MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria (URMEAZA):
SHOUD 2: "Am visat ca dormeam" – Cu Adamus, transmis de Geoffrey Hoppe
Prezentat Cercului Crimson in data de 4 Septembrie 2010
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro;

Traducerea: Cosmina si Bogdan

Descarcati Shaumbra! Descarcati! Descarcati! Descarcati! (rasete) Aduceti inauntru. Respirati inauntru. Era totul acolo. Totul.  Bineinteles, muzica frumoasa, energiile, intreaga constiinta a acestui Shoud. (se refera la muzica live cantata de Hannibal Means)


Eu sunt ceea ce sunt, Adamus cel Suveran, al Domeniului Suveran. Bine ati venit in acest spatiu sacu, un loc al rasetelor si al bucuriei.


Unii dintre voi care sunt noi pot gandi ca asta e putin cam ciudat pentru voi, sa fiti aici. (rasete) “Ce fel de grup e asta? Ce fel de ciudatenii se petrec aici? Ce face aceasta fiinta cu ochii inchisi si apoi din senin incepe sa se plimbe?” Dar as vrea sa reconsiderati din punctul meu de vedere pentru un minut. Pentru mine este cu adevarat ciudat. (rasete) Pentru mine este bizar, sa fiu aici in fata unui grup de asa zisi oameni, pe care ii stiu ca snt in totalitate Merlini, care pretind ca dorm. Imaginati-va cum ar fi sa fiti in scaunul meu pentru un moment si sa veniti subit in acest corp uman care imi transmite mesajele, o fiinta care si ea, ca si voi, pretinde ca doarme, si trebuie sa vorbesc prin asta? (rasete) Asta este bizar. Asta este ciudat.

Prefacandu-ne ca dormim

Imaginati-va daca puteti, sa va puneti pe voi in locul meu pentru un moment, cat de ciudat este sa vorbesc cu voi pe care va cunosc, cu care am lucrat inainte, pe care il cunosc ca Maestru – si multi, multi Maestrii – dar voi va prefaceti ca nu sunteti. Asa ca imi zic mie inainte de a incepe aceste intalniri, “Ce le voi zice astazi? Cum o sa trec eu prin prefacerea voastra ca sunteti adormiti?” Pretindeti ca sunteti ceva mai putin decat sunteti cu adevarat. De ce? De ce? Este marea intrebare a zilei. De ce? Voi ziceti, va ud, va aud, ziceti ca, “Dar Adamus, nu stiu cum sa ma trezesc.” (rasete in timp ce se face ca isi loveste capul de scaun) Nu, voi nu vreti sa va treziti.


Voi ziceti, “Adamus, am studiat totul. Am facut fiecare curs.” Oh, stiu. “Adamus, am mers la ce vindecator am putut. Adamus am avut o copilarie nasoala.” Si? O sa va duc in cristalul meu intr-o zi si o sa incui usa si sa vedem cum o sa va placa asta!


Am primit de fapt poezie foarte frumoasa, frumoasa, simpla – cred ca o putem numi o poezie sau o proza – care mi-a fost trimisa recent, si era asa de potrivita pentru fiecare dintre voi, as putea zice. Motoare elctrice.(stinge un ventilator) Si as vrea sa o impartasesc cu voi imediat. Era simpla si frumoasa.

Haide sa facem o respiratie impreuna.

(pauza)

Asta vine de la un inger uman anonim. 

“Am visat ca dormeam …”

Ah da! Faceti o respiratie adanca aici.

“Am visat ca dormeam la timpuri cum erau
Am visat ca dormeam printre rasete si lacrimi
Am visat ca dormeam la tot ce ar putea fi
Am visat ca dormeam dincolo de vazut

Trezeste-te, trezeste-te, am auzit dinauntru
Trezeste-te, trezeste-te pentru ca viata sa poata incepe
Trezeste-te, trezeste-te, a dormi este o minciuna
Trezeste-te, trezeste-te, pentru ca Dumnezeu, Eu sunt.”

*in traducere “a dormi” are sensul “a visa”. In poezia din engleza se foloseste acelasi substitut.Folosirea lui “a dormi” este intentionata. J

Hannibal, poti sa canti asta? Poti sa o canti, fara nici o repetitie? Linda ai putea te rog sa o scrii.

LINDA: Sigur.

HANNIBAL: Da, bineinteles ca o pot face.

ADAMUS: Absolut. 

HANNIBAL: Pot sa o fac!

ADAMUS: In timp ce ne pregatim pentru asta….m-am gandit ca este asa de frumoasa, dragi Shaumbra, voi visati ca sunteti adormiti. Voi visati in timp ce sunteti adormiti. Visati la ce puteti di. Visati la ce va fi. Sunteti in aceasta stare alterata de a fi. Asta nu este real. Voi visati. Voi dormiti.

Am visat ca dormeam. (Linda scrie) Am visat ca dormeam …

LINDA: Scriu repede pentru c a nu ai rabdare.

ADAMUS: …la timpuri cum erau. Am visat ca dormeam cu raset si lacrima.

LINDA: Din nou, scriu tot?

ADAMUS: Poti sa pui ghimele pentru “din nou”. (scrie) Va fi o intalnire lunga astazi. (rasete) 

LINDA: Oh, ok. 

ADAMUS: Am visat ca dormeam cu raset si lacrima.

LINDA: Prin raset si lacrimi?

ADAMUS: Printre rasete si lacrimi.

LINDA: Cu?

ADAMUS: Printre.

LINDA: Printre! Asta am zis si eu.

ADAMUS: Nu trebuie sa arate bine.

LINDA: Okay.

ADAMUS: Am visat ca dormeam … din nou … la tot ce ar putea fi. 

LINDA: Fa-o tu. (rasete in timp ce Adamus preia scrisul)

ADAMUS: Este ... hm hmm … Am visat ca dormeam dincolo de vazut. Iar “sea”(mare) se scrie “see” (a vedea) aici.

LINDA: Dincolo …

ADAMUS: Dincolo de marele vazut. Ok, haide sa incercam partea asta mai intai. Hannibal?

HANNIBAL: Da.

ADAMUS: Ai vreun ritm in minte?

HANNIBAL: Poti sa o pui aici ca sa o vad? (printre multe rasete si chicoteli rup pagina si o tin acolo unde Hannibal o poate vedea)

HANNIBAL: Iata.

ADAMUS: Trezeste-te. 

HANNIBAL: Ok.

ADAMUS: Trezeste-te, trezeste-te. Hm, nu, nu. (rasete) Trezeste-te … in timp ce el lucreaza la asta. (Hannibal canta putin in timp ce Adamus incepe sa ii dicteze noile versuri Lindei) Am auzit dinauntru.

HANNIBAL: (cantand) Am visat ca dormeam la timpuri de demult

Am visat ca dormeam printre rasete si lacrimi

ADAMUS: Stai asa, daca as putea sa te intrerup pentru putin. Suna putin cam mohorat.

HANNIBAL: Suna cam mohorat?

ADAMUS: Suna cam mohorat. Haide sa o inveselim putin. (Adamus canta ca Hannibal) Am visat ca dormeam!

HANNIBAL: Sa cant intr-o tonalitate mai inalta?

ADAMUS: Da.

HANNIBAL: In tonalitatea melancoliei. 

ADAMUS: E o poezie asa de frumoasa, vreau sa o aducem la suprafata cu expresie.

HANNIBAL: Cuvintele nu sunt foarte clare pentru mine.

ADAMUS: Da.

HANNIBAL: Hai sa vedem, asta e corect?
Am visat ca dormeam la timpuri de demult. Si apoi …

ADAMUS: Am visat ca dormeam printre rasete si lacrimi. Am visat ca dormeam la tot ce ar putea fi. Am visat ca dormeam dincolo de vazut

LINDA: Scuze. Scuze Hannibal.

ADAMUS: O sa mai incercam odata.

HANNIBAL: Linda, poti sa vii pana aici te rog?

LINDA: Da domnule.

HANNIBAL: Ok.

LINDA: Sunt la comanda tuturor. (multe rasete)

ADAMUS: Este o zi grea pentru Linda astazi.

HANNIBAL: Ca sa ma poti ajuta aici. 

Am visat ca dormeam la timpuri ce ar putea fi…si aici repetam?

LINDA: Din nou.

HANNIBAL: La timpuri de demult. 

Am visat ca dormeam la timpuri de demult
Am visat ca dormeam printre rasete si lacrimi

Am visat ca dormeam la tot ce as putea fi
Am visat ca dormeam dincolo de marele vazut.

Poti sa o rupi? (ii aduce urmatoarea pagina) Stii, e de ca si cum am stiam deja poezia inainte sa incepi sa o zici. Ah da. (incepe sa cante din nou) Oh! Am visat ca dormeam la timpuri de demult

Am visat ca dormeam la timpuri de demult

Trezeste-te, trezeste-te am auzit dinauntru

Am visat ca dormeam la timpuri de demult, pentru ca viata sa poata incepe

Am visat ca dormeam la timpuri de demult

A dormi este o minciuna, Dumnezeu…
 

Ce este asta?

LINDA:  Eu Sunt.

HANNIBAL: Sunt EU! (audienta aplauda)

ADAMUS: Deci, Shaumbra, care este rostul? Care este rostul? Multumesc, draga mea.

LINDA: Cu placere, domnule. 

ADAMUS: Multumesc. Care este rostul? Cateva lucruri. In primul rand, este foarte simlu, o poezie simpla pe care o iubesc, pentru ca poarta energia lucrurilor prin care asa de multi dintre voi treceti. Voi chiar visati ca dormiti, visati in timp ce sunteti adormiti. Si asta nu este real, si asta nu conteaza, si sunteti intr-o stare alterata de a fi intrebandu-va cum sa iesiti din asta. Vom intra in asta intr-un moment.

In al doilea rand, de azi inainte, intotdeauna sa fiti pregatiti pentru neasteptat. Intotdeauna. Linda nu stia ca o vom chema pentru talentele ei la scris. Hannibal nu stia ca va fi rugat sa vina in fata si sa improvizeze un cantec. Si este o lectie foarte buna pentru toata lumea pentru ca asa va fi de acum – in moment. In moment.

Toata planuirea, toata munca in avans  pe care o faceti in mod normal va incepe sa se duca. Se va intampla in moment, si pe unii dintre voi va va surprinde. Vor fi timpuri cand veti fi ametiti. Or sa fie dati cand va veti enerva si veti vrea sa stiti de ce nu ati avut mai mult timp sa planuiti asta. Va fi in moment.
Poate veti fi rugati sa stati in fata a 500 de oameni in moment, si va veti simti inimioara batand tare. Brusc, poate va fi o camera TV in fata voastra pentru ca toata lumea sa vada cum raspundeti la, “Ce crezi despre asta?”

Va fi in moment. Si cu micul nostru exercitiu aici, am demonstrat ca se simte ciudat si neindemanatic in moment, si ca devine foarte mental in moment. Incercati sa fugiti la ceea ce stiti sau la ce ati experimentat. Nu mai functioneaza, si apoi va predati. Apoi va predati si doar va exprimati. Si nu va pasa daca confundati cuvintele putin, pentru ca poate, veti gasi cuvinte mai bune.

Am visat ca dormeam! Da. Vreau sa te aud pe tine ca faci asta.

HANNIBAL: Am visat ca dormeam!

ADAMUS: Da, da. Si de aici curge. Deci asta urmeaza. Asta este…ei bine, de fapt, asta este aici. (rasete) Ghici ce, asta este deja aici.

Deci, Shaumbra, este aici! Am vorbit despre asta acum ceva saptamani in lanurile de grau, in Iowa. (rasete) De fapt, m-am bucurat totalmente de calatorie.



Energii care vin

Sunt aici. Am spus unui grup care s-a strans aici ca sunt multe energii care vin inauntru chiar acum. Poate ati observat asta in ultimele cateva saptamani. Unii dintre voi le-ati facut fata surprinzator de bine. Cativa dintre voi ati facut o respiratie adanca si le-ati permis sa intre. Unii dintre voi ati fost foarte foarte tulburati. Ati intrat in situatia de a zice, “iata din nou. De ce eu tot timpul? De ce eu trebuie sa trec prin aceste cicluri de nebunie, neliniste si de ruptura?”

Ultimile saptamani au fost foarte nebune. Au fost cu adevarat, nu neaparat numai pentru voi. Uitati-va la lume in ultimele doua saptamani. Nebunie! Acum, ea a trecut prin lucrurile prin care trece in mod normal, dar se intensifica cu adevarat acum. Pamantul se schimba peste tot, situatii politice in invalmaseala, lucruri care nici nu au ajuns la stiri inca despre ce s-a intamplat in ultimele saptamani.

A fost o infuzie de energie, diferita de alt tip de energie care in mod normal isi face loc pana aici, fie ca este energie psihica, poate din alte dimensiuni ale spatiului, sau fie ca sunt non fizice, neavand legatura cu Pamantul – o gramada- si a fost haos. A fost toata energie de haos.

Haos insemnand  ca nu a avut atributele tipice, cu care sunteti obisnuiti cand mari cantitati de energie intra. Cateodata considerati marile cantitati de energie minunate, benefice, va invioreaza. Cateodata poate sa fie coplesitor, pentru ca de fiecare data cand aveti o infuzie de energie, poate sa deranjeze echilibrele delicate. Si voi aveti echilibre fragile. De fapt, voi toti abia va mai tineti de o ata subtire subtire. (rasete) Si astea sunt vesti bune. Este adevarat! Este foarte adevarat! Atarnati de o….suntem uimiti cateodata noi cei din celelalte taramuri de cum inca va mai tineti!

Stiti care este secretul? Dati drumul. Dati drumul. Dati drumul.

Dar inapoi la acest haos. A fost o imensa infuzie de energie care a inceput sa intre acum cateva saptamani. Inca isi face loc de aici, de acolo care este aici, si de ce? De ce? Pentru ca stelele sunt aliniate? Nu. Pentru ca soarele are flacarile extrem de puternice? Poate. (Adamus chicoteste) Pentru ca extraterestrii sunt pregatiti de atac? DA. (multe rasete)

LINDA: Asta nu se va traduce.

ADAMUS: Asta e! Asta e. Oh, ba da, dar voi vorbi despre asta in alta discutie. Vom vorbi dspre Ingeri si Extraterestrii. Dar da, ataca. Nu vor ajunge prea departe….nu cred. Dar as putea sa ma insel. (rasete in timp ce Adamus necajeste audienta) Ma joc cu aceste energii.

Deci, un volum incredibil de ceea ce putem numi energia haosului. Nu are sens. Nu merge pe tipare vechi. Intra datorita…

KATHLEEN: Noua.

ADAMUS: Multumesc!

KATHLEEN: Datorita noua!

ADAMUS: Stai asa, stai acolo. (Adamus merge in spatele camerei) Datorita tie, pentru ca ai chemat asta, pentru ca de mult ai trimis chemarea. As putea sa am…(roaga un membru al stafului pentru ceva) Multumesc. Multumesc. (audienta spune “Ah!” in timp ce aduce un pachet in fata, sta intr-un genunchi si i-l da lui Kathleen) Pentru tine draga mea. (audienta aplauda) Vino aici sus. Da, el vrea sa vii aici sus.

KATHLEEN: He!

ADAMUS: He.

KATHLEEN: Buna Internet! (trimite un pupic spre camera, apoi deschide pachetul)

ADAMUS: Un cadou special de la noi toti pentru tine. 

KATHLEEN: Multumesc.

ADAMUS: Nu polua. (ia de jos o bucata de hartie de impachetat)

KATHLEEN: (scoate un semn de metal si il citeste) Doamna Extraordinara!

ADAMUS: Doamna Extraordinara. (audienta aplauda) Multumesc. 

Da, este datorita voua. Voi – toti – ati chemat asta. Umanitatea a chemat asta. Puteti zice ca familiile angelice au chemat asta. Dimensiunile apropiate Pamantului, care sunt in mare durere chiar acum, au chemat pentru asta. Pe voi. (rasete cand ii ofera Lindei hartie de impachetat aurie dar ea nu primeste)

KATHLEEN: O iau eu. O iau eu.

ADAMUS: Este valoroasa. Frunza de aur! 

LINDA: Imi cunosc lucrurile. (rasete)

ADAMUS: Asa ca aceasta imensa infuzie de energie devine foarte haotica. Asa ca va intra asa cum intra haosul. Va intra pe neasteptate, neprevazut. Acolo unde erati obisnuiti ca energiile sa curga in anumite grilaje cum le numiti voi sau meridiane sau tipare energetice ale copului, nu vor mai veni asa de acum inainte. Intra diferit.

Poate cu adevarat sa va arunce. Poate sa va bage in…Cati dintre voi ati avut drama in ultimele saptamani? Voi inchide ochii. (rasete, in timp ce multe maini sunt ridicate) Mda. Si asta este doar drama cu altii – alti oameni din exteriorul vostru. Cati ati avut drama cu voi insiva? (cateva  maini sunt ridicate) Sau trauma? Da, da.

KERRI: Sau nopti nedormite?

ADAMUS: Nopti nedormite. Da. Ai avut petreceri prea multe in alte dimensiuni. Da da.

Dar aceasta energie intra. Este foarte haotica, dar asa cum am vorbit inainte, haosul nu este haotic. Este doar diferit. Este doar diferit- nu are tipre- masuri diferite, modalitati diferite de a trimite ceea ce intra. Intra ca sa fie aici pentru voi. 

Parte din aceasta energie a haosului este ceea ce ati putea numi energie vibrationala veche. Acea parte cu care sunteti obisnuiti, dar la cum intra, nu veti mai fi. Parte este Energie Noua pura.

Pentru cei care nu sunt familiari cu Noua Energie, pentru cei care sunt inca in dualitate si chiar vor sa se agate de dualitate. Noua Energie va trece de ei. Nu se va pierde; ii va inconjura si se va aseza mai tarziu.

Pentru voi care sunteti constienti de asta, care va puteti descurca cu ea, cei care o puteti respira – si sa o respirati intr-o stare de acceptare totala cu voi insiva si cei din jurul vostru, chiar si persoana care sta langa voi si pe care vreti sa o indepartati, acceptare totala, mda- este disponibila pentru voi.

Care este problema de baza?

Asadar, un lucru interesant pe care l-am notat in ultimele saptamani este ca va loveste pe unii dintre voi in esenta, asa cum ar trebuit. Poate ca se simte oribil, dar va loveste in esenta. Asa ca intrebarea pentru voi chiar acum este care este esenta? Care este acea problema de baza de care va loviti? O voi ruga pe minunata, frumoasa  Linda sa mearga in audienta pentru microfon.

EDITH: Oh, am crezut ca o sa ii pui ei intrebarea.

ADAMUS: O voi intreba si pe ea asta, dar mai intai ea este printre voi.

Deci, Linda, alege orice voluntar care iti place, de fapt sunt doua probleme care ies la suprafata acum. Ce este? Da. Multumesc ca nu ai ridicat mana, dar ai luat microfonul.

JAN: Nu sunt foarte sigura. 

ADAMUS: Simte inauntru. Doar inchideti respiratia. Sau (razand) inchide ochii si fa o respiratie adanca! (rasete)

LINDA: O idee proasta!

JAN: Cred ca ceva, stii tu, traumatic mi s-a intamplat in viata aceasta saptamana. Am pierdut un animal de companie, si am simtit ca inima mi-a fost zdrobita, si sa pun aceste parti inapoi impreuna a fost foarte interesant, mmm…Totul arata putin diferit. Nu stiu cum voi arata dupa ce voi pune toate piesele impreuna.

ADAMUS: Deci care este problema de baza? Care este esenta? Aceasta energie s-a lovit de ceva. Ce anume? Si aproape ca imi da raspunsul. Dansezi in jurul lui. Problema de baza.

Apropo, multe animale de companie vor pleca. Va rog nu va ingroziti cand o vor face. Ei pleaca pentru un motiv: a. Energia este foarte intesa, vor sa iasa; b. se vor intoarce. Se vor intoarce precum, asa cum ati zice voi, ca animale de companie mai  marete, intime ca sa fie cu voi.
Deci, problema de baza.

JAN: Umm … (pauza lunga) Nu sunt sigura…acceptarea mea?

ADAMUS: Eh, nu prea crezi in raspuns, dar il voi scrie oricum.

JAN: Multumesc.

ADAMUS: Iti zici tie insuti, “Asta a fost un raspuns cam mediocru.” Dar il voi scrie, pentru ca eu stiu si tu stii ca nu e bun. (rasete) Dar il vom scrie.

 Ok, urmatorul. Care sunt problemele de baza? Sunt doua care ies la suprafata pentru voi – pentru Shaumbra. Nu pentru toata lumea, doar pentru voi.

CAROLYN: Am devenit constienta ca inima mea este …

ADAMUS: (intrerupe) Vreau sa stau mai aproape de tine.

CAROLYN: Bine, si eu. (se imbratiseaza) Am devenit constienta ca inima mea este imensa.

ADAMUS: Da.

CAROLYN: Si ca abilitatea de a ma autosabota este la fel de mare.

ADAMUS: Ah! Bun, bun. Asta…nu imi da mie microfonu. Mi-au dat deja unul mie. Deci sabotajul. (scrie) Da, ok. Urmatorul. Problema de baza. NU o intreba pe Aandrah. Ea stie deja.

VINCE: Cred ca problema de baza este pierderea, realizarea pierderii.

ADAMUS: Pierdere. Pierderea cui?

VINCE: Tot! Tot.

ADAMUS: Asta este una buna. Da. Cum se simte asta? Cu microfonul in fata…

VINCE: Gol.

ADAMUS: Mda. Mda. Asta de fapt nu este un lucru rau. Este un lucru dificil, dar nu este un lucru rau. Din – ce as numi eu – o perspectiva adormita, este dificil. Dintr-o perspectiva a trezirii, este de fapt foarte frumos. Asa ca te vom trezi imediat. Deci pierderea.

Altii? Probleme de baza. Doua dintre ele, voi sari in sus cand va veti prinde. 

CATHY: As zice Vechi vs Noua Energie. Vechiul este confruntat si eliberat pentru a face loc pentru Energia Nua sa umple vidul.

ADAMUS: Old versus Nou. Haide sa o numim dualitate?

CATHY: Da.

ADAMUS: Ok. Dualitate. Si apropo, toate lucrurile astea sunt afectate de aceasta energie a haosului care intra – valuri si valuri. Daca ati putea sa o vedeti sau sa o intelegeti, ati deveni putin coplesiti si, ei bine, asta este alta poveste. Problema de baza.

PAUL: Mintea mea este panicata. (ceva rasete)

ADAMUS: Bine! Bine. Mai intai te voi imbratisa.

PAUL: Super. Multumesc. Multumesc.

ADAMUS: Si apoi sa iti dau un Premiu Adamus, pentru ca eu si cu tine lucram la asta de mult timp. Ai fost dificil. M-ai testat in toate felurile. Cand vorbim despre a trece dincolo de minte…Cum numim noi asta? Eliberarea mintii? A merge…

PAUL: Stiu, asta a fost greu.

ADAMUS: Dincolo de minte.

PAUL: Da, dincolo de minte.

ADAMUS: Ok, ai fost…(el scrie) dincolo de minte. Asta ar fi ceva bun pentru tine sa predai, sa ii inveti pe altii, pentru ca ai fost foarte incapatanat, te-ai tinuti bine de asta. Si apoi ai putea sa impartasesti cu altii ce se intampla cand dai drumul?


PAUL: Liniste.

ADAMUS: Bun.

PAUL: Echilibru.

ADAMUS: Da.

PAUL: Fericire.

ADAMUS:Bine. Excelent. Nu e asa de rau precum pare.

PAUL: Nu dar poate sa fie inspaimantator.

ADAMUS: Foarte inspaimantator. Foarte inspaimantator sa iti pierzi mintea, daca mergi dincolo de minte cand esti adormit. Este un lucru foarte dificil. Si trebuie sa, toti, sa acceptati ca voi inca sunteti adormiti. Sunteti. Mintea incearca sa se trezeasca si nu poate,pentru camintea a fost cea care v-a pus la somn in primul rand. Devine o misiune imposibila.

Este despre a da drumul, si este despre, asa cum poezia spunea, este despre a intelege ca visati in timp ce sunteti adormiti. Visati – asta este ca un SF! – visati la ce ar putea fi. Visati la timpuri de demult, la timpuri care sunt. Asta nu este real. Doar pare real. Vom intra in asta intr-un moment.

Inca una. Problema de baza. Ce anume ti-a fost aratat?

ALAYA: Pentru mine, dupa 16 ani lungi sub control intr-o relatie

ADAMUS: Da. 

ALAYA: Acum doua saptamani …

ADAMUS: De ce controlai?

ALAYA: Permiteam.

ADAMUS: Mda. Nu, de ce controlai?

ALAYA: Nu, eram controlata.

ADAMUS: Serios.

ALAYA: Da. Pai, eu …

ADAMUS: Ok.

ALAYA: Ok. Am permis. Permit. Am zis da.

ADAMUS: Da.

ALAYA: Si sa realizez ca nu mai vreau sa fiu in acea relatie, acum doua saptamani, pe 20, m-am scos pe mine si pe fiica mea din acea relatie si am mers intr-un adapost de femei.

ADAMUS: Da, in regula.

ALAYA: Pentru mine problema de baza este sa  primesc de la altii si sa fiu suverana.

ADAMUS: Exact. Cat de personal pot fi?

ALAYA: Absolut.

ADAMUS: Bine. Acum, inca mai ai ceva energie reziduala care inca va mai permite unor jocuri sa continue. Si nu glumeam cand ziceam, “cine controleaza?” Iti place sa crezi ca erai controlata, si orice dovada pe care o ai din…simturile tale care spun ca erai controlata, si te vei lupta cu mine toata ziua.

 Cand vei realiza ca tu controlai – si asta nu este o judecata, este o observatie – nu va trebui sa fii intr-un adapost de siguranta altul decat al tau. Jocul inca mai este jucat acum. Drama inca este aici. Parte din tine o creeaza, o controleaza, o manipuleaza.

In momentul in care poti cu adevarat sa dai drumul la asta si in momentul in care tu intelegi ca nu poti sa dai vina pe altul ca iti controleaza viata, doar sa privesti inauntru, nu vei mai avea nevoie sa fii intr-un adapost de siguranta, intr-un loc exterior. Vei intra in viata ta. Nu va mai fi nicio frica pentru tine, pentru copilul tau, pentru nimeni. Si ceea ce simti ca este o situatie periculoasa se va evapora.

ALAYA: Cred asta.

ADAMUS: Se va evapora. Nu va mai trebui sa fugi. Nu va mai trebui sa te ascunzi, pentru ca controlul, fuga si ascunsul este de tine – fugi de tine. Asta e tot.

Asa ca putem sa facem o respiratie acum.

ALAYA: Da.

ADAMUS: Putem sa dam drumul.

ALAYA: Vreau sa ma cunosc.

ADAMUS:Mda. Si cum ne incheiem timpul impreuna astazi si tu iti permiti subit sa te trezesti din vis, sa incetezi fuga, sa opresti controlul care ia loc, vei avea asa de multa libertate ca nu vei stii ce sa faci cu ea. Si ve veni sa ma imi dai o imbratisare uriasa.

ALAYA: Am avut licariri.

ADAMUS: Da.

ALAYA: Da

ADAMUS: Da, si stii ce trebuie sa faci acum?

ALAYA: Ah, sa respir.

ADAMUS: Respira.

ALAYA: Respira. Da.

ADAMUS: Si sa faci o alegere cu adevarat. Mai ai nevoie sa controlezi lucrurile? Mai ai nevoie sa le controlezi?

ALAYA: Nu.

ADAMUS: Dar inainte sa zici nu, contempleaza pentru un moment ce sa va intampla daca dai drumul la acel control.

ALAYA: Contemplez …

ADAMUS: Simte. Ce se intampla cand tu vei inceta sa controlezi.

ALAYA: Asta ar fi nou pentru mine.

ADAMUS: Asta ar fi nou.

ALAYA: Va fi nou.

ADAMUS: Si am auzit cuvantul haos. Da, se va simti haotic, si se va simti aiurea. Pemite-mi sa te intreb ceva aici. Ce anume a pornit nevoia de control si astfel sa atragi in viata ta indivizi care controleaza? Doar simte asta pentru o clipa.

ALAYA: Simteam ca eu am raspunsurile corecte si ca am o viziune mai buna.

ADAMUS: Bine. Doua premii. Absolut. Absolut, un anumit sentiment de dreptate, l-as numit eu. Nu conteaza de unde si cum a venit, dar era un tip interesant de justete unde stiai ce e mai bine pentru tine. Si in ciuda altora care iti ziceau sau te fortau sa faci ceva, tu stiai ca ce era cel mai bine pentru tine. Apoi ai inceput sa controlezi totul din jurul tau iar controlul aduce control din afara. Si apoi brusc ai devenit victima propriului tau control, si subit chiar te forteaza, intr-un moment ca asta, sa te opresti si sa zici,”Ei bine,  trebuia sa joc jocul de a avea dreptate cu mine si cu ceilalti?” Poate este momentul sa dam drumul si sa acceptam. Accepta. Acceptare frumoasa, pura, simpla. Atat. Fara control. Fara nevoia de a avea dreptate. Fara frica. Doar acceptare.

Haide sa facem o respiratie impreuna toata lumea. Aaaaah da. Si asta cheama pentru un moment Hannibal. Vedeti, am eliberat, am facut o respiratie adanca, si acum sa facem..(cineva zice “Halleluia!”)O sa fac ceva mai bine de atat. As vrea…acum sa facem utin haos. Haos. Discordanta. Fara tipare. Fara cantec. O dezordine totala. Poti sa conduci haosul.

HANNIBAL: Pot sa conduc haosul!

ADAMUS: Oh da – voi stiiiiiiti haosul!

HANNIBAL: Stiu cum sa conduc haosul!

ADAMUS: Asa ca nu vom incerca sa-l facem sa fie dragut. Vom incerca sa il facem urat. Vom incerca sa facem zgomot de aici si sa-l eliberam. Va vor ruga sa va ridicati, si Hannibal? Este timp de haos. Haos.

(Hannibal dirijeaza audienta sa faca multe zgomote haotice)

ADAMUS: Haos! Haos! 

(Zgomotele haotice continua)

ADAMUS: Okay, bun.

HANNIBAL: Oooaaaaa!

ADAMUS: Ooaaa! Multumesc. Bun haos.

LINDA: Whoo! Multumesc, domnule.

ADAMUS: Asadar, doar puneti energia in miscare. Vedeti, pentru ca, daca noi am incerca sa o controlam acum, cumva ar fi distruge scopul. Este pur si simplu a o lasa in afara. Este doar energie. Este doar energie nepusa in tipare, indisciplinata, in totala acceptare. Si face miracole – putina respiratie, putin haos in voce.

Acum, a fost doar energie. Poate ca a fost neplacuta pentru urechi sau chiar si pentru coprul fizic, in mod sigur pentru minte, iar pe unii dintre voi v-am vazut incercand sa evitati haosul. Dar, dragi prieteni, chiar acum, in timpurile in care ne aflam, exista multa energie care intra si este haos. Si este din trecutul vostru. Nu sunt fantome din trecutul vostru sau ceva asemanator. Este proaspata. Este noua. Este imbunatatita si vine de undeva de departe. (rasete) Si este cu adevarat haotica.

Asa ca atunci cand va aflati pe langa un asemenea haos, nu fugiti de el. Il puteti inspira. Il puteti accepta inauntru. Si va merge direct la a va servi alegerile voastre.

Acum, haideti sa luam acel vartej de energie care tocmai ce a intrat si Hannibal esti ...

HANNIBAL: Sunt aici!

ADAMUS: Pentru ultima data. ITI COMAND SA MA SERVESTI! (audienta aclama si aplauda) El iubeste asta! (rasete) Si el stie exact de unde vine asta.

HANNIBAL: Deci ce vom face acum?

ADAMUS: Acum ii vom lua pe cei care au fost cu tine ieri ...

HANNIBAL: Oh, da!

ADAMUS: ... si ii vom ruga sa se ridice.

HANNIBAL: Da!

ADAMUS: Si vom face ... din haos vom face o creatie frumoasa. Tu conduci. Tu conduci. Grupul care a fost aici pentru workshop, va rog sa va ridicati.

HANNIBAL: Pot sa vina aici in fata?

ADAMUS: Bineinteles. Ar fi mai bine.

HANNIBAL: Veniti, repede. Este destul loc. Haideti sa facem o repriza. (cem 30 de oameni vin in fata) Oh, asta va fi bine! Haideti, miscati-va. Miscati-va copii, miscati-va! (rasete) Nu sunt frumosi, nu sunt frumosi, nu sunt frumosi?! (audienta aplauda) Haideti sa facem haos.

(Hannibal in dirijeaza in a face zgomote haotice)

Haideti sa facem ca lupul. (Ei fac multe sunete ca lupii)

Haideti sa facem ca pisicile. (Ei fac sunete ca pisicile salbatice)

Haideti sa facem ca niste catelusi. (Ei fac zgomote de caini)

Haideti sa facem eeeeeeeeee ... (Ei canta „eeeeeeeee”)

Haideti sa facem ah. Ahhhhhhhhhhhhhhh ... (Ei canta ahhh si ohhhhh si ooooo si eeeee impreuna cu Hannibal care dirijeaza diferite variatii)

Multumesc. Multumesc tuturor. Multumesc. (Audienta aplauda)

ADAMUS: Asadar, problema de baza. Haideti sa mai avem cateva comentarii, transmise. Probleme de baza. O mare minge de haos intra, pe unii dintre voi va devasteaza, va arunca in dezechilibru, va face pe toti sa va ingrijorati in legatura cu ce este in neregula cu voi. Deveniti foarte mentali. V-a facut sa mergeti in creierul vostru. Dar ce probleme de baza – doua – va afecteaza acum? David?

DAVID: Judecata.

ADAMUS: Judecata.

DAVID: Iar pentru mine se pare ca este a-i judeca pe altii, dar de fapt sunt eu care ma judec pe mine.

ADAMUS: Bun. Cum te-ai judecat?

DAVID: Aspru.

ADAMUS: Aspru. Care a fost cea mai rea?

DAVID: Foarte aspru. (rasete)

ADAMUS: Care a fost cea mai rea? Ti-o voi arata pe a mea daca mi-o arati pe a ta! (rasete) Te rog. V-am spus „asteptati-va la neasteptat”. Voi va prindeti.

DAVID: Poate ca pur si simplu voi sta jos. (rasete)

ADAMUS: Atunci poate ca voi sta cu tine jos. (rasete) Cat de rau poate fi? (pauza) Atat de rau.

DAVID: Atat de rau, da.

ADAMUS: Atat de rau. Stii cat de multi oameni vei ajuta acum?

DAVID: Ei bine, pe mine.

ADAMUS: Adevarat. Restul chiar nu conteaza, nu? Dar nu ar fi frumos daca i-ai ajuta si pe ei de asemenea?

DAVID: Da. Da.

ADAMUS: Stiai ca vom face asta.

DAVID: Am uitat. (rasete)

ADAMUS: Eu nu.

DAVID: Iar propria acceptare este ...

ADAMUS: Mda. Dansam acum.

DAVID: In regula.

EDITH: Te iubim David. Doar spune-o.

DAVID: Umm ... (pauza) Ei bine, de fapt, nici macar nu sunt sigur de intrebarea ta.

LINDA: David, ti-ai ridicat mana.

DAVID: Stiu.

ADAMUS: Ce problema a trezit in tine? Tu ai spus judecata; care a fost acea judecata? Ce anume ai auzit – nu este cu adevarat a ta, dar ai auzit-o si ai simtit-o, ai simtit acel pumnal cum merge direct in tine – ce anume a fost? As prefera sa o spui tu decat eu..

DAVID: Eu as prefera ca tu sa o spui, decat eu. (rasete)

ADAMUS: Nu. (multe rasete) Eu stiu.

DAVID: Si, bineinteles, judecata de sine, tu stii, din nou a avut loc in afara mea. Eu judecam totul si pe toti din jurul meu. Dar eu am stiut ca ma judecam pe mine si nu ma acceptam. Si chiar nu imi acceptam mintea si creierul. Ma bateam singur pentru ca eram stupid.

Mai mult?

ADAMUS: Haide sa terminam cu ocolitul.

DAVID: Okay.

ADAMUS: Haide sa terminam cu ocolitul.

DAVID: Nu ma iubeam pe mine.

ADAMUS: Da. Asta e o cale draguta de a o spune.

DAVID: Ma indoiam de mine.

ADAMUS: Asta e o cale impopotonata de a o spune.

DAVID: Nu ma acceptam pe mine.

ADAMUS: O cale fricoasa de a o spune. (rasete)

DAVID: Nu imi placea de mine.

ADAMUS: Te apropii.

DAVID: Ma uram.

ADAMUS: Eh, probabil ca asta e, dar de ce? De ce?

DAVID: (pauza lunga) Nu sunt sigur.

ADAMUS: Mda, um o minciuna. O minciuna. Simtirea ca esti un mincinos. Esti un impostor. Esti, poate, un manipulator, si totul este fals. Asta este ceea ce am perceput cant tu ai mers in esenta. Asta este greu. Asta e greu, si duce la ura de sine. Duce la lipsa de iubire, evident. Cand simti ca totul a fost o minciuna, totul a fost o gluma, totul a fost un joc. Iar apoi intri in toate povestile secundare – „As fi putut sa o fac mai bine. Ar fi trebuit sa o fac in acest fel. Imi doresc sa o fi facut in acest fel”, dar cand ajungeti in acel punct, totul este o mare minciuna. Atunci ce este real? Multumesc.

DAVID: Multumesc.

ADAMUS: Cu adevarat, iti multumesc.

DAVID: Mutumesc.

ADAMUS: Si a fost pentru toata lumea. (aplauzele audientei)

LINDA: Omule, asta a fost munca data naibii de grea. Ii voi da o parte din banii lui Geoff!

ADAMUS: Oh da, bineinteles. Si, tu stii, si noi ne apropiem, David. Tu ne-ai ajutat sa ne apropiem de ce era problema de baza. Voi lua inca pe cineva, iar apoi vom trece la raspunsul meu, ceea ce am experimentat eu – si David, priveste cum asta va curge exact in ceea ce am discutat mai inainte.

EDITH: Acceptare totala a tuturor experientelor noastre, pentru ca noi suntem Dumnezeu de asemenea si Eu Sunt Ceea Ce Sunt.

ADAMUS: Cumva. Cumva, da, dar asta este, din nou, un fel dragut de a pune situatia. Acceptare totala, intelegerea lui Eu Sunt Ceea Ce Sunt, dar ce a facut cu adevarat atunci cand aceasta energie a mers acolo? Ce v-a facut sa opriti si sa reconsiderati? Iar eu ai voi da cuvantul Aandrah-ei.

EDITH: Pur si simplu a accepta fiecare experienta.

ADAMUS: Ce ai vazut, Aandrah, in ultimele saptamani, care a fost  - whew! – la ael nivel. Care a fost problema?

AANDRAH: Atunci cand traim minciuna, noi o acceptaam aici (cap), si sta acolo. Dar daca eu sunt dispusa sa o inspir si sa o stapanesc ... foarte diferit. Sunteti dispusi sa o mancati, sa o primiti, sa o stapaniti si sa ii dati voie sa o simtiti in fiecare parte din voi? Va indragostiti. Va indragostiti. Acceptarea inca inseamna respingere, pentru ca totul se desfasoara aici (cap). Nu este vorba de acceptare, pentru mine. Este vorba despre atunci cand o mancati, cand o stapaniti, cand o primiti, cand sunteti acel lucru? Cand sunteti ... (Edith comenteaza) Okay. Pentru mine acceptarea ramane aici (cap) si sta aici, dar de asta eu pur si simplu invit. Din munca mea, este vorba despre – sunteti dispusi sa ajungeti acasa si sa o stapaniti?

 

Adevarata Problema de Baza

ADAMUS: Multumesc. Si, daca as putea sa ma concentrez si mai mult pe asta, si nu toti dintre voi ati experimentat asta, dar multi dintre voi ati facut-o, si asta merge direct pana in miez. In special, cand, asa cum eu am exprimat pentru David, cand ajungeti la o parte din problemele de baza si simtiti ca ati trait o minciuna, ceea ce cumva ati trait ... cumva. Nu o minciuna intentionata. Nu v-ati pus niciodata in cap sa faceti asta, dar daca voi inca dormiti, atunci voi traiti o minciuna. Despre asta e vorba in totalitate.

Iar apoi, ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani, datorita energiilor intense de haos care au venit – acestea nu aveau nici un fel de echilibru, asa ca v-au aruncat cu adevarat – iar voi ati aruncat o privire la „daca vroiati sa fiti aici”. Vroiati sa fiti aici?

Aceastai este ceea ce s-a tot ivit in ultimele cateva saptamani – vreti cu adevarat sa fiti aici? - si asta calca nervii. Calca totul. „Vreau eu sa fiu aici?” Iar unora dintre voi va este frica sa si vorbiti despre asta. Unora dintre voi va este frica sa admiteti asta catre voi insiva. Unii dintre voi impingeti aceste ganduri atunci cand le primiti. Cand vine inauntru spunand „De ce m-as m-ai trezi maine?” le impingeti pe acestea. Voi va ganditi ca nu ar trebui sa aveti acele ganduri. Absolut ca puteti sa aveti acele ganduri.

O parte din voi simte ca ati trait o minciuna, pentru ca nu existati ca cine sunteti voi cu adevarat. Apoi, voi spuneti „De ce ar trebui sa fiu aici?” Iar apoi voi faceti aceste lucruri – eu sper sa tineti minte unele dintre conversatiile pe care le avem in celelalte taramuri, dar probabil ca nu o faceti – voi incepeti sa faceti o lista cu toate motivele pentru care ar trebui sa stati aici. Ardeti-o! Copiii vostri? Haideti. Pentru ca altii au nevoie de voi, pentru ca aveti cateva lucruri neimplinite, pentru ca doar va e frica sa mergeti dincolo, pentru ca ... dragi prieteni, ce-ar fi daca a fost minciuna la care va ganditi ca a fost, iar apoi treceti dincolo si asta este cu adevarat o mare minciuna? (rasete) Mama, ce nasoala am facut-o. Si acum? Si acum? Si se intampla tot timpul. Nu neaparat voua, dar se intampla tot timpul. Si acum? Whoosh! Va intoarceti imediat sa o faceti din nou.

Asadar aceasta energie a avut aceasta impingere imensa. Merge la problema voastra si aceasta nu face munca, dar ceea ce face este ca merge direct la cea mai sensibila, la cea mai fragila, la acea coarda fina de care va tineti si spune „Vrei sa fii aici?” si aceasta este binecuvantarea. Aceasta este o binecuvantare uimitoare. Stiu ca nu se simte asa de bine, dar este o binecuvantare uimitoare. Face parte din destructurare, si face parte de asemenea din a va incuraja sa mergeti adanc inauntru si sa spuneti „De ce vrei sa ramai aici? De ce? De ce?”

Va scoate din hipnoza, asta face,  pentru ca voi – oamenii in general – merg zi de zi, punand in scena la fel, jucand la fel, facand aceleasi lucruri din nou si din nou, iar cand ajungeti la aceasta situatie asupritoare de a spune „De ce vrei sa ramai aici?” este timpul sa deveniti foarte, foarte reali. In acea situatie, la fel cum David si altii va pot spune, nu va puteti minti pe voi insiva. Nu puteti.

Sunteti jos la podea. Sunteti voi si voi si numai voi. Eu nu sunt acolo. Ceilalti nu sunt acolo. Nu putem sa fim, si intr-un fel nu ne lasati sa fim. Dar voi sunteti la podea spunand „De ce vreau sa raman aici si acum?”

Nu trebuie sa ridicati mainile, dar cati dintre voi tocmai ce ati simtit asta? De multe ori, sunt sigur ca in viata asta, dar acum este ceva diferit. Asta stoarce makyo-ul din voi. Pur si simplu il stoarce din voi astfel incat ca nu va mai mintiti, pe voi sau pe oricine altcineva. Il stoarce din voi pentru ca voi sa deveniti reali, si asta s-a intamplat pana acum - si, apropo, va continua sa se intample pentru o perioada. Ati putea, la fel de bine, sa o confruntati acum. Majoritatea dintre voi ati facut-o sau sunteti in toiul procesului de a o face.

 

Urmatoarea Intrebare

Aceasta energie care intra, acest haos, pune de asemenea o mare intrebare ca rezultat a „Vrei sa stai aici sau nu?” Aceasta spune „Ce vei face?” Mare intrebare. Si asta este una grea, pentru ca voi spuneti „Ei bine, nu sunt sigur ca vreau sa stau, si la naiba, nici nu stiu ce vreau sa fac daca stau”.

Iar problema de aici este ca atunci cand la inceput ... voi aveti acest mare haos care intra. Voi aveti Marea Intrebare – „Vrei sa ramaneti?” – iar acum „Ce voi face daca raman?” iar apoi va intoarceti aici (cap). Va intoarceti aici si incepeti sa spuneti „Ei bine, poate ca doar vreau sa fac ... ” Deveniti mentali. Deveniti mentali in legatura cu asta, si incepeti cumva aceasta planificare si „Ei bine, tu stii, eu vreau sa fac multi bani si vreau sa fiu mai tanar si toate ...” Acestea nu conteaza. Nimic din astea nu conteaza.

Adevaratei esente din voi nu ii pasa despre bani. Nu ii pasa, si nu ar trebui. Al vostru – il putem numi suflet, divinitatea voastra, adevarul vostru – acestuia nu ii pasa de bani sau sanatate sau in special de relatii cu altii. NU ii pasa de cum aratati sau de IQ-ul vostru, si chiar nu ar trebui, sau ar trebui?

Ce-ar fi daca sufletul vostru s-ar prinde in probleme legate de abundenta? Asta ar fi cu adevarat rau! Este destul de rau ca umanul se prinde in asta, dar ca sufletul sa se prinda in asta? Ca spiritul vostru? Spiritului vostru nu ii pasa de toate aceste lucruri. Spiritului ii pasa de iubirea de sine. Amintirea de sine. Spiritul – ceea ce voi ati numi sufletul vostru – doar vrea ca voi sa va treziti.

Exista aceasta relatie ciudata intre suflet si uman. Daca umanul insista sa doarma in continuare, sufletul se va juca de asemenea ca ar dormi. Daca umanul insista sau pretinde ca este pierdut, sufletul, din compasiune divina, va pretinde ca este pierdut. Vedeti cum functioneaza? Este un fel de reflexie.

Asadar voi aveti aceasta cantitate imensa de energie care vine inauntru si va intreaba daca vreti sa fiti aici si spune „Ce vrei sa faci?” Si nu vorbeste despre lucrurile practice. Nu despre „Vrei sa devii un doctor, vrei sa devii un vindecator?” Acestea nu sunt intrebarile.

Intrebarile sunt „Cum vrei sa-ti experimentezi viata?” Si, apropo, voi nu traiti acum, pe bune. Nu in felul in care noi definim lucrurile. Voi visati in somnul vostru. Voi visati in somnul vostru. Voi inca nu traiti. O veti face curand, dar inca nu.

Deci, unele dintre aceste forte, la care unii dintre voi incercati sa va opuneti, si cu care unii dintre voi deveniti asa de maniosi si pe care unii dintre voi incercati sa le imbracati cu mult makyo – nu functioneaza, pentru ca aceasta energie pe care ati chemat-o la un anumit nivel este asa de puternica incat merge direct in esenta. Ce vreti? Ce vreti?

EDITH: De ce dormim?

ADAMUS: De ce dormiti? Edith pune o intrebare excelenta. De ce dormiti? Cineva? (exista unele raspunsuri neclare)

SHAUMBRA: Sunt regulile in care am venit.

ADAMUS: Haideti sa spunem ca sunt regulile in care ati venit. Cine a creat regulile?

SHAUMBRA: Noi le-am creat.

ADAMUS: Cine le poate decrea?

SHAUMBRA: Noi putem.

ADAMUS: Nu, doar eu. (rasete) Am vrut sa vad daca sunteti treji.

Aveti dreptate. Voi o puteti decrea. Dar de ce ar fi fost o „regula”? De ce ati fi ales asta? (raspuns ce nu se poate auzi) Poftim? HAIDETI SA FOLOSIM VOCEA CEA MARE ASTAZI astfel incat toata lumea sa auda. Multumesc Hannibal!

EDITH: (strigand) Pentru ca noi sa putem sa stam pe Pamant!

ADAMUS: Ca sa puteti sta pe Pamant. EI bine, Pamantul este ...

LINDA: Poftim. (ii aduce microfonul) Te face sa o spui tare. Spune din nou Edith.

ADAMUS: Da-i drumul.

EDITH: Eu doar faceam pe desteapta.

ADAMUS: Deci, de ce esti adormita? De ce ai ales sa fii adormita?

EDITH: Nu stiu. (cineva spune „Am crezut ca ar fi un joc distractiv”)

ADAMUS: Un joc distractiv? Imi place asta! Da. Si de fapt este foarte real. Este cumva distractiv – pana la un punct. Pana la un punct iar apoi este ... ai vrea sa spui asta foarte tare?

KAY: Apoi e nasol! (rasete)

ADAMUS: Nu, cu hotarare. Ridica-te. Ai fost la cursul lui Hannibal ieri.

KAY: APOI E NASOL!

LINDA: Ea a fost la cursul lui Hannibal.

ADAMUS: Asta nu a fost prea bine. Altcineva?

LINDA: Asteapta, eu vreau sa stiu ce spune copilul sau de 16 ani.

ADAMUS: Hannibal, ai putea sa demonstrezi cum sa spui asta? Te rog.

HANNIBAL: Ce anume?

ADAMUS: IAR APOI E NASOL!

HANNIBAL: APOI E NASOL!

ADAMUS: Poftim! Exact. Da.

MACKENZIE: Este cea mai usoara cale de iesire. Este mai usor sa stai in adormire decat sa te trezesti.

ADAMUS: Da, dar de ce ai mers la somn, in primul rand.

MACKENZIE: Ei bine, este ceva diferit, deci noi vrem sa vedem cum este un mod diferit. Iar apoi vrem sa ne trezim din nou, dar este prea greu asa ca ne-am decis sa ramanem adormiti.

ADAMUS: Foarte bine. Acesta este un premiu Adamus. Multumesc. Multumesc.

Da, este prea greu si exista prea multe forte impunatoare care incearca sa va mentina in adormire; inainte de toate, voi insiva, iar apoi totul din jurul vostru – constiinta de masa, copiii vostri, job-urile voastre, frica voastra – totul vine la voi. Va seduce ca sa ramaneti adormiti, dar in cele din urma, nu puteti. Acesta este punctul bun. In cele din urma, nu puteti.

 

Orice Ar Fi (De orice este nevoie)

Oh, pot sa treaca o suta de mii de ani si voi sa va prefaceti ca sunteti adormiti intr-un cristal, dar in cele din urma, ceva intra, in acest caz, haosul. In acest caz, o energie pe care o parte din voi a chemat-o inainte si a spus „Vino inauntru si scutara-ma in totalitate, in totalitate. Trezeste-ma. Nu imi pasa, pentru ca nu voi mai sta in adormire. Nu imi pasa ...” Va amintiti cand ati spus asta? Va amintiti cand ati spus „Nu imi pasa de ce este nevoie, ii pot face fata”. (rasete) Da. „Nu imi pasa de ce este nevoie”. Eu cred ca ar trebui sa facem asta, si Hannibal, tu trebuie sa pleci imediat. Cred ca ar trebui sa facem asta impreuna, cantecul „Mie Nu Imi Pasa”. „Nu imi pasa de ce este nevoie”.

HANNIBAL: Nu imi pasa de ce e nevoie.

ADAMUS: Si il vom inventa imediat, vedeti voi. „Nu imi pasa de ce e nevoie!” Fiecare dintre voi ati spus asta „Nu imi pasa de ce e nevoie”. Dar apoi ce se intampla? Ei bine, iata-ne aici „Ohhhh. De ce eu? Ce am facut gresit?” Ceea ce ati facut gresit este ca ati spus „Nu imi pasa de ce e nevoie”. Deci ...

HANNIBAL: Acesta este un cantec „Nu imi pasa de ce e nevoie”.

ADAMUS: „Nu imi pasa de ce e nevoie”.

HANNIBAL: (canta la pian si incepe sa cante) Nu imi pasa.

ADAMUS: Nu imi pasa.

HANNIBAL: De ce e nevoie.

ADAMUS: De ce e nevoie.

HANNIBAL: Nu imi pasa de ce e nevoie. (Adamus canta odata cu el) Nu imi pasa.

