MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”


SHOUD 1: „Mergi mai departe 1” – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
5 septembrie 2015
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Eu Sunt cel Ce Sunt, Sanctus Germanus. Da. Frate Sfânt. Frate Sfânt. (Adamus chicotește)
Eu Sunt cel Ce Sunt, Adamus Saint-Germain.
Te rog, te rog (Sandra îi aduce cafeaua), eu voi lua cafeaua; tu păstrează câinele (referindu-se la noul ei cățeluș). Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult. Vedeți, nici măcar nu trebuie să cereți. Este chiar aici când ai nevoie - câinele, nu cafeaua (râsete).

Mergi mai departe - Viața fără putere
Așadar, dragii mei prieteni, bine ați venit la această adunare. Ah! Bine ați venit la începutul noii noastre Serii de Shoud-uri. Întotdeauna îmi place aceasta, când începem un nou Shoud, atât de multe lucruri palpitante venind la noi în acest următor an.
Acesta este Shoud-ul Mergi mai departe, Viața fără putere. Îl numesc așa, deoarece este momentul ca pur și simplu să mergeți mai departe, lăsând în urmă acele lucruri care nu vă mai servesc. Este timpul ca doar să mergeți mai departe, ei bine, în afara vechii voastre istorii. Timpul să lăsați în urmă acea biologie. Timpul să lăsați în urmă acea minte. Să mergeți mai departe în lucrurile la care ați visat, în ceea ce știți că este aici dar nu puteți înțelege în niciun fel în mintea voastră actuală, în corpul vostru actual. Este timpul ca doar să mergeți mai departe și asta este exact ceea ce vom face.
Este interesant să ajungem în acest punct, deoarece am fost cu voi șase ani acum, îndreptându-ne spre al șaptelea an al nostru, și știu că sunt momente în care mulți dintre voi spuneți: “Dar când vom ajunge cu adevărat la asta? Când vom începe să facem șmecherii magice și să manifestăm aur din aer simplu și toate celelalte lucruri?” Da, da (audiența aprobă și aplaudă). Ah. Dar știu că aceste lucruri sunt secundare pentru voi. Într-adevăr nu sunt atât de importante (mai multe chicoteli). Eu știu ce este cu adevărat important - ceea ce este foarte, foarte important - este doar refacerea acelei conexiuni cu voi înșivă. Asta este tot. În conformitate cu aceasta, orice altceva este secundar.
Da, de fapt puteți manifesta lucruri din nimic când doriți, dar nu aveți această dorință copleșitoare de a o face. Voi nu încercați să scăpați din închisoarea sinelui-uman, pentru că sunteți liberi deja. Sunteți deja în afara ei.
Îmi place să lucrez cu Shaumbra, îmi place să mă numesc pe mine Profesorul Libertății. Îmi pare rău că te adorm. Un căscat mare. Ea este cam în genul: "Hai să ajungem la aur. Uită toate celelalte lucruri" (câteva chicoteli). Mai puțină prelegere, mai mult aur. Da. Pot deja să văd tricourile.
Îmi place să mă numesc Profesorul Libertății, pentru că, în cele din urmă aceasta înseamnă iluminare. Asta-i tot. Iluminare, ascensiune: termeni extravaganți pentru libertate. Libertate față de ce? Libertatea față de toate obstacolele vechi, de toate identitățile vechi, de toate lucrurile care v-au ținut înapoi. Libertatea de a face orice, iar asta include "și"-ul. 
Îmi place "și"-ul, deoarece înseamnă că puteți fi oameni, puteți avea dispute, puteți avea probleme și puteți să nu aveți deloc. Aceasta este libertatea adevărată, când vă puteți juca în fiecare arenă, în fiecare dimensiune atunci când alegeți. Nu doar alunecați din starea de ființă umană parțial conștientă pentru a deveni această ființă măreață ascensionată care stă în vârful unui munte și incantează, meditează. Nu. Este "și"-ul. Sunt toate acele lucruri și aceasta este adevărata libertate. Adevărata libertate. 
Dar uneori aceasta mă întristează puțin; alteori mă face să râd. Mă întorc la una din întrebările originare pe care le-am pus Shaumbrei: Voi oamenii, sunteți voi pregătiți cu adevărat pentru libertate? Faptul este că mulți nu sunt, iar asta este în regulă. Ei și-o doresc, vor libertate, se luptă pentru libertate dar, cu toate acestea, nu sunt pregătiți cu adevărat pentru ea. Într-adevăr nu sunt. Ei vor o experiență umană îmbunătățită, dar nu vor adevărata libertate.
Prin urmare aici, pe măsură ce intrăm în al șaptelea an al nostru, trebuie să vă onorez pe fiecare dintre voi pentru că sunteți aici. Mulți au plecat, și pe bună dreptate, în mod bucuros, deoarece este dificil de a face această muncă pe care o facem cu toții, cu o împrăștiere a conștiinței și a dorințelor. Este dificil de făcut atunci când sunt unii care se află aici doar pentru a-și crea o identitate umană mai bună, dar nu au cu adevărat un angajament real față de ei ca ființe ale spiritului, ca dumnezei; când sunt cei care doar abuzează sau chiar mai rău de atât, cei care încearcă cu adevărat doar să ia energie; când sunt cei care nu aud cu adevărat vreun cuvânt, care nu simt cu adevărat o conexiune, dar au simțit că acesta este un loc extraordinar pentru a fura energie.
De-a lungul anilor, ei au plecat. Au plecat pentru că acesta nu mai este deloc un loc bun pentru a fura energie. Nu este. Voi nu permiteți asta. Nu mai jucați acel joc vechi, astfel încât ei au plecat în alte locuri sau nu văd că (aici) ar avea loc destulă fascinație, șmecherii magice sau că ar fi destui extratereștrii.
Extratereștri. Acum, eu aș putea vinde bilete cu extratereștri, dacă ar urma să vorbim despre ființe extraterestre și despre aceste alte tărâmuri. Dar, de fapt, nici măcar nu este important. Ei nu sunt în formă umană. Nu au trecut prin experiențe. Nu sunt nici pe departe atât de conștienți sau atât de iluminați precum voi. Nu sunt deloc. Doar pentru că au pielea verde și solzoasă și trăiesc undeva pe o planetă diferită, nu înseamnă că sunt înțelepți ca voi sau că sunt iubitori ca voi. Și, doar pentru că vin dintr-o galaxie sau dimensiune îndepărtată, nu înseamnă că au mai multe cunoștințe, mai multă cunoaștere, intuiție decât aveți voi.
Așadar am fost capabili să-i îndepărtăm. Eu i-am invitat în mod efectiv să plece, iar acum ceea ce a rămas este un grup de bază de pe întinsul acestei planete care își permite pe deplin libertatea. Acum putem să mergem în alte locuri.
Acum, ați văzut în acești ultimi ani în care am fost împreună, ați văzut care este programul. Nu urmează să vă ofer aceste promisiuni imense pline de vise. Nu pot. Vă pot spune puțin despre ceea ce experimentați chiar acum și încotro ați putea să vă îndreptați în mod potențial. Ceea ce chiar fac, dincolo de cuvintele mele atunci când vorbim, încerc să stimulez, să activez acel loc din voi care deja știe. Dar eu nu vă pot da aceasta. Pot doar, poate, să o inspir sau să încerc să vă ajut să o recunoașteți, să încerc să vă ajut să recunoașteți despre ce este vorba cu adevărat.
Au dispărut de mult căutătorii spirituali de noutăți care obișnuiau să stea prin preajmă și au dispărut de mult cei care caută vindecare fizică rapidă. Noi nu facem vindecări aici. Eu nu fac. Nici voi. Deci ei merg în altă parte, pentru că nu vor cu adevărat să fie vindecați, realmente nu vor. Altfel ar fi (vindecați). Aceasta este o afirmație dură, una pe care am mai făcut-o înainte, dar una pe care fiecare dintre voi ajungeți s-o înțelegeți acum.
Ei nu vor cu adevărat libertatea reală pe care le-o poate da vindecarea. Vor ceva atenție. Vor ceva ușurare temporară. Dar știți voi, i-ați văzut; se vor întoarce exact înapoi. Vor schimba o boală pe alta. Vor schimba o problemă emoțională dramatică pe alta. 
Acum, știu că mulți dintre voi ați trecut prin problemele voastre - fizice și mentale - dar nu faceți asta în modul hrănirii energetice, dramatic, captator de atenție. O faceți deoarece se petrece o transformare imensă în corpul vostru, în psihologia voastră, în conștiința voastră și, uneori, aceste transformări, ei bine, sunt majore. Ele vor aduce la suprafață o boală; vor aduce la suprafață un dezechilibru astfel încât să-l puteți elibera. Nu pentru ca altcineva să-l vindece pentru voi. Vă aduceți la suprafață aceste lucruri astfel încât să le puteți elibera și exact asta ați făcut, (ați făcut) ceea ce unii dintre voi ar putea numi miracole, (ați făcut) ceea ce pur și simplu v-a uimit pe unii dintre voi. Cum poți elibera ceva precum cancerul sau o boală, atunci când doctorii spun că este aproape imposibil? Învățați că puteți. Nu prin voință, nu cu afirmații pozitive, nu prin vreun fel de efort, ci în mod simplu cu conștiința, cu alegerea.
Așadar, vă aduceți la suprafață aceste probleme în viața voastră și știu că au fost o mulțime, fie de natură emoțională, psihologică, fie o problemă dramatică de sănătate, o problemă de echilibru, de echilibru mental. Le aduceți la suprafață astfel încât să le puteți elibera; astfel încât să puteți vedea realmente înțelepciunea și bucuria în ele și să le puteți elibera fără efort. 
Acest lucru este greu de înțeles pentru majoritatea oamenilor, această parte fără efort, deoarece oamenii sunt adaptați și programați să împingă ceva pentru a-l face să funcționeze, să folosească aplicarea strădaniei asupra energiei și forța, puterea, pentru a face ca ceva să se schimbe. Dar adevărații Magi înțeleg că nu este absolut nicio nevoie de acea forță sau putere. Magii înțeleg că în mod simplu este vorba despre a face acea alegere și de a ieși de pe calea umană. 
De fapt, într-un fel, Cauldre a rezumat cu adevărat la început acest întreg Shoud spunând: "Lucrurile se întâmplă la nivele pe care ființa umană nu le înțelege și nici nu ar trebui să le înțeleagă. Dar acel om trebuie să se dea la o parte din drum, astfel încât Eu Sunt să poată aduce ce este mai măreț decât ceea ce mintea voastră sau imaginația poate imagina."  
Este atât de mult în aceasta, Shaumbra. Vă luptați și vă osteniți uneori cu ceea ce gândul vostru ar vrea să aibă din perspectiva ființei umane limitată, întemnițată și, apoi, încercați să folosiți puterea pentru a face lucrurile să se întâmple. Încercați să le forțați, iar apoi sunteți atât de duri cu voi înșivă dacă nu funcționează în modul în care vrea omul ca ele să funcționeze. Vă bateți pe voi înșivă. Încercați acum doar să vă dați la o parte din drum. Încercați să realizați că, pe măsură ce mergem mai departe în aceasta, veți avea dorințe umane, probleme și preocupări umane; veți avea de asemenea "și"-ul. Veți avea, de asemenea, ceea ce ați putea numi, perspectiva divină, o perspectivă foarte liberă și deschisă.    
Vă rog să înțelegeți că, indiferent ce este ales - nu doar din modul de supraviețuire uman, ci din modul grației lui Eu Sunt - va veni în mod simplu fără efort. Va fi provocator. Provocator, deoarece vă veți simți ca și cum voi, ființele umane, nu faceți nimic iar omul trebuie să se forțeze, să împingă, să folosească puterea.
Ce urmează să învățăm aici, în aceste următoare 11 Shoud-uri ale noastre, este aceea că nu este nevoie de nicio împingere. Se va simți incomod. Se va simți ca și cum ați merge afară, pe o stradă publică aglomerată fără haine pe voi, complet goi. Realmente, pentru că se va simți incomod, iar voi veți simți de parcă - oare ce am uitat? Ce vor spune oamenii?
Ei bine, mai întâi de toate, ei nu vă vor vedea. Nu este vorba despre chestia cu hainele unui împărat (n.tr. referire la povestea lui Hans Christian Andersen - Hainele noi ale Împăratului, în care împăratului i s-a promis un nou costum de haine invizibil, care de altfel nu exista deloc iar împăratul umbla gol); ei pur și simplu nu vă vor vedea, deoarece se află pe un câmp de joacă cu totul diferit, numit putere. Nu vă vor vedea; nu le va păsa de voi, în afara cazului în care voi alegeți ca ei să facă astfel.
Vă veți simți goi pentru că nu veți avea pe voi costumul armurii puterii pe care-l poartă toată lumea acolo, afară. Vă veți simți vulnerabili pentru o clipă, iar apoi veți realiza că nu mai este nevoie deloc de acea armură. Nu mai este nevoie deloc de acea putere în viața voastră. Și apoi veți realiza că lucrurile pur și simplu vin la voi în moduri la care mintea umană nu ar fi putut să viseze sau să le imagineze.
Sunteți atât de obișnuiți să vă gândiți la ce vă doriți, dar în general gândirea nu vine din gândurile voastre reale. Ele nu sunt cu adevărat ale voastre; ele aparțin strămoșilor voștri. Aparțin conștiinței de masă. Nu sunt cu adevărat ale voastre. Sunteți atât de obișnuiți să gândiți în termenii lucrurilor de bază - un salariu, o mașină care funcționează, o casă în care puteți dormi și alte lucruri de acest gen - iar acestea nu contează cu adevărat. Nu contează. Știu că omul spune: "Oh, dar trebuie să le am pe acestea mai întâi." Nu, realmente veți realiza că ele pur și simplu nu contează. 
Și veți atinge un punct în acest an, în care veți deveni supărați mai întâi pe voi înșivă, iar apoi pe mine, și veți spune: "De ce am irosit atât de mult timp, atât de multe vieți, pentru căutarea unor lucruri atât de umane, uitând total sau nevăzând ceea ce este cu adevărat important? De ce am irosit atât de mult timp pentru lucruri care oricum ar fi fost acolo, dacă doar mi-aș fi permis mie însumi să merg la următorul nivel al conștiinței? De ce am fost atât de îngust la vedere concentrându-mă doar pe plata facturilor, pe a mă hrăni, a avea un serviciu, pe astfel de lucruri, când ele vor fi acolo în mod natural atunci când eu sunt liber?"   
Acele lucruri... este plin de umor într-o privință și trist în altă privință; este plin de umor să vezi tot acest efort mergând în lucruri atât de lumești, lucruri cu adevărat lumești. Supraviețuire - foarte lumesc. Este plictisitor și de aceea sunteți aici. Ați recunoscut că a fost plictisitor. Este trist să vezi cât de mult din viața și potențialul unei persoane sunt irosite, într-un fel, când acele lucruri au realmente grijă de ele însele. Trebuie să subliniez aceasta și s-o accentuez. Acele lucruri pentru care vă îngrijorați, lucrurile de bază - Tobias a vorