpli, iar apoi aţi pornit fără nicio restricţie, fără reguli, pentru că realmente nu e nevoie să existe reguli. Fără nici un fel de sfori care să vă tragă înapoi Acasă. Asta este iubirea. Acum, într-un mod interesant, Spiritul nu ştia asta la acel moment, nu înţelegea ce este iubirea, dar a simţit dorinţa, pasiunea şi a spus: „Eu m-am creat pe mine iar şi iar”, şi aici sunteţi. Iată-vă aici, revenind la suveranitate şi simplitate, revenind la magie. 
Cere puţină muncă. Trebuie să ne debarasăm de multe, multe vieţi de programare şi structură, de hipnoză foarte bine osificată, dar de fiecare dată când râdeţi, de fiecare dată când zâmbiţi, se eliberează ceva mai mult. De fiecare dată când ne adunăm astfel – un grup de dumnezei îndrăgostindu-se de sine cu fiecare zi – se eliberează ceva mai mult. Nimic nu e făcut ca să vă copleşească fizicul, din iubire şi din dorinţa de a sta aici, noi, voi permiteţi toate acestea la un nivel cu care fizicul să se poată descurca astfel încât să rămâneţi în corp.
Ce frumoasă creaţie! De fiecare dată când râdeţi, de fiecare dată când zâmbiţi, vă întoarceţi ceva mai mult la suveranitate. Hai să facem asta. Hai să… ai vrea să-ţi proclami divinitatea în faţa tuturor acestor dumnezei? Ce concept!
LAWRENCE: Să-mi proclam suveranitatea? 
ADAMUS: Ai putea vrea să te ridici. Poate mai vrei un pahar de vin. (râde) Asta e. E momentul definitoriu.
LAWRENCE: Eu sunt un…
ADAMUS: Nu-mi da voie să te întrerup. (râsete)
LAWRENCE: Eu ştiu cine sunt. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Vin din creaţie. Sunt parte a creaţiei. Sunt egal cu tine şi cu toţi ceilalţi. Suntem toţi creaţi egali. Noi nu…
ADAMUS: (în şoaptă) Mai bine mă aşez. Ar putea dura ceva. (câteva râsete)
LAWRENCE: Nu e nevoie să ne dăm puterea celor care ar vrea să aibă puterea asupra noastră. E vorba doar despre a şti cine se ascunde în spatele cortinei şi de a vedea că e o persoană obişnuită, ca tine şi ca mine. Nu este vrăjitorul din Oz…
ADAMUS: Ok. Hai să ne oprim aici. E destul de simplu. Ce s-a petrecut adineauri? (cineva spune: „Capul”, alţii „Makyo”) Capul, makyo. Amânare, de fapt. Întârziere. Evident, e dificil să fii aici, în faţa grupului, băut şi… (râsete
LAWRENCE: E al doilea pahar de vin pentru mine.
ADAMUS: … şi îţi proclami – sau îţi revendici – suveranitatea. Însă a fost interesant. Poate fi foarte simplu – ajungând la tema acestui an, poate fi foarte simplu –, dar, totuşi, atunci când ţi se oferă scena în faţa tuturor, în faţa aspectelor tale, în faţa mea şi a stimaţilor mei colegi, atunci când ţi se oferă oportunitatea clarităţii şi simplităţii, ce face omul? (cineva spune: „O feşteleşte”) Da, nu ca să-ţi fac greutăţi, dar… dar… (câteva râsete)
LAWRENCE: M-am prins.
ADAMUS: Hai să facem asta din nou. Hai să o luăm de la început. Ai vrea, în faţa acestui grup de egali şi de fiinţe iubitoare, ca pur şi simplu să-ţi proclami suveranitatea?
LAWRENCE: Eu Sunt Cel Ce Sunt.
ADAMUS: Ce-ar fi să spui: „Îmi proclam suveranitatea?” (râsete) „Eu Sunt Cel Ce Sunt” este bine, dar nu mulţi oameni ştiu ce înseamnă. „Suveranitate” e mai simplu. 
LAWRENCE: Ar trebui să strig „libertate?”
ADAMUS: Cer doar două cuvinte simple: „Sunt suveran”.
LAWRENCE: Sunt suveran.
ADAMUS: Bun! (aplauze)
LAWRENCE: Și ceva mai încet.
ADAMUS: Ideea este să fie simplu. Fă asta cu ușurință. Îți mulțumesc, apropo. Mulţumesc. (se îmbrăţişează) Nu mai avem bani, dar poţi să iei restul de vin.
LAWRENCE: Oh, da, mulţumesc.
ADAMUS: S-ar putea să ai nevoie. (multe râsete) Du-l la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi! Acum, aș mai vrea pe încă cineva, care să vină aici. Pur și simplu proclamă-ți suveranitatea. Este o asemenea… am putea să nici nu mai avem alte întâlniri anul acesta. Asta vreau să spun, simplu și clar. (cineva începe să vorbească) Ei, pe rând. Proclamă-ţi suveranitatea.
LARA: Procram – proclam…
ADAMUS: Oh! (câteva râsete)
LARA: Eu Sunt Cel Ce Sunt. Îmi proclam suveranitatea.
ADAMUS: Bun. (câteva aplauze) Nu te uita la mine când spui asta. Nu te uita la mine când spui asta. Închide ochii şi spune-ţi ţie.
LARA: (închide ochii, apoi îi deschide scurt) Îmi proclam suvera- … 
ADAMUS: Ah, de ce ţii ochii deschişi?
LARA: Pentru că ameţesc. (râde)
ADAMUS: Cum dormi noaptea?
LARA: Întinsă. 
ADAMUS: Nu în picioare, da. Respiraţi adânc. Acum chiar e presiune. Respiră adânc. Dave te fotografiază.
LARA: Îmi proclam suveranitatea. (boxele scot un sunet)
ADAMUS: Ce feedback a fost acesta? (câteva râsete) Vino aici.
MARTY („Mofo,” soţul Larei): Aspectele ei.
ADAMUS: Vino aici.
ADAMUS: Absolut, Mofo. Absolut. O mică interferenţă. De ce trebuie să fie aşa de dificil? Ai prins ideea? Vezi ce se petrece aici? E cu adevărat uşor. Abundenţa este uşoară. Sănătatea este uşoară. Iubirea de sine – puţin mai dificilă, dar nu aşa de dură. Uşurinţa de a fi un om în viaţă. Destul de uşor, dar, totuşi, foarte provocator. Hai să o luăm de la început. Am să mă aşez în sală cu cafeaua. Nu o să o vărs peste nimeni. Mulţumesc. Eşti doar tu, pentru că, într-un fel, aşa este viaţa. Doar tu. Hello (către persoana de alături).
LARA: (foarte clar) Îmi proclam suveranitatea.
ADAMUS: Bun. (aplauze) Mulţumesc. Excelent. Îţi mulţumesc. (se întoarce în faţă) Ah! Cum se simte a fi?
LARA: Fantastic.
ADAMUS: Se simte a fi real? (ea aprobă) Mmm. Ok. Încearcă şi acasă. Mulţumesc.
LARA: Îţi mulţumesc. (se îmbrăţişează)
ADAMUS: Încă cineva. Oricine vrei tu.
LINDA: Desigur.
ADAMUS: Încă cineva.
LINDA: Vreau pe cineva foarte tânăr. (Adamus râde) Hai să vedem. Iată.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 4 (un tânăr): Ştiam că o să faci asta.
ADAMUS: Da.
SHAUMBRA 4: (foarte clar) Îmi proclam suveranitatea. (aplauze)
ADAMUS: Bun. Mulţumesc.
SHAUMBRA 4: Mulţumesc.
ADAMUS: Îşi mulţumesc. Care e ideea? Nu e nevoie să fie dificil. Nu e nevoie de multe cuvinte. Orice aţi face anul acesta, păstraţi totul clar şi simplu.
Ascultaţi-vă uneori pe voi – unele din ideile pe care le tot măcinaţi, indeciziile. Ascultaţi-vă trăncăneala voastră spirituală. V-aţi plictisi de moarte dacă aţi face-o. Serios, pentru că e multă trăncăneală, vorbărie. Gata! Este timpul să păstraţi totul atât de simplu: „Îmi proclam suveranitatea”. Asta este. „Îmi permit suveranitatea mea. Sunt suveran”. Atât de simplu.
Este foarte simplu, este cumva complex, pentru că mintea va crede că trebuie să fie mai mult acolo. Trebuie să mai fie ceva ce trebuie să faceţi. Nu există. 

Lista lui Adamus 
Un alt atribut al acestui an… de fapt o să trec la lista mea, pentru că trebuie să mergem mai departe. Avem un meci. Aş spune aşa: cuvântul-cheie pentru acest an este energie. O coală nouă, te rog, acestea sunt ale mele. (râsete, râde şi Adamus)

~ Energie
Energie. E destul de evident. Energia este diferită din 21 decembrie încoace, pentru că voi aţi ales să fie. Energia vine în mod foarte diferit. Nu vrea să treacă prin căile vechi, pe cărările vechi. Nu vrea să fie aruncată de colo-colo prin minte, trimisă pe tot felul de ocolişuri şi distrageri, irosită, în esenţă, încercând să circule prin minte, prin corp şi, mai mult decât orice, prin timp. Aha, aha, hmm. Hmm. Un „hmm” filosofic. (câteva râsete) În traducere înseamnă „Despre ce naiba vorbeşte?”
Astfel că energia vine diferit. Este rapidă. Este foarte disponibilă şi nu vrea – de fapt nici voi nu vreţi – să urmeze tot felul de diversiuni şi distrageri. Într-atât este de clară. „Eu sunt suveran”. Asta este. Nu vă veţi mai gândi la ea niciodată. Nu vă veţi stresa pentru asta. Nu intraţi într-o dizertaţie lungă cu sine despre „Ce înseamnă asta cu adevărat?” Pur şi simplu este. „Eu sunt suveran”.

 

~ A permite
Apoi e nevoie să permiteţi – următorul cuvânt, „a permite” – permiteţi ca schimbările să aibă loc în infrastructura vieţii voastre. Într-atât este de simplu. Serviciul, înfăţişarea voastră. Permiteţi schimbarea înfăţişării voastre. Permiteţi schimbarea a tot, de la relaţii şi până la modul în care lucrurile sunt manifestate. Gata cu lupta şi stresul. Permiteţi în acest an, foarte simplu, lăsaţi energiile să vină şi vor lucra rapid.
La început va fi foarte neconfortabil, pentru că, în special aceia dintre voi care sunteţi seniori… (câteva râsete) Încerc să fiu blând. Am spus că anul acesta voi fi plin de compasiune. (râsete) Lucrez la asta. Pentru aceia dintre voi care sunt obişnuiţi cu tipare – un mod mai bun de a spune – încă mai sunteţi obişnuiţi ca lucrurile să vină şi să funcţioneze într-un anumit mod. Veţi fi frustraţi dacă veţi continua să vă întoarceţi la asta. David a spus mai înainte: poarta către ce este vechi a fost închisă, sudată şi acoperită, iar apoi a dispărut.
Va exista tendinţa de a încerca să vă întoarceţi la căile vechi de a face lucrurile, de a procesa informaţia şi de a folosi energia, dar va fi foarte frustrant dacă veţi încerca să folosiţi asta, şi o veţi face, căci aşa ştiaţi din trecut.
În momentul în care spuneţi: „Sunt suveran. Am să permit să se facă într-un mod diferit”, iar apoi chiar permiteţi, se va petrece rapid. Surprinzător de rapid. Surprinzător. Dar amintiţi-vă exemplul nostru foarte vizual, al purei simplităţi, ca şi tendinţa de a vă întoarce la căile vechi, ale discursurilor lungi sau ale sufocării, când nu puteţi rosti cuvântul. Faceţi să fie simplu. Atât de simplu. Vreţi să scăpaţi de ceva din viaţa voastră? Faceţi să fie simplu. Doar spuneţi: „Gata”. Doar de atât e nevoie. Nu intraţi în justificări lungi. E vorba doar de „Gata”, iar apoi treceţi mai departe.

~ Graţie
Următoarea pe listă, graţia. Am mai spus înainte: graţia. Ce este graţia? Oricine. (din sală: „Uşurinţă”, „Simplitate”) Da, graţia este o stare… aş numi-o o stare de conştiinţă fără parametri mentali. Permite curgerea. Graţia înseamnă să trăiţi în voi înşivă în moment, prezenţa voastră fiind pe deplin acolo. Graţia are ca rezultat lucruri precum uşurinţa şi mult mai puţină tensiune în viaţa voastră, mult mai puţină durere fizică. Graţia este o stare de conştiinţă în care nu vă faceţi griji cu adevărat despre ce se va petrece mai departe, deoarece graţia deja ştie că este perfect. Şi nu există destin; oriunde aţi fi, orice aţi face este perfect.
Nu din cauza unor dumnezei, îngeri, consilii sau orice altceva, doar datorită vouă. Doar datorită vouă. Astfel avem „a permite”, „graţie” şi „uşurinţă”. Uşurinţă. Toate curg împreună. Deja sunt parte din acelaşi nucleu şi lucrează împreună.

~ Uşurinţă
Uşurinţa este un cuvânt foarte important pentru acest an şi pentru voi ca maeştri. Sunteţi obişnuiţi cu calea grea. Gata. Gata. Este vorba despre uşurinţă, graţie, permitere. Nu pentru că vreo fiinţă din afară are grijă de asta. Nu din cauza vreunui sine al vostru din viitor. Nu diluaţi cu acest gen de lucruri. Este doar Eu Sunt în graţie, cu uşurinţă, în suveranitate. Într-atât este de simplu. Nu diluaţi cu nimic altceva. Haideţi să respirăm adânc cu asta.
Aş spune că acesta este anul în care energia vine cu graţie, uşor, pentru că voi permiteţi, un an în care în cele din urmă înţelegeţi cum lucrează energia în relaţie cu conştiinţa. Conştiinţa este – aţi putea spune – magnetul, lumina, şi aduce energia. În trecut a existat o relaţie cumva derutată între voi şi energie. A fost multă dramă în legătură cu „doar suficient”. Doar suficient. Eu aş spune „gata” şi acestui lucru în acest an. Gata cu asta. Gata, ajunge.
Haideţi, chiar acum, haideţi să avem o experienţă simplă, personală, cu permiterea, graţia şi uşurinţa. Permitere, graţie şi uşurinţă. Iar dacă uitaţi terminologia – dacă aş putea să împrumut carioca un moment – dacă uitaţi despre ce vorbim, este AGE sau AGE-less.  (Adamus încercuieşte primele litere din cuvinteleAllow (permitere), Grace (graţie) şi Ease (uşurinţă); cineva spune: „Ohhh”) Ohhh! Ce înţelept este!

Un merabh al uşurinţei şi graţiei
Am să-l rog pe fratele John (Kuderka) să pună muzica lui Anders în fundal, pe când noi permitem ca graţia şi uşurinţa să fie baza acestui an. De ce nu? Aţi avut mulţi ani, multe vieţi de zbateri. În anul acesta şi în cei ce vor veni nu mai e nevoie să fie aşa. Este la fel de uşor ca a permite.
Nişte muzică în fundal… (începe muzica) Este un merabh, apropo, un merabh al uşurinţei şi graţiei… ce începe chiar acum. (pauză) Gata cu zbaterile… (pauză) Nu mai umblaţi prin ceaţă. Doar „gata”. (pauză; muzica se opreşte din cauza unor probleme tehnice) Uuups. (Adamus râde) Ei, n-a fost chiar aşa de uşor! (mai multe râsete)
Haideţi să respirăm adânc. Doar uşurinţă… şi graţie. (pauză) Respiraţi adânc… şi aduceţi graţia şi uşurinţa în experienţele din viaţa voastră din acest an. (pauză) Fără a dori sau a spera. Doar permiteţi. (pauză) Uşurinţă şi graţie în viaţă. De ce nu? De ce nu? Nu e nimic ce trebuie să câştigaţi. Respiraţi adânc, pe măsură ce permiteţi ca aceasta să fie conştiinţa voastră pentru acest an. Uşurinţă şi graţie. (pauză
Gata cu luptele cu voi înşivă… cu zbaterile… cu lipsa de împlinire. Doar uşurinţă şi graţie. Haideţi să respirăm adânc cu asta. În merabh este vorba despre permitere. Respiraţi adânc. (pauză) Gata cu datul cu capul de pereţi… doar uşurinţă şi graţie. Nu e vorba despre a mai încerca să pricepeţi… doar uşurinţă şi graţie. (pauză) Gata cu lupta cu demonii… doar uşurinţă şi graţie. (pauză) Gata cu îmbrăcarea armurii când vă treziţi dimineaţa… doar permiteţi uşurinţa şi graţia în viaţa voastră. (pauză)
Chiar şi respiraţia… văd că unii dintre voi vă luptaţi cu respiraţia. Este uşor. Experimentaţi un moment respiraţia cu uşurinţă, cu blândeţe. (pauză) Nu o respiraţie forţată. Nu vă gândiţi la respiraţie… şi dintr-o dată realizaţi că nici măcar nu e nevoie să lucraţi la ea. Acea respiraţie este acolo pentru voi. Nu e nevoie să lucraţi la respiraţie. Veţi descoperi, de fapt, că nu e nevoie să mişcaţi aerul prin nas către plămâni. Pur şi simplu se face. Asta e graţia. Înseamnă doar să o faceţi. (muzică)
Uneori trebuie să admit că am câteva lacrimi când văd prin ce vă faceţi singuri să treceţi. Ei, sunt mai mult decât doar câteva lucruri. Doare. Nu e nevoie să fie aşa. Gata. Văd prin ce vă faceţi să treceţi, fizic şi mental. Văd mari sacrificii, dar pentru ce? Marea durere… dar pentru ce? Toată îngrijorarea… pentru ce? Ca să puteţi supravieţui? Nu merită. Nu înseamnă a trăi. (pauză) Fiecare dintre are dreptul şi capacitatea de a-şi trăi viaţa cu uşurinţă, graţie şi bucurie. (pauză) Da, am avut multe lacrimi… văzându-vă prin ce v-aţi făcut singuri să treceţi. Haideţi să schimbăm asta acum. Este Noua Energie şi o eră nouă.
Este la fel de uşor… la fel de uşor cu ceea ce aţi văzut astăzi aici. 100 de dolari care vin şi mult mai mult de atât. Într-atât este de uşor. Iar dacă nu e aşa, trebuie să vă opriţi, să priviţi la voi înşivă şi să vă întrebaţi de ce continuaţi să faceţi să fie dificil. (pauză) Este la fel de uşor ca şi a spune câteva cuvinte simple: „Îmi proclam suveranitatea”. Descoperiţi că sunteţi distraşi… distorsionaţi… perturbaţi. Trebuie să vă întrebaţi: „De ce?” poate pentru că aşa sunteţi obişnuiţi. E vorba doar despre a spune „Gata.” (pauză
Aţi creat un plafon de cristal – un plafon de cristal între lumi – ce separă cerul de Pământ, divinul şi umanul. Cumva aţi acceptat acel plafon de cristal. Poate că e timpul să spuneţi: „Gata.” Poate că e timpul să îl dizolvaţi, nu ca să vă forţaţi drumul prin el, ci doar să spuneţi: „Gata”. (pauză)
Aţi acceptat că există secrete, mistere, lucruri necunoscute celor mai mulţi oameni. Aţi acceptat că puţini le cunosc, dar că încă nu e vremea voastră. Vă rog să priviţi la voi înşivă şi să spuneţi: „De ce?” Mai întâi de toate, nu există secrete, decât dacă voi alegeţi să existe. Misterul este: de ce aţi pus acolo plafonul de cristal? Acesta este misterul real. Este artificial, nenatural. Nu îşi are locul acolo. (pauză) „Gata”. Asta e tot ce aveţi de făcut, să vă spuneţi vouă înşivă „Gata”.
Vor fi lucruri ce vor încerca să vă tragă înapoi, căci Vechea Energie şi acel aspect uman vechi pe care l-aţi avut până la 21 decembrie sunt foarte seducătoare, dar nu au putere. Nu este o bătălie a voinţelor sau a puterii. Seducătoare, da. Atunci spuneți: „Gata”. Într-atât e de uşor. Este interesant că începem primul nostru Shoud din Noua Energie cu demonstraţii foarte vizuale ale permiterii ca lucrurile să vină la voi cu uşurinţă, dar, de asemenea, cum – atunci când aveţi oportunitatea – aveţi cu toţii tendinţa de a dilua lucrurile, de a le compromite şi a le face confuze. Nu e nevoie să fie aşa. „Eu sunt suveran”. Într-atât este de simplu.
Haideţi să respirăm adânc pe când intrăm în acest timp al energiilor imense – energii ale Pământului, energii cosmice, energii spirituale – în acest an. Nu există nici un fel de lipsă de energie. Am să spun asta din nou. Nu există lipsă de energie. Acum haideţi să facem să fie uşor în acest an şi mai plin de graţie. Oh! Pot să simt cum luptele vechi vin la suprafaţă. Gata. (pauză) Respirați adânc.
Nu-i aşa că e amuzant? Puţină muzică şi câteva cuvinte, iar apoi s-a făcut. Respiraţi adânc. Uşurinţă. Graţie. Permitere. Cuvinte-cheie – ca şi energia –, deoarece ele permit energia. (muzica se estompează) E ca şi cum aţi spune că energia stă undeva la periferie, aşteptând să i se poruncească sau să fie folosită. Cu permitere, graţie şi uşurinţă, totul vine.
Lucrul amuzant este că nu trebuie să… nu e aşa de mare. Energia chiar nu este mare. Mintea umană o face să pară mare lucru. Mintea umană spune: „Nu ştiu dacă mă pot descurca cu toată această energie”. Ei bine, sigur că puteţi. Energia este de fapt destul de simplă. Cu adevărat simplă. Omul spune: „Energie! Copleşitoare! Dacă mă arde cu totul?” Nu va fi aşa. Este doar energie. Energia este simplă. Până acum era atât de simplă încât consta din numai două lucruri, două elemente. Asta este. Simplitatea de bază. Apoi ele se strâng la un loc şi fac lucrurile mult mai măreţe. Da, în centrul său, este foarte simplă. Noua Energie este şi mai simplă. Nu sunt două elemente. Este unul singur, asta e. Energia nu ar trebuie să vă copleşească niciodată. Niciodată nu ar trebui să vă copleşească.
Ok. Hai să schimbăm vitezele. Hai să respirăm adânc. O să trecem rapid la un nou subiect. Nu e nevoie să fie dificil. E cu adevărat uşor.


Vise vechi
Ok, acum o să vorbim despre ceva. O să schimbăm energia. O să vorbim despre ceva ce va duce la controverse, dezbateri, scepticism, mirare, certuri, toate celelalte. Am să spun ceva şi apoi puteţi merge cu toţii pe forumurile voastre de mesaje ori pe unde vă mai duceţi pentru cearta mentală, pentru masturbarea asta, şi veţi discuta: „Ce a vrut Adamus să spună cu adevărat?” Dar eu am să fac totul foarte simplu. Nu e multă profunzime în ceea ce voi spune. Nu este. Puteţi scrie cărţi. Vă puteţi certa despre asta în emisiunile voastre radio sau în altă parte, dar este foarte simplu. 
Înainte de a începe, am să spun că e o alegere personală. Asta e tot, dar are multă credibilitate, multă viabilitate. Aşa că acum… îmi place cum se acumulează tensiunea. (câteva râsete) Avem o problemă şi avem şi oportunitatea de a o elibera. Avem o problemă… ei bine, nu noi, ci voi. (râde) Aveţi vise vechi, vise vechi mirositoare, aderente, şi este timpul să le daţi drumul, dacă voi alegeţi. Dacă voi alegeţi. Mulţumesc, Ricky. Am să desenez eu câte ceva pe hârtie. Vise vechi.
Unii dintre voi aţi purtat aceste vise de multe, multe vieţi. Am vorbit cu un mic grup în Texas acum câteva zile despre asta, iar ei au avut un exemplu foarte vizual despre cum un vis poate intra în putrefacţie şi nu numai visul, dar el poate aduce în putrefacţie şi omul ce creează visul şi care îl înconjoară.
Deci ce sunt visele? Nu vorbesc despre visele de noapte… acela e un tip diferit de vis. Vorbesc despre aspiraţiile voastre, despre marile pasiuni, despre speranţele voastre, despre… aşa cum a spus Jean, morcovul vostru spiritual. Lucrul pe care îl menţineţi în afară, la care aţi aspirat, la care aţi visat, iar când viaţa era de rahat vă gândeaţi la el, îl visaţi şi speraţi să se îndeplinească, dar nu se îndeplinea. Am fost blând, nu-i aşa? Da, bun. Apoi nu aţi permis să se petreacă. Aş vrea să staţi un moment ca să simţiţi toate acestea.
Acum, lucrul interesant la visele spirituale, la aceste mari speranţe… lucrul interesant este că au ajuns aşa de poluate şi diluate încât aţi şi uitat ce sunt. Este un fenomen foarte interesant al psihicului uman, acela în care puteţi avea aspirații uriaşe care vă ţin în mişcare, dar apoi uitaţi ce sunt, însă păstraţi visul care vă face să mergeţi mai departe, deşi aţi uitat ce naiba era.
La un nivel mult mai practic, unii dintre voi au visat să deschidă un centru spiritual. Ce vechitură! (câteva râsete) Unii dintre voi avut visul de a deschide o mare clinică, unde să vindecaţi copii. (Adamus se preface că vomită) Zău aşa, zău aşa! Nu, vreau să spun că mă face să vărs şi îmi provoacă şi alte funcţii corporale neplăcute. Cred că tocmai mi-a scăpat una. (râsete, râde şi Adamus) Zău?! Zău?! Nu, nu mă refeream la ce am făcut eu, dar… zău aşa?! Conducerea unei clinici pentru copii.
Unii dintre voi aţi avut vise în care mergeaţi şi, oh, scoteaţi dragonii din peşteri. Zău?! Caraghios mai sună când o spun eu, nu-i aşa? Vă întrebaţi despre cine vorbesc. Vă întrebaţi dacă îi puteţi vedea în sală.
Unii dintre voi au visat să scrie cartea perfectă sau o serie de cărţi pe care să le citească oameni din întreaga lume şi dintr-o dată or să se trezească, din cauza înţelepciunii pe care aţi pus-o voi în cărţi. (Adamus se ţine de nas şi tuşeşte a vomă; râsete)
LINDA: Ce-a fost asta?
ADAMUS: Cauldre. N-ar trebui să fumeze, ştii tu. (râde) Unii dintre voi au avut vise în care sunteţi atât de spirituali încât pur şi simplu plutiţi. Plutiţi, o lumină vă înconjoară, treceţi pe lângă ghivece cu flori şi toate înfloresc. (râsete) Apoi, pe stradă, este un căţeluş bolnav şi voi plutiţi pe lângă el, iar căţelul se ridică brusc şi se simte mai bine. Apoi treceţi pe lângă o pasăre moartă, iar ea, dintr-o dată… (râsete) Sunt serios. Sunt bucuros că puteţi râde de voi.
Care sunt şi alte vise? Hai să fim serioşi, pentru că o să… o să explic într-un moment de ce aceste vise v-au ţinut pe loc şi ce o să facem cu asta. Şi, apropo, am să-i ofensez pe unii dintre cei de aici – ei bine, poate pe toţi cei de aici, nu ştiu – dar este timpul să abordăm unele din problemele de bază, pentru că visele au devenit o distragere, o iluzie, şi într-un moment am să explic ce se va petrece cu aceste vise.
Aşa că, Linda, microfonul, te rog. Voluntari. Timothy, care au fost visele tale? (râsete) Timothy, tu eşti un visător, te rog să împărtăşeşti. Este un spaţiu sigur. Nimeni nu o să râdă de tine. (câteva râsete)
LINDA: Cu excepţia lui Adamus.
ADAMUS: Chiar în faţă. (râde) O să fim foarte sinceri aici. O să ajungem la bază. Timothy, visele tale. Ştiu că ai câteva.
TIMOTHY: Câteva. 
ADAMUS: Da.
LINDA: Trebuie să ţii microfonul aproape de gură.
TIMOTHY: Ştiu. (râde)
ADAMUS: Şi trebuie să te şi ridici.
TIMOTHY: Oh, şi asta.
ADAMUS: Da. Oh, da.
LINDA: Poţi face asta, eu ştiu.
ADAMUS: Da. Vise.
LINDA: Haide.
ADAMUS: Eşti un visător… nu e un cuvânt rău, dar o să-l fac eu să fie aşa. Eşti vizionar, nu-i aşa? 
TIMOTHY: Da.
ADAMUS: Şi ai multe vise. Te-au ţinut pe loc. De fapt au lucrat împotriva ta.
TIMOTHY: Adevărat.
ADAMUS: Ce erau? Ce erau? (râde; Timothy face o pauză)
LINDA: Timothy! Cooperează.
ADAMUS: Un vis…
TIMOTHY: Lucrez la asta.
ADAMUS: Poţi închide ochii şi poţi pretinde că noi nu suntem aici.
TIMOTHY: Mm hmm. 
ADAMUS: Haide. 
TIMOTHY: Mare parte din ele sunt în tărâmul fanteziei, atunci când vroiam să scap de punctul în care eram.
ADAMUS: Da, dar ce erau? La ce anume visai? Marele vis al acestei vieţi, ce era el? (Timothy face o pauză) Hai, scuipă tot. 
TIMOTHY: Să lucrez la energii noi. Acesta a fost unul dintre vise.
ADAMUS: Bun, bun. Ce fel de energie?
TIMOTHY: Conversii de energie. 
ADAMUS: Conversii a ce? 
TIMOTHY: Radioactivă. De asemenea si fotobiotică.
ADAMUS: Şi cum au progresat acestea?
TIMOTHY: Deloc.
ADAMUS: Ah ha, ha! Interesant. Bun. Şi nu… ba da, mă iau de tine. Hai să spunem lucrurilor pe nume.
TIMOTHY: Da.
ADAMUS: Mă focalizez pe tine. Te ajut, Timothy.
TIMOTHY: Ştiu. (râd amândoi
ADAMUS: Ok, ce altceva? Ai mai avut şi altul. Haide, eu ştiu ce era.
TIMOTHY: Multe vise despre nave spaţiale.
ADAMUS: Da, cu ele cum a fost? 
TIMOTHY: Orice, numai să părăsesc planeta.
ADAMUS: Bun. Bun. Vă mulţumesc. Câţi au venit să te viziteze?
TIMOTHY: Zero.
ADAMUS: Bun. Mulţumesc. mulţumesc. Timothy, acele vise au lucrat împotriva ta, de fapt, şi au blocat multă energie în viaţa ta. Când te întrebi de ce nu merge, de ce este atât de dificil, poţi privi la aceste vise. Sunt cumva ca nişte nori artificiali acolo. Sunt cumva, ei bine, precum morcovul spiritual al lui Jean. Sunt cumva ca o mare distragere de la realitate. De la realitate.
Acum, nu vă gândiţi la realitate în termenii a ceea ce se află în afară, ci în termenii a ceea ce creaţi. Eu păşesc alături de voi toţi, merg cu voi pe teren sacru şi îmi place, pentru că aţi avut cu toţii vise. Primul lucru care vă vine în minte, dacă luăm guma şi ştergem navele spaţiale, pentru că nu sunt ceea ce credeţi, dacă ştergem conceptul marelui palat de cristal, dacă ştergem şi „Eu o să creez Noua Energie”, este: „Ce?! Ce?! Adamus, dar nu ar trebui să avem aceste aspiraţii? Nu e nevoie de toate aceste lucruri? Vrei să fie doar nimic?”
Nu. Vreau să îl scoatem din tărâmul fanteziei şi al nimicului şi să-l aducem chiar aici. Asta a fost problema.
A fost ca o pernă care v-a adus confort faptul că aţi pus acel vis acolo, în afară (desenează un fel de nor), altundeva, dimensiunea X – ei, nu mai desenez oameni ca un beţişor, ci unii mai graşi (desenează o siluetă) – şi cumva treceaţi prin viaţă cu visele separate de voi printr-un plafon de cristal, care să le ţină afară. A fost o mică înşelătorie. A fost o momeală. Astfel nu a trebuit niciodată să înfruntaţi realitatea. Interesant.
Dar dacă, Timothy, dar dacă am dizolva acele vise? Dar dacă am începe să le creăm în realitate, iar asta ar fi mai măreţ ca o grămadă de nave spaţiale sau mai grozav decât conceptele tale despre Noua Energie? Chiar şi acelea erau limitate. Erau doar vise. Erau doar vise. Dar dacă am începe să le facem reale, cu graţie şi simplitate, şi doar începem să le facem, în loc de a le visa numai? Hmm. Un pic înfricoşător, de fapt.
De ce? Ei bine, este o mică nelinişte legată de performanţă – domnilor, ştiţi ce vreau să spun (câteva râsete) – pentru aceia dintre voi care aţi încercat să inventaţi lucruri şi nu a mers. Doamnele râd toate. De ce crezi că… o să vorbesc cu soţul tău mai târziu. (mai multe râsete
A existat mereu acel lucru: „Hai să-l ţinem în afară, în starea de vis, căci atunci nu va fi nevoie niciodată să îl facem real”. Dar dacă îl aducem aici? Dar dacă de fapt creăm lucruri aici şi scăpăm de starea de vis adânc? Ei bine, e multă nelinişte. Dar dacă nu merge? Dacă rataţi? Dacă este încă unul din lungul şir de eşecuri? Nu mă uit la nimeni când spun asta. Dar dacă totul este makyo?
Întrebarea pe care o am acum pentru fiecare dintre voi acum este: nu cumva merită oricum să încercaţi? Nu cumva merită să începeţi să dizolvaţi tărâmul viselor şi să începeţi să le creaţi aici? Nu cumva merită riscul să fie un eşec, să fie makyo, să nu fie real? Nu merită să treceţi prin sau să dizolvaţi acel plafon de cristal odată pentru totdeauna? Este un mare pas, dar este un pas mic.
Este un mare pas, pentru că vă veţi afla faţă în faţă cu voi înşivă. Mare pas. Veţi spune: „Acum e momentul realităţii. Acum e timpul spectacolului, al creaţiei, al energiei”, iar asta vă face să înghiţiţi în sec, pentru că este aproape mai uşor să le ţineţi în afară, în ţinutul nimănui, şi să mergeţi la ele când aveţi o zi proastă. „O să mă gândesc la visele mele frumoase. O să-mi imaginez orice ar fi – că salvez lumea, poate delfinii. Oh! Acesta e visul meu. Dacă mi s-ar da nişte bani pentru el, l-aş putea realiza”.
Nu, pentru că, vedeţi voi, voi creaţi astfel încât banii să nu fie acolo, căci nu vreţi ca visul să devină realitate, într-un fel. Nu vreţi să fie aici. Îl ţineţi acolo, în afară.
Acum, aţi putea spune că dimensiunile exterioare, care plutesc cumva în tărâmurile apropiate, sunt de fapt o grămadă de vise de rahat. Hai să le numim drept ceea ce sunt – vise de rahat. (câteva râsete) Vise stupide. Poate că la început nu au fost prosteşti, dar acum sunt prosteşti. Bine – Cauldre îmi face greutăţi pentru că sunt aşa de direct – vise din Vechea Energie. Asta sunt. Au fost gândite în Vechea Energie. Au fost visate în Vechea Energie, iar acum nu se mai aplică, pentru că nimic din ea nu se mai aplică.
Un alt vis. Linda, microfonul, te rog. Încă un vis. acum, haideţi să facem o pauză de un moment. haideţi să respirăm adânc. Eu fac bucăţi visele. La naiba, aşa e. Voi m-aţi angajat. Îmi plătiţi bani buni ca să… de fapt nu mă plătiţi. De fapt nici nu m-aţi angajat. (râsete) Pur şi simplu am apărut. (mai multe râsete) L-am dat deoparte pe Tobias. Am spus: „Da, el se reîncarnează”. Asta e. (râsete)
LINDA: Se traduce. Asigură-te… că este o glumă. Ha, ha, ha. Ar trebui să fie amuzant?
ADAMUS: Decideţi voi.
LINDA: Nu! Nu e amuzant!
ADAMUS: Voi decideţi. Iată-mă aici, ajungând la nucleu, la bază… poate fi deprimant. Poate fi cu adevărat deprimant. Visele. Care sunt visele voastre? Linda, care e visul tău? Linda – Linda, Linda – Linda din Eesa duce microfonul la Linda din Frumuseţe (Linda H). Visul tău, Linda. Visul tău. Mai ştii care este?
LINDA H: Nu! 
ADAMUS: Cu adevărat.
LINDA H: Eu …
ADAMUS: Microfonul mai aproape de gură, te rog.
LINDA H: Oh, ok. 
ADAMUS: Da, ai putea… continuă.
LINDA H: Ok. 
ADAMUS: Nu ştii care ţi-e visul?
LINDA H: Am avut multe.
ADAMUS: Da!
LINDA H: Unul dintre ele era că voi fi foarte bogată. Asta nu s-a întâmplat. Altul era că voi fi foarte sănătoasă.
ADAMUS: Da.
LINDA H: Nici asta nu s-a întâmplat. 
ADAMUS: Şi ce aveai de gând să faci cu averea şi cu sănătatea?
LINDA H: Probabil că de asta nici nu le am, pentru că… (râde)
ADAMUS: Daaa!!
LINDA H: Nu ştiu. Dar…
ADAMUS: De fapt nu e aşa de difi… nimic din toate acestea nu e aşa de dificil. Aveţi tendinţa de a face să fie – nu tu anume –, dar voi toţi aveţi tendinţa de a face să fie dificil. Dar tu nu îţi aminteşti visele tale.
LINDA H: Nu prea îmi mai amintesc mare lucru în ultimul timp…
ADAMUS: Ah, interesant.
LINDA H: … cu atât mai puţin de vise. 
ADAMUS: Interesant. Da. Îţi aduci aminte cine sunt eu?
LINDA H: Oh, vag. (câteva râsete)
ADAMUS: Interesant. Nu îţi aduci aminte visul, iar apoi nu ai bani, nu ai sănătate. Vezi ce se petrece? Este un mare nor de confuzie. Linda, nu e nevoie să fie astfel. Trebuie să-ţi pun o întrebare dificilă.
LINDA H: Da.
ADAMUS: De ce continui să rămâi în cutia de hamster?
LINDA H: Este interesant că întrebi. Acum câteva nopţi m-am trezit la trei dimineaţa şi am văzut o matrice, era a mea şi era cumva ceţoasă şi mâloasă.
ADAMUS: Cam aşa!
LINDA H: Şi am început să mă gândesc: „Oh, cred că am supărat persoana asta” sau „Eu nu am făcut ceea ce a vrut să… vrea ca eu să fac asta” şi tot aşa. Energetic am bătut din picior şi am spus: „Futu-i, nu!” (aplauze)
ADAMUS: Bun! Bun! Bun!
LINDA H: Iar eu nu vorbesc aşa de obicei.
ADAMUS: Tocmai ai făcut-o.
LINDA H: Eu nu vorbesc aşa.
ADAMUS: Te-am auzit.
LINDA H: Eu nu spun asta…
ADAMUS: O să fie în recapitularea video de luna viitoare.
LINDA H: …cu uşurinţă (râsete)
ADAMUS: Şi o să se tot repete încontinuu. (multe râsete)
LINDA (din Eesa): Uuu! Nu-l asculta, Vicki! 
LINDA H: Şi am spus „Gata!”
ADAMUS: Gata!
LINDA (din Eesa): Ignoră!
ADAMUS: Bun! 
LINDA H: De atunci… nici nu pot spune, oh! Matricea mea a devenit un cristal şi este clară, iar de atunci viaţa mea este plină de uşurinţă şi de graţie. Acum, aşa e, au fost doar câteva zile, dar cu graţie şi uşurinţă. (râsete şi aplauze)
ADAMUS: Nu contează. (râde) Nu contează.


Hai să ne întoarcem la asta. Pot să trec la lucruri personale? Îţi mulţumesc.
LINDA H: Da. (câteva râsete
ADAMUS: Visul, visul… iar al tău datează de mult, foarte mult timp; îl numim visul atlant pentru că putem da vina pentru orice pe afurisiţii de atlanţi. Visul tău era să trăieşti alături de un grup de oameni într-o comunitate foarte sigură, alături de cei ce gândeau la fel şi care doreau o conştiinţă mai înaltă. De fapt, parte a problemei este că ai experimentat asta în Atlantida pentru o scurtă perioadă – traiul alături de cei ce puteau închide cu totul lumea exterioară, care îşi puteau avea propria nirvană pe Pământ. Visul frumos, visul vechi – pa, visule.
LINDA H: Oh, a, trecut prin asta de câteva ori în viaţa mea.
ADAMUS: Doar în această viaţă! Draga mea, ai făcut asta aproape în fiecare viaţă de atunci încoace şi ai devenit tot mai confuză cu timpul.
LINDA H: Da!
ADAMUS: Iar acest vis… ai avut experienţe amuzante! Ai avut acest vis şi în vremea lui Yeshua, cel al traiului împreună cu esenienii, când spuneai: „Oh, este societatea perfectă”.
LINDA H: Da. 
ADAMUS: Iar parte a visului a fost că erai maica stareţă, matroana grupului şi cea care alina… draga mea Linda, gata.
LINDA H: Da.
ADAMUS: Gata. A fost interesant.
LINDA H: Gata.
ADAMUS: Însă ceea ce s-a petrecut a fost că în Atlantida ai avut experienţa unei mici comunităţi plăcute, iar apoi ai pus visul în tărâmul viselor sau al speranţelor şi acolo l-ai ţinut, aproape de neatins, aproape imposibil. Ai avut un asemenea ideal înalt, încât aproape că nu putea fi posibil pe Pământ, şi totuşi l-ai urmărit aşa cum un câine îşi urmăreşte singur coada. L-ai căutat viaţă după viaţă – grozavă imagine –, viaţă după viaţă şi în tot acest timp visul se depărta tot mai mult, era tot mai departe, tot mai departe.
LINDA H: Da.
ADAMUS: De ce? Ei bine, ai vrut să-l protejezi. Nu ai vrut să fie poluat de energia pământeană, aşa că l-ai împins tot mai departe, până la punctul în care o parte din tine a spus: „Acel vis nu o să se manifeste niciodată aici. Poate că trebuie să… offf… trebuie să mor ca să ajung la el”. Iar atunci ce faci? Atunci când visele sunt indisponibile – e un cuvânt foarte bun, vise indisponibile –, atunci totul începe să se închidă. Banii, sănătatea, relaţiile. Te ţii de viaţă pentru cele câteva lucruri care ţi-au mai rămas şi te încleştezi de vise. 
LINDA H: De multe ori am simţit că este aşa de imposibil încât mi-e mai uşor să mor decât să trec prin asta.
ADAMUS: Da. Şi te ţii de vise. Ele te ţin în mişcare, dar nu trăieşti cu adevărat.
LINDA H: Da. 
ADAMUS: O mare problemă. Acum, dacă puteţi simţi cu toţii… Îţi mulţumesc, Linda. Te iubesc. 
LINDA H: Îţi mulţumesc.
ADAMUS: Întotdeauna te-am iubit.
LINDA H: Îţi mulţumesc.
ADAMUS: O dată m-am înfuriat pe tine. (câteva râsete)
LINDA H: Ei bine, o să spun că…
ADAMUS: Dar tot te mai iubesc. (râde)
LINDA H: O să spun că de multe ori am fost foarte supărată pe tine. 
ADAMUS: Oh, sigur. (câteva aplauze) Da. Linda, ar fi ceva în neregulă în creaţie dacă nu aţi fi supăraţi pe mine, tu şi alţii.
LINDA H: Am avut o conversaţie cu tine azi noapte târziu, cred că pot să spun că azi dimineaţă.
ADAMUS: Da.
LINDA H: Și…
ADAMUS: Eram și eu acolo?
LINDA H: Şi ţi-am spus că dacă ridic subiectul azi o să… da.
ADAMUS: Da.
LINDA H: Nici nu-mi mai amintesc ce vroiam să fac!
ADAMUS: Vrei să mi-o pui pe Aandrah în cap? (râde)
LINDA H: Da! Vroiam să fac ceva ce nu-mi amintesc, dar îţi spun din nou acum. (râde)
ADAMUS: Pot să văd ochii Aandrei ca un laser. „Cu blândeţe, Adamus. Cu blândeţe”.
LINDA H: Nu.
ADAMUS: Ajungem la esenţă aici.
LINDA H: Aşa e.
ADAMUS: Direct şi la obiect.
LINDA: Sunt o persoană care merge direct şi la obiect.
ADAMUS: Da. Bun, bun. Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc.
LINDA H: Îţi mulţumesc.
ADAMUS: Visele. Nu se mai aplică acolo, în afară. Visele – le-aţi ţinut într-o stare indisponibilă. Niciodată nu le veţi aduce aici. Erau morcovul spiritual. Erau distragerea, înşelătoria şi, într-un fel, v-au împiedicat să trăiţi cu adevărat.
Care a fost visul vostru? Gândiţi-vă câteva clipe. Visele – pot fi multiple. Ce erau? Ar putea fi ceva foarte practic. Deschiderea unui centru de masaj. Nu spun că e negativ. Spun doar că dacă nu s-a îndeplinit până acum, dacă nu vă trăiţi visul, înseamnă că l-aţi pus deoparte, altundeva. A fost indisponibil şi a blocat volume imense de energie. A blocat o mare parte din inima voastră, din resursele voastre, din speranţele voastre.
Care au fost visele voastre? (pauză) Există o mare şansă să fie în ceaţă, să fie în negură. S-ar putea să nici nu vi le amintiţi. Asta se petrece atunci când visele devin atât de indisponibile, atât de închise în altă parte. Care erau visele voastre? Marea viziune… da. (pauză) Gândiţi-vă toţi o clipă. Care au fost visele voastre?
VERITA: Ei bine, e amuzant că vorbeşti despre asta. E primul Shoud la care reuşesc să ajung în sală, live, dar m-am confruntat cu lucrurile despre care vorbeşti în ultimele două luni. Aşa că e perfect. 
ADAMUS: E amuzant cum se petrece. 
VERITA: Ştii, mă emoţionez când vorbesc despre asta. Eu cred că am fost cu toţii mari visători, iar în parte de asta suntem aici. Noi am susţinut visul de a fi primele Standarde şi… (oftează şi face o pauză)
Nu am cuvinte. Visele mele? Am avut aşa de multe. Cred că e frica aceea că nu fac suficient sau duritatea faţă de mine pentru că nu mă accept pe mine. Am vrut să fiu cântăreaţă. Am vrut să învăţ oameni şi să aduc o lumină în lume, toate lucrurile despre care vorbeşti – să-i ajut pe alţii, să fiu Standard, să fiu artist, să mă îndrăgostesc de mine, de altcineva – şi asta fac. Încep să mă îndrăgostesc de mine. Cred că acesta e primul pas. 
ADAMUS: Spui cuvintele, dar simt golul. 
VERITA: Ştiu. (pauză; ea începe să plângă) A fost aşa de mult timp.
ADAMUS: Da.
VERITA: Nu ştiu dacă e din Atlantida sau de dinainte de ea, dar simt că am fost…
ADAMUS: Nu contează cu adevărat.
VERITA: Nu contează, dar am căutat atât de mult timp…
ADAMUS: Ştiţi ce faceţi, ştiţi şi alte lucruri, dar apoi intraţi în capcana de a spune: „Poate că gândesc greşit. Poate că gândurile mele ar trebui ajustate şi reprogramate. Poate că e cazul să spun mai multe cuvinte pozitive sau să…” Aveţi  toate acestea în curs şi vă întrebaţi ce greşiţi, desigur. Da. Şi continuaţi să spuneţi: „Dar trebuie să fiu… orice o fi. Şi mă gândesc greşit la aceste lucruri”. Asta împinge visele tot mai departe şi provoacă mai multă durere, mai multă frustrare şi lipsă de bucurie a vieţii, ceea ce duce la lipsa abundenţei şi ea duce la, oh, relaţii proaste şi la toate celelalte.
VERITA: Da. Le-am avut şi pe ele. (râde)
ADAMUS: Ştiu. Da. Astfel că duce la toate acestea şi de aceea azi, la primul nostru Shoud în Noua Energie, vreau să abordez visele şi să le privim cu adevărat.
Vedeţi, visele sunt undeva, acolo, în alt tărâm. Am să vă propun câteva lucruri: mai întâi de toate, în special în luna ce vine, încercaţi să fiţi conştienţi de ceea ce era visul, pentru că cele mai multe dintre ele au ajuns aşa de mânjite, aşa de pierdute sau ascunse, încât nici nu vă mai amintiţi ce erau. Este ceva, ştiţi. Este ceva, dar mulţi aţi uitat ce era. Ar putea fi ceva foarte practic. Ar putea fi strălucirea lumii în lume.
E un vis frumos, dar… De ce? De ce? Pentru ca lumea să vă poată face asta. (face un semn celebru cu degetul) Şi exact asta vor face. Voi străluciţi-vă lumina, ei or să vă doboare. (râsete) „Ce naiba încerci să faci?! Haaa!” (câteva râsete) Da. Este foarte adevărat. Doar lăsaţi lumina voastră să strălucească. Nu asupra lumii, ci doar lăsaţi-o să strălucească. Cu alte cuvinte, fără agendă. 
Aşa că v-aţi ţinut visele în afară. Se bazau pe Vechea Energie. Ştergem totul ca să fie curat. Hai să spunem că aceste vise cu adevărat conţin multă energie, fie că acea energie este a speranţei sau a speranţei pierdute, fie că e vorba despre împlinire sau despre lipsa împlinirii. Indiferent ce ar fi, e doar o grămadă de energie acum şi este cumva prizonieră. Este undeva pe afară. Este ceţoasă şi… nici nu mai ştiţi unde este.
Vă propun ca doar să permiteţi ca norul să înceapă să plouă acea energie în viaţa voastră. Face câteva lucruri. Dizolvă norul, misterul, negura lucrurilor. Îl aduce din acel tărâm în acest tărâm, iar pe când vine ajută şi la îndepărtarea plafonului de cristal aflat acolo, cumva îl dizolvă. Plafonul de cristal e de fapt doar de acadea, aşa că începe să se dizolve. Aduce energia – nu visul iniţial, ci energia – în această realitate, deoarece în acest an este vorba despre a aduce aici, nu a ţine la distanţă.
Am să vă trag la răspundere anul acesta dacă mai ţineţi lucrurile departe, în afară. Este timpul de a le aduce aici, inclusiv divinitatea voastră. Am să vorbesc şi despre asta. Însă este timpul de a permite să plouă peste voi, fără umbrele care să vă protejeze. (Adamus desenează perfect o umbrelă, cineva strigă „Bravo”) Vă mulţumesc. (câteva râsete) Fără umbrele. Doar permiteţi să plouă asupra voastră şi daţi-vă voie să simţiţi asta.
Chiar imaginaţi-vă, atunci când faceţi duş, folosind simbolul de aici, al norului, imaginaţi-vă visele, care nu reprezintă doar confuzia, ci şi masa şi distanţa, deoarece norii sunt undeva, departe. Permiteţi ca norul să plouă asupra voastră cu toată energia sa, îndepărtând orice vis indisponibil şi aducându-l aici drept creaţie foarte disponibilă în această realitate. Nu visul vechi, ci doar pasiunea.
Apoi spuneţi: „Dar cu ce îl înlocuim?” Va fi în moment. Nu veţi începe să construiţi nori de nivel mai jos sau nori de tipul „indisponibil-chiar-dacă-este-chiar-alături”. Hai să trecem dincolo de aceste vise vechi.
Un motiv foarte important este că eliberează multă energie. Vă eliberează pe voi. Vă permite acum să creaţi în această realitate. Un volum imens de energie a voastră a fost investit acolo, până la punctul la care nu mai trăiaţi neapărat aici, aproape până la punctul în care nici nu mai creaţi nimic aici. Lucruri uimitoare pot fi create dacă voi vreţi. Lucruri simple pot fi create. Chiar nimic care să fie de creat, dacă nu vreţi. Depinde cu totul de voi, dar are loc aici, acum, nu în afară.
Aşa că lovesc visele de dedesubt. Cu adevărat asta fac şi nu spun să aduceţi visul aici – spun să-l dizolvaţi şi să începem să creăm, să fim, să facem, chiar aici. Chiar aici.
Apoi, după ce aţi permis ca visul să se dizolve, daţi voie să plouă asupra voastră. Iar dacă într-o zi vă treziţi şi spuneţi: „Vreau să creez ceva magic, ceva al Noii Energii”, orice ar putea fi, atunci este chiar aici, Timothy. Tu ai petrecut multe vieţi cu acel vis îndepărtat. Multe vieţi. Mare parte din tine e blocată acolo. Hai să aducem aici nu numai visul vechi, ci orice vrei în acest moment Acum. 
Vreau ca voi să auziţi asta foarte clar. Nu încercăm doar să aducem aici visele vechi, pentru că sunt vise vechi. În Noua Energie, ar putea fi mult, mult mai satisfăcătoare, cu mult mai multă uşurinţă şi cu graţie. Voi le aduceţi aici şi vor atrage şi mai multă energie. Sunt multe potenţiale uluitoare, însă potenţialele sunt acoperite de visele vechi. Haideţi să respirăm adânc.

Merabhul eliberării viselor 
Haideţi să facem un mic merabh. (cineva strigă: „Yeeey”) Yey. Timpul somnului. (râde) John, poţi pune puţină muzică? Muzica frumoasă a lui Anders. Nu-i aşa că e interesant, până şi noul CD se numeşte „Dream of the Blue Whale” (Visul balenei albastre – disponibil în Shaumbra Shoppe ca descărcare electronică, n.tr.) Hmmm. Aici vom elibera visele vechi. Haideţi să respirăm adânc. 
De fapt e nevoie ca un om să fie foarte curajos şi foarte frumos ca să îndrăznească să dea drumul viselor. Fiecare om le are. Poate că ale altora nu sunt ca ale voastre, dar şi ei le au. Ale lor sunt probabil mai limitate. Ale voastre sunt mari. Destul de mari. Haideţi să respirăm adânc. Visele, unele dintre ele atât de frumoase, (începe muzica) dar care v-au blocat cu adevărat. Unele dintre vise, atât de protejate de voi, au devenit cu totul indisponibile. De ce aţi vrea să supuneţi un vis aşa de frumos abuzurilor realităţii? Aşa că l-aţi ţinut în afară.
Şi nu cumva a fost şi divinitatea voastră parte din acel vis? Sinele indisponibil? (pauză) Un vis foarte vechi al unei iubiri foarte distante, pe care aţi numit-o sinele vostru mai înalt, divinitatea voastră. Nu-i aşa că de fapt ea era doar prin nori, pe undeva? Un mare vis…  Atunci când vremurile erau grele, spuneaţi: „Ah, există şi divinitatea mea pe acolo, pe undeva. Într-o zi o să vină şi o să mă salveze”. Iar când nu a făcut-o, aţi împins visul despre divinitate ceva mai departe. „Bine, poată că e ocupată acum. Poate că nu sunt pregătit. Poate că am lecţii de învăţat”. Aţi împins visul despre divinitate tot mai departe.
Visul despre divinitate se baza pe concepte spirituale vechi, pe mistere vechi, frumoase, dar vechi. Visul despre divinitate se baza pe conştiinţa dualităţii, mult mai densă decât este acum dualitatea. (pauză)
Visul despre voi ca înger… şi promisiunea că acel înger va veni într-o zi cu mântuirea. Tot mai departe s-a dus şi acel vis. (pauză) Într-o dinamică foarte ciudată, cu cât mai mult se îndepărta, cu atât mai mult vă ţineaţi de vis, cu atât mai mult din voi era prizonier în acest vis. (pauză) Cu atât mai puţin din voi era disponibil aici. (pauză) Dacă doriţi, dacă sunteţi pregătiţi, eliberaţi acel vis. (pauză)
O simţire foarte ciudată vă cuprinde acum. Spuneţi: „Dar fără vis, ce mai sunt eu? Fără vis, ce a mai rămas?” O simţire de gol… de întuneric… de tristeţe… Visul a fost un asemenea prieten, într-un fel o mare distragere. Voi spuneţi: „Fără vis, cum aş mai putea continua?” Însă eu vă spun, cu acel vis indisponibil, cum aţi mai putea continua? (pauză)
Visul adevărat este a fi aici. Adevăratul vis este a fi treji… treji… suverani… împuterniciţi… chiar aici. (pauză) Aici este 5 ianuarie, în Coal Creek Canyon; anul 2013. Este o conştiinţă cu totul diferită. Acel vis vechi… visul cel vechi nu se mai potriveşte aici. Respiraţi adânc sau… permiteţi respiraţiei să vă respire ea. Asta este graţia. Asta este graţia. Doar permiteţi respiraţiei să vă respire.
Dragii mei prieteni, o să facem în acest an ca visul să nu mai fie o iluzie, să devină realitatea şi să fie viaţa voastră. Haideţi să respirăm adânc cu asta. Ah! Văd că am fost scurt azi. Haideţi să respirăm adânc. Respiraţi toată energia din acel vis eliberat… respiraţi libertatea. Dincolo de vis, în libertate. Ce titlu grozav!
Cu asta, vă reamintesc: sunt Adamus mai amabil, mai blând, mai compasionat şi totul este în regulă în întreaga creaţie. O eră nouă fericită. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc. (aplauze)