MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Libertatii:
SHOUD 7: “Vine la voi– Cu IUBITUL SAINT-GERMAIN/ADAMUS/YHWH, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 7 aprilie 2013
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

Traducere GEORGIANA

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. (câteva aplauze) Hmm. Mulţumesc. Hai să mai încercăm o dată. (râsete) Eu Sunt Cel Ce Sunt (câţiva din sală repetă), Adamus din Domeniul Suveran. (ovaţii şi câteva aplauze)

Mulţumesc. Mulţumesc, dar încă nu sunt destul de… (râsete) Nu, nu, nu. Este deschiderea mea, nu a voastră. E un pic jenant ca un mare maestru ascensionat să trebuiască să-şi facă propria prezentare. (audienţa: „Ooooo”) Ooooo. Stau aici singur, fără ca măcar Linda din Eesa să mai fie pe scenă. Stau aici şi trebuie să spun: „Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus.”

Eu urmez căile oamenilor. (râde) Oh, da. Urmez căile oamenilor şi aud uneori că atunci când este prezentată o celebritate, aşa cum, poate, ar trebui prezentat şi un maestru ascensionat, e ceva în genul acesta (vorbeşte ca un prezentator de spectacol): „Iar acum, din înălţimile clubului maeştrilor ascensionaţi de pe Culmea Îngerilor, marele maestrul ascensionat Adamus Saint-Germain!” (multe aplauze)

Da, să fie cineva care să facă asta pentru mine, să fie vocea, vocea Shaumbra, cam aşa: „Din adâncurile peşterilor iluminate de cristal, de mult de deasupra Pământului, gazda dumneavoastră, Adamus Saint-Germainnnn!” Ceva în genul acesta. Iar apoi aş veni eu şi aş spune: „Eu Sunt Cel Ce Sunt, evident”, după un asemenea anunţ.

 

Audiţii pentru postul de prezentator

Aşa că poate ar trebui… poate ar trebui să organizăm nişte audiţii (câteva râsete) pentru rolul de prezentator. Pentru rolul de prezentator. Linda, ai microfonul la îndemână? Da, pentru postul de prezentator.

Hai să începem, hmm, cu Marc Ritter. (râsete) Vino în faţă, Marc. Iar eu – e ca un talk show, ca un joc televizat – voi sta într-o parte. Mă aşez într-o parte a scenei. Urmează numărătoarea inversă. Tocmai ai primit semnalul de la John Kuderka, eu sunt pe scenă şi aştept.

MARC: Ar trebui să mergi după draperie. (râsete)

ADAMUS: (multe râsete, căci Adamus caută un loc în care să se strecoare în spatele draperiei) Poftim. Poftim. Doar că… OK. Sunt nişte lăzi acolo… e şi un pian! (râsete) O să mă prefac. OK. Stau în lateralul scenei, iar tu aştepţi numărătoarea inversă a lui John. (John dă semnalul de începere)

MARC: Iar acum, ca în fiecare lună, iubita noastră gazdă…

ADAMUS: Deci nu e nimic special la luna asta? (râsete) Dar dă-i înainte. Nu mă lăsa să întrerup audiţia. O să stau aici şi o să-mi beau cafeaua.

MARC: Nu am cuvinte. Nu ştiu ce să spun.

ADAMUS: „Iar acum, din înălţimea Culmii Îngerilor, din mijlocul clubului maeştrilor ascensionaţi, gazda dumneavoastră, Adamus Saint-Germain!” Nu poţi face asta?

MARC: Nu. (râsete) Dar tu poţi, nu-i aşa? (mai multe râsete)

ADAMUS: Încearcă orice. Pur şi simplu fă o încercare.

MARC: Ăăăă… iar acum, de pe cele mai înalte vârfuri ale Culmii Îngerilor…

ADAMUS: (îl întrerupe) Mulţumesc. Îţi vom lua în considerare CV-ul. (râsete) Mulţumesc! Nu ne suna, revenim noi dacă e cazul. Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc. (câteva aplauze)

Linda, poate că de data asta ar trebui să alegi tu voluntarul, pe cineva care să deschidă show-ul. Este Show-ul Trezirii.

LINDA: Mofo!

ADAMUS: Este Show-ul Trezirii! (Marty sare pe scenă; multe ovaţii şi aplauze)

MARTY: (într-un stil amuzant, de prezentator de emisiuni TV) Îl cunoaşteţi din vise. Vă dă peste cap planurile zilnice. Unicul, singurul, inflamabilul, cel de neoprit, imperturbabilul Adamus Saint-Germain! (multe aplauze când Adamus „intră” pe scenă)

ADAMUS: Bun. Ne apropiem. Mulţumesc! Mulţumesc. Altă audiţie, Linda.

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Este o treabă importantă.

LINDA: Scuze. Mă străduiesc. Hai să vedem.

ADAMUS: Puţină încântare. La câte workshopuri sau evenimente spirituale mergi?

ALAIN: Oh, nu!

ADAMUS: Aşa de plictisitor! Ohhhh, da! Da. Şi poţi face asta în franceză. Da. (râde)

ALAIN: Et maintenant, du plus profond des cavernes de cristaux, le grand maître Adamus Saint-Germain. (Iar acum, din adâncurile peşterilor de cristal, marele maestru Adamus Saint-Germain. Audienţa aprobă şi aplaudă)

ADAMUS: Merci! Merci! Nu e rău. Încă cineva. Larry. Larry. Tu ai o voce bună, Larry, excelentă. E timpul să o foloseşti. Oh, strigai: „Alege-mă pe mine, Adamus, te rog”.

LARRY: Aşa e!

ADAMUS: Știu.

LARRY: Să dea naiba, așa a fost.

ADAMUS: E rândul tău.

LARRY: Toată lumea să aplaude! Să zguduim sala! (audiența aplaudă și strigă) Îl avem printre noi pe unicul și irepetabilul, din adâncurile iadului și până în înaltul cerurilor, Adamus Saint-Germain!!! (multe aplauze; Adamus râde, iar Larry pleacă de pe scenă)

ADAMUS: Ohh, Larryyyy!

LARRY: Oh. (revine pe scenă) Da?

ADAMUS: Nu am vorbit noi acum câteva luni…

LARRY: Nu, luna viitoare. Luna viitoare. Luna viitoare.

ADAMUS: Dar nu am vorbit noi acum câteva luni despre o problemă cu abundența?

LARRY: Ai spus că peste şase luni, iar asta înseamnă în luna mai.

ADAMUS: Ştiu. Verificam progresele. Cum merge, Lar?

LARRY: Ăăăă, de rahat. (râd amândoi)

ADAMUS: De ce, Larry? (oftează)

LARRY: Nu ştiu.

ADAMUS: „Nu știu”. Zău. Nu am spus la ultima întâlnire…

LARRY: Că trebuie să fiu milionar! Nu!

ADAMUS: … că nu mai vreau să aud cuvintele „Nu ştiu.”

LARRY: Oh, aşa e.

ADAMUS: Nu-i aşa? Nu-i aşa, Larry?

LARRY: Da.

ADAMUS: Şi care e primul lucru care îţi iese din gură?

LARRY: Ăăăă…

ADAMUS: „Nu ştiu”. De ce, Larry? Ei, nu spune acele cuvinte. De ce, Larry? De ce?

LARRY: (murmură şi se strânge)

ADAMUS: Ba da, ştii. Da, ştii. De ce, Larry? Iată-te, un bărbat arătos, puternic, inteligent, cu o voce grozavă şi un mare simţ al umorului, dar căruia îi lipseşte valoarea de sine.

LARRY: Mm hmm.

ADAMUS: De ce? (cineva din sală strigă „Nu ştiu”Larry murmură ceva) Ahh! (râde)

LARRY: El a spus asta, nu eu! Eu nu am spus… ăăă.

ADAMUS: Poate erau faimoasele tale cuvinte – Nu ştiu”.

LARRY: Aşa e.

ADAMUS: „Nu ştiu”. Larry, ţi-am povestit vreodată despre povestea mea în cristal? (râsete)

LARRY: Zău.

ADAMUS: 100.000 de ani…

LARRY: Te rog să-mi povesteşti, ce s-a petrecut?

ADAMUS: … nu ştiu. Până când într-o zi am spus… (cineva spune: „Ştiu!”) „Ştiu. Ştiu”.

LARRY: Da, aşa e.

ADAMUS: „Eu m-am adus aici, eu mă scot”. Într-atât de uşor. Aşa că ştii. Ştii. Aşteaptă până luna viitoare. Pa, Larry! Interviul luna viitoare. Mulţumesc, Linda. (aplauze) „Nu ştiu”.

Credeam că luna trecută – nu e susţinere morală aici! – credeam că luna trecută am făcut un merabh al cunoaşterii. A fost şi muzică gen new age. Aţi stat pe scaune şi aţi intrat în cunoaşterea voastră, iar atunci am spus, Larry, gata cu „Nu ştiu”, pentru că universul este literal. Este literal. Şi voi sunteţi literali, iar când spuneţi „Nu ştiu”, exact asta primiţi – „Nu ştiu”.

Ce-ar fi să spui, Larry: „Aştept ca răspunsul să vină şi este chiar la colţ”. Ce-ar fi să spui: „Deja ştiu. Doar că nu am adus asta la suprafaţă”. Ce-ar fi să iei vocea grozavă pe care ne-ai arătat-o aici, capacitatea de a sta în faţa publicului şi de a-l amuza, de a-l ilumina, şi să faci asta cu tine însuţi! Nu mai rezerva acest lucru doar celor care stau pe scaune. Priveşte în oglindă, aşa cum s-a arătat în film. (n.tr. – recapitularea Shoudului trecut) Priveşte direct în… ai observat cu cine seamănă?

 

Totul despre iluminare

 

Oh, dragi Shaumbra, dragi Shaumbra, încă îi mai caut pe cei cinci. Pe cei cinci. Ştiţi despre ce vorbesc, nu spuneţi: „Nu ştiu”. Pe cei cinci – sau 50 ori 50.000, nu contează – cei cinci care vor face pasul către iluminare. Cei care vor spune: „Ştiu. Mereu am ştiut, doar că jucam un joculeţ amuzant. Sunt iluminat” – şi care chiar cred asta. Nu e doar ceva din minte, cei ce pot spune din inimă: „Sunt iluminat”.

Până acum nu suntem prea aproape de cei cinci sau măcar de unul singur, dar ne apropiem. Ne apropiem. Am fost acuzat că folosesc metode de predare cam neortodoxe, dacă le puteţi numi… (râde) Nu aţi numi asta „predare”. (către Norma) Ok! (râsete) E totuşi puţină învăţare. De ce? De ce? De ce? De ce?

GARRET: Asta mă întrebam şi eu! (râsete)

ADAMUS: Şi mă întrebam pe unde vă e iluminarea! Staţi pe ea! (mai multe râsete) E puţin diferit faţă de luna trecută, da, pentru că, dragi Shaumbra, dragi Shaumbra, trebuie să împingem. Trebuie să distragem. Trebuie să şi râdem din când în când. Nu e nevoie să fim aşa de serioşi în legătură cu tot felul de lucruri, să fim aşa de sumbri uneori.

Am ales grupul Shaumbra – v-am spus, am ales să vin aici ca să lucrez cu voi – pentru că sunteţi cu adevărat pionieri. Realmente sunteţi piraţi. (audienţa strigă „Rrrr!”; Adamus râde) Ştiu şi că alegeţi iluminarea, dar sunteţi cumva puţin blocaţi în proces. Aşa că, da, folosim câteva metode neconvenţionale.

Metoda neconvenţională de azi: hai să facem Shoudul sub formă de talk show. (câteva reacţii din sală) Un joc televizat cu premii? (audienţa strigă: „Da!”) Hai să fie un joc-talk show cu premii. Luna trecută a fost minunat, dar nu. Nu. Nu am observat vreo mare schimbare către iluminare, aşa că vom face diferit. Hai să fie un show cu jocuri.

Sunt obişnuit cu show-urile voastre cu discuţii şi jocuri. Ele au început aici, în SUA, iar acum s-au răspândit în întreaga lume. Formatul este tipic şi există un motiv pentru asta. Formatul începe, în general, cu un monolog, ceea ce voi face şi eu într-o clipă, urmat de un număr comic, ceea ce veţi face voi imediat (râde). Urmează apoi, oh… în acest caz e de obicei un invitat, dar astăzi şi de azi înainte, atunci când vom face variaţii ale Teatrului lui Adamus, în locul invitaţilor vor fi „Momente memorabile cu Maestrul”. Mica mea predică. Îmi iau pupitrul şi o să discutăm puţin.

De obicei la talk show-uri este şi un invitat care asigură muzica. Astăzi vom avea un merabh muzical. (audienţa aprobă) Ah. Vedeţi, vă plac merabh-urile. Vă plac… dar pe mine nu mă iubiţi aşa de mult pe cât iubiţi merabh-urile. (Adamus râde; cineva spune: „Te iubim”) Mulţumesc. Mulţumesc.

Hai să fie un talk show şi hai să o luăm de la început. Cred că voi decideţi cine va fi prezentatorul. Îl avem pe Larry. Îl avem pe Marty. Pe cine altcineva? Oh, îl avem pe Alain. Pe cine altcineva? Marc. Toţi cei care vor ca Marc să facă anunţul, strigaţi, aplaudaţi, faceţi orice. (câteva strigăte şi aplauze) Da, da, da. Ok, bun. Alain – prezentatorul francez. (câteva aplauze) Da, şi Marty. (multe aplauze) Şi Larry. (câteva aplauze)

Marty, Marty, vino aici. În regulă. Hai să începem show-ul de azi. Hai să începem show-ul de azi. Acum, vă rog să vă amintiţi – vă spun asta de la început, înainte de prezentare, înainte de începerea show-ului – că în parte este distragere, deoarece dacă puteţi sta aici în următoarele 100 de minute şi râdeţi, vă bucuraţi şi vă întrebaţi ce naiba facem, ce fac eu, este bine, pentru că ieşiţi din minte.

În parte este pentru că există informaţie profundă… pe undeva. (râsete) O să încercăm să o găsim. (râde) În parte – şi spun asta foarte serios, cu un zâmbetul pe buze – în parte îi va îndepărta pe aceia care se conectează şi care nu au mai fost aici. (câteva râsete)

Mergeţi în altă parte. Mergeţi pe un site new age adormit, incantaţi omm, faceţi orice altceva sau vorbiţi despre problemele voastre din copilărie. Aici nu e loc pentru aşa ceva! Cercul Crimson este locul pentru aceia care aleg iluminarea întrupată în această viaţă. Punct. (audienţa: „Da! Uuuu!”; câteva aplauze) Nu cunosc nici un maestru care să fi cântat „ommm” până s-a iluminat. Absolut niciunul. Nu cunosc nici un maestru iluminat care să se fi iluminat prin servitudine, obedienţă sau suferinţă. Nu cunosc. Nu cunosc.

Aşa că în ce-i priveşte pe cei care vin din când în când pe aici, pe aceia care se conectează prima dată pentru că au auzit că ar fi ceva new age, realmente aş vrea să meargă în altă parte, pentru că vreau să menţin puritatea, convingerea şi focalizarea acestei energii. Totul se referă la iluminare. Am să vă vorbesc despre iluminare de aici, de aici, de aici şi, da, Linda, de pretutindeni. Am să vorbesc până când, în cele din urmă, începe să se aşeze în voi. Aşa că haideţi să începem show-ul de azi.

 

Show-ul trezirii

 

MARTY: Doamnelor şi domnilor, sunteţi pregătiţi? S-a aflat într-un cristal pentru un miliard de ani. El o să vă ridice moralul când vă veţi simţi la pământ. O să vă demoleze atunci când vă simţiţi bine! Adamus Saint-Germain!! (aplauze)

ADAMUS: Ahh! Ohhh! E atât de bine să fiu cu voi astăzi! Ohhh, da! Te poţi aşeza (către Marty). Scena e a mea. Mulţumesc, Martyyyy! (râde, audienţa aplaudă) Ce urmează azi? Vom descoperi într-o clipă, dar mai întâi va fi o scurtă întrerupere, căci voi vorbi cu Edith. (câteva râsete)

Edith, îmi zdrobeşti inima.

 

EDITH: Bun.

 

ADAMUS: Bun, asta îmi spune ea. Bun! (râsete) Edith! Acum ne confruntam puţin, Edith. Eeedithhhh, ce mai face noua ta maşină?

 

EDITH: Uaaaa!

 

ADAMUS: (râde) Cum e noua maşină, Edith?

 

EDITH: Soseşte.

 

ADAMUS: Soseşte. Stai o clipă. Mă uit să văd dacă este în parcare. Nu e! Nu e aici, Edith. Edith …

 

EDITH: Ştiu că nu e acolo.

 

ADAMUS: Edith, ce nu e în regulă… dă-mi voie să încep aşa. Ce simbolizează o maşină?

 

EDITH: Orice fel de lipsă de abundenţă simbolizează că nu te iubeşti pe
tine.

 

ADAMUS: Da, iar o maşină simbolizează călătoria ta. Călătoria ta. Acum, ce ai spune despre maşina ta actuală – lucru pe care maşina l-a şi auzit, apropo, şi e foarte ofensată? Ce spui despre maşină? Maşina e un fel de reprezentare a ta, a corpului tău fizic, a călătoriei tale prin viaţă, a modului în care călătoreşti prin viaţă. Ce fel de maşină ai, Edith?

 

EDITH: Cadillac.

 

ADAMUS: Cadillac. Cât de vechi, Edith?

 

EDITH: E vechi, are 15 ani.

 

ADAMUS: 15 ani. Ce problemă are?

 

EDITH: Are o scurgere serioasă.

 

ADAMUS: Aşa cum am spus, maşina este simbolul tău.

 

EDITH: Fără îndoială.

 

ADAMUS: Fără îndoială. Poate că tu ai o energie care se scurge pe undeva. Nu vrei asta, dar se scurge, Edith. Apoi postezi – oh, am fost aşa de ofensat când am citit! – postezi pe Facebook că maşina ta e obosită şi că nu-ţi mai place.

 

EDITH: N-am spus că nu-mi place!

 

ADAMUS: Simţirea era acolo. (râsete) Maşina crede că nu o placi. Maşina…

 

EDITH: Nu, nici maşinii nu i-am spus asta. O iubesc, dar nu-mi place...

 

ADAMUS: Da …

 

EDITH: … să dau 8.000 de dolari ca să-o repar, pentru că nu merită 8.000. Aşa că trebuie să… am cerut…

 

ADAMUS: Ai cheltui 8.000 de dolari pentru câinele tău, pentru pisică sau pentru copil? (câţiva din sală strigă „Nu”; râsete) Vedeţi cu ce mă confrunt eu?! Edith, de ce… de ce, Edith, de ce, oh, de ce spun că îmi zdrobeşti inima?

 

EDITH: Nu am nicio idee.

 

ADAMUS: Nicio idee. E ca şi cum ai spune „Nu ştiu”. (câteva râsete) Hai să punem un asterisc aici, iar sub asterisc să scriem „Răspuns tâmp”. Nu merge! Nu doar pentru tine, Edith, ci şi pentru oricine altcineva.

 

Edith, ce nu a mers bine în călătoria de a manifesta o maşină nouă sau de a repara actualul Cadillac, ca să fie strălucitor, sclipitor, aproape ca nou? Ce a mers prost, Edith?

 

EDITH: Afurisita de lipsă de abundenţă.

 

ADAMUS: Nu, Edith. Nu, Edith.

 

EDITH: Ei bine, ce naiba a fost?

 

ADAMUS: Va fi unul din clipurile video clasice – „Nu, Edith! Nu, Edith! (râsete) Nu merge, Edith! Edith, nu!” Edith, cum ai abordat… Problemă – ai nevoie de o maşină nouă. Se întâmplă. Soluţia – ce ai făcut, Edith?

 

EDITH: Ei bine, la început m-am aşezat în faţa oglinzii şi mi-am spus cât de mult mă iubesc pe mine.

 

ADAMUS: Corect. Bun, bun. Un pas bun. Mm hmm. Mm hmm.

 

EDITH: Dar când m-am întors acasă de la service, m-am aşezat şi am plâns puţin.

 

ADAMUS: Da.

 

EDITH: Iar apoi i-am rugat pe toţi Shaumbra… 

 

ADAMUS: Hai să ne oprim aici. Facebook… (Edith suspină) Ştiai că aşa o să fie. Facebook – oh, ştiu cine a fost neastâmpărat şi cine a fost cuminte. (râsete) Facebook. Te-ai dus la Shaumbra şi ce ai cerut să facă?

 

EDITH: Vă rog să respiraţi conştient cu mine pentru o maşină nouă.

 

ADAMUS: Pe aproape, Edith. Ai spus: „Vă rog să respiraţi cu mine pentru o maşină nouă”.

 

EDTH: Da.

 

ADAMUS: De genul „Eu nu fac asta. Rezolvaţi voi”.

 

EDITH: Nu, şi eu respir. Vreau ca ei să respire cu mine. Le-am cerut să respire cu mine îndeosebi…

 

ADAMUS: De ce? De ce?

 

EDITH: … dacă erau…

 

ADAMUS: De ce?

 

EDITH: … în confort cu această credinţă.

 

ADAMUS: Michelle, poţi ridica draperia pentru un moment?

 

EDITH: Oh.

 

ADAMUS: Ridică pur şi simplu draperia. Nu contează. Camerele de filmat vor avea lumina din faţă, dar e în regulă. Nu văd nicio maşină nouă acolo, Edith. Tu ai cerut… tu… (câţiva observă pe fereastră remorca nouă a lui Geoff şi încep să râdă) Vezi? Tati are o remorcă nouă, Edith a primit un rahat! (mai multe râsete) Poţi să o laşi la loc (către Michelle).

 

Nu e nicio maşină nouă, Edith. Nicio maşină nouă. Ai putea avea una care să fie exact acolo. (cineva din sală spune: „ De culoarea şampaniei”) Culoarea şampaniei.

 

EDITH: Nu, nu-mi place culoarea şampaniei. 

 

ADAMUS: De tine depinde. Îi place violetul. Ai fi putut avea o maşină nouă, dar ai făcut o eroare strategică. Aş vrea ca toţi să vă amintiţi asta. În pofida tuturor discursurilor, conversaţiilor, discuţiilor, umorului şi dezgustului pe care le-am trăit noi de-a lungul anilor – dezgust –, în pofida lor, în pofida cunoaşterii că o poţi respira în felul tău, Edith, că poţi face să se petreacă; în pofida faptului că eu am adunat şi am strâns giuvaeruri fenomenale în ultimii 10.000 de ani, le-am pus în peşteri din lume şi am spus „Acum aveţi acces la aceste energii”; în pofida tuturor acestora, tu i-ai rugat pe toţi să respire afurisita aia de maşină pentru tine, Edith, şi de asta nu e aici. Tu i-ai rugat pe ei. Aici a mers prost, pentru că poţi face asta pentru tine, draga mea.

 

EDITH: Ştiu. Sunt fiinţă suverană. Dar m-am gândit că aş putea… m-am gândit că aş putea folosi…

 

ADAMUS: Mai spune o dată!

 

EDITH: Am spus că ştiu, pentru sunt fiinţă suverană. Ştiam de când am postat, dar vroiam numai puţin ajutor. Ce e greşit în asta?

 

ADAMUS: De ce? Totul. Totul e greşit, pentru că (Edith scoate sunete de frustrare) … totul e greşit la asta. Mă iau de tine în acest show.

 

EDITH: Da, aşa e.

 

ADAMUS: Totul e greşit la asta, deoarece…

 

EDITH: O să mă faci să plâng.

 

ADAMUS: Bun! Scoate tot!

 

EDITH: Şi apoi o să mă faci să mă simt vinovată.

 

ADAMUS: Oh, scoate tot! Da. Poţi să te şi înfurii pe mine! Am o listă de oameni furioşi pe mine. (multe râsete, căci Adamus se ascunde în spatele unui şevalet) Iar mie nu îmi pasă! Îmi pasă doar de cei cinci sau 50 sau 50.000 care vor fi iluminaţi în această viaţă şi aş vrea ca tu să fii unul dintre ei.

 

EDITH: Şi eu vreau să fiu şi îşi mulţumesc.

 

ADAMUS: Aşa că acum îţi fac greutăţi.

 

EDITH: Şi ştiu… nu ştiu ce merge prost. Mă simt tristă pentru că nici nu manifest abundenţa.

 

ADAMUS: Dar, dar …

 

EDITH: Îmi zdrobeşte inima.

 

ADAMUS: Da, OK.

 

EDITH: Vreau să spun că sunt tristă.

 

ADAMUS: OK, un indiciu pentru voi toţi. Edith vă reprezintă pe voi. Edith are nevoie de o maşină nouă. Bun. Edith poate avea orice maşină doreşte. Bun. Edith ar trebui să aibă acea maşină nouă şi maşina stă pe aproape, pregătită să vină. Însă în momentul în care spui tuturor sau postezi pe Internet ori pe Facebook: „Vreţi să respiraţi cu mine?” - nu! Este creaţia ta. Acum ai blocat şi toate energiile lor şi, de asemenea, problemele lor cu abundenţa, cu scurgerile lor energetice, cu alte lucruri. Ai spus „Hei!” Asta e ceea ce ai spus cu adevărat pe Facebook.

 

Tu… mă descurc? Plictisesc pe cineva, ce credeţi? (audienţa aprobă şi râde) Nu cred. Cred că i-am auzit pe câţiva spunând: „Ce s-o fi întâmplat cu Saint-Germain de luna trecută? (mai multe râsete) Ce naiba se întâmplă aici?!” Devenim iluminaţi.

 

Aşa că ceea ce ai spus, ceea ce ai făcut cu adevărat – energetic, nu prin cuvinte, ci energetic – a fost să pui un semn mare: „Sunt falită. Maşina mea e terminată. Nu am deloc abundenţă. Nu pot face asta pe cont propriu. Mă poate ajuta cineva?” Sigur, ceea ce s-a petrecut a fost că ai atras… (priveşte în cameră) cei care au venit… hai să mergem acolo. (priveşte într-o altă cameră, împreună cu Edith)

 

EDITH: Oh, nu.

 

ADAMUS: Voi, cei care aţi sărit să o ajutaţi pe Edith, sunteţi cei care aveţi aceeaşi problemă cu abundenţa, lipsa şi neînţelegerea propriei suveranităţi. De asta nu ai tu o maşină nouă şi de asta nu aveţi voi o maşină nouă. Exact. Acesta e motivul.

 

EDITH: Îmi pare rău, prieteni. (Adamus râde)

 

ADAMUS: Edith, ai o scurgere. Asta va fi o altă frază clasică: „Edith, ai o scurgere”. Nu mai permite scurgerea. Ai totul în tine, dacă doar permiți. Este – Edith, voi toți – este așa de ușor, încât veți plânge când o să pricepeți. Este chiar aici. Ştii asta, chiar dacă negi. Este chiar aici. Nu există nimic, draga mea, care să stea între tine şi abundenţă, în afară de permitere. Asta e tot. În afară de permitere. Nu există vreun dumnezeu din rai care să o împiedice să vină la tine. Nu există ghizi spirituali sau nimic din vechiul makyo care să o împiedice.

 

Este un singur lucru, Edith care spune: „La dracu!” Chiar şi „Futu-i, vreau maşina aia”. Poţi spune asta. Spune-o. Haide.

 

EDITH: Nu, nu vreau să spun aşa ceva.

 

ADAMUS: Nu ești obligată.

 

EDITH: Sunt deranjată de acest cuvânt.

 

ADAMUS: Zău?

 

EDITH: Nu-mi place. Da.

 

ADAMUS: Ştii de ce îmi place mie?

 

EDITH: Nu, nu știu de ce îți place ție…

 

ADAMUS: Trece prin bariere…

 

EDITH: … și nici nu-mi pasă de ce îţi place ţie! (râsete)

 

ADAMUS: Trece prin bariere. (râde) Trece prin bariere. Oamenii au așa de multe bariere…

 

LINDA: Pentru 200 de dolari îl spun eu! (multe râsete; Adamus caută printr-un teanc de bani şi ridică o bancnotă de 1 dolar)

 

ADAMUS: Linda o să-l spună pentru un dolar. (mai multe râsete, căci ea refuză)

 

LINDA: Nu sunt aşa ieftină, iubitule!

 

ADAMUS: Edith, Edith, Edith. Adu totul din interiorul tău. Vom face o mică experienţă azi şi este pentru tine. Pentru tine, fără să mai fii legată de nimeni altcineva. Este a ta şi poate vei realiza cât de uşor este. Iar uneori mai treci şi prin bariere. Spune şi cuvântul urât dacă trebuie, doar ca să treci prin propriile bariere, pentru că sunt multe.

 

Nu există doar bariere, ci şi scurgeri. Sunt scurgeri legate de valoarea de sine. Există scurgeri legate de câtă valoare ai tu pentru tine. Scurgere înseamnă că permiţi ca energia să iasă, o dai altor oameni în loc de a ţi-o oferi ţie mai întâi.

 

Atunci nu vor mai fi scurgeri, vei radia către toţi ceilalţi. Radianţa ta va lumina ceea ce e bun în viaţa lor, pentru ca ei să poată vedea. Aşa că hai să terminăm cu „Respiră cu mine pentru o maşină nouă, respiră cu mine pentru însănătoşirea mea” şi altele de acelaşi fel. Gata cu mila, gata cu cerşeala. Ai totul în tine chiar acum. Am fost dezamăgit, dar mai suntem prieteni?

 

EDITH: Da, încă suntem prieteni.

 

ADAMUS: Iubiţi?

 

EDITH: Nu!

 

ADAMUS: Nu! Nu asta vroiam să spun. Vroiam să spun că suntem apropiaţi, adică prieteni.

 

EDITH: Da. Da. Aşa e. 

 

ADAMUS: Da, da. Prieteni buni. Prieteni foarte buni.

 

EDITH: Prieteni vibranţi.

 

ADAMUS: Prieteni buni.

 

EDITH: Da.

 

ADAMUS: Acum, Edith, o să fiu – spun asta în mod politicos – pe urma ta şi a celorlalţi, pe urma voastră, pentru că este acolo chiar acum. Cu adevărat se află acolo. Mai sunt doar acele bariere şi mult gunoi, dar nici măcar nu vreau să abordez ce anume este acel gunoi. Treci peste asta. Voi toţi - treceţi peste asta. Cu adevărat. Treceţi peste ea şi hai să terminăm cu asta. 

 

Mulţumesc. Acum… mi-am făcut şi monologul de deschidere. (râsete) Da, lucruri puternice. Îmi place treaba asta cu jocul televizat. Este timpul pentru Show-ul Trezirii! Poţi scrie pe tablă? (către Linda) Show-ul Trezirii, ca şi cum… nu avem lumini de neon aici… Show-ul Trezirii.

 

 

 

Trezirea nu este politicoasă

 

Trezirea nu este politicoasă, aşa că nici voi nu ar trebui să fiţi. Acesta e al doilea titlu al show-ului. Ştiţi ceva? Trezirea nu este politicoasă, dar, totuşi, voi încercaţi să fiţi. Încercaţi să fiţi politicoşi în legătură cu asta. Foarte drăguţi. „O să fiu drăguţ în trezirea mea”. Futu-i, Edith. (râsete) Nu merge! Nu merge.

 

Trezirea este bădărană! Este bădărană. Este bădărană. Trezirea. Trezirea este un demon, un dragon creat de voi, căruia i-aţi spus: „Zdrobeşte-mă”. Hm, da. Şi asta face. Trezirea este foarte, foarte nepoliticoasă. Nu are talente sociale. Nu are nici un simţ al compasiunii, în afară, poate, de cel din profunzimile sale. Nu are amabilităţi. Nu are sofisticare sau eleganţă, aşa cum avem unii dintre noi. Îi lipseşte umorul, până când simte că vă macină până vă reduce la pulpă. (câteva exclamaţii; Adamus râde) Bun venit la Show-ul Trezirii! Prezentat de… (râde)

 

Aşa că ceea ce vreau să spun este: de ce vă trataţi trezirea în mod aşa de politicos? I-aţi dat dreptul. Cu adevărat, aşa e. I-aţi dat trezirii dreptul de a veni şi de a vă rupe bucată cu bucată, gând cu gând, credinţă cu credinţă. Aţi oferit trezirii voastre – i-aţi acordat dreptul de a mă aduce pe mine. Trezirea nu e politicoasă, nu-i aşa? (râde) Trezirea nu e politicoasă, aşa că… da, şi nici drăguţă nu e. Îmi pare rău. Îi supăr pe câţiva, dar o să mă pupaţi şi o să mă îmbrăţişaţi în trezirea voastră, iar când o să conduceţi noua… cum ar fi un Citroen sau, ştii tu… de ce un Cadillac? Da?

 

EDITH: Pentru că îmi place.

 

ADAMUS: Sunt frumoase.

 

EDITH: Mie îmi place.

 

ADAMUS: Sunt frumuşele. Da. OK. Orice alegi tu, dar tu, nu toţi Shaumbra.

 

EDITH: Da.

 

ADAMUS: Trezirea…

 

EDITH: Nu m-am gândit. Îmi cer scuze.

 

ADAMUS: Nu e nevoie să-mi ceri scuze mie. Cere-ţi scuze ţie. Mergi acum la baie, uită-te în oglindă şi cere-ţi scuze ţie. (câteva râsete) Serios.

 

EDITH: Deja am vorbit cu mine însămi.

 

ADAMUS: Edith, Edith. Vezi, cel mai rău lucru este să te loveşti pe tine. Cel mai bun lucru este să zâmbeşti, să râzi şi să spui: „Ah, de ce facem ca trezirea să fie aşa de dură? De ce trebuie să-i târăsc pe toţi cei din lume ca să aduc o amărâtă de maşină? Pot doar să respir jumătate de respiraţie – buum! – este aici. Într-atât e de uşor. Pot să fac asta singură”.

 

EDITH: Sunt sătulă să văd că nu-mi aduc abundenţa. E cel mai frustrant lucru.

 

ADAMUS: Vom lucra azi cu asta. Ea spune că s-a săturat să nu-şi aducă abundenţa. Da. Edith, cu adevărat îi reprezinţi pe mulţi din întreaga lume, care au aceeaşi problemă. Îţi mulţumesc că mi-ai permis să nu fiu aşa de politicos cu tine.

 

Trezirea nu este politicoasă şi nici voi nu ar trebui să fiţi în legătură cu trezirea voastră. Este timpul să mergeţi odată cu ea. Este timpul să vă deschideţi către ea, dar să încetaţi să mai fiţi aşa de ai naibii de politicoşi şi de drăguţi cu trezirea, pentru că oricum o să vă rupă în bucăţi.

 

Show-ul Trezirii

 

Acum haideți să trecem la următoarea parte a Show-ului Trezirii, cu Adamus Saint-Germain. Vom avea participanţi la joc. Mai este nevoie de două scaune pe scenă, ca să fie cu totul patru aliniate. Avem nevoie de patru participanţi în acest segment al show-ului. Nu-i aşa că e un mod diferit de lucrare spirituală? (audienţa e de acord) Am putea avea nişte muzică şi am putea intona.

Patru participanţi, Linda. Avem multe întrebări.

LINDA: Eu îi aleg?

ADAMUS: Da.

LINDA: Ok. 

ADAMUS: Aliniază-i aici.

LINDA: Poftim.

ADAMUS: Show-ul Trezirii, prezentat de…

LINDA: Pete.

ADAMUS: Avem nevoie de un sponsor. Avem nevoie de un sponsor. Cine ar fi un sponsor potrivit?

LINDA: Este în regulă aşa?

ADAMUS: Da, o firmă producătoare de ciocolată. Bun. Acum avem patru participanți. Ați putea, vă rog, să vă prezentaţi pe scurt? Numele, de unde sunteţi şi de ce nu v-aţi trezit încă. (râsete)

PETE: Pete Gibbons din Loveland, Colorado.

ADAMUS: Bun. Mă bucur să te văd, Pete.

PETE: Da.

ADAMUS: Mă uit la show-urile voastre la TV.

PETE: Da. De ce nu m-am trezit? Pentru că nu cred cu adevărat că merit.

ADAMUS: Ah! Un răspuns bun de la Pete, iar voi sunteţi astăzi audienţa noastră din studio. (aplauze) Următorul.

JULIE: Julie Mack din Longmont, Colorado.

ADAMUS: Bun. Mă bucur să te întâlnesc, Julie. Cu ce te ocupi?

JULIE: Mă joc cu psihologia.

ADAMUS: Oh, bun.

JULIE: www.compassionatepsychology.biz

ADAMUS: Excelent. Cât de mulţi… (ea râde; cineva spune: „Bună promovare”) Da, care este site-ul tău? Hai să trecem peste asta. Da. Cât de mulţi…

JULIE: Şi mă mai ocup şi de comunicarea cu animalele.

ADAMUS: Câţi dintre clienţii tăi iau medicamente psihotrope?

JULIE: Ăăă, nu prea mulţi…

ADAMUS: Acadele pentru minte. Bun, bun, bun.

JULIE: Luna aceasta, câțiva. 

ADAMUS: Câțiva luna aceasta. Ei ies de sub rindea.

JULIE: Pur şi simplu fac un salt. (râde)

ADAMUS: Mai mulţi vor ieşi. Bun. Mulţumesc. Cum de nu te-ai trezit încă?

JULIE: Respir asta.

ADAMUS: Oh, bun, bun. Unde este?

JULIE: (râzând) Chiar aici.

ADAMUS: OK. Vrei să şi expiri acum, ca să o poţi vedea şi tu? (ea râde) Bun! Mulţumesc pentru participarea la show-ul de azi. (câteva aplauze) Următorul, da.

ALAYA: Mă numesc Alaya Holman şi sunt din Longmont, Colorado.

ADAMUS: Da. De ce te uiţi la ea când spui asta?

ALAYA: Pentru că locuim amândouă în Longmont.

ADAMUS: Oh! Ce coincidenţă. Dar trezirea ta? Pe unde e?

ALAYA: Vine. (câteva râsete)

ADAMUS: Sună a intenţie, nu ţi se pare?

ALAYA: Nu, de fapt se deschide.

ADAMUS: Poţi ridica din nou draperia, Michelle, ca să vedem dacă a ajuns? (râsete) Oh, da! Iată că sosesc: trezirea ta şi maşina nouă a lui Edith!

ALAYA: Mă trezesc. Mă trezesc.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc că te joci cu noi azi. Şi …

DENISE: Numele meu este Denise.

ADAMUS: Da, Denise.

DENISE: Și sunt din Pierce, Colorado.

ADAMUS: Bun.

DENISE: 20 de mile la est de Fort Collins.

ADAMUS: Bun.

DENISE: A fost o lună imensă.

ADAMUS: Stai să vezi luna viitoare. (câteva râsete)

DENISE: Am avut un punct întunecat imens, foarte mare, care s-a luminat, iar eu mă strâng acum la un loc.

ADAMUS: Bun.

DENISE: Iar eu îmi deschid braţele şi plâng mult.

ADAMUS: Bun! Plânsul e bun. Poţi să plângi aici, la Show-ul Trezirii, deoarece…

DENISE: Probabil că o să plâng!

ADAMUS: … de asta suntem aici. Da, bun. Toţi s-au prezentat. Suntem pregătiţi pentru întrebările de azi. Există şi un mare premiu. Da. Premiul cel mare este o cină la un restaurant ales de voi, o cină împreună cu sufletul vostru – Cercul Crimson va plăti factura – şi un premiu Adamus, aşa că aveţi pentru ce să concuraţi. Audienţa va stabili cine este câştigătorul fiecărei întrebări şi vor fi acordate 44 de puncte pentru cel mai bun răspuns. 44. Poţi scrie tu?

LINDA: Vrei să ţin şi scorul?

ADAMUS: Da, da, te rog. Numele pe coloane şi celelalte. Iar dacă acum abia vă conectaţi, poate vreţi să vă deconectaţi. (râsete) De fapt s-ar putea să vreţi să mergeţi să vedeţi Shoudul de luna trecută. Puteţi pretinde că are loc acum, pentru că trebuie să abordăm iluminarea într-un mod diferit. 

Ok, trecem la întrebările de azi. Prima e uşoară, de încălzire. Fac pariu că nu v-aţi fi gândit că o să faceţi asta azi, nu-i aşa? Nici eu.

 

~ Întrebarea 1 

 

Ok, hai să începem cu prima întrebare. Vă rog să ne spuneţi vechiul nume evreiesc pentru conceptul de dumnezeu. Vechiul nume ebraic pentru conceptul de dumnezeu.

LINDA: Serios?

JULIE: Yeshua.

ADAMUS: … aş vrea să le şi scriem… oh, microfonul. Începem de acolo, mergem în şir.

LINDA: Ok, începem cu Denise.

ADAMUS: Vechiul nume evreiesc. Denise, care este vechiul nume ebraic al lui dumnezeu?

DENISE: Yeshua.

ADAMUS: Yeshua! (audienţa începe să-şi exprime dezacordul) Ei, sala, vă rog! Nu, nu, nu. Şşşşşşt! Şşşşşşşşşt!

ALAYA: Allah.

ADAMUS: Bun. Până acum avem două versiuni. Bun. Mai departe? Julie.

JULIE: N-am nicio idee.

ADAMUS: Nicio idee. E un fel de „Nu știu!”

JULIE: Ştiu. Ştiu, dar nu îmi amintesc acum.

ADAMUS: Bun. Inventează un nume, dacă vrei. Orice nume. Hesus.

ADAMUS: Bob. (râsete) “Oh, Bob, B-Bob, Bob. (cântă) Fac asta în numele lui Bob!” (râsete) Cum o să-ţi numeşti câinele? „Bob!” Cum se scrie „Bob” invers? (mai multe râsete) Pete. Pete.

PETE: Yahweh. (audienţa aprobă şi aplaudă)

ADAMUS: Yahweh. Acum, este doar runda de deschidere, de test, dar niciun participant nu a răspuns corect, pentru că…

PETE: Eu am fost cel mai aproape. (râsete)

ADAMUS: E adevărat. Vechiul nume ebraic pentru dumnezeu era „Cel ce nu poate fi rostit”. Răspunsul corect era… (tace)

LINDA: Ea a spus! Julie a răspuns corect!

ADAMUS: Dar ea a spus cuvintele. Pentru un răspuns cu totul corect, nu trebuiau spuse cuvinte. Dar o să…

JULIE: Am fost pe aproape.

ADAMUS: Îți dăm 22 de puncte.

LINDA: 22?

ADAMUS: 22. Da, 22.

LINDA: 22!?

ADAMUS: Este runda de deschidere. Trebuie să mă opresc un moment. nu e o cale mai bună de a vă ilumina? Bun.

 

~ Întrebarea 2

 

În regulă, următoarea întrebare. Oh, îmi place această întrebare, e una din preferatele mele şi o să începem cu Pete. Următoarea întrebare. Audienţa, fiţi atenţi nu doar la cuvinte, ci la energie, pentru că veţi vota cel mai bun răspuns. Întrebarea este: Pete, de ce li se întâmplă lucruri rele unor Shaumbra buni? De ce li se întâmplă lucruri rele unor Shaumbra buni?

PETE: Aspecte subconştiente.

ADAMUS: Ok.

PETE: A nu-ţi înţelege aspectele subconştiente, iar ele aduc acea energie negativă.

ADAMUS: Unde este subconştientul tău?

PETE: Ei bine, înseamnă a nu şti. A nu şti.

ADAMUS: A nu şti…

PETE: A nu şti…

ADAMUS: Oh! Ceva de genul „Nu ştiu!”

PETE: Da.

ADAMUS: „Acum or să mi se întâmple lucruri rele. Mă întreb de ce”. Bun. Mulţumesc, Pete. Mulţumesc. Mai departe. Julie.

JULIE: Cuvântul „rău” este…

ADAMUS: Cu 22 de puncte, liderul competiţiei. De ce se petrec lucruri rele cu Shaumbra buni?

JULIE: Cuvântul „rău” înseamnă dualitate şi nu e rău. E atunci când ieşim din încredere.

ADAMUS: Da, din… bun.

JULIE: Aşa că atunci când permitem… e vorba despre încredere şi de faptul că noi ne conducem pe noi. Astfel că întotdeauna noi… mereu noi suntem vrăjitorii în spatele cortinei.

ADAMUS: Profund. 

JULIE: Aşa că… este… pot să…

ADAMUS: Bun.

JULIE: … apreciez asta şi nu mă bucur de ea pe loc întotdeauna. Cu siguranţă.

ADAMUS: Bun. Bun. Mulțumesc. Următorul.

ALAYA: E greu să urmezi după ea.

ADAMUS: Da.

ALAYA: Psiholog. (râde) Pentru mine este perspectiva – cum percepem binele sau răul – şi este vorba despre a privi la sine cu iertare şi înţelegere de sine.

ADAMUS: Bun, da.

DENISE: Cred că are mai mult legătură cu credințele noastre de bază. Uneori, dacă ne privim pe noi, înţelegem. Dar dacă realmente putem fi în legătură cu noi şi chiar să ne iubim cu adevărat pentru cine suntem, atunci se petrec lucruri pozitive. Poate că nu existe bine sau rău, ci capacitatea de a te extinde şi de a fi cine eşti.

  ADAMUS: Excelent. Acum e rândul vostru să votaţi. Toţi cei care simt că Pete a dat cel mai bun răspuns sunt rugaţi să-şi exprime aprobarea. (audienţa rămâne tăcută, apoi izbucnesc râsete) Te iubesc, Pete! Te iubesc! (mai multe râsete) Ok. Ok, mai departe.

Cei care au simțit că Julie a dat cel mai bun răspuns, vă rog să vă manifestaţi aprobarea. (câţiva aprobă) Cei care au simţit că Alaya a dat cel mai bun răspuns, vă rog să exprimaţi prin voce aprobarea voastră. (o persoană aplaudă) Şi cei care au simţit că Denise a dat cel mai bun răspuns… (multe strigăte şi aplauze) 44 de puncte pentru Denise.

LINDA: Asta înseamnă că deja a câştigat cina! 44 de puncte!

ADAMUS: 44 de puncte pentru cel mai bun răspuns din fiecare rundă, iar la final le adunăm. Ai calculator sau îţi trebuie unul? (Linda oftează) Ar putea dura fooooaaaarte mult timp.

Apropo, răspunsul real la întrebarea „De ce se întâmplă lucruri rele unor Shaumbra buni?” este: pentru că vă place! Ah, vă place, absolut, altminteri nu s-ar petrece. Vă serveşte – poate că acesta este un mod mai politicos de a spune – dar absolut vă place. Puteţi da vina pe societate. Puteţi da vina pe părinţi. Puteţi da vina pe aspecte şi pe orice altceva. Dar în realitate vi se întâmplă asta – fie că e vorba de lipsa abundenţei, de probleme cu sănătatea sau de orice altceva – pentru că obţineţi ceva. Ceva obţineţi.

Nu vi se trasează asta de către vreun suflet necunoscut sau de un dumnezeu necunoscut. Nu e ceva ce vine din karma din vieţile trecute, cu excepţia cazului în care vreţi voi să fie aşa. Absolut, e din cauză că într-un fel vă serveşte, iar voi permiteţi să se petreacă.

Puteţi schimba asta oricând, dar întrebaţi-vă: „Cum mă serveşte acest lucru rău? Ce anume face? Ce face ca să mă ducă la iluminarea mea?” pentru că, aşa cum v-am mai spus înainte, tot ce se petrece în viaţa voastră acum, totul se referă la iluminare. Aşa cum am spus înainte, voi aţi creat dragonul trezirii. Voi l-aţi creat. Nu a fost creat pentru voi, voi l-aţi creat şi el se asigură că vă treziţi, indiferent ce ar fi. Răspunsul corect este: „Pentru că vă place”. Mulţumesc.

Hai să trecem la următoarea întrebare. Oh, este o întrebare bună, cu un potenţial foarte bun de makyo. (râde) Toate au un potenţial foarte bun de makyo.

 

~ Întrebarea 3

 

Cum vă măsuraţi progresul în trezire? Cum vă măsuraţi progresul în trezire? Cu alte cuvinte, în funcţie de lucrurile materiale din viaţa voastră? Pe îndemânarea sexuală? Se bazează pe cât de bine dormiţi noaptea? Pe ce se bazează? Vă pun o întrebare foarte personală. Cum măsuraţi progresul trezirii voastre? Hai să începem de la acest capăt, cu Denise.

DENISE: Eu foloseam pentru măsurătoare comparaţia cu alţii.

ADAMUS: Da.

DENISE: Acum intru în interior, îmi ating inima, plâng mult (începe să plângă) şi ştiu că sunt o fiinţă întreagă, căci am nevoie de asta şi e un loc grozav în care să mă aflu.

ADAMUS: Bun, excelent. Va fi o competiţie dură. Următorul. Cum vă măsuraţi progresul trezirii?

ALAYA: Pacea pe care o simt în interior. Ca şi tine, plâng şi am conversaţii cu mine de care mă bucur şi cu adevărat simt… vorbesc cu mine şi sunt mai mult eu şi… (oftează) pacea pe care o simt de când mă trezesc şi până închid iar ochii, conversaţiile pe care le am cu mine.

ADAMUS: Bun. Mulţumesc. Devine greu. Julie, ai microfonul.

JULIE: Ştiu.

ADAMUS: Ai deja două răspunsuri în faţa ta. (ea râde) Cum le depăşeşti?

JULIE: Clar, eu merg pe val. Pur şi simplu…  e doar permiterea tot, e distracţie şi e uluitor şi intens şi nebunesc. Ştiu când sunt acolo şi… pur şi simplu merg pe val. Mă dau peste cap şi mă distrez şi e tot mai uimitor. Şi este… da, clar nu este ceea ce aşteptam eu.

ADAMUS: Bun. Bun.

JULIE: Avertismentul era…

ADAMUS: Bun răspuns. Microfonul merge la Pete. Pete.

PETE: Ok.

ADAMUS: Apropo, nu e prea mare diversitate în grupul nostru de participanţi. E un singur bărbat şi trei femei. Nu avem reprezentanţi ai minorităţilor asiatice, afro-americane sau de alt fel. Ce fel de grup este acesta?

LINDA: Ia mai lasă-mă! (râsete)

ADAMUS: Bun. Bun. Mulţumesc, iar acum trecem la Pete. Pete? (Adamus râde) Apropo, Edith, asta ar fi trebuit să îmi spui mai devreme – „Ia mai lasă-mă, Adamus. Ei îmi iau maşina”. Mulţumesc. Pete.

PETE: Ok. Eu spun că cel mai mare lucru pe care îl descopăr este că sunt în mare confort cu mine atunci când sunt singur, dar, mai mult ca asta, că sunt cu adevărat o fiinţă spirituală, că mă iubesc pe mine şi că pot să… pur şi simplu mă extinde. Asta e tot ce pot spune. Pur şi simplu vine din mine şi… în mine este o iubire care mă iubeşte pe mine şi apoi pe toţi ceilalţi.

ADAMUS: Excelent. Bun. Oh. E dur, totuşi. Toate sunt răspunsuri bune. Hai să începem de la capătul acesta. Cei care au simţit că Denise a dat cel mai bun răspuns, vă rog să vă manifestaţi aprobarea. (câteva aplauze) Acesta era lucrul politicos despre care am vorbit înainte. Aplauzele singuratice. Alaya. (câtevaaplauze). Julie. (ceva mai multe aplauze) Şi Pete. (multe aplauze şi ovaţii). 44 de puncte pentru Pete, de trecut pe tablă!

Competiţia devine acerbă. Ne apropiem de ultimele întrebări. Participanţi, vă rog să fie bine. Mai avem încă două întrebări. Sunt întrebări profunde. Acestea sunt ceea ce aţi numi întrebările bonus.

Gândiţi-vă, o să primiţi un premiu Adamus şi o cină în doi – voi şi sufletul vostru – la un restaurant pe care îl alegeţi. (râsete) Slavă domnului că sufletul nu mănâncă prea mult. În regulă! (râde)

Următoarea întrebare pentru voi toţi… apropo, îmi place asta. E grozav. Luna trecută – aşa de plictisitor. Luna asta – aşa de distractiv.

             

Energia

 

Energia. Energia este cea mai mare schimbare ce are loc pe planetă acum, laolaltă cu toate celelalte. Însă există acum mai multă energie ca oricând disponibilă pentru oameni. Vorbesc despre energie cosmică, energie aflată în aer, energie liberă. Vorbesc şi despre energia din Pământ. E mult mai multă disponibilă, mai multă ca oricând, dar oamenii nu-şi dau voie să o primească. Oamenii, în cea mai mare parte, încă se mai luptă pentru energie, se luptă între ei, au credinţa că există doar o cantitate limitată.

Hai să luăm banii ca exemplu. Există credinţa generală că există o cantitate limitată de bani. Nu este aşa. Apropo, cu Shaumbra trecem dincolo de sistemul monetar. Aşa este. Vom ieşi din el. Ştiţi voi, sistemul monetar cu care sunteţi obişnuiţi, care înseamnă fie ceea ce purtaţi prin buzunare, fie… – (Linda vrea ea banii) sunt ai mei, ai mei –, fie cardurile sau conturile de la bancă, însă tot sistemul monetar se duce. Noi – noi, ca Shaumbra – mergem dincolo de el.

Există un mecanism cu totul nou pentru energie şi pentru abundenţă. Dacă sunteţi blocaţi în bani, în sistemul monetar, dacă sunteţi blocaţi în verificarea conturilor din bancă sau în cât de mulţi bani aveţi în buzunar, îl veţi rata. Cei mai mulţi oameni îl vor rata, pentru că aşa sunt obişnuiţi să-şi obţină abundenţa.

Există o cantitate uriaşă de energie disponibilă fiecăruia dintre voi acum. Cei mai mulţi oameni ratează asta – cel mare lucru ce se petrece acum pe planetă, disponibilitatea energiei – pentru că o caută pe jos. O caută în termeni foarte limitaţi şi cred tot ceea ce li se spune în legătură cu limitările, orice ar fi ele – alimente, benzină, bani, orice altceva. Ei chiar cred.

Dacă vă uitaţi atent, nu mai există un sistem monetar. Nu există. Nu mai există un sistem monetar real. S-a prăbuşit acum mult timp. Cu adevărat nu există un sistem legitim al energiei acolo. Totul e o şaradă, un joc de oglinzi şi fum, dar oamenii cred. Ei cred… în clipa în care cineva spune că piaţa merge prost, ei cred. În secunda în care cineva spune că e penurie de un anume tip de produs sau lipsuri în lanţul de aprovizionare sau cine mai ştie ce, ce fac oamenii? Urmează imediat, orbeşte, sfatul, care astfel devine real. Aşa devine. Absolut.

E mai multă energie disponibilă ca oricând, aşteptându-i pe oamenii care sunt pregătiţi să o folosească, pe oamenii care sunt pregătiţi să o primească în vieţile lor fără scuze, fără a-i chema pe alţii să le aducă în vieţile lor, fără a se limita pe sine, fără a simţi că nu merită. Este aici acum. Punct. Şi nu este utilizată. Mai multă energie ca oricând mai înainte.

Am vorbit în ultimul nostru Shoud despre Banca Lumii Libere şi Iluminate, fondul care, de fapt, se bazează pe ceva real. Nu e doar vorbărie, retorică sau o încredere tensionată între oameni, dar este literalmente energie adusă din alte tărâmuri la cererea voastră. Aţi cerut-o, dar aţi şi ţinut-o în alte tărâmuri. Spuneţi: „Vreau energie. Aleg ceva mai bun. Aleg iluminarea. Aleg să păşesc pe planetă ca maestru ascensionat, aşa că aduc energia de care voi avea nevoie”.

A parcurs un drum lung prin dimensiuni şi prin tărâmuri. A venit din cosmos. A fost atrasă şi adusă foarte aproape de această realitate prin aceste cristale. Nu cristalele în sine au valoare. Ele sunt doar un mecanism de stocare şi de distribuire pentru toate energiile uriaşe care vin. Aceste energii au venit aici, au ajuns foarte, foarte aproape de această realitate, dar voi, indiferent de motiv, le-aţi ţinut la oarecare distanţă. Poate nu aţi crezut că sunteţi pregătiţi, astfel că le-aţi păstrat în tărâmurile eterice.

Dar s-a petrecut ceva, spuneţi-i cum vreţi, pe 21 decembrie, finalul unei ere vechi. În cele din urmă aţi spus… o parte din voi a spus: „Este timpul să o aducem”, iar în acel moment rezervoarele de giuvaeruri şi cristale ce au atras energii din cosmos, nu doar din realitatea fizică, ci din tot cosmosul... Aceste cristale au atras energii şi le-au stocat, dar dintr-o dată s-au deschis pentru a le face disponibile, pentru a le face disponibile pentru voi, pentru viaţa voastră, pentru orice vreţi.

Dar de când am început să vorbesc despre asta acum două luni, există o lipsă generală de înţelegere reală. E confuzie şi ceaţă, iar oamenii îi roagă pe alţii – îmi pare rău, Edith –, îi roagă pe alţii să facă asta pentru ei. De ce? Aţi putea avea 10 maşini în faţa casei. Nu e doar vorbărie. Nu v-aş spune asta dacă nu ar fi absolut adevărat şi dacă nu ar putea fi adus în viaţa voastră, pentru ca visele să devină reale.

Amintiţi-vă, în ultimii doi ani am vorbit mult despre visele voastre. Care sunt visele voastre? Am vorbit mult pe tema libertăţii. De ce este nevoie ca să vă facă liberi? Ce este libertatea? Sunteţi pregătiţi pentru libertate? O să primiţi libertatea? Am trecut în detaliu prin aceste subiecte, ca pregătire pentru acum, având în vedere că e mai multă energie ca oricând disponibilă pentru voi.

Ca notă de subsol, fie că înţelegeţi acum, fie că nu, acestea sunt cele mai bune vremuri din toate vieţile voastre, oricare dintre ele. Cele mai bune vremuri, chiar acum. Unii din voi aţi şi început: „Oh, zău?” (câteva râsete) Însă va veni un moment în care veţi privi la aceste timpuri şi veţi spune: „Au fost vremuri uluitoare. Un timp extraordinar, în care am jucat v-aţi ascunselea. Un timp uimitor, în care mi-am dat voie să mă trezesc. Un timp uluitor în care dragonul trezirii mă sfâşia, iar eu rezistam. Erau vremuri în care cream iluzii şi continuam sisteme de credinţă vechi. Un timp uluitor, în care dinamicile trezirii mele mă duceau prin proces, deşi părea că eu opun rezistenţă. Un timp uluitor, în care mi se smulgeau lucruri care nu mă mai serveau, lucruri pe care nu le vroiam cu adevărat. Un timp uimitor de tranziţie”.

Realizaţi că o omidă, trecând prin procesul în care devine fluture, trece prin transformare? Este zdrobită. Este dezintegrată. Iar omida ce se transformă în fluture spune: „Este uluitor. Doar, dar e uluitor. Nu ştiu ce se va petrece, dar uau!!! Uau! Nimic nu se compară.” Şi prin asta treceţi voi, aşa că îngăduiţi-vă, în pofida, da, dificultăţilor şi problemelor, din care cea mai mare parte nu sunt ale voastre. Sunt ale altor oameni. Ei primesc idei, gânduri şi simţiri ce vin din conştiinţa de masă, dar nu sunt ale voastre. Dar, în pofida acestor lucruri, sunt cele mai uluitoare vremuri.

Să ne întoarcem la energie. Energiile sunt disponibile şi legat de asta –este un fenomen unic pentru cei ce trec prin procesul trezirii conştiente şi intense, ultima etapă a trezirii – celălalt factor important, şi aceasta este o schimbare de paradigmă… sună a clişeu, Cauldre. Poţi veni cu… asta e o mare schimbare în modul în care merg lucrurile. (râsete, râde şi Adamus)

Sunteţi obişnuiţi să lucraţi pentru lucruri, să vă luptaţi, să faceţi eforturi pentru ele. Am vorbit înainte despre obiective şi planuri. Daţi-le drumul. Eliberaţi-le. Nu vă puteţi stabili obiective în iluminare. Nu puteţi. Nu puteţi. Vă puteţi avea mici planificări zilnice, cred, ca să vă asiguraţi că treburile obişnuite, umane, sunt rezolvate. Dar iluminarea nu ar trebui să fie, nu poate fi un obiectiv în sine.

Sunteţi obişnuiţi să vă luptaţi pentru tot felul de lucruri. Aşa a fost nu numai în această viaţă, ci şi în multe, multe alte vieţi şi, din perspectiva mea, este dur. Este lipsit de culoare. E un mod straniu de a face lucrurile – să suferiţi pentru orice.

Acum, cu deschiderea celor 21 de peşteri ce menţin energia… Shaumbra, nu e doar o metaforă. Este foarte real. Energiile despre care vorbesc nu sunt pentru altcineva. Sunt pentru voi. A fost foarte multă confuzie în ultima lună, sunt destul de surprins. Oamenii nu ştiu ce să facă.

E foarte uşor. Ce se petrece – şi schimbarea reală pentru voi, nu neapărat pentru restul planetei, ci pentru voi – este ceva despre care Tobias a vorbit acum mult timp. Iar voi veţi opune rezistenţă. Vă veţi gândi prea mult la asta. O să faceţi orice altceva decât să permiteţi să se petreacă, până la punctul în care sunteţi epuizaţi de atâta suferinţă şi luptă.

Însă conceptul este foarte simplu: de acum înainte vine la voi. E cu adevărat simplu. De acum înainte vine la voi.

 

Vine la voi

 

Cu ani în urmă Tobias a dat un exemplu. Vă urcaţi pe bicicletă. Modul tipic de a face lucrurile – vă urcaţi pe bicicletă şi începeţi să pedalaţi. Transpiraţi puţin, începeţi să respiraţi mai greu şi vă deplasaţi prin peisaj. Mergeţi pe străzi, la deal, prin sate sau pe oriunde, pe firul apei. Pedalaţi, aplicaţi forţă şi străbateţi peisajul. Aceasta e dualitatea, vechiul, dar nu mai e nevoie să fie aşa.

Acum doar vă urcaţi pe bicicletă şi staţi acolo. Nu pedalaţi. Nu vă mişcaţi. Nici măcar bicicleta nu face nimic, iar peisajul se mişcă. Voi staţi pe loc. peisajul se mişcă.

Plăcut este că nu aveţi nimic altceva de făcut decât să primiţi, dar staţi prost cu primirea. Pe o scară de la 1 la 10 aţi primi 0,5 la capacitatea de a primi. Cu adevărat. Dacă nu ar fi aşa – nu inventez şi nu spun asta doar ca să vă insult –, dacă nu ar fi aşa nu am avea această discuţie şi nu am fi în situaţii puţin jenante – iar îi fac pe unii să se înfurie pe mine –, dar nu am avea aceste discuţii. Nu vă pricepeţi prea bine la a primi.

Acest concept – un concept foarte, foarte real– vine la voi. Vă urcaţi pe bicicleta veche sau pe cea nouă. Vă urcaţi pe ea şi doar staţi acolo. Totul vine la voi. Nu este liniar. Nu va mai fi ca înainte, căci peisajul începe să se mişte în timp ce voi staţi. Nu este liniar. Lucrul exact şi perfect vine la voi. Perfect nu pe baza a ceea ce consideră dumnezeu a fi perfect, căci nu-i pasă, sau pe baza a ce consideră o altă fiinţă. Perfect pentru voi de la voi. Vine la voi.

Nu clipiţi, nu vă îndoiţi, asta spun. Nu clipiţi. Permiteţi să se petreacă. Daţi-i voie să vină la voi. Aceasta este Noua Energie. Aşa lucrează şi peşterile de cristal. Simplu, ele atrag, stochează, distribuie energie. Asta e tot. Acea energie iese chiar acum, când vorbim, dar voi încă mai sunteţi pe bicicletă, pe drum, încercând să găsiţi ceva, dumnezeu mai ştie ce – iluminare, fericire, bucurie, o maşină nouă, o relaţie sau sex de o noapte, nu ştiu. Dar acum respiraţi adânc, urcaţi-vă pe bicicletă şi vine la voi. Vine la voi, orice aţi avea nevoie.

Volume uriaşe de energie se vor manifesta în diverse lucruri, în sănătate, poate. Unii dintre voi încă mai trec prin probleme de sănătate. Energia este acolo pentru a curăţa corpul.

Abundenţa. Bani. Hai să dizolvăm sistemul monetar, pentru că oricum este o iluzie – ştiţi voi, cardurile de credit, banii din cont, banii din buzunar, toate celelalte. Cu adevărat aşa este. Vom lucra la un sistem nou de abundenţă a energiei. Nu e… Cauldre şi Linda chiar se certă pe tema asta.

Da, în cele din urmă vă va aduce nişte dolari în buzunar, ca să puteţi juca jocul. Însă abundenţa reală se află la un nivel mult mai pur şi mai real. Mult mai pur. O veţi aduce la nivel non-monetar, iar apoi îi permiteţi să vină şi să creeze mulţi bani, să vi-i pună în buzunar.

Veţi ajunge la punctul – eu vă cer să ajungeţi la acel punct – în care nu va mai fi nevoie să vă faceţi griji pentru bani. Nu mai e nevoie să vă plătiţi ratele la bancă sau să vă faceţi griji dacă un tricou costă cinci dolari sau 500 de dolari. Nu contează. Este neimportant. Este prostesc. Nu este iluminarea, nu este. Ceea ce plătiţi pentru o cămaşă, pentru lapte sau pentru orice altceva nu se referă la iluminare. E doar ceva vechi.

Ne întoarcem la subiect. Există un volum uriaş de energie. Aţi priceput? Înţelegeţi? Se află în cele 21 de peşteri. Destul de simplu. Sunt cristale. E foarte frumos, sunt multe culori. Nu o să luaţi cristalele. Ele sunt un mecanism de atragere a energiilor potrivite, de stocare a energiei, de distribuire a ei. Pentru asta sunt aici. Sunt foarte frumoase, dar… acesta e numărul 1. Este aici. Mai sunt şi multe alte energii, aţi lucrat cu ele, dar aceasta este cea nouă.

În al doilea rând, vine la voi. Asta va fi cea mai mare provocare a voastră. Cei mai mulţi dintre voi încă vă îndoiţi de treaba asta cu peşterile şi cristalele, ca şi cum nu sunteţi siguri, iar când am vorbit luna trecută am spus: „Să fie pentru voi, nu pentru altcineva”. Orice aţi alege. Nu vă temeţi de alegere, dar nu o limitaţi la lucruri precum: „Am nevoie de 1.000 de dolari ca să repar maşina, să cumpăr un computer” sau altceva. Este minuscul. Permiteţi ca energia să vină pe scară largă.

Cei mai mulţi dintre voi sunt foarte confuzi. „Nu sunt sigur ce să fac cu asta”, spuneţi voi. Vă scărpinaţi în cap, vă gândiţi: „Bine, o să-mi plătesc facturile cu ea”. Oamenii în trezire nu au facturi. Nu au. Serios. Nu au facturi. Facturile reprezintă acumulare de datorii, un deficit de energie. Un maestru nu are aşa ceva. Nu are aşa ceva. Nu au datorii. Aşa e.

Aşa se revine la premisa „Eu exist”. Am spus eu „Eu exist în datorii?” Am spus: „Eu exist în prostie?” Nu. „Eu exist. Eu exist.” Asta e tot ce contează.

Iată la ce ajungem: vine la voi, iar asta va fi dur, în special după luna trecută, în care am vorbit despre abundenţa de masă pentru voi, despre energia de masă. Acum le vom pune la un loc, ca să fiţi cu adevărat confuzi. Vine la voi.

Vom face un merabh şi îl rog pe John – nu l-am avertizat dinainte –, dar îl rog pe John să pună muzica plăcută, politicoasă ce s-a cântat în pauză pentru cei care ascultă online. Amintiţi-vă, trezirea nu e politicoasă. Nu este. Nu este. Este brutală, dar e distractivă.

Merabh-ul primirii

 

Vom face un merabh. Reduceţi luminile, vă rog. Este un merabh. Un merabh este o schimbare de conştiinţă. Acest merabh este foarte mare, pentru că se referă la capacitatea voastră de a-i permite să vină la voi. Pentru merabh-ul de azi vom folosi exemplul celor 21 de peşteri cu cristale pregătite să-şi radieze energia către voi. (muzica începe)

Va veni la voi, dragii mei prieteni. Nu veţi merge voi acolo. De curând am dus un grup mic, foarte mic, la o peşteră, pentru a o simţi şi experimenta. Le-am spus să nu atingă nimic. Am vrut ca doar să simtă cum este într-una dintre peşteri.

Astăzi nu vom merge acolo. Astăzi este vorba despre voi, care permiteţi să vină la voi. O parte din voi opune rezistenţă, pentru că nu aşa a fost sistemul realităţii voastre până acum. O parte dintre voi se va întreba dacă poate face corect asta sau dacă e real. O parte veţi adormi, pentru că sunteţi cu adevărat obosiţi.

Acum facem merabhul permiterii ca energiile să vină la voi. Staţi pe bicicletă, staţionând. Apropo, este natural. Aşa funcţionează lucrurile în cea mai naturală stare de a fi. Să trebuiască să faceţi eforturi, să vă luptaţi, să munciţi din greu, să vă limitaţi – asta e nenatural. Calea naturală este a permite ca totul să vină la voi. Aşa că respiraţi adânc… şi simţiţi energiile Băncii Lumii Libere şi Iluminate. Sunt energiile voastre. Sunt aici pentru voi. Sunt aici pentru voi. Întrebarea este: le veţi primi? 

Rămâneţi unde sunteţi. Nu plecaţi prin peşteri, ci rămâneţi unde sunteţi. Simţiţi un moment ceea ce numiţi inima voastră, esenţa voastră, lucrul despre care am vorbit azi – Eu Sunt al vostru, Eu Exist. Simţiţi pentru un moment: Eu exist.

Atunci când puteţi merge la nivelul de bază, „Eu exist”, cât e de uimitor! Apoi energiile vin la voi. Atunci când scormoniţi pretutindeni, când sunteţi plecaţi în căutarea a ceva, energiile nu pot veni la voi cu adevărat. Dar când vă aflaţi într-un loc al încrederii, al conştienţei, energiile pot veni la voi. (pauză)

Şi sunt energii imense, dragii mei prieteni. Nu funcţionează doar pe baza „primul venit, primul servit”. Nu primiţi doar 44 de puncte pentru că aţi dat cel mai bun răspuns la întrebare. Energiile sunt disponibile pentru voi toţi. Nu există supraveghetor la uşă, nici vreun judecător care să stabilească cât de mult meritaţi. Sunteţi doar voi, voi şi energiile. Iar ele vin la voi. Vin la voi. De asta sunt ele aici.

Va fi o mare schimbare odată cu tiparul de a permite ca lucrurile să vină la voi. Veţi vrea să introduceţi unele din căile vechi – manipulare, control, supra-management, planificare şi limitare. Încă va mai exista tendinţa de a face asta. Provocarea, frumuseţea va fi să daţi voie să vină la voi.

Mintea va interveni şi va spune: „Hai să vedem. Cât de multe sunt? Cum arată? Ce fac?” Aici respiraţi adânc şi întoarceţi-vă în simplul „Eu Sunt, deci exist”. Nu contează. Nu contează ce culoare au. Nu contează ce vehicul sau cale urmează ca să ajungă la voi. Pur şi simplu vin.

Un singur lucru vă poate împiedica: voi înşivă. Aţi fost obişniuţi cu tiparele, fie că însemnau boală, dezgust, disconfort, fie că însemnau că nu eraţi prezenţi în această realitate – orice ar fi – aţi fost obişnuiţi cu acele tipare. Provocarea reală va fi dacă veţi putea să permiteţi să vină, direct şi frontal. Frontal şi deplin. Sau veţi încerca să opriţi, parţial sau total, spunând: „Câte puţin, pe rând. Încă nu prea merit”.

Depinde cu totul de voi. Este jocul vostru. Este jocul vostru, show-ul vostru. Nu contează. Însă această energie este aici chiar acum. Este aici pentru voi. Vine la voi. Veţi vrea să începeţi să o definiţi. Veţi începe să intraţi în minte şi să începeţi să definiţi. Nu faceţi asta sau cel puţin încercaţi să evitaţi. Permiteţi ca doar să vină la voi.

Treceţi dincolo de gândirea în termeni precum „Bine, dar asta înseamnă că o să am un alt serviciu? Înseamnă să câştig la loto?” sau altceva similar. Trece dincolo de asta. Păstraţi totul pur între Eu Sunt şi Eu Primesc. „Eu Sunt, prin urmare primesc. Primesc, fără întrebare, fără limită, fără control sau sisteme de management. Primesc”.

Sunteţi obişnuiţi să căutaţi lucruri. Cu această schimbare nu mai sunteţi obligaţi. Vine la voi. Oh, vă veţi simţi puţin neconfortabil cu asta, veţi spune: „Dar, dar, dar… trebuie să fac ceva”. Nu. Doar permiteţi să vină la voi. Doar permiteţi să vină la voi. (pauză) Aruncă mintea în aer. Mintea gândeşte: „Ei bine, nu. Trebuie să fac ceva”. Nu. Doar respiraţi adânc. Daţi voie să vină la voi.

Doar asta aveţi de făcut. Nu e nevoie să gândiţi în termeni precum „am nevoie de o casă nouă, de o maşină nouă” sau altele de acelaşi gen. Pur şi simplu vine la voi. Va fi aşa de simplu, aşa de simplu încât pentru o fracţiune de secundă vă veţi gândi că nu aţi muncit suficient de mult ca să câştigaţi acel lucru. Vă veţi simţi puţin vinovaţi. Veţi dori să aveţi un mod de a măsura cât de mult vă oferiţi vouă. Nu. Respiraţi adânc. Permiteţi să vină la voi fără restricţii.

Deja aţi câştigat asta. Aţi câştigat. Aţi câştigat prin toate acele lecţii prin care aţi trecut şi, apropo, hai să facem asta fără lecţii. Hai să încheiem cu lecţiile. Aţi câştigat datorită… cum aţi spune voi, datorită sârguinţei voastre, dedicării voastre faţă de voi înşivă şi faţă de trezirea voastră. De asta se află aici. 

Energiile vin acum. Ele vin la voi pentru că, în cele din urmă, voi le-aţi adus din alte tărâmuri. Voi le-aţi adus, nu eu. Banca lumii libere şi iluminate nu este a mea, este a voastră. Este a voastră. De asta nu poartă numele de „Saint-Germain”. Este a voastră. Voi aţi adus-o aici.

În cele din urmă aţi spart bariera care ţinea aceste energii în alt tărâm. În cele din urmă aţi spus: „Este timpul să primim” şi din acest motiv au fost aduse în peşteri, stocate în cristalele frumoase, fără seamăn, iar acum sunt gata să fie distribuite, sunt pregătite pentru voi. Le puteţi da voie să vină la voi? Nu mergeţi să le căutaţi. Puteţi permite să vină cu uşurinţă, cu graţie? Respiraţi adânc. Vine. Vine.

Nu vă gândiţi în termenii plăţii facturilor. Nu vă gândiţi doar la micile nevoi umane. Permiteţi ca acea energie să curgă. Nu vă luptaţi cu ea. Nu vă întrebaţi dacă faceţi corect sau greşit acest lucru. Doar permiteţi să vină la voi. Într-atât este de simplu. „Exist, prin urmare energiile sunt aici”. Într-atât este de simplu. „Eu Sunt, prin urmare este”. Într-atât este de simplu.

Dragii, dragii mei Shaumbra, uneori mă întreb cum de reuşiţi. Uneori e aşa de lipsit de culoare, atât de cenuşiu este în lumea în care vă jucaţi voi, în realitatea în care visaţi. Este uimitor cum corpul vostru a rezistat. V-aţi luptat, aţi căutat, încercând să găsiţi ceva pe undeva. Acum doar daţi voie să vină la voi. Permiteţi să vină la voi.

Universul, cosmosul sunt pline de energii. Sunt absolut pline de energii. Energiile au fost puse acolo, făcute acolo, din pasiunea voastră, pasiunea voastră de a vă cunoaşte pe voi înşivă, de a-l cunoaşte pe dumnezeul interior, cum aţi spune voi pasiunea de a vă întoarce Acasă. Dar veţi descoperi că Acasă vine la voi. Da, Acasă vine la voi. Vine la voi.

Aşa că puteţi spune că e o asemenea abundenţă de energie pe care voi aţi creat-o, din pasiunea voastră, din dorinţa de a-l cunoaşte pe Acasă, de a fi Acasă. De asta vin energiile în cele 21 de peşteri de cristal. Nu e o poveste, este ceva foarte real. De asta aţi permis, în cele din urmă, ca aceste energii să treacă prin plafonul invizibil care le-a îndepărtat de voi. Acum ele sunt aici.

Astfel că vă întreb din nou: puteţi permite să vină în viaţa voastră? Nelimitat, fără reguli sau orientări? Simţiţi, dacă doriţi, vă rog. Simţiţi cum vin la voi, umplându-vă, umplându-vă viaţa. Vă umplu. Permiteţi să vină la voi. (pauză) Curg în voi… curg în voi… (pauză) Respiraţi adânc.

Vreau să cugetaţi un moment: ce este graţia? Ce este graţia? La micul nostru joc de azi au fost multe răspunsuri de la Shaumbra despre diverse lucruri. Acum vă pun întrebarea: ce este graţia? Un cuvânt frumos. Cu siguranţă e unul din cuvintele politicoase, cred. Nu e un cuvânt rău. Graţie. Dacă aţi sta aici, în faţă, drept concurent la unul din jocurile show-ului, care ar fi răspunsul vostru referitor la graţie? Graţie.

Am să vă spun care este răspunsul meu. Graţia este capacitatea de a primi. Punct. Aceasta este definiţia graţiei. Maestrul permite ca energiile să-l servească. Aceasta este graţia. Fără întrebări precum „cât de mult” sau „când”. „Merit? Alţii au mai multă nevoie de aceste lucruri?” Nu. Nu puneţi acele întrebări. Sunt în afara graţiei.

Graţia… graţia înseamnă a primi energii fără a pune întrebări, fără îndoială. Graţia. Maestrul permite energiilor să-l servească fără întrebări. Fără întrebări, punct. Asta este graţia – pură, simplă, frumoasă. Aceste energii sunt aici. Vor veni la voi dacă le permiteţi. Vor veni dacă veţi înceta să mai jucaţi show-ul, jocul, iluzia. Vor veni chiar acum, dacă sunteţi în graţie.

Aşa că întrebarea este: puteţi primi? Veţi primi? Veţi primi fără întrebări? De ce aud atât de multe întrebări? Graţia înseamnă a primi, punct. Asta este. Haideţi să respirăm adânc. Haideţi să reaprindem luminile.

La următoarea noastră adunare vom continua discuţia despre aceste energii. Vom vorbi mai mult despre cum vin la voi. Veţi avea destule oportunităţi în luna următoare să permiteţi ca energiile să vină la voi, să daţi voie ca o realitate nouă să vină la voi, să o primiţi, să fiţi în graţie cu ea. 

Aşa că haideţi să respirăm adânc. Haideţi să întoarcem la jocul nostru, la show-ul cu Adamus Saint-Germain. Motivul pentru care am jucat jocul de azi – concluzia zilei de azi – a fost acesta, dragii mei prieteni: dacă viaţa voastră ar fi un joc televizat, un talk show, aţi vrea să vă uitaţi la el?! (câteva râsete) Probabil că nu. Aşa că vă rog să schimbaţi jocul, să schimbaţi show-ul. 

Haideţi să respirăm adânc pe când încheiem această adunare a Shaumbra. Respiraţi adânc în graţia de a şti că totul este în regulă în întreaga creaţie. Vă mulţumesc. Adamus a părăsit clădirea. Gata. Vă mulţumesc. (aplauze)