ADAMUS: Nu imi pasa!

HANNIBAL: De ce e nevoie (audienta se alatura)

ADAMUS: Da-mi orice!

HANNIBAL: Nu imi pasa.

ADAMUS: Nu imi pasa.

HANNIBAL: De ce e nevoie.

ADAMUS: Voi infrunta orice.

HANNIBAL: Nu imi pasa (Adamus canta cu el)

De ce e nevoie

Nu imi pasa

ADAMUS: Sunt mare si puternic!

HANNIBAL: De ce e nevoie.

ADAMUS: Sunt mai bun decat ei.

HANNIBAL: Nu imi pasa.

ADAMUS: Ii pot face fata.

HANNIBAL: De ce e nevoie.

ADAMUS: Sa te vad!

HANNIBAL: Nu imi pasa

ADAMUS: Sunt puternic.

HANNIBAL: De ce e nevoie

ADAMUS: Vine la mine acum!

HANNIBAL: Nu imi pasa

ADAMUS: Nu imi pasa!

HANNIBAL: De ce e nevoie

ADAMUS: Sunt cel mai bun!

HANNIBAL: Nu imi pasa de ce e nevooooooooooooie!!!

ADAMUS: Nu imi pasa! (rasete si aplauzele audientei) Oh, cred ca Cauldre tocmai ce a lesinat. (rasete)

Va amintiti ca ati spus asta? (audienta raspunde „Da.”) Da. Nu chiar la fel de frumos ca in cantecul pe care tocmai ce l-am facut, dar asemanator.

EDITH: In ultimii 11 ani eu am tot spus asta/

ADAMUS: In ultimii 11 ani, iar apoi vine si ohhhhhh! (intr-un ton plangacios)

Asadar asta merge la esenta, iar aceasta nu este o lectie. Acum, aceasta nu este o lectie. Asta nu se intampla pentru ca sunteti o victima, nu pentru ca ati facut ceva gresit, nu pentru ca ati facut alegeri gresite – pentru ca voi ati cerut asta si este aici. Fara dubiu (omonim in engl. - asul de pica)  – ha! (rasete)

Asadar, acum, haideti sa mergem mai departe.

Deci aceasta energie spune „Vrei sa fii aici?” Voi si numai voi puteti sa raspundeti la asta, si nu poate sa fie o minciuna, pentru ca daca incercati sa mintiti, va merge direct la esenta si mai adanca. Ati putea spune ca spiritul vostru si voi sunteti in spatele acestui lucru – in spatele acestei miscari care ia loc – pentru ca aeste timpul sa mergeti mai departe. Este timpul sa va treziti.

Asa ca ati putea sa spuneti ca va ramane pana cand veti raspunde. Nu puteti sa aveti un picior inaauntru si un picior undeva in afara. Sunteti aici sau plecati. A fi plecati nu este asa de rau. Noi va promitem o camera draguta, (rasete) 3 mese pe zi si servitori.

Glumesc! (rasete)

De fapt, sunt unii Shaumbra care au trecut dincolo si se distreaza de minune, pentru ca este foarte eteric acolo. (audienta ofteaza la gluma proasta) Ei se distreaza de minune lucrand cu voi si uneori le vine sa va scuture (el scutura pe cineva) dar eu nu ii voi lasa. Eu sunt singurul care poate sa faca scuturarile pe aici!

Nu e chiar asa de rau. Nu e chiar asa de rau. Dar voi sunteti puternici, sunteti determinati si veti ramane. Corect, Domnisoara Uimitoare?

KATHLEES: Absolut.

ADAMUS: Absolut. Chiar si atunci cand intrati cumva in depresie si totul din afara pare sa innebuneasca, iar voi va intrebati – voi va intrebati – ce ar trebui sa faceti aici?

KATHLEEN: Da.

ADAMUS: Da. Orice doriti. Orice doriti. Orice doriti.

Asadar eu va intreb „Vreti sa ramaneti?” Acum, va continua sa va intrebe. Nu puteti sa evitati asta. Nu puteti sa o amanati. Va intreba in continuu „Vreti sa fiti aici?” si trebuie sa fiti reali.

Iar apoi ce faceti. Ce anume faceti? Ei bine, aceasta este partea despre care as vrea sa discut putin mai mult astazi. Ce faceti? Pentru ca, inainte de toate, nici nu va puteti imagina in constiinta voastra in care va aflati acum, in mintea pe care ati tot folosit-o, ce anume veti face. Nu va puteti imagina. Hannibal, ti-ai imaginat acum un an ca ai fi unde esti acum?

HANNIBAL: Nu, chiar deloc.

ADAMUS: Ti-ai imaginat ... nu.

HANNIBAL: Nu.

ADAMUS: Nu, pentru ca constiinta voastra si mintea voastra, lucrand impreuna, nu au putut cu adevarat sa imagineze asta. A fost un potential care de fapt nici nu era vizibil.

HANNIBAL: Corect.

ADAMUS: Dar tu ai facut alte decizii care au creat aceste alte lucruri. Care ai spune ca a fost cea mai mare decizie pe care ai facut-o?

HANNIBAL: Sa fac o respiratie!

ADAMUS: Multumesc. Si sa spui ...

HANNIBAL: Si sa spun DA!!!

ADAMUS: Da! Vedeti cat de simplu este? Nu a trebuit sa inceapa sa spuna „Eu vreau asta, eu vreau aia”. Nu a trebuit sa-si faca lista de cumparaturi spunand „Eu trebuie sa particip la America’s Got Talent” sau „Eu trebuie sa cant in fata la un grup de 80.000 de oameni maine”, ceea ce vei face.

HANNIBAL: Corect.

ADAMUS: El nu a ajuns la acel nivel. El a zis “Da!”

HANNIBAL: Da!

ADAMUS: Da! Asta este tot ce a zis. Simt cum vine un cantec. (rasete) Oh! Dar timpul se scurge, asa ca vom face un cantec al Da-ului in curand.

Deci el a zis da, si cand a zis da totul a inceput sa se miste. Si apoi, exact despre ce vorbeam mai devreme, experienta in moment. Pur si simplu s-a intamplat in moment. Subit, ai fost sunat, de nicaieri, “Ai vrea sa apari la Tonight Show(una dintre cele mai mari emisiuni in America)?” “Ai vrea sa apari in fata unui grup de 80.000 de oameni?” Nu ai planuit-o.

HANNIBAL: Nu.

ADAMUS: Ai acceptat. Ah! Inapoi la acceptare.

HANNIBAL: Cand am zis da, am simtit ca m-am transformat in intreg universul.

ADAMUS: Exact. Exact, iar in acest univers complet poti zice da la orice vrei tu sa zici da, si sa le dai drumul la celelalte. De fapt nu mai trebuie sa zici nu niciodata. Doar sa le dai drumul la celelalte lucruri.


Noi potentiale in moment

Asa ca haide sa vorbim pentru putin despre – continui de unde am lasat luna trecuta- vorbeam despre potentiale. Vorbim despre faptul ca energia curgea asa, mai degraba orizontal. (deseneaza valuri orizontale) Brusc, se schimba si merge asa. (deseneaza valuri verticale) Functionaza liniar. Aici sunt potentialele acum, aici, in acest spatiu. (in interiorul valurilor, la curbura)

Potentialele obisnuiau sa vine de aici (din afara valului) si sa fie atrase de dinamica valului. Valul atragea energie care aducea potentiale pe care voi le-ati contemplat odata cand ati trecut prin Zidul de Foc. Are sens? Cu alte cuvinte, in Vechea Energie, vechile valuri mergeau asa (orizontal), depinzand de echilibrul valului, atragea energii din afara si apoi practic manifesta potentiale pe care le-ati contemplat cand ati plecat de Acasa. Asa ca aduceati cea mai potrivita situatie in viata voastra.

Este putin diferit acum. Este mult mai diferit acum. Schimbati total modul in care va jucati cu energia, constiinta si manifestarea.
Manifestarea nu vine ca rezultat al gandurilor voastre. Nu vine. Chiar nu vine asa. Ati incercati sa va ganditi calea afara din multe chestii. Inca incercati sa faceti asta. Incercati sa vizualizati – credeti-ma, nu va functiona pentru voi acum. Are un grad de succes pentru alti oameni, dar nu va functiona.

Ce se intampla acum este ca potentialele nu mai vin din afara, si energia nu mai vine de acolo. Nu mai trebuie sa chemati nimic dinauntru sau din afara. Totul este in moment. Totul este in moment.Energia este in moment. Energia este deja aici, cu alte cuvinte. Nu mai trebuie sa asteptati pentru vechea situatie “cauza efect” sa ia loc, si asta va fi unul dintre cele mai provocatoare chestii cu care va trebui sa lucrati, pentru ca sunteti obisnuiti cu cauza si efect – ceva se intampla, ceva se intampla ca rezultat al ceva. Nu va mai functiona asa. Va fi o perioada de tranzitie bineinteles.

Potentialele nu vor mai veni din ce ati experimentat in Zidul de Foc – mergand prin acea zona, venind in aceasta realitate. Iar energia nu va mai veni din afara. Se intampla absolut in moment. Cand am facut cantecul la inceput, in moment, Linda scriind in moment, Hannibal  cantand in moment – veti experimenta asta in vietile voastre. Nu neaparat scriind si cantand, dar experienta de a fi in moment. Va fi o tendinta sa mergeti repede in alta parte pentru raspuns, inapoi, in memorie, inapoi in experiente anterioare. Va va lovi de pamant.

Va trebui sa va opriti pentru un moment, sa faceti o respiratie adanca si sa realizati ca energia si potentialul sunt chiar acolo. Potentialul…este destul de interesant pentru ca pontetialul este in moment. Nu s-a intamplat in trecut ca sa puteti sa-l luati de acolo. Potentialul probabil ca va fi dificil sa…Hannibal, ne vedem in Oakland! (Hannibal pleaca sa prinde un avion, audienta isi ia ramas bun de la el)

LINDA: Pa Hannibal! Pa Hannibal!

ADAMUS: Haide sa o facem impreuna. La revedere Hannibal! Maine voi in hainele mele de Mandrie! (se refera la Parada Homesexualilor unde va urmeaza sa cante)

HANNIBAL: Da! (rasete)

ADAMUS: Maine voi fi cu el pe stadion!

Deci potentialele sunt aici, acum, dar daca incercat sa mergeti in minte si sa incercati sa le intelegeti dinainte, nu veti putea. Suna foarte derutant, dar nu este. Este extrem de simlu, minunat de simplu – superb de simplu.

Locul de unde potentialele veneau inainte, nu vor mai veni de acolo de acuma; vin dintr-un loc nou. De unde venea energia inainte, pentru voi personal, in vietile voastre, nu va mai veni de acolo; va veni din moment. Se va intampla in moment, si ghiciti cui nu le place asta? (cineva zice “mintii!”) Mintii si? Aspectelor voastre. Nu o sa le placa nici macar putin. Este incomod pentru ele, u sunt obisnuite cu asta, clar simt pierderea controlului, pentru ca acolo au lucrat ele. Au lucrat din trecut, si fac multe promisiuni in legatura cu viitorul. Dar aspectele - disfunctionalele si deconectatele aspecte – nu le place momentul de Acum deloc. Nu, nu, nu. Ele sunt agatate de trecut, si se joaca cu viitorul.

Asa ca nu le place deloc. Asa ce se va intampla? Rascoala aspectelor! (rasete) Rascoala aspectelor. Da! Absolut! Nu le place deloc, si va vor zice ce om de…(cineva a zis “rahat”) Cine a zis cuvantul rau? Noi aici nu injuram. (rasete)….ce om de nimic sunteti.

Asa ca se vor organiza. Se vor organiza unul cu celalalt. Se vor organiza pana chiar sa lucreze unii cu ceilalti, ceea ce nu fac in mod normal.  De ce va ingrijorati? V-ati integrat toate aspectele! (rasete) Norma, Aandrah, cred ca telefonul tau va suna in cotinuu. Dar, nu, nu le va placea, pentru ca nu au mai pomenit asa ceva. Se vor supara pe tine, John, ca te schimbi. Vor zice ca nu ai dreptate. Va vor zice la toti, dar ma iau de Fratele John aici. Vor zice ca ai dat-o in bara inainte. Cate programe ai avut John? Ghiceste.

JOHN: Multe.

ADAMUS: Multe. Cat ar insemna multe? 4?

JOHN: Nu stiu.

ADAMUS: 4 milioane poate. 

JOHN: Probabil.

ADAMUS: Si pentru toata lumea. Va vor zice, “este asta doar un alt program? Sunteti obsedati de chestiile astea legate de metode, de programe, de aceste chestii noi?” Oh, ele vor venit. Si cu astea fiind zise, este un timp perfect sa le chemati acasa. Chiar este. Chiar este. Nu este un timp sa va certati cu ele. Nu este un timp sa va jucati jocuri cu ele. NU este timpul sa le lasati sa o ia razna. Spuneti “Va invit inapoi pentru ca ne schimbam. Noi ne schimbam. Devenim fara poli. Luam o cale complet noua. Este timpul sa urcati in trenul divin sau va lasam in urma. Mergem inainte. Mergem inainte.” 

JOHN: Haleluia.

ADAMUS: Deci ceea ce spun aici….ce spun aici? (rasete) Spun ca este mult haos. Si mai zic ca haosul este ok. Spun ca modul in care lucrurile au fost facute inainte nu vor mai fi facute asa de acum inainte.

De fapt nu trebuie sa faceti mare lucru. Nu trebuie sa va descurajati, va rog. Nu trebuie sa beti 12 litri de apa pe zi; 3 sau 4 este suficient. Nu este mare lucru in afara de – cuvantul cheie de la ultima noastra intalnire – va rog, sper ca o sa il nimeriti din prima – cuvantul cheie de la ultima intalnire a fost un singur lucru pe care v-am rugat sa il faceti si atat. (audienta zice “Accepta!) Acceptati. Va iubesc pe toti. Acceptati. Atat. Atat. Atat. Orice altceva este makyo (filozofie spirituala). Da. Ce este makyo? (audienta spune”rahat”) Nu aveti voie sa injurati in aceasta camera. (rasete) Mai bine voi decat eu.

Asta este tot! Acceptati. Cum puteti sa acceptati cu adevarat. Faceti o respiratie adanca! Si poate cantati putin, pentru ca cantatul va duce in expresie. Atat. Atat. Atat.

Merlini care viseaza

Deci ma aflu astazi, facand totul la viteza asa cum zice Cauldre. Ar vrea sa ma asez, asa ca voi sta aici astazi (rasete cand el abia daca atinge scaunul ca se si ridica din nou), vorbind in aceasta atmosfera neobisnuita. Vorbind cu niste Merlini care s-au adormit pe ei insisi, care pretind ca dorm, asteptand sa fie treziti, pretinzad ca nu stiu cum sa se trezeasca. Dorminf. Dormind. Visand ca dormiti. Visand la ceea ce ati putea fi. Visand. Si incepeti sa devenit asta in momentul in care acceptati faptul ca va puteti trezi. Atunci va treziti – in momentul in care acceptati ca puteti. Incetati sa va mai ganditi la asta; doar acceptati.

Foarte mult haos care intra, dar pentru voi nu trebuie sa fie haos. Lumea trece printr-un haos schizofrenic chiar acum. Whoo, daca ati putea sa vedeti asta asa cum o vedem noi, daca ati putea sa vedeti masuratorile pe care le luam, lumea se invarte nebuneste si se va invarti chiar mai nebuneste, si nu este vorba despre voi. Nu este vorba despre voi. Cand cititi acele titluri de ziare, unii dintre voi intrati in panica – Lumea se duce de rapa – ei bine, da! (rasete) Serios? Asa cum zice Cauldre – maestrul evidentului- ok, acum, haideti sa facem urmatorul pas. Da, lumea se destrama(descalceste)

Si stiti ce? Daca ii priviti tiparele, va veti vedea pe voi – voi de acum 20 de ani, de acum 10 ani. Vedeti voi, puteti fi profeti la timpurile voastre. Stiti cum? Prin a va uita la lume si a o compara cu unde erati voi acum 10 ani, 5 ani, 3 ani. Asta este cursul pe care o va lua. Se va cutremura. Se va destrama. Va intra in lupte cu ea insasi. Va avea niste zile glorioase. Se va minti pe ea. Se va ura pe ea si va vrea se ascunda de sine.

Puteti sa preziceti finantele. Puteti sa preziceti politica. Puteti prezice tot, pentru ca este exact prin ceea ce treceti voi. Asta se intampla lumii.

Trece prin propriul haos, si va trece prin propria trezire, exact asa cum ati trecut voi prin trezire. Dar voi zice ca, care este xpresi voastra, dansul s-a terminat. Ori va treziti, ori, ei bine…nu am zis-o eu, dar ori va treziti sau incepeti sa existati in alt taram. Ori va treziti ori corpul vostru fizic si mintea voastra, nu vor mai vrea sa mai stea pe aici. Sa stea pentru ce? Mai multa suferinta? Mai multa dezamagire? Mai multe jocuri? Ori te trezesti ori treci peste.

Asa ca, dragi Shaumbra, haideti sa respiram in haos. Este aici, pentru ca voi ati chemat pentru asta, Kay. Este aici pentru ca te serveste asa cum toata energia te serveste.

A fost o incantare sa fiu aici astazi. A fost ciudat sa fiu aici in fata atator Merlini care intr-adevar pretind ca dorm.
Si cu asta, amintiti-va, ca inttodeauna, totul este perfect in toata creatia. Haide sa cantam impreuna. (audienta i se alatura) Totul este perfect in toata creatia!!

Asadar, eu sunt Adamus al Domeniului Suveran. La revedere.