MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria Libertatii:
SHOUD 8: “Aducătorii Noii EnergiiADAMUS transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 4 mai 2013
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

Traducere GEORGIANA

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus în serviciu excepţional. (aplauze) Vă mulţumesc. Bun venit, dragi Shaumbra. Luna trecută ne-am odihnit puţin, ne-am distrat – cei mai mulţi dintre noi. (câteva râsete) A fost o mică pauză faţă de întâlnirile noastre obişnuite. Astăzi? Puţin diferit. Nici un Show al Trezirii. Hm-mm. Nu, o să trecem direct la nişte noi răsturnări de situaţie.

Aşa că haideţi să respirăm adânc pe când lansăm acest Shoud. Ah, da, o să-mi cerşiţi mai mult Show-uri ale Trezirii după ziua de azi. (râde) Interesant costum, dragă Linda din Eesa. (Linda poartă un costum de Superman) Te pot vedea cei de acasă? Vreau să spun cei de Acasă. 

LINDA: Sper.

ADAMUS: Haide, ridică-te, să vadă toată familia ta angelică ce ajungi după ce vii pe Pământ (râsete) şi trăieşti câteva vieţi. (râde) Cine eşti astăzi?

LINDA: Super Shaumbra!

ADAMUS: Super Shaumbra! Împodobită cu aur. Da. (câteva aplauze) Buna. 

Întrebarea de astăzi

 

„A fi sau a nu fi?” Aceasta era întrebarea. „A fi sau a nu fi? Mai vrednic oare e să rabzi în cuget” – da (râde) Ştie cineva şi urmarea? Puţin Shakesp- (câţiva din sală spun: „… a vitregiei praştii şi săgeţi …”) … a vitregiei praştii şi săgeţi[1]. Şi? cunoaşteţi şi restul? Cum urma? (Adamus râde

Haideţi să respirăm adânc. „A fi sau a nu fi”, asta era întrebarea. Întrebarea fost pusă de Hamlet. „Ar trebui să trăiesc sau ar trebui să mor? Care e folosul? Sunt blocat în suferinţa minţii, în această vitregie” – mai degrabă nefericire – „pe care o experimentez. Vreau să fiu aici sau vreau să plec? Ce să fac? Pot să ies din suferinţa asta?” a întrebat Hamlet, autor William Adamus Shakespeare. (râsete) Râdeţi. Râdeţi. 

Aşa că, dragi Shaumbra, întrebarea este acum „A fi conştient sau a nu fi conştient”. Asta este întrebarea. Aceasta este adevărata întrebare. „A fi conştient sau nu fi conştient?” Vă întreb pe fiecare, pe când deschidem acest segment, care este răspunsul? A fi conştient sau a nu fi conştient? A fi sau nu conştient, pentru că realitatea este că sunteţi în Ţinuturile de Mijloc. Sunteţi în Ţinuturile de Mijloc, un ochi deschis, un ochi închis, păşind în lumea oamenilor cu doi ochi închişi. În Ţinuturile de Mijloc, fără a fi siguri de ce urmează, în Ţinuturile de Mijloc, îngrozitoare şi jalnice, ale trezirii, în care există dorinţa unei speranţe, dar uneori e aşa de posomorât, de cenuşiu şi fără de vise. 

Acele Ţinuturi de Mijloc vă fac să vreţi să faceţi mulţi paşi înapoi spre realitatea veche, în care toţi mergeau cu ochii închişi, dar voi mergeţi acum prin Ţinuturile de Mijloc, cu un ochi deschis, printre tovarăşii voştri oameni. Cum le explicaţi lor ce este conştienţa? 

Omul orb, oamenii orbi, grupul orb al oamenilor – iar voi aveţi un singur ochi deschis. Cum le explicaţi atunci când vă imploră şi vă atrag să vă întoarceţi la realitatea veche, în locul cel vechi al niciunei conştienţe? Voi, cu un ochi deschis şi cu celălalt încă închis, cum explicaţi conştienţa celor ce au ambii ochi închişi? Cum aţi putea explica orbilor vederea? Cum aţi putea explica cum este să aveţi măcinarea interioară a sufletului şi a inimii, să vreţi să ieşiţi repede din căile vechi şi din tiparele oamenilor, dar fără să ştiţi încotro vă îndreptaţi? Cum explicaţi celor fără nici un fel de vedere? Cum explicaţi lumea pe care o părăsiţi fără să cunoaşteţi lumea în care intraţi?

În Ţinuturile de Jos, în Ţinuturile de Mijloc ale trezirii, exact acolo sunteţi. Habar nu aveţi dacă vorbele ce vi le spun sunt adevărul sau doar o altă minte delirantă. (câteva râsete) Habar nu aveţi dacă există ceea ce numiţi maestru ascensionat. Sunteţi în Ţinuturile de Mijloc, dar ştiţi, ştiţi în inima voastră că nu vă puteţi întoarce în lumea orbilor, în lumea celor neconştienţi. Chiar dacă încercaţi uneori să faceţi asta – oh, încercaţi cu asemenea disperare să vă întoarceţi la locul din care aţi venit – dar nu vă puteţi întoarce cu un ochi încă deschis. Nici nu păreţi a putea să-i închideţi pe amândoi. 

Astfel că iată-vă aici, plutind pe o mare nesfârşită. Plutiţi pe această mare de necazuri, fără a şti dacă sunteţi conştienţi sau neconştienţi, fără a şti ce urmează. Şi la ce trebuie să recurgeţi? Nu la cuvintele pe care le spun alţii, nu doar la simpla speranţă din inima voastră. Trebuie să vă bazaţi pe voi şi numai pe voi. Trebuie să vă bazaţi pe ceva ce este mult dincolo de minte, căci mintea este cel mai ciudat din toate aspectele. (cineva reacţionează, Adamus râde) Dă-i voie să iasă, draga mea. Dă-i voie să iasă!

Mintea este cel mai straniu aspect din toate. Nu vă mai puteţi baza pe minte. V-a înşelat. A creat iluzii pe care v-a făcut să le luaţi ca reale, deşi în inima voastră ştiţi că nu este aşa.

Voi

 

Trebuie să vă bazaţi pe voi, dar totuşi sunteţi nesiguri de cine sunteţi, încă mai încercaţi să vă găsiţi pe voi în această nesfârşită mare de necazuri, încă încercaţi să vă identificaţi – ceva ce pur şi simplu nu se poate face – aşa că vă cufundaţi în adânc. Vă cufundaţi tot mai adânc în voi şi ajungeţi la punctul realizării că nu sunteţi cine credeaţi că sunteţi, oricine aţi fi crezut că sunteţi. Acel „voi” pe care l-aţi cunoscut a fost, simplu, o creaţie a minţii, minte ce a fost concepută aici, pe Pământ, ce a fost dezvoltată aici, pe Pământ, rafinată şi programată aici, pe Pământ. Mintea – cel mai straniu din toate aspectele – nu este deloc „voi”. 

Aşa că unde vă aflaţi pe voi? Cu siguranţă dincolo de minte, chiar şi dincolo de inimă. Descoperiţi asta în acele ore întunecate pe care le-aţi avut, în acele ceasuri întunecate îngrozitoare, horror, de coşmar pe care le-a avut fiecare dintre voi. Acele ore întunecate în care ştiţi că nu există întoarcere în lumea orbilor şi neconştienţilor. Acele ore întunecate în care vă întrebaţi: „Cine sunt eu?” Acele ore întunecate în care vă întrebaţi: „Să fiu sau să nu fiu? Să închei cu toate astea? Cum mă pot elibera din această capcană? Cum mă pot elibera din chinul mental, din durerea fizică şi din lipsa de cunoaştere?” Acele ore întunecate în care ajungeţi la cele mai profunde, mai simple şi mai adevărate adevăruri. Singurul lucru care contează este „Eu exist.” Asta este. „Eu exist.” 

Iar în cel mai simplu şi mai adevărat din toate locurile, un loc ce sfidează mintea şi chiar şi inima, un loc ce sfidează toate experienţele voastre anterioare, orice credinţă aţi fi avut vreodată, orice aţi gândit a fi bun sau rău, real sau nereal; în acest loc al lui „Eu exist”, cel mai simplu din toate adevărurile, vă veţi găsi pe voi. 

Nu înconjuraţi de nimic altceva sau de altcineva. Nu în confuzia lumii orbilor. Nu în confuzia lumii minţii voastre sau în încercările disperate de a vă salva o identitate. În cel mai simplu loc din toate locurile – „Eu exist” – veţi începe să auziţi bătaia, ritmul sufletului vostru. „Eu exist, prin urmare Eu Sunt”. Asta e tot ce contează. Tot ce contează. 

A fi conştient sau a nu fi conştient? O întrebare chinuitoare, precum Ţinuturile de Mijloc în care vă aflaţi acum. Dar, dragii mei prieteni, aţi simţit, chiar dacă numai pentru un moment, aţi simţit că există ceva adânc în voi. Ceva care nu se bazează pe nici un alt om. Ceva căruia nu-i pasă de trecutul vostru, de sănătatea voastră, de inteligenţa voastră, de cum arătaţi sau de câţi bani aveţi sau nu. De câteva ori aţi fost conştienţi de existenţa Sinelui. Uneori a fost doar un moment trecător ce a dispărut apoi în întuneric, în abis. Dar voi vă amintiţi că a fost acolo. 

Mereu a fost acolo. Nu intră niciodată în întuneric sau în abis. Nu e niciodată pierdut. Doar voi – voi, aflaţi încă în lumea orbilor, încă într-un fel de viaţă hipnotică, încă întrebându-vă cum să vă amelioraţi, cum să vă faceţi perfecţi – doar voi, de fapt, intraţi în întuneric, pentru că existenţa, Eu Sunt, este mereu acolo, mereu aşteptând, mereu ştiind. Nu-i pasă dacă intraţi în crize personale, în haos, dacă vă prăbuşiţi în flăcări. Nu îi pasă, pentru că ştie că mereu sunteţi acolo, Eu Sunt.

Nu-i pasă dacă sunteţi rege sau regină, dacă sunteţi cea mai bogată fiinţă din lume; nu-i pasă dacă sunteţi pradă demonilor şi dragonilor voştri sau altora din lumea oarbă din jurul vostru, pentru că întotdeauna este acolo. 

Nu-i pasă de zilele bune sau de zilele rele. Nu-i pasă dacă beţi prea mult, dacă fumaţi prea mult, dacă dormiţi prea mult sau dacă mâncaţi prea mult. Nu-i pasă. Nu-i pasă dacă aveţi dificultăţi emoţionale cu alţii, dacă alţii vă folosesc şi vă abuzează. Nu-i pasă. Nu-i pasă nici un pic de spiritualitatea voastră, de religia voastră, de credinţele voastre, de afirmaţiile, confirmările sau de vreuna din iluziile voastre, pentru că este dincolo de iluzie. Este – este – existenţa voastră. 

Este acolo. Aţi mai atins-o, poate când eraţi foarte tineri. Poate că este ceea ce v-a determinat să plecaţi în căutarea modului în care s-o aduceţi în această realitate, cum să o aduceţi în viaţa voastră. Şi deşi mintea a încercat să ia cea mai simplă şi mai plină de bucurie dintre toate conştiinţele şi să o modeleze după lumea celor orbi şi neconştienţi, să o ia şi să o modeleze după ceea ce simte prin extra-identitatea sa că ar trebui să fiţi, niciodată, niciodată nu va fi întemniţată de către minte şi de către identitatea umană. Nu poate fi niciodată coruptă, distrusă. Nu poate fi pusă niciodată în faţa sau în spatele a nimic altceva, nici măcar a Spiritului. Este mereu acolo, existenţa – „Eu exist.” 

Niciodată să nu uitaţi asta, niciodată, niciodată, niciodată. Niciodată să nu uitaţi asta. În cele mai întunecate momente şi în cele mai pline de bucurie momente respiraţi adânc – „Eu exist.” Este adevărul adevărurilor. Nu e nevoie de nimeni altcineva pentru a aduce asta în conştienţa voastră. Doar voi puteţi face acest lucru. Nu e putere în el, nici un fel de putere. Nici energie nu este. Nu este înconjurat de nimic. Este în sine. Nu e glorificat de dumnezeu. Nu e îngrijit de îngeri. Nu există în timp şi spaţiu. Este existenţa, „Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Respiraţi adânc, prietenii mei dragi. Nu, fără showuri cu jocuri azi. Fără show-uri cu jocuri astăzi. 

 

 

Ţinuturile de Mijloc

 

Astfel că sunteţi în acest loc destul de ciudat, în Ţinuturile de Mijloc ale trezirii. Am mai spus-o înainte, poate că încă nu v-a atins, că acesta este cel mai măreţ timp dintre toate. Este cel mai măreţ timp dintre toate, un timp al celebrării – celebrarea înţelegerii existenţei în lumea orbilor. Sunt prea dur dacă spun că este lumea orbilor? Absolut că nu, căci sunt orbi dintr-un motiv anume. Există un motiv pentru care şi voi sunteţi orbi. Nu vreau să fiu prea filosof şi intelectual în legătură cu asta, dar un motiv a existat.

Iar acum ieşiţi din asta. Alegeţi să vă târâţi afară din acea realitate. Oh, încă mai încearcă să vă târască de picioare şi să vă tragă înapoi; încă mai are toate forţele seducătoare ce lucrează în mintea voastră, în emoţiile şi în inima voastră, în special dacă alţi oameni sunt implicaţi în viaţa voastră; încă mai încercaţi să reveniţi în lumea orbilor, dar nu se poate.

Oh, aţi încercat, dar aţi descoperit că nu mai puteţi pretinde că sunteţi adormiţi când sunteţi parţial treji. Cei de făcut mai departe? Deschideţi şi celălalt ochi. Deschideţi şi celălalt ochi. Asta impune întrebarea: de ce nu este deschis acum şi celălalt ochi? (cineva spune: „Da”) Hm, da. Da. (râde) Bună întrebare. Am să vă ofer un mic răspuns.

Trezirea, a deveni conştient, poate fi ceva copleşitor. Deschideţi un ochi şi vedeţi ce este cu adevărat acolo şi vedeţi cine sunteţi cu adevărat, iar simpla gândire la deschiderea celuilalt ochi – intensitatea, adevărata intensitate a acelei conştienţe – poate fi copleşitoare. Aşa că vă opriţi o clipă şi păşiţi cu un ochi deschis, un ochi închis. Continuaţi să mergeţi în lumea orbilor, dar din când în când vă mai întâlniţi cu alte fiinţe chioare. (râsete)

Aşteptaţi ca altcineva să deschidă primul ambii ochi şi apoi să-l întrebaţi: „Cum a fost să ai ambii ochi deschişi? Cât de copleşitor? Cât de frumos? Ce ai câştigat, ce ai pierdut cu asta? Ai murit? Ai vrut să mori când ai deschis şi celălalt ochi?” Aşteptaţi ca altcineva să facă asta, să deschidă şi celălalt ochi.

Dar, tot aşa ca şi pentru voi, cei cu un ochi deschis, care aţi încerca să vă întoarceţi în lumea orbilor şi să le explicaţi ce este vederea, este foarte, foarte dificil pentru cel cu ambii ochi deschişi să explice celui cu un ochi închis ce este această realitate, vedeţi voi. Singurul lucru pe care îl puteţi face la acel punct ca fiinţă cu doi ochi deschişi, ca fiinţă deschisă, singurul lucru de făcut la acel punct este să îl priviţi pe celălalt în ochi, să-i daţi voie să vi-i vadă pe amândoi. Nu e nevoie să fie rostite cuvinte. Nu e nevoie să fie întreprinse acţiuni. Doar daţi-i voie să privească în ochii – ambii ochi – ai unei fiinţe trezite. Într-atât este de simplu. Într-atât este de simplu. Tot ce ar putea fi spus este spus în acea clipă, vedeţi voi. Într-atât este de simplu. Într-atât este de simplu.

Dragii mei prieteni, Ţinuturile de Mijloc ale trezirii… eu le-am blestemat. Am încercat să fug de ele. Am încercat să pretind că nu sunt acolo, dar, totuşi, acum privesc înapoi la acel timp semnificativ, frumos, de impact. Vă rog să vă bucuraţi de el. Vă rog să vă bucuraţi de el, pentru că veţi privi înapoi cu ambii ochi deschişi la un anume moment şi veţi realiza semnificaţia a ceea ce faceţi. Cu adevărat, semnificaţia sa.

Trezirea nu este ceva ce aş recomanda prietenilor mei. (râsete) Aşa cum am spus şi în ultima noastră conversaţie, trezirea este crudă. Este crudă în foarte multe moduri. Nu, nu aş recomanda-o prietenilor mei, pentru că atunci ar da vina pe mine odată ce ar intra în profunzimile sale, desigur. Nu. Dragă prietene, te rog, ţine ambii ochi închişi cât de mult timp se poate.

Dar, ştiţi, în pofida sfatului meu pentru cei cu doi ochi închişi, în pofida sfatului meu, un ochi se va deschide oricum, mai devreme sau mai târziu. Un ochi va începe să zărească, pentru că în adâncul ochilor celui orb există ceva ce poate simţi că şi alţii încep să deschidă ochii. Ştiţi cum sunt oamenii – vor doar să arunce o ocheadă. Dar în trezire nu există ocheade. Nu, nu, nu. Nu există peep show-uri în trezire (câteva râsete) – bărbaţii râd, desigur – pentru că odată ce ochiul începe să se deschidă, odată ce conştienţa începe să vină, nu o mai puteţi opri. Odată ce aveţi puţină conştienţă, imploră conştienţa deplină. Conştienţă deplină.

A fost plăcerea mea să lucrez cu voi toţi în ultimii câţiva ani, pe când ochii au început să vi se deschidă, pe când un ochi s-a deschis larg, pe când aţi ajuns la punctul de a vă opri şi de a spune: „Nu sunt sigur că este o idee prea bună să deschid şi celălalt ochi”. Ce aş spune prietenilor mei şi ce aş spune Shaumbra: atunci nu-l deschide. Atunci nu-l deschide. Dar în pofida a ceea ce spun eu, celălalt ochi se va deschide. Se va deschide în pofida voastră. 

Se va deschide, deoarece conştienţa doreşte mai mult din sine. Conştienţa cere mai multă conştienţă, mai multă disoluţie a realităţilor false, mai multă conştienţă de sine şi, în cele din urmă, simţirea, experienţa iubirii de sine. Aşa că şi celălalt ochi se va deschide.

Puteţi opune rezistenţă, puteţi încerca să-l forţaţi să se închidă, puteţi merge până la a-l coase ca să stea închis, dar se va deschide. Asta e şi vestea bună. Aici ne aflăm – undeva la mijloc. Undeva la mijloc, între a fi orbi şi a avea viziune. Aici suntem.

Aducătorii Noii Energii

 

Asta mă aduce la subiectul discuţiei de azi. Subiectul de astăzi… hai să dăm titlul Shoudului, ca să nu mai avem confuzia şi activitatea nebunească de după aceea, toate emailurile de duminică dimineaţa: „Cum ar trebui să-i spunem?” Iată şi numele. Pregătiţi? „Aducătorii Noii Energii”. Da, da. Da. Nu-i tocmai Shakespeare, dar e bun. (câteva aplauze, Adamus râde) Aducătorii Noii Energii.

Dragii mei prieteni, aţi trecut de etapa în care eraţi orbi. Aţi intrat în profunzimile experienţei umane de aici, de pe Pământ. Apoi, pe când aţi început trezirea timpurie, aţi fost susţinătorii energiei pentru Pământ. Interesantă slujbă. Aşa cum am spus recent unui grup, e ca şi cum aţi face parte din managementul de mijloc. Asta înseamnă să fii în Ţinuturile de Mijloc. (râde) E un blestem, aş crede eu, să fii… e cineva de aici mândru să dea o carte de vizită şi să spună: „Eu lucrez în managementul de mijloc. Lucrez într-un cubicul”. (râde) Credeam că e amuzant. (câteva râsete) NU lucraţi în cubicule. Mm, mm-mm-mm.

Astfel că aţi fost un timp susţinătorii energiei, aţi susţinut-o pentru planetă, în zeci… nu, în sute de întrupări aţi fost susţinătorii energiei. Cântaţi, incantaţi, spuneaţi mantre, vă rugaţi, stăteaţi în genunchi, ascultaţi confesiuni, aveaţi ceremonii în jurul focului şi făceaţi orice alt lucru aţi mai fi putut să faceţi. Exista o valoare în asta. A ajutat la menţinerea unui echilibru al energiei pe planetă, împreună cu Gaia şi cu apa. Apa este foarte importantă pentru planetă. Unii oameni stăteau în peşteri cântând în fiecare zi, fără să aibă o viaţă, dar fiind foarte buni susţinători ai energiei. 

Adevărul este că, în pofida a orice vă poate spune altcineva, nu mai e nevoie de susţinători ai energiei pe această planetă. De asta indigenii… îi iubesc pe indigeni, dar este timpul de a merge mai departe, dragi indigeni. Cu adevărat aşa este. Aţi făcut asta de vieţi întregi. Este timpul ca cei ce erau în biserică, preoţi şi călugări, să meargă mai departe. De asta biserica se dizolvă lent. Nu mai avem nevoie de altare. Nu mai avem nevoie de temple aşa cum au fost înainte.

Aşa că aţi fost susţinătorii energiei, iar acum – ACUM – vine partea cu adevărat interesantă. Voi sunteţi aducătorii Noii Energii.  Energia este prezentă din abundenţă pretutindeni, dar nimeni nu o aduce în vreo cantitate apreciabilă. Toţi, aşa cum am mai spus, obţin doar suficient. Însă nu există… foarte puţini indivizi - şi nici un grup - aduc cu adevărat energia. Toţi folosesc un rezervor vechi şi foarte limitat, din cauza sistemelor de credinţă, din cauza îndoctrinării şi a celorlalte. Nu există nici măcar un singur grup care să fie activ în aducerea energiei. Deloc. Deloc.

Astfel că voi veţi fi primul grup care face asta. Imaginaţi-vă o clipă, imaginaţi-vă… da, e bine să vă simţiţi mândri sau chiar puţin umflaţi în legătură cu asta. Omenirea a folosit, în esenţă, acelaşi volum de energie. În pofida celor ce vorbesc despre energii cosmice, evenimente cosmice şi despre comete ce aduc energii pe planetă, ceea ce ar putea fi adevărat, nimeni nu le foloseşte. Ei se uită cum trece câte o cometă şi spun: „Nu-i aşa că e frumoasă?” O aşteaptă pe următoarea, care va veni peste 20 de ani – „Nu-i aşa că e frumoasă?” Unii au înţelegerea şi percepţia de a cunoaşte că acestea sunt mecanisme de livrare a energiei, dar nimeni nu o foloseşte. Nimeni nu o foloseşte. E ca şi cum lăptarul vine în fiecare dimineaţă şi lasă şase sticle cu lapte la uşă, dar nimeni nu deschide ca să ia laptele. Doar stă acolo.

Acum, spre deosebire de lapte, energia nu se strică, nu se acreşte, nu devine ceva neplăcut. Stă acolo în cantităţi uriaşe, uluitor de mari, disponibilă tuturor şi fiecăruia, dar nimeni nu ia cuţitul şi furculiţa ca să o digere, să o ducă în corpul său, în realitatea sa, să o aducă. Pluteşte în jur. Toţi aşteaptă. Toţi sunt într-un tipar de aşteptare. De ce? Nu ştiu. Pentru că nu sunt siguri cum să facă asta? Pentru că aşteaptă pe altcineva? Pentru că e greu de făcut cu un ochi închis? Nu ştiu, dar aşa este.

Astăzi veţi avea posibilitatea, în scurt timp, să fiţi un aducător al Noii Energii, un utilizator al Noii Energii, pe care să o folosiţi ca să creaţi orice alegeţi. Sună simplu. Pare ceva dintr-o poveste. Combinaţi asta cu 21 de peşteri cu cristale şi avem o extraordinară poveste cu zâne. (câteva râsete) Dar este foarte adevărat.

Elementele de bază ale energiei

 

Acum, pentru a înţelege câteva dintre dinamici, hai să vorbim despre energie. Am să mă întorc la baze – şi am nevoie de tablă – şi am să mă tot întorc la baze până când în cele din urmă veţi înţelege, veţi avea acel „Aha! Pricep! Adamus, de ce nu ne-ai spus asta acum trei ani?” (cineva spune: „Dar ne-ai zis”; câteva râsete) Întoarceţi-vă şi citiţi Shoudurile. Întoarceţi-vă şi citiţi Shoudurile.

Câteva din elementele de bază referitoare la energie. Mai întâi de toate, voi sunteţi conştiinţă. Înţelegeţi asta. Voi sunteţi conştiinţa. Este Eu Sunt. Eu exist. Asta e conştiinţa. Asta e prima conştienţă. Voi sunteţi conştiinţa. O să punem un punct aici. (desenează un punct) Conştiinţa, „Eu exist.” 

Conştiinţa continuă, aţi putea spune, să se dezvăluie. Continuă să devină. Nu e statică. Nu rămâne doar la nivelul său actual de conştiinţă. Ca să spun că ea creşte nu ar fi chiar corect… sau că se extinde; continuă să devină mai conştientă. Astfel că vom pune un cerc aici, în jurul punctului – circumpunctul, simbolul conştiinţei, al lui Eu Sunt. Foarte
simplu. Aţi putea spune că a început cu scânteia Spiritului. O să descoperiţi mai devreme sau mai târziu că de fapt nu e adevărat, dar îl vom folosi aşa. Vom pretinde deocamdată că aşa a fost, sper că vom crea confuzie pentru unii dintre voi.

Aşa că acesta este Eu Sunt. Aşa cum am spus înainte, nu există nicăieri. Nu are un loc al său în spaţiul exterior. Nu are nevoie de el. Nu există în timp. Nu are nevoie de el. Este cu totul independent. Nu este energie. Aceasta este, poate una din cele mai mari iluzii, falsuri sau neadevăruri pe care le cred oamenii, şi nici religiile, nici măcar New Age nu înţeleg ceva: conştiinţa nu conţine energie.

Mai întâi de toate, dacă vă gândiţi că este aşa, în special în modul în care majoritatea oamenilor se gândesc la energie, dintr-o dată deveniţi victima energiei şi, în acel scenariu, conştiinţa este coruptibilă. Dar nu este adevărat. Conştiinţa nu conţine energie, nu există într-un timp sau un spaţiu anume. Este a voastră, doar a voastră. Un concept foarte simplu, dar deseori vorbesc cu grupuri despre asta, iar ei ies pe uşă în cinci minute uitând cu totul, uitând de puritatea lui Eu Sunt. Conştiinţa – fără energie.

Energia există în afara conştiinţei şi există în tot felul de dimensiuni. (desenează un circumpunct cu energii în jurul său) Orice dimensiune pe care conştiinţa a vizitat-o sau şi-a imaginat-o vreodată. Energia există oriunde conştiinţa a simţit sau şi-a imaginat; dintr-o dată, conştiinţa este acolo. 

Energia a fost creată, a fost, hai să spunem, respirată. Energia a fost respirată de pasiunea conştiinţei. Pasiunea conştiinţei este simţirea – folosesc cuvinte foarte umane – însă pasiunea conştiinţei este să aibă experienţa senzorială a simţirii propriei existenţe. Aceasta e pasiunea conştiinţei – simţirea acelui „Hei, eu exist!” senzorial, experienţial. Asta e pasiunea, chiar acolo.

Acea pasiune a existenţei sale, de a-şi cunoaşte existenţa şi de a o simţi, a creat energia, energia din afara sa, dar aţi putea spune că… Unii ar spune că era pasiunea de întoarcere Acasă – de fapt şi eu mi-am spus asta înainte. În parte e adevărat, dar unde este Acasă? Oamenilor le place să creadă că Acasă este raiul, dumnezeul, unimea, Tot Ceea Ce Era, tot restul acelui rahat. Nu este.

Adevăratul Acasă, adevăratul Acasă… am să folosesc oportunitatea ca să promovez ultima carte a lui Tobias, Călătoria spre Acasă (se referă la „Călătoria Îngerilor”) – adevărata călătorie Acasă nu înseamnă că vă întoarceţi la vreun palat celest. Adevărata călătorie Acasă – chiar aici (îşi atinge inima). Asta e tot. Nu vă întoarceţi la unime; voi sunteţi unimea. Vă întoarceţi la conştienţă. Ah! Bun. Ajungem undeva? Învăţăm ceva?

LINDA: În fiecare zi.

ADAMUS: Da, bun. Doar nu dormi în spatele ochelarilor de soare? (râsete)

LINDA: E micul meu secret.

ADAMUS: Lângă tine e noul tău soţ? (se referă la o figurină Superman)

LINDA: (face o pauză) Merită?

ADAMUS: (o întrerupe) Ei, ai rămas fără cuvinte! (câteva râsete

 Acestea sunt elementele de bază. Mulţi dintre voi le-aţi auzit, dar este important să le tot repetăm. Chiar la primul nivel, ceea ce aţi numi nivelul de bază sau nivelul simplu, chiar în jurul conştiinţei voastre se află – acum arată ca un soare – se află… din nou, cuvintele sunt umane, dar există un nivel de energie care vă este cel mai intim. E doar al vostru. Mereu este acolo, dar abia dacă sunteţi vreodată în conectare conştientă cu el, pentru că sunteţi în conectare conştientă cu orice altceva – cu pereţii, maşinile, alţi oameni din viaţa voastră, cu durerile, suferinţele şi, îndeosebi, cu acea minte ciudată. 

Astfel că rareori o accesaţi… iar cineva care priveşte online tocmai a întrebat, cineva a pus întrebarea: „Pot să îl accesez prin droguri halucinogene?” Sigur. Dă-i înainte. Încearcă, distrează-te. De ce primesc asemenea întrebări? Ei haide. Zău? Nu! Nu e nevoie să îl accesezi prin droguri şi ele nu vor face să fie mai uşor. De fapt, acest strat de energie, energia de bază care înconjoară – nu înconjoară, Cauldre, dar este întotdeauna în armonie cu conştiinţa voastră – acel strat este într-un asemenea adevăr, este atât de pur încât nu, nu o să vă descurcaţi cu el cu metode manipulative sau false.

Din când în când, rareori, câţiva dintre voi poate au simţit acest nivel. Atunci când faceţi asta, veţi simţi, veţi avea experienţa senzorială a unei uriaşe iubiri, a faptului că toate lucrurile sunt în ordine, căci acest nivel aflat în jurul conştiinţei voastre vă urmează. Este pretutindeni unde merge conştiinţa. Acel nivel şi strat este în armonie perfectă, rezonând cu Eu Sunt tot timpul. Este al vostru. Este cufărul vostru cu comori, dacă vreţi să spuneţi astfel, cu energie. 

Nu e multă, pentru că nu are nevoie de mult. Este eficientă. Este pură. Este absolut în serviciul vostru. Întotdeauna, întotdeauna acolo. Nu va tolera manipularea. Nu va putea fi şi nu va fi aplicată pentru ceea ce numiţi voi putere. Acele jocuri folosesc alte niveluri de energie. Din fericire, acest nivel al energiei voastre personale este doar al vostru; se leagă direct şi numai de conştiinţa voastră – niciodată nu poate fi luată de, folosită sau închiriată de altcineva.

Din fericire, este dincolo de manipulări şi de jocuri, iar dacă încercaţi să mergeţi acolo în vreo stare alterată, nu o veţi putea accesa. Este atât de pură. Nu are un zid uriaş în jur; pur şi simplu este atât de pură încât nu aţi recunoaşte-o dacă aţi merge la ea cu manipulare, căutând putere sau altceva. Astfel că este mereu acolo. Mereu acolo.

Atributele energiei

 

Energia este… ai putea scrie tu acum, dragă Linda?

LINDA: Sigur.

ADAMUS: Îţi mut tabla aici.

LINDA: Da, domnule.

ADAMUS: Energia este – dacă ai putea scrie… acestea sunt elementele de bază ale energiei, dar sunt foarte important de înţeles de către Aducătorii Energiei. De fapt va trebui să le puteţi expune tot aşa, ca mine. Termeni simpli şi clari, foarte amuzant şi… (Adamus râde) niciunul dintre studenţi nu va adormi. Deveniţi foarte somnoroşi, de fapt, când vorbim despre energie şi conştiinţă. Atunci când vorbim despre niveluri pure, sunteţi foarte somnoroşi. Unii dintre voi, cei conectaţi online, deja aţipiţi. Treziţi-vă. Treziţi-vă. Sunteţi puţin somnoroşi pentru că se trece dincolo lucrul straniu pe care îl numiţi minte. Mmmm. Interesant, interesant aspect. 

 

1. Energia este din abundenţă

 

Energia este, numărul 1, din abundenţă. Energia este din abundenţă – aşa cum nu este apa mea. Draga mea Sandra, Cauldre ar vrea un Pepsi, iar eu o cafea. Câte una din fiecare, te rog. (râsete) Energia este… ce-i?! (râsete, căci Adamus se uită la Linda care pleacă de pe scenă ca să-i aducă cafeaua)

LINDA Ce-i?

ADAMUS: Energia este din abundenţă. Există percepţia comună, dar greşită – de fapt e o minciună absolută – că energia e limitată. Cash, bani, orice alt lucru similar. Vă rog să faceţi un pas înapoi, să vă îndepărtaţi de toate zgomotele lumii orbilor şi să priviţi la ceea ce se petrece cu adevărat. Piaţa acţiunilor merge în sus şi în jos. Ştiţi, piaţa acţiunilor se va prăbuşi în circa trei luni.

LINDA: Oh, rahat! Oh! 

ADAMUS: Ohhh, un pas înapoi! Nu contează! Nu contează şi nici nu se va întâmpla neapărat. Şansa e de 50-50. (Sandra aduce un Pepsi)

LINDA: Mulţumesc, Sandra.

ADAMUS. Mulţumesc. E o şansă de 50-50 ca să se prăbuşească.

LINDA: Mulţumesc, Sandra. 

ADAMUS: În fiecare zi şansa este de 50-50. Un pas înapoi. Îndepărtaţi-vă de toate acestea. Dacă simţiţi vreodată că lucrurile sunt limitate, stop, respiraţi adânc, îndepărtaţi-vă şi simţiţi simplul „Eu Sunt. Exist”. Este foarte uşor să fiţi absorbiţi în toate acestea. 

Există o mare abundenţă de energie pretutindeni. Pretutindeni. Există suficientă energie, energie neutră ce pluteşte prin sală, ca să alimenteze SUA pentru 12 ani sau chiar mai mult, iar apoi încă ar mai rămâne destulă ca să alimenteze probabil şi jumătate din restul universului.

Foarte puţine sunt înţelese cu adevărat despre fizică. Merg uneori la întâlniri mondiale ale savanţilor, ale fizicienilor, iar ei vorbesc aşa de serios despre ştiinţă. Habar nu au de ştiinţa reală. Acum, nu spun că ştiinţa este rea cu totul. De fapt ştiinţa este un lucru minunat, pentru că mai scoate şi din makyo. Dar mult mai mult poate fi aflat.

Ştiinţă cuantică – o ador. Ei încep să înţeleagă că se petrec mult mai multe decât cunoaşte ştiinţa. Realizaţi că, raportat la durata istoriei umane, abia în ultima secundă, un singur ticăit al ceasului, au înţeles oamenii că Pământul este rotund? Aşa este de toantă ştiinţa inteligentă. Iar pe atunci unii, chiar şi unii dintre voi, au fost torturaţi şi arşi pe rug pentru că gândeau că Pământul era oricum, numai plat nu. Toţi credeau că Pământul este ca o farfurie mare în care stau oceane, uscat, animale şi toate celelalte, iar dintr-o dată au aflat că nu este aşa. Este ca o minge. Unii aţi fost torturaţi pentru că aţi gândit astfel. Aşa că imaginaţi-vă, dacă abia a trecut o secundă de când omenirea a înţeles că Pământul este rotund, imaginaţi-vă ce se va petrece în următorii zece ani.

Aşa că energia este din abundenţă. Este pretutindeni. Este pretutindeni în jur. Ca Aducători ai Noii Energii pe această planetă şi ca utilizatori, ca Aducători şi utilizatori ai Noii Energii înţelegeţi întotdeauna că e din abundenţă. Dacă vreodată vă gândiţi la limitări, dacă vă gândiţi la limitări - stop, reveniţi, simţiţi toată energia ce este disponibilă. Energia este pretutindeni. Nu e nevoie să fie în formă fizică. Nu e nevoie să preia masă.

Nu e nevoie să fie măsurabilă ca să fie reală, iar asta e parte a problemei. Energia este măsurată acum în termeni precum banii, combustibilul, caloriile, în diverşi termeni ai diverselor sisteme de măsură. Însă este din abundenţă şi este întotdeauna acolo, intrând şi ieşind din realitate, refăcându-se. Nu este măsurabilă. Numărul unu: este din abundenţă. 

2. Energia este literală

 

Numărul doi, energia este literală. Energia este literală. Ceea ce înţeleg prin asta este că literalmente răspunde pasiunii. Răspunde literalmente pasiunii. Răspunde foarte, foarte puţin, abia un pic, minţii şi tuturor gândurilor. Vedeţi voi, uneori ceva precum îngrijorarea şi frica au de fapt mai multă pasiune în ele decât gândirea la plata facturilor sau la planurile şi obiectivele voastre, şi totuşi frica – ha! Asta are o anume pasiune. Este o exprimare, o exprimare senzuală în asta. Energia este literală. Nu-i pasă de bine sau de rău. Nu le cunoaşte. 

Energia lucrează literalmente cu pasiunea şi nu contează dacă sunteţi terorist şi încercaţi să aruncaţi în aer jumătate din Kansas City – scuze, Kansas City – dacă sunteţi terorist, energiei nu-i pasă. Este doar foarte literală. Răspunde pasiunii şi acţiunii. Acţiunii. Este acţiunea conştiinţei, dorinţa de a fi. Astfel că energia este literală şi nu-i pasă de bine sau de rău şi nici de nimic altceva.

Aducători ai energiei, amintiţi-vă pasiunea voastră. Linda, ai putea scrie în paranteză, dedesubt, cuvintele „pasiunea voastră”? Atunci când intraţi în acea gândire, în acea manipulare, „Cum o să-mi folosesc acum energia?” opriţi-vă chiar acolo. Vă aşezaţi singuri într-o cutie. 

Mintea este un aspect foarte straniu. Cunoaşte foarte puţin despre energie. De fapt voi merge până la a spune că mintea este de fapt intimidată de energie, deoarece ea nu creează energie, nu a creat-o niciodată şi este neîndemânatică atunci când lucrează cu energia. Aşa că mintea este intimidată de energie. Mintea literalmente va restricţiona nivelul de energie ce vine în realitatea voastră, pentru că nu o înţelege. Nu o poate prinde. Nu o poate stăpâni, deşi încearcă. Oh, tot încearcă. 

Astfel că mintea este mai degrabă intimidată de ea, o va închide. Mintea este parte a problemei cu ochiul care nu se deschide. „Ce se petrece dacă vine toată această energie?” – aceasta este una din dilemele cu care vă veţi confrunta ca Aducători ai Noii Energii. „Acum ce să fac? Acum deschid şi celălalt ochi, cel puţin parţial. Am atâta energie ce vine la mine, care este cu mine în fiecare moment, ce să fac?”

Deja vă pot spune, ca să scutiţi mesajele, scrisorile şi emailurile, gândurile neplăcute, că o să vă întoarceţi la mine şi o să spuneţi: „OK. Am fost de acord pe 4 mai 2013 să fiu un Aducător al Noii Energii, cu alte cuvinte să o aduc în realitatea mea, dar ştii ceva, Adamus? Acum nu dorm noaptea. Da, mă trezesc noaptea şi nu mai pot adormi. Am foarte multă energie, Adamus, şi nu pot adormi”. Nu vă plângeţi la mine. Aveţi aşa de multă energie cu care să lucraţi. 

Mintea este… daţi-mi voie să reformulez. Motivul pentru care dormiţi este să ieşiţi din minte, iar dacă nu mai sunteţi prizonieri în minte nici nu mai aveţi nevoia de a dormi. De fapt corpul nu are nevoie de somn. Nu, pentru că puteţi sta aici, ca Sart, regenerându-vă chiar acum, da. Putem să arătăm o imagine cu Sart? Priviţi-l cum se regenerează. (camera îl arată pe Sart, care face cu mâna) Acum te imiţi prost pe tine însuţi. (râsete) Înainte… Sart, înainte stăteai pe scaun sforăind – te regenerai! (râsete) Corpul nu are nevoie de somn, ci mintea.

Înapoi la subiect – energia este literală, răspunde pasiunii voastre. Ca Aducător al energiei, ce o va aduce? Pasiunea. Dorinţa, da. Creează un mic conflict – ei, un mare conflict – pentru că există şi neîncrederea în pasiunea voastră. Experienţa voastră anterioară – ador experienţa anterioară… rahat –experienţa voastră anterioară spune: „Da, dar de câte ori mi-am exprimat pasiunea am fost nimicit”.

Ei şi? Ei şi? Ei şi? (Adamus râde) Da! O să fiţi nimiciţi din nou? Nu contează! Nu contează. Vreţi să trăiţi în lumea orbilor sau vreţi să trăiţi în lumea celor conştienţi? Într-atât e de simplu. Dacă vreţi să trăiţi în lumea orbilor, da, atunci v-ar afecta. Însă în lumea celor conştienţi nu contează, pentru că restul celor care sunt conştienţi îşi iubesc pasiunea, îşi iubesc exprimarea.

Pasiunea fost nimicită, sufocată prin minte, prin hipnoză, prin programare şi, în cele din urmă, voi, ca fiinţă-suflet, ca prezenţă Eu Sunt, nu puteţi continua să trăiţi într-o realitate lipsită de pasiune. În cele din urmă nu puteţi. Nu puteţi. Nu vă va ucide existenţa. Veţi fi nevoiţi să aruncaţi totul în aer ca să ieşiţi de acolo şi nu e nevoie de aşa ceva. 

Dar nu, ce se petrece când trăiţi într-o realitate relativ lipsită de pasiune, ce faceţi? Creaţi dramă. Oamenii creează multă dramă ca pe un fel de pasiune falsă. Dar asta nu e pasiune. Nu e pasiune. Asta înseamnă a trăi în lumea orbilor.

 

3. Energia este altruistă

 

Mai departe pe listă: energia este altruistă. Energia vrea să vă servească. Energia vrea să vă servească şi nu are agende. Nu-i pasă dacă sunteţi în trenul rapid către iad sau dacă vă puneţi aripile care să vă ducă în rai. Chiar nu-i pasă. Nu-i pasă. Nu există judecăţi ale energiei. Nu poate avea judecăţi. Este altruistă. Este aici ca să vă servească fără agendă, să fie la picioarele voastre. Poate fi folosită de oricine.

Lucrul uluitor este – şi poate că e o binecuvântare în asta – că foarte puţini au descoperit-o. Oamenii continuă să folosească sisteme arhaice de energie. Chiar şi cei care încearcă să cucerească lumea, numai dumnezeu ştie de ce, cei ce încearcă să controleze lumea fac asta din cauza jocurilor de putere şi a manipulării. Niciodată nu s-ar gândi să preia conducerea lumii, guvernarea ei, stăpânirea ei, să aibă toţi banii din lume, niciodată nu s-ar gândi la toate acestea dacă ar şti cât de uşor este să ai toată energia pe care o doreşti.

Este din abundenţă, este literală şi este aici în serviciu. De ce aţi mai avea nevoie să strângeţi bani sau să cuceriţi lumea sau altceva similar? Este absolut literală. Este aici să vă servească (Linda desface cutia de suc şi i-o dă), chiar înainte de a spune voi ceva. (câteva râsete) Mulţumesc, mulţumesc. 

Astfel că acestea sunt elementele de bază ale energiei. Vă rog să vi le amintiţi, pentru că într-o bună zi veţi fi în faţa studenţilor voştri, spunându-le acelaşi lucru. Nu veţi rula neapărat DVD-urile unei şcoli a Cercului Crimson, probabil că vor fi cuvintele voastre, în felul vostru. Sunt foarte multe înţelegeri eronate asupra energiei. Cei mai mulţi oameni simt că energia este dată de undeva sau că viaţa, cum vreţi să-i spuneţi, este împărţită altundeva, de către altceva. (Linda pune suc în pahar) Mulţumesc. 

Cei care nu cred într-o viaţă de apoi cred că energia vine în principiu de la gradul lor de inteligenţă sau de manipulare. Cei ce au credinţa într-un fel de viaţă de apoi cred, în genere, că energia este împărţită fie de un grup de îngeri, fie de dumnezeu sau de Iisus, în funcţie de cât de răi sau de buni sunteţi. Cu totul nereal. Energiei nu-i pasă. Nu are agendă. Nu-i pasă dacă încercaţi să aruncaţi universul în aer. Vedeţi voi, energia răspunde pur şi simplu pasiunii. 

Energiile nivelului de bază trecut pe tablă, energiile nivelului de bază chiar înţeleg că niciodată conştiinţa voastră nu poate fi luată, că niciodată acel nivel al energiei voastre nu poate fi luat, aşa că nu e nicio grijă în legătură cu asta. Universul s-ar putea dezintegra mâine, energiei şi conştiinţei – adevăratei energii – nu le pasă cu adevărat. Cui îi pasă? Cui îi pasă? Minţii. Minţii. Hai să o numim conştiinţa umană.

Într-o zi, sperăm că în timpul vieţii voastre, oamenii vor începe să înţeleagă o conştiinţă… şi nu mă refer aici la rahatul despre dumnezeu. Vorbesc despre… am vrut să… unii dintre voi dorm duşi. Da, dumnezeu, rahat! (râsete) Este! Oamenii au fabricat o mare statuie din lemn şi au numit-o dumnezeu, spunând: „Dacă nu crezi, acest dumnezeu îţi va face lucruri groaznice şi o să-ţi petreci veşnicia în iad”. Ei bine, deja sunteţi în iad, aşa că… orice altceva e mai bun de la acest punct încolo. Este o statuie de lemn ca să o puteţi arde. 

LINDA: Vai!

ADAMUS: Nu este real. (cineva din sală: „Ooooh”)

LINDA: Ooooh!

ADAMUS: Nu este real. Voi merge până la a spune – pentru cei care analizează cu adevărat aceste lucruri – voi merge până la a spune că dumnezeu este o creaţie umană. Punct. Dumnezeu a fost creat şi continuă să reziste prin intermediul minţii umane. Nu mergeţi pe undeva prin spaţiu şi dintr-o dată, în timp ce călătoriţi prin coridoarele dimensionale, strigaţi brusc: „Oh, dumnezeule, aici erai! Oh! M-am întrebat pe unde eşti! Aici erai, în dimensiunea 4.521.000…”

LINDA: Gata, nu mai primeşti Pepsi. (râsete)

ADAMUS: Cred că se trage de la altceva. (mai multe râsete) Va fi interesant în timpul vieţii voastre să vedeţi schimbările din înţelegerea şi conectarea cu dumnezeu. A existat o perioadă… în vremurile atlante nu exista o înţelegere a lui dumnezeu, dar nu exista nici o înţelegere reală a conştiinţei expansionate.

În Atlantida exista căutarea Sursei, Sursa energiei, iar atlanţii, voi, au încercat să o găsească în copaci, în ciocănitori, în pietre, în centrul Pământului, iar când asta nu a mers, au căutat în spaţiul exterior. Apoi conştiinţa a început să se extindă, până la punctul în care v-a venit o idee: „Ei bine, nu am găsit nimic. Hai să inventăm un dumnezeu”, iar apoi religiile au apărut şi l-au solidificat, i-au pus în jur multe reguli şi abuzuri şi aici ne aflăm. Hmm. Eiii, hmm.

Dar se va schimba. Ştiţi, ceea ce îl ţine pe loc este vina uriaşă. Cum vă descurcaţi cu vina? Dacă cineva spune „prin procesare şi consiliere”, vin să-l scuip. (câteva râsete) Treceţi dincolo de ea. Treceţi dincolo de ea, dar divaghez. Intru în alt Shoud. 

Astfel că energia este toate aceste lucruri. Este din abundenţă. Este foarte literală. Răspunde pasiunii voastre, centrului vostru. Ştiţi acele zile în care vă simţiţi încântaţi de câte ceva şi nu vă gândiţi la tot felul de lucruri, doar vă daţi jos din pat şi strigaţi: „Sunt încântat să fiu în viaţă! Exist pe această planetă cu tot ce are ea bun sau rău. Nu contează. Eu (respiraţie adâncă) exist!” Atunci vine energia ca un şuvoi. „Uau!! În cele din urmă a deschis ochii!” şi energia este aici, în serviciul absolut, la discreţia voastră, mereu în serviciu. Bun. Astfel că acestea sunt elementele de bază, vă rog să vi le aduceţi aminte. Următoarea pagină, vă rog.

Distribuirea energiei

 

Energia vine din… nu este făcută în locurile despre care vom vorbi, însă este distribuită din aceste puncte, din aceste surse. 

  1. 1.Pământul

Energia vine, numărul unu, din Pământ, din această planetă. Probabil că reprezintă cea mai directă conexiune a voastră cu energia. Mereu curge din Pământ, din atmosferă. Este mereu aici. O folosiţi în fiecare zi pentru ceea ce faceţi voi. Energii bazate pe Pământ. Aţi putea spune că există un rezervor de energie care serveşte oamenii de pe planetă. Rezonează la nivel vibraţional uman. Cu alte cuvinte, este cam înceată. Este, aş spune eu, mâloasă, dar este aici. Sunteţi obişnuiţi să lucraţi cu ea. E cumva animalică. Nu e rea, dar e primară. Însă aşa este Pământul. Aşa că… (o singură persoană râde) Mulţumesc. Trebuie să plăteşti pentru râsete în zilele astea. (râsete, căci scoate bani din buzunar) Cinci, poftim! (râde) Faimoşii cinci. 

Aşa că energia vine din Pământ. Sunteţi conectaţi cu ea chiar acum, când staţi aici, când priviţi prin Internet, când faceţi lucrurile voastre fizice. Problema este că e mai degrabă primitivă, iar voi încercaţi mereu să obţineţi mai multă energie. Astfel că veţi încerca să intensificaţi asta. Ei bine, atunci când încercaţi să obţineţi mai multă energie a Pământului, uneori este dificil pentru corp, din cauza naturii sale primare. Încercaţi să o trageţi în corpul vostru, iar apoi deveniţi ultra-sensibili şi supra-obosiţi, începeţi să simţiţi dureri, suferinţe. La un anume nivel vă gândiţi: „Ajunge cu treaba asta cu energia. O să accept doar câte puţin în fiecare zi, atât cât să mă pot descurca, pentru că este copleşitoare”, pentru că la acel nivel lucraţi. 

Acesta este un nivel important, pentru că menţine o forţă de împământare. Dacă nu ar fi existat energia Pământului şi magnetica şi electromagnetica ce îi sunt asociate, ca şi alte tipuri de caracteristici pământene, dacă toate acestea nu ar fi existat, ceea ce este aici nu ar fi putut fi ţinut la un loc. Ar fi dificil să rămâneţi în corpul uman. Dar este un nivel foarte primitiv, un nivel foarte elementar.

 

  1. 2.Energia cosmică

 

Următorul nivel al energiei. Îl voi numi, de dragul simplităţii, cosmic. Energie cosmică. Vine din universul fizic care vă înconjoară. Există energii uriaşe. Unele sunt deja cunoscute de ştiinţă, dar multe altele nu. Aceste energii uriaşe sunt parte a compunerii şi întreţinerii realităţii voastre fizice. Sunt din abundenţă şi ele, dar foarte puţini le accesează vreodată. Vorbiţi despre valuri de raze solare şi despre anumite feluri de raze gama şi de alte feluri non-fizice, dar oamenii le privesc cumva cum trec pe lângă ei. „Zbaf! Trece o rază gama, trece o rază din spectrul roşu” – deoarece încă nu există cu adevărat o conexiune cu realitatea fizică.

Există o frică din partea minţii să le folosească, pentru că mintea nu le înţelege. Lucrul interesant este că mintea nu le va folosi niciodată. Mintea nu le va folosi. Corpul da. Însă în trezire trecem dincolo de minte ca instrument principal al discernământului şi exprimării. Intrăm în cunoaştere. Nu voi intra prea adânc în această vizuină de iepure (expresie însemnând că subiectul poate fi dezbătut mult prea îndelung – n. tr.), dar noi mergem dincolo de minte. Astfel că mintea nu e obligată să înţeleagă cum să folosească energii cosmice.

Cunoaşterea. Ştiţi, cunoaşterea este atunci când pur şi simplu ştiţi ceva. Nu e nevoie să vă gândiţi la asta. Este chiar acolo când se petrece. Puteţi fi în toiul unei crize, al unui accident de maşină, în vreo criză iminentă, iar în vreme ce mintea răspunde condiţiilor de urgenţă – accidentul este iminent, o maşină tocmai se zdrobeşte – în același timp există şi cunoaşterea ce spune: „Deja ştiu că nu voi muri. S-ar putea să fiu puţin rănit, s-ar putea să mă duc la spital, poate să-mi rup un picior, dar deja ştiu”. Este interesant.

Acea cunoaştere apare, apropo, şi apare odată cu conştiinţa voastră. În vreme ce mintea este îngrijorată de detalii şi de „dar dacă” şi va aduce într-o fracţiune de secundă frica în faţa accidentului ce se va petrece, cunoaşterea este „Ştiu că voi fi bine”. Nu e vorba de credinţe. Nu e vorba despre determinarea voastră sau despre gânduri bune. Gândurile bune nu prea înseamnă mare lucru. De fapt vă încurajez pe mulţi dintre voi să începeţi să aveţi şi gânduri rele. (câteva râsete) Este adevărat, pentru că nu este real să umblaţi de colo-colo „Tra-la-la, o să am doar gânduri bune.” Gândurile rele sunt tot acolo, doar că voi le negaţi. Da. 

Ceea ce numiţi un gând rău, de fapt… unii dintre voi se vor certa cu mine pentru asta. De fapt nu există gânduri rele. Voi spuneţi: „Ei, dar nu e un gând rău că vrei să faci una sau alta?” Nu, este un gând. Nu înseamnă că veţi acţiona pe baza lui. Nu înseamnă că vă va polua sistemul. Este un gând. Sunt mari şanse să nu fie, probabil, al vostru. Doar l-aţi cules din conştiinţa de masă. Opriţi-vă din lupta cu gândurile rele. Este epuizantă, pentru că foloseşte multă energie a Pământului.

Astfel că aveţi energia cosmică ce vine. De fapt nici nu e nevoie să ştiţi de unde vine. Nu e nevoie să ştiţi ce culoare are sau cât de puternică este. Nu contează cu adevărat. Tot ce aveţi de făcut este să fiţi conştienţi.

Respiraţi adânc – puteţi închide ochii sau îi puteţi ţine deschiși dacă vreţi – şi simţiţi pentru un moment, pe când eu vorbesc despre energia Pământului. Cum se simte a fi? Energia Pământului. Ei bine, probabil că este foarte confortabilă, familiară, neameninţătoare, dar şi puţin neîndemânatică – stâncile, pietrele, copacii, ploaia, planeta în sine.

Acum simţiţi, nu gândiţi, ci simţiţi pentru un moment energia cosmică. Nu este materială. Nu este condensată. Energie cosmică. Este pretutindeni. Nu e nevoie să urcaţi în naveta spaţială ca să vă conectaţi cu ea, pentru că deja sunteţi în cosmos aici, pe această planetă.

La început, energia cosmică pare puţin haotică, pentru că mintea încearcă să o ordoneze sau să-i dea un sens. Dar nu este deloc haos. Haosul, definiţia haosului este că el reprezintă ceea ce mintea nu a înţeles încă. Nu există haos nicăieri. Nicăieri. Apare numai dacă încercaţi să vă folosiţi sistemele de măsură actuale. Matematica voastră actuală este interesantă ca exerciţiu pe Pământ, dar este departe de înţelegerea reală a adevăratelor activităţi cosmice. Nu vom discuta acum pe această temă, dar simţiţi energia cosmică. Este diferită. Se simte a fi haotică, dar de fapt e destul de rafinată. 

Acum, mintea spune: „Bine, dar ce să fac eu cu asta?” Taci, minte. (Adamus râde) Taci… din gură, minte. (Linda îşi drege glasul) Credeaţi că am de gând să spun toată expresia, nu-i aşa? Taci! Cu adevărat. Spuneţi-i minţii să tacă, cu adevărat, şi chiar credeţi asta. Ca şi cum chiar asta vreţi. Nu „Ai putea, te rog, să taci?” Nu, „Taci… minte.” (Linda oftează) Nu am spus cuvântul! Dar l-aţi auzit cu toţii, nu e interesant?! (râsete

LINDA: Nu mă deranjează cuvântul, doar că nu îmi place să apară în transmisia live!

ADAMUS: Vă puteţi întoarce şi puteţi vedea înregistrarea – cuvântul nu era acolo, dar l-aţi auzit cu toţii. Uluitor. Unde eram? Ei, ia mai taci! (câteva râsete) Nu, cu adevărat, de asta e nevoie. Mintea este un aspect straniu şi este timpul ca voi, dragi fiinţe-suflet, să începeţi să-i spuneţi exact ce să facă. Vă rog, sunteţi aşa de prinşi în ea. Mintea nu e un lucru rău, e doar un lucru ciudat.

Vă puteţi imagina că înainte de a veni pe Pământ nu aveaţi o minte? Nu exista mintea. Oh, cum era? Destul de eliberator. Mintea a contribuit la acordarea unei oarecari profunzimi, aţi putea spune, experienţei senzuale de a fi pe această planetă. Mintea a contribuit la asta, dar, la un anume punct, aţi depăşit mintea. Ştiţi, e ca atunci când căluţul de lemn trebuie să dispară, indiferent de faptul că mulţi spun că maşinile sau următoarele lor transformări sunt demonice.

Nu. Este timpul trecerii dincolo de minte. Mintea e un lucru frumos, dar ia mai taci. (râde) Încercaţi acasă. „Ia mai taci! Eu trăiesc. Sunt ocupat. Ia mai taci. Mă bucur de viaţă. Ia mai taci! Of, eşti ca o nevastă rea. Taci! Divorţez de tine. Gata, am ieşit pe uşă”. (câteva râsete, râde şi Adamus)

Ok, mai departe pe lista noastră – energie cosmică – ce urmează? Următorul nivel… apropo, nu e nevoie să ştiţi unde este, cât de multă este, ce culoare are sau dacă este cât de cât puternică. Este pur şi simplu aici. Este aici să vă servească. Singurul lucru de cunoscut – este aici să vă servească, este din abundenţă şi, în ce priveşte energia cosmică, se va simţi diferit atunci când o veţi folosi. 

Sunteţi obişnuiţi să folosiţi energiile Pământului şi încercaţi să acumulaţi tot mai multe din ele şi să folosiţi tot mai multe. Pur şi simplu vă epuizează. Păşiţi aici. Simţiţi energia cosmică. Este mult mai curată, mult mai eficientă. La început se va simţi destul de ciudat. V-am auzit pe mulţi dintre voi spunând în ultima vreme că simţiţi că sunteţi deconectaţi. Oh, Hristoase, da! Da! Vă deconectaţi de multe căi vechi şi acum vă jucaţi cu unele căi noi, aşa că vă simţiţi deconectaţi. Da. Încetaţi să mai încercaţi să vă întoarceţi. Încetaţi să mai încercaţi să închideţi acel ochi. Dumnezeule, a fost destul de greu să-l deschideţi. 

Energiile cosmice – simţiţi-le. Începeţi să fiţi familiari cu ele. Veţi înţelege ce jucăuşe sunt şi nu e SF. Pur şi simplu sunt aici. Mintea nu le va înţelege şi aici va trebui să intraţi în cunoaşterea voastră. Aceia dintre voi care sunt cu adevărat în minte nu vor pricepe cunoaşterea. 

Ştiţi ce e de făcut dacă sunteţi cu adevărat în minte? „Ia mai taci!” (râsete) Iar apoi chiar faceţi acel pas. Nu dezbateţi dacă o să faceţi pasul în afara minţii. Nu dezbateţi dacă simţiţi ceva sau nu. Nu vă certaţi cu voi înşivă dacă simţiţi anumite lucruri sau dacă reacţionaţi la ele sau dacă măcar puteţi simţi ceva. Nu dezbateţi! Nu vă gândiţi. „Ia mai taci!” Apoi treceţi la experienţă, simţire, cunoaştere. Într-atât este de simplu.

Lucrul amuzant este că aţi petrecut mulţi ani dezbătând cu voi înşivă: „Ei bine, eu nu sunt spiritual. Ba da, sunt. Vreau să fiu. Nu sunt medium. Altcineva…” Taci! (râsete) Pffff! Nu, chiar este aşa de simplu. Nu glumesc, într-atât este de simplu. Doar spuneţi: „Nu! Nu. Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Asta este. Iar dacă auziţi o voce spunând: „Oh, da, te aud că spui că tu eşti…” „Ei, ia mai taci! Eu Sunt Cel Ce Sunt! Tu nu eşti nimic! Eşti doar o minte tâmpă!” (râde

Trebuie să fiţi puţin jucăuşi, pentru că dacă nu sunteţi vă veţi prinde în minte. Începeţi: „Bine, dar eu nu pot să-mi spun asta, căci nu cumva creez o karmă proastă atunci când îi spun minţii mele să tacă? Şi nu cumva e energie nega- …” Taci! (râsete) Stop!! Ajunge. Doar alegeţi. „Hei, o să fiu sensibil şi o să simt. Uau, uluitor. A fost mereu aici. Ce mare lucru?” (Adamus râde

LINDA: Ia mai taci!

ADAMUS: Hai să facem asta împreună încă o dată. La trei. Unu, doi, trei… 

TOŢI: Ia mai taci!!

ADAMUS: Vă descurcaţi mai bine cu asta decât cu „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. E trist! E cu adevărat trist! (multe râsete) Tobias! Pun eu mâna pe tine pentru asta! De ce puteţi face asta cu mai multă pasiune decât… spuneţi „Eu Sunt Cel Ce Sunt” ca şi cum aveţi un băţ înfipt în spate. (râsete) Dar „Ia mai taci” a fost uşor. Hai să mai încercăm o dată. A fost amuzant. Hai să mai spunem încă o dată „Ia mai taci”. Unu, doi, trei…

TOŢI: Ia mai taci!! (râsete)

ADAMUS: Acum o să mă întorc în timp la momentul în care am făcut channelul cu Eu Sunt şi o să-i spun „Ia mai taci!” (râsete) Nu, o să facem să fie mai sofisticat – „Taci şi trăieşte!” Ok, gata cu Eu Sunt. Poate că era prea profund? Ia mai taci! (Adamus şi audienţa râd

LINDA: Ai început ceva.

ADAMUS: Chiar uşurează lucrurile, pentru că cel mai prost loc în care să aveţi o ceartă este mintea voastră. Sunt surprins că nu aţi spus „Ia mai taci” cu mult mai devreme. Oh, aţi folosit medicamente şi alcool. Oh. (râsete) Ia mai taci! 

Punem în programul nostru de data viitoare concursul „Ia mai taci!” Cât de multe gesturi puteţi face… cât de multă energie puteţi aduce doar spunând „Ia mai taci!” într-un mod plin de pasiune? Şi vom juriza ca să vedem cât de multă a fost a Pământului, cât de multă era cosmică sau de la următorul nivel al energiei care vă este disponibil chiar acum – cel cristalin! (audienţa: „Ooooh”)

 

  1. 3.Cristalin

 

Vă rog să înţelegeţi că aceste mecanisme sunt strict mecanisme de distribuţie. Energia nu este creată, de fapt, de niciunul din aceste trei niveluri. Sunt strict metode de distribuţie. E ca şi cum aveţi laptele livrat la uşă, vă duceţi la magazin ca să-l luaţi sau vă deplasaţi până la fermă şi mulgeţi vaca singuri. Ele sunt doar diverse metode de distribuire, moduri diverse de a o obţine.

Energiile cristaline sunt foarte ordonate. Sunt foarte aliniate. Cele cosmice se simt uneori a fi foarte haotice, chiar dacă nu sunt; Pământul este foarte lent. Energiile cristaline se vor alinia cu voi, iar cristalinul are… apropo, energiile cosmice, cred că va trebui să scriem o carte, energiile cosmice nu trec peste şi nu conduc deloc energiile Pământului. Energiile cosmice, energiile Pământului lucrează independent, dar cele cosmice nu le pot spune celorlalte ce să facă, în cea mai mare parte. Astfel că nu ele conduc energiile Pământului şi nici acestea nu conduc, la rândul lor, deşi uneori energiile Pământului au un mod interesant de a le sufoca aproape pe cele cosmice, dar nu le conduc.

Energiile cristaline au capacitatea uluitoare de a fi în aliniere. Au tendinţa de a rămâne foarte pure. Nu se prind în toate cele ce se petrec şi în agendele energiilor cosmice şi ale Pământului, care au tendinţa de a fi mai orientate către fizic. Cristalinul este non-fizic, foarte pur, dar se poate manifesta, poate veni prin energiile cosmice şi prin cele ale Pământului în forme cristaline – de asta aveţi cristalele pe care le purtaţi, aflate în Pământ, care sunt atât de frumoase.

Energiile cristaline sunt, aţi putea spune, energiile cristaline pure care îşi găsesc calea spre acest loc sunt aproape o reamintire că la nivelul de bază al lucrurilor sunt în aliniere. Sunt în ordine. Energiile cristaline… nu există putere în ele. Există ceea ce aţi putea numi putere sau densitate în energiile Pământului sau în cele cosmice, dar în cristalin nu există putere. Astfel că, în cea mai mare parte, nu le veţi simţi cu receptorii voştri senzitivi obişnuiţi. Nu le veţi simţi. Nu veţi percepe un bâzâit în creier. Nu le veţi simţi ca pe o durere în braţ sau altcumva similar, pentru că în ele nu este putere, nu este agresiune. Sunt în forma lor pură.

Cele mai multe fiinţe din univers, dar şi cei mai mulţi oameni sunt total neconştiente de ele, trec chiar pe lângă ele, căci cele mai multe fiinţe caută un element de putere sau de forţă, iar aşa ceva nu există în cristalinul pur. V-aţi putea contra spunând că atunci când îşi taie calea spre Pământ sub formă de cristale au o anume putere, dar gândiţi-vă la ea în forma sa pură.

Energia cristalină este extrem, extrem de eficientă. Nu e nevoie de prea multă. E multă, dar nu e nevoie de prea multă. Energiile cristaline au luat fiinţă atunci când următoarea formă de energie despre care voi vorbi, atunci când această formă următoare de energie a vrut, a dorit să se exprime, să se manifeste, să se joace. Astfel cristalinul este aliniat cu acest nivel primar al energiei şi energiile cristaline le pot controla pe cele cosmice şi pe cele ale Pământului. 

Acum, unii vor spune mai târziu că nu ar fi trebuit să vorbesc despre asta pentru că, oh, cred că aţi spune că e un fel de secret, căci dacă cineva ar pune mâna pe ea ar fi un mod de a da peste cap un univers deja dat peste cap. (câteva râsete) Ar fi o cale, hai să spunem aşa, pentru băieţii răi să aibă o armă foarte puternică pe mână. 

Nu îmi fac griji, întrucât pentru a înţelege cu adevărat şi a accesa energiile cristaline trebuie să te afli într-o conştiinţă clară. Unii dintre voi spun: „Bine, dar cum de nu am simţit niciodată energiile cristaline?” Ei bine, pentru că celălalt ochi nu a fost cu adevărat deschis. Dar acum, pe când el se deschide, veţi fi conştienţi de cristalin. 

Doar simţiţi pentru o clipă. Nu are forţă în el. Cu alte cuvinte, nu veţi simţi presiune din partea sa. Nu are greutate şi, în cea mai pură formă a sa, are numai… trebuie să folosesc iar termeni umani… are doar o tentă de culoare. Nu este o afirmaţie cu totul adevărată, dar e cât se poate bine spune în cuvinte. Ceea ce aţi putea înţelege prin culoare este o tentă a propriului caracter, a propriei direcţii.

Există o multitudine de diferite tipuri de energii cristaline şi prin urmare fiecare are un anume spectru, o gamă de culoare asociată cu misiunile pe care adoră să le îndeplinească, iar toate acestea vă sunt disponibile. Aproape că le puteţi vedea ca pe o roată mare, cristalină, cu diverse faţete şi cu diferite laturi şi toate vă sunt disponibile. Unele din energiile cristaline sunt mai pricepute la anumite lucruri care vă vor servi.

Pentru a înţelege cu adevărat energiile cristaline, pentru a fi conştienţi de ele, trebuie să aveţi conştienţă. De asta pentru cineva cu o agendă cu adevărat negativă ar fi dificil să le acceseze. Însă energiile cristaline chiar depăşesc energiile Pământului şi pe cele cosmice. Cu alte cuvinte, pot conduce. Atunci când ele conduc, nu domină, precum energiile înrobitoare ale Pământului şi cosmosului. Ceea ce fac ele, datorită eficienţei lor, este că pot alinia foarte repede cu ele energiile cosmice şi ale Pământului. Energiile cosmice şi ale Pământului răspund rapid. Îşi schimbă fizica, dinamica, totul, iar apoi se aliniază cu cristalinul.

Când vorbesc despre cele 21 de peşteri de cristal din Pământ, exact despre asta vorbesc. Exact. Ele doar distribuie… (Linda îi dă ceva de băut) Mulţumesc. Sunt mecanisme de stocare şi de distribuire a energiilor cristaline. Nu sunt ale Pământului şi nu sunt cosmice, iar mulţi dintre voi probabil că nu le-aţi simţit, deoarece căutaţi putere sau vreun efect. Căutaţi un fel de răspuns, în special prin minte şi din acest motiv, probabil, nu le-aţi găsit.

Mai căutaţi şi asociere. Asociere. Vă place să asociaţi ceva la care vă gândiţi sau să simţiţi ceva ce vi s-a întâmplat în trecut. Ar fi foarte dificil acum să le asociaţi cu energiile cristaline, căci contrar celor pe care le-aţi spune mulţi dintre voi, în special cei ce vor veni mai târziu – „Eu de 50 de ani lucrez cu energii cristaline”, nu, nu a fost aşa, pentru că… pentru nu aţi lucrat cu ele.

S-ar putea să fi lucrat cu cristale. Sunt diferite cristalele de pe Pământ, nu erau adevăratele energii cristaline, pentru că dacă ar fi fost aşa lumea ar fi un loc diferit şi nu aţi nevoiţi să îmi spuneţi mie că lucraţi cu ele de 50 de ani, impresionându-i astfel pe toţi. 

Gesundheit! Cred că ai strănutat. Este adevărat. Ştiţi, maestrul, maestrul nu se plimbă de colo-colo spunând tuturor că el e ascensionat. Maestrul nu se plimbă spunând: „Eu lucrez cu energiile cristaline de 50 de ani”. Ştiţi de ce? E ca şi cum persoana cu un ochi deschis s-ar întoarce în lumea orbilor ca să le explice cum este. Nu vor pricepe niciodată, aşa că nici nu încearcă. Nu încearcă să spună orbilor să deschidă ochii. Au compasiune pentru lumea orbilor şi pentru experienţa prin care ei trec. Iar când simte că unul sau mai mulţi din lumea orbilor încearcă să deschidă ochii, atunci este acolo. Atunci este acolo cu compasiune.

Dar să încercaţi să explicaţi neconştienţilor lumea celor conştienţi? Zău aşa… De ce? Nu vor face decât să vă omoare. (câteva râsete) A fost un citat din Iisus. (mai multe râsete

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: E una din zicalele lui preferate! Este adevărat! E unul din citatele lui preferate. L-a spus chiar înainte de a pleca: „Apoi ei or să vă omoare”. Lumea orbilor vrea ca toţi să fie orbi şi dacă vă duceţi la ei să spuneţi: „Dar eu am vedere. Eu văd”, ei vor spune: „Eşti cu dracul. Trebuie să te omorâm, pentru că intri peste lumea orbilor. Iar noi avem o lume frumuşică aici. Suntem cu toţii orbi şi ne avem punctele noastre oarbe de putere cu care lucrăm. Aşa că vii tu şi susţii că tu ai ochi şi vezi? Clar că eşti Satana.” Buum.

Unde rămăsesem? Energii cristaline. Un lucru frumos! (râsete)

 

 

  1. 3.Eu Sunt – Centrul

 

Mai departe. Oh, nu prea mai avem timp. Mai departe. Oh, următorul nivel, cel despre care am mai vorbit înainte – energia de bază, a centrului. O voi numi energia Eu Sunt. Energia Eu Sunt, despre care am vorbit înainte, este cea mai apropiată de conştiinţa voastră. Este nivelul şi stratul care este mereu acolo.

Aţi putea spune, într-un fel, că este ceea ce unii au numit Marele Sore Central, dar Marele Soare Central nu este ceva la comun. Nu e ceva de grup. Este soarele vostru central. Conştiinţa atrage puzderia de energii frumoase aflate în imediata sa apropiere. Nu există nimic mai apropiat, aţi putea spune, între conştiinţă, Eu Sunt sau cum vreţi să-i spuneţi, sufletul, şi acest nivel de energie. Este chiar acolo. Este chiar acolo. 

Va atrage apoi alte forme. Este energia originară pe care aţi creat-o pentru voi înşivă, dar nu seamănă deloc cu energiile cristaline, cosmice sau ale Pământului. Şi, din nou, nu are forţă sau putere în ea. Nu are limitări în capacităţile sale de a manifesta. Răspunde adevăratei… aţi putea spune creativităţi a sufletului, a lui Eu Sunt.

Va alinia alte energii. Încerc să-mi dau seama cum să spun… ea nu face în locul vostru. Cheamă alte energii pentru voi. Nu este ceea ce aţi numi o energie a construcţiei. De fapt nu face treaba, este supraveghetorul. E un mod foarte bun de a descrie. Este supraveghetorul energiei. De fapt nu face nimic altceva decât să poruncească altor energii – cristaline, cosmice şi ale Pământului – şi se pricepe foarte bine la asta. Din nou, este extrem de eficientă. Nu are nevoie de timp. Nici măcar nu-şi consumă vreodată propria energie.

Această energie a centrului, energia Eu Sunt este atât de sclipitoare încât nu consumă energie. Este energia de bază, supraveghetorul celorlalte. Problema a fost, de-a lungul căii, pe când oamenii intrau în aspectul straniu numit minte, că aţi ieşit din conectarea cu ea, dar nu-i pasă. Încă este acolo, dar nu-i pasă dacă aspectul uman se joacă doar cu energia Pământului. Nu-i pasă.

Dar când omul ce începe să deschidă ochii, îndeosebi când îi deschide pe amândoi, începe să spună: „Sunt conştient. Eu Sunt Cel Ce Sunt. Folosesc energia Pământului pentru a mă întrupa aici şi acum folosesc energia cosmică pentru a-mi extinde abundenţa aici. Folosesc energii cristaline pentru a-mi extinde conştienţa aici şi în toate celelalte locuri”, aşa şi este. Reaccesaţi aceste energii de bază.

Dar amintiţi-vă, este foarte important să vă amintiţi: energia Eu Sunt nu este lucrătorul. Este cel ce aliniază. Este generalul ce comandă acestor alte energii. Aşa că nu mergeţi la energia voastră Eu Sunt, spunând ca un om: „Uite de ce anume am nevoie. Îmi trebuie 1.000 de dolari ca să…” Nu, nu. Stop. Respiraţi adânc. Este aici ca să alinieze, să poruncească cristalinelor, energiilor cosmice şi celor ale Pământului. Are sens? Puţin, ok. Acum vom continua discuţia asta până când sunteți sătui şi obosiţi de ea. (râde) Ideea este că…

LINDA: Care e semnalul că ne-am săturat?

ADAMUS: „Ia mai taci!” (râsete) Nu-mi pasă. Nu-mi pasă. Nu, de fapt îmi pasă. Dacă îmi spuneţi asta, vreau să fie spusă cu pasiune şi cu sens. Vreau să mi se spună într-un cântec. „Taaaaaaci!” (cântă) Să nu fie un „Ia mai taci” moale. Dacă o să-mi spuneţi asta, fiţi pregătiţi să mă întorc şi să vă spun acelaşi lucru, apoi vom vedea unde este pasiunea. Taci! (râde)

Ok, unde rămăsesem? Haideţi să respirăm adânc. Schimbăm vitezele. Mai avem câteva minute şi vreau să avem o experienţă a simţirii. Nu un merabh, dar va fi o experienţă.

Lucrul cu energiile

 

Câteva lucruri. Eraţi obişnuiţi să folosiţi energiile Pământului. Sunt primitive, foarte vechi, foarte lente. Vom trece dincolo de asta. Voi sunteţi Aducătorii Energiei – cosmică şi cristalină – şi veţi învăţa să vă întoarceţi la rezonanţa cu energiile centrului vostru, Eu Sunt, energii ce răspund pasiunii. Foarte simplu.

Nu vă mai focalizaţi pe bani, pe abundenţă sau pe alte lucruri ca ele. Începeţi să priviţi la cum veţi aduce aceste energii. Cum aduceţi energiile? Pasiune! Pasiune. Aduceţi energiile prin pasiune. Nu forţaţi nimic, iar dacă descoperiţi că forţaţi sau că sunteţi prinşi în cap, doar opriţi-vă. Încheiaţi experienţa. Luaţi-o de la început altădată. 

Este pasiunea şi începe cu pasiunea alegerii vieţii. Apropo, acum mult timp Tobias a caracterizat destul de uşor toate zonele de probleme umane. A spus că există probleme ce vin din relaţii, da, probleme cu abundenţa, da de două ori, probleme cu sănătatea, da, şi probleme de stimă de sine sau ceea ce el a numit valoare de sine, iar acestea erau cele patru categorii. Aveţi tendinţa de a intra în ele şi de a consuma multă energie făcându-vă griji pentru ele, dar fără să faceţi ceva vreodată. Toate acestea pot fi aduse în echilibru. 

Mai există şi o a cincea categorie, dar nu se referă la tulburare. E vorba doar despre cât de mult o veţi permite şi este bucurie. Este bucurie. Asta ar fi a cincea nouă categorie, dar de fapt nu e ceva ce… nu încercaţi să rezolvaţi sau să echilibraţi nimic aici. Doar încercaţi să vedeţi cât de expresivi puteţi fi cu ea.

Aveţi toată această energie disponibilă. Sunteţi obişnuiţi să folosiţi numai… aproape numai energie a Pământului. Acum vom aduce şi restul. Dar asta e dilema de azi. Sună bine, dar ce naiba o să faceţi cu toate astea? Uau. (Sart spune: „Ia mai taci!”; Adamus râde) La asta mă gândeam. O să plec acum. Sart mi-a spus să tac. Pot să-l aud spunând: „Nu ne provoca cu asta. Eram bine, mă descurcam, iar aici vin o dată pe lună ca să obţin un pic de… în fine, de ce obţin eu de aici. Ia mai taci. Nu ne stresa aşa de tare”.

Nu. Ce vreţi? Ce veţi face cu toată această energie? (cineva spune: „Creăm”) Creaţi ce? (cineva spune: „Totul”) Totul. Bun, e bine. E bine. Altceva? Oh, experienţe pline de bucu… – nu contează. Nu încerc să vă dau eu răspunsul. Nu este Show-ul Trezirii. De voi depinde, dar va aduce un conflict sau… o să intraţi în cap şi în următoarele două, trei, cinci zile veţi gândi mult: „Nu ştiu ce să fac”. O să vă epuizaţi singuri şi veţi spune: „O să mă întorc mai târziu la asta.” Mai târziu înseamnă luna viitoare, dar luna viitoare am să vă vâr un microfon în faţă şi o să întreb: „Ce vei face cu acea energie?” Şi o să-mi spuneţi: „Ei bine, nu ştiu”.

Iar eu voi spune: „Nu mă luaţi cu „nu ştiu” în această sală, altminteri o să mergeţi la cutia pedepsei.” (râsete) Acea mică… e un telefon acolo… e un telefon în cutia pedepsei! (se referă o cabină telefonică mică aflată în colţul din spate al sălii) Ce-ar fi? (râsete) Sunaţi-l pe dumnezeu. O să vă spună: „Nu-mi pasă. Ia mai taci! Ascultă-l pe Adamus, eu sunt ocupat!” (mai multe râsete)

Dilema va fi: ce veţi face cu această energie? Voi aţi cerut-o. Aţi plâns pentru ea. Ce veţi face cu această energie? Este aici. Este disponibilă chiar acum. Am 21 de peşteri pline de energie şi abia dacă le accesează cineva. Această energie este din abundenţă, este curată, este aici să vă servească. Nimeni nu o accesează. Da. Oh, o testează. Că o testează înseamnă că pun un deget în ea şi spun: „Oh! Am fost în peşterile de cristal”. Ia mai taci! (râsete

Este Show-ul trezirii într-o versiune diferită! Sezonul doi. Nu, pot vedea ceea ce aţi numi sinceritate sau nobleţe, iar unii dintre voi… de fapt e o dilemă interesantă. Unii dintre voi sunteţi atât de nobili, atât de sinceri – „Dacă aş avea asta, aceste energii chiar ar veni la mine. Oh!” Dar nu le permiteţi. „Dacă eu… dacă ele… când ele…” Nu. Sunteţi cu adevărat sinceri. Aveţi o inimă mare şi un zâmbet pe măsură, dar nu permiteţi ca energiile să vină.

Alţii dintre voi sunt plini de makyo – “Oh, aseară m-am plimbat cu energiile celei de a 19-a din peşterile de cristal. Am avut o întâlnire” – ceee?! Chiar mi-a spus cineva asta. Nu Cauldre spune asta, sunt eu, Adamus. Mi-a spus că a avut o întâlnire cu energia celei de a 19-a peşteri. Unde ai putea duce acele energii? Ce să faci cu ele, le duci la film?! (râsete) Nici nu aţi crede cu ce mă confrunt eu.

Ne-au mai rămas câteva minute. Câteva minute. O să punem puţină muzică. Vom avea o mică experienţă, cumva ca un merabh, dar nu chiar. Nu contează ce este. Este experienţa simţirii diferitelor straturi de energie – a Pământului, cosmică, cristalină.

Prieteni, fie că vă place, fie că nu, dacă staţi în această sală sau ascultaţi online, dacă citiţi acestea, sunteţi Aducători ai Noii Energii. Nu pentru altcineva. Vă rog, vă rog, este doar pentru voi. Sunteţi Aducători, iar când alţii vor vedea că aduceţi laptele acasă vor începe şi ei să aducă laptele acasă. Când vor vedea că tu, David, poţi accesa energiile pe loc, că le poţi porunci, că le poţi face să vină imediat, ca nişte soldaţi bine antrenaţi, ceilalţi vor spune: „Cum faci asta? Vreau şi eu”.

Şi tu vei spune: „Ei, nu sunteţi pregătiţi”. (câteva râsete) Şi probabil că nu sunt, fiindcă dacă doar salivează după energie, probabil că nu sunt pregătiţi. Dar este în regulă. Cel puţin călătoria a început. Cel puţin au ceva care să-i motiveze.

O experienţă

 

Acum vom pune puţină muzică. Au mai rămas câteva minute. Aş vrea să simţiţi energiile Pământului, pe cele cosmice, cristaline şi energiile de bază. Pur şi simplu simţiţi-le. Nu e nevoie să le asociaţi acum. Nu e nevoie să decideţi ce veţi face. Ele sunt aici. Dacă se poate reduce şi lumina… 

(muzica începe – „Dream Ten” de pe albumul „Dream: A Liquid Mind Experience”) Puţină muzică plăcută, cosmică. Sunteţi Aducătorii Energiei. Aţi făcut asta parţial din cauza unui apetit insaţiabil pentru voi înşivă. V-aţi dat voie să ajungeţi faliţi, să aveţi un corp terminat, orice altceva, astfel încât să vă ardă buza după energie. „Îmi trebuie, vreau acea energie”. 

Când aţi făcut asta v-aţi deschis – puteţi să-i spuneţi nevoie sau lipsă de împlinire – v-a deschis ca să-mi ascultaţi discuţiile despre energie şi v-a deschis către cei zece ani petrecuţi cu Tobias. Altminteri nu ar fi fost aşa. Dacă nu aţi fi ajuns în genunchi, probabil că nu aţi fi fost aici. Aţi fi fost mulţumiţi cu suficient.

V-aţi adus în punctul de a spune: „Ce este energia? Cum să obţin şi eu doar puţin?” Prieteni, ceea ce faceţi cu adevărat este că aduceţi, deschideţi porţile pentru ca energia să vină pe acest Pământ ca să fie folosită şi aplicată creativ, iubitor şi cu bucurie. 

Sunteţi Aducătorii Energiei pe această planetă, aşa cum ea nu a mai văzut până acum. Aţi putea spune că aţi fost în deşert, flămânzind, însetaţi, aproape pe punctul distrugerii, al finalului. Aveaţi nevoie de acea energie, dar nu era acolo. Aveaţi nevoie de acea înghiţitură de apă sau de mâncare. V-aţi dat voie să vă uscaţi. De ce? Ca să puteţi avea o asemenea pasiune şi o asemenea înţelegere a energiei. 

Nu va mai fi vorba despre nevoile energetice din lumea orbilor, ci despre necesităţile energetice, împlinirea energetică din lumea celor conştienţi. Acele nevoi sunt puţin diferite. Acele dorinţe sunt diferite faţă de cele din lumea veche, adormită.

Atunci când aţi început să vă deschideţi ochii, aţi început să permiteţi conştienţa voastră, a început să se schimbe întreaga dinamică a energiei. Da, încă mai încercaţi să vă întoarceţi la energiile Pământului, la energiile dense; pur şi simplu nu v-au mai umplut. Nu erau acolo. Aţi crezut că aţi greşit ceva. Deloc. Doar vă ofereaţi dorinţa de a vă deschide în aceste energii noi, cosmice, cristaline şi, în cele din urmă, în rezonanţa lui Eu Sunt. 

Aţi permis să ajungeţi lipsiţi de energie ca să puteţi ajunge la locul, la timpul adevăratei aprecieri, al adevăratei înţelegeri a energiei. Aţi ajuns la momentul în care, stând astăzi aici, ştiţi că nu o veţi abuza niciodată, nu că aţi încerca măcar aşa ceva. Ştiţi că nu aţi abuza-o niciodată. Ştiţi că este pentru voi. Este a voastră. Nu ca să hrăniţi lumea, ci doar pentru voi. Dar mai ştiţi şi că, pe măsură ce şi alţii încep să deschidă ochii, vor vedea cum lucraţi voi cu energia, energia voastră personală, şi vor şti că într-o zi sau alta vor putea şi ei.

Sunteţi aici ca Aducători ai Energiei în viaţă, în mişcare, în creativitate, în exprimare, în niveluri care mereu au fost acolo, dar pe care foarte puţini oameni le-au accesat vreodată, dacă le-au accesat. Vreau să ascultaţi partea ce urmează cu mare atenţie, dragii mei maeştri, dragi Aducători ai Energiei. Vreau să ascultaţi cu mare atenţie. 

Puţinii care au fost înaintea voastră şi care au devenit maeştri, puţinii care au fost înaintea voastră nu au fost obligaţi să ia în considerare folosirea energiei. Însă voi da. Ce este diferit între voi şi maeştrii din trecut, fie că eYeshua, fie că e Tobias, Buddha sau oricare altul, ce este diferit? Ei ştiau că nu vor rămâne pe planetă. Nu exista deci nicio consecinţă, nici un motiv pentru a lua în considerare folosirea energiei. Ei aveau cunoaşterea, în acea zdrobire iminentă de ascensiunea lor, trezirea lor, aveau cunoaşterea că nu vor rămâne.

Nu au rămas din câteva motive. Au vrut să fie pe partea cealaltă ca să lucreze cu voi, cei de aici. Nu au rămas pentru că energiile erau mult mai dense şi pentru că nu aveau companie, camaraderie cu alte fiinţe cu ambii ochi deschişi. Aşa că nu au studiat niciodată energia. Nu era un subiect de interes pentru ei.

Dar iată-vă pe voi aici, devenind maeştri ascensionaţi, maeştri în trezire, iar energia va fi modul vostru de viaţă. Energia va fi principalul vostru instrument pentru crearea a ceea ce doriţi, principalul instrument de folosit, fie că e vorba despre a pune pe masă mâncarea pe care doriţi să o mâncaţi, fie că e vorba despre a plăti casa în care vreţi să staţi sau maşina pe care vreţi să o conduceţi. Energia va fi instrumentul vostru principal pentru călătoriile voastre interdimensionale, pentru ceea ce aţi numi teleportarea voastră, ca să puteţi apărea oricând vreţi.

Energia va fi principalul instrument pentru regenerarea voastră fizică, pentru a vă menţine corpul fără vârstă, sănătos. Maeştrii ce au fost înaintea voastră nu au învăţat despre energie, despre energia aplicată aici, pe Pământ, dar, dragii mei prieteni, dragi maeştri, vă învăţăm acum despre pe fiecare dintre voi, pentru că energia va fi instrumentul vostru, călăuzit de conştiinţa şi conştienţa voastră, adusă la voi în viaţa voastră, cu cunoaşterea că ceea ce s-a făcut o dată se poate repeta. Cu alte cuvinte, dacă voi faceţi asta, alţii ce vor veni vor putea să o facă şi ei.

Ca Aducători ai Energiei, o veţi aduce în viaţa voastră. O veţi simţi cu toate elementele şi stările ei diverse, cu senzaţii şi răspunsuri. Vor fi momente în care vă va face confuzi şi vă va frustra, dar alteori vă va oferi împlinire totală, uşurinţă totală. 

Aţi fost obişnuiţi să lucraţi numai cu energii ale Pământului, rudimentare, dure, neîndemânatice. Veţi începe să aduceţi energii cosmice, cristaline, din nou în aliniere cu energiile Eu Sunt. Va fi uşurinţă şi graţie în asta. Unii dintre voi vor plânge gândindu-se la vieţile dure, tare dure în care lucraţi numai cu Pământul. 

Nu e vorba despre ce credeţi sau gândiţi. Nici măcar nu e vorba despre ce încercaţi să planificaţi. Nu e vorba nici de visele voastre. Este vorba despre a aduce niveluri noi, noi rezonanţe, noi straturi de energie. 

Am să vă rog să nu vă temeţi de ceea ce gândiţi. Ceea ce se petrece acum este că vă blocaţi singuri, pentru că vă temeţi că dacă gândiţi ceva greşit o să provoace o manifestare în mod nedorit. Aceasta va fi una dintre provocări, vă veţi teme de gândurile şi de credinţele voastre. Aţi folosit asta ca să restricţionaţi energia. 

În adevărata conştiinţă, adevăratul Eu Sunt, oricum nu e vorba despre ceea ce gândiţi voi. Nu e vorba despre minte. Nu e vorba despre amintirile neplăcute care se tot întorc. Nu e vorba despre gândurile violente. Veţi trece dincolo de ele. Nu sunt ale voastre. Veţi aduce energia şi va fi atrasă către starea pură a conştiinţei Eu Sunt.

Veţi descoperi cât de jucăuşă este, cât de creativă este, cât de împlinitoare este. Lucruri precum drama, eforturile, tensiunea, strădaniile, oboseala, toate acestea devin lucruri ale trecutului. Nu se va petrece peste noapte, dar se va petrece rapid.

Când faceţi asta veţi intra într-o lume nouă, o nouă realitate pentru voi. Încă veţi mai fi în lumea celor adormiţi şi orbi, aşa că va ciudat uneori. Va fi neconfortabil, pentru că veţi lucra la diferite niveluri. Veţi simţi că nu mai sunteţi în lume sau nu mai sunteţi neapărat din ea, dar şi asta va intra în echilibru. Veţi asimila, veţi adapta acest nou sine „Eu Sunt” în veche lume „Am fost”.

Maeştrii din trecut doar eliberau corpul şi plecau. Asta a fost marea provocare pentru ei – eliberarea corpului fizic. Voi, dragii mei prieteni, pentru voi este vorba despre ce veţi face cu această energie. Aţi cerut-o. Of, cum aţi mai cerut-o! Ce veţi face cu ea? Cum o să-i permiteţi să vă servească? 

Aşa cum am spus – şi vom discuta în sesiunile viitoare – chiar trece de visele voastre, de imaginaţia voastră, clar merge dincolo de minte. Haideţi să respirăm adânc în această zi, această zi-reper.

Şi, apropo, o să mai arăt asta încă o dată, am să mai fac oferta odată: dacă nu sunteţi interesaţi să fiţi Aducător al Energiei pentru voi în viaţa voastră şi numai pentru viaţa voastră, dacă nu sunteţi interesaţi, dacă doar vă târâţi ca să vedeţi ce fac alţii, ar fi cel mai bine pentru voi să plecaţi acum.

(a) Noi nu vă vrem;

(b) O să vă doară mult prea mult;

(c) Nu e locul vostru aici.

Dacă sunteţi aici doar din fascinaţie, dacă vreţi să fiţi spectatori, nu e locul potrivit în care să vă aflaţi. Nu e o judecată, e doar realitatea. 

Pentru aceia dintre voi care rămân, vom accesa aceste energii cristaline, cosmice, ale Pământului, până în centru. Haideţi să respirăm adânc. Este o piatră de hotar, o bornă. Aşa cum a spus Tobias, un punct de separare.

Un pas mai departe de lumea orbilor şi adormiţilor. Un pas, o mică ieşire din zona mediană a Ţinuturilor de Mijloc ale trezirii. A fost confortabil să staţi în Ţinuturile de Mijloc. E ca şi cum deschideţi doar un singur ochi. Mergeaţi în Ţinuturile de Mijloc ale trezirii, era confortabil. Puţin ciudat, dar confortabil.

Acum, cu acest pas următor ca Aducători ai Energiei, ieşiţi din zona de mijloc. Veţi descoperi că ochiul se zbate, că ochiul ce a fost închis începe să se zbată, iar voi vă veţi întreba dacă e timpul să-l deschideţi sau nu. O parte din voi va opune rezistenţă, o parte din voi va vrea să îl deschidă. 

Atunci când ochiul se zbate şi vă întrebaţi ce se va petrece mai departe, iar aspectul minţii apare cu toate fricile şi întrebările sale, doar amintiţi-vă – respiraţi adânc şi amintiţi-vă, pe când ieşiţi din Ţinuturile de Mijloc ale trezirii – orice ar fi, totul este în regulă în întreaga creaţie.

Oh, ia mai taci! (râsete) Vă mulţumesc, dragii mei Shaumbra. Mulţumesc. Mulţumesc. (aplauze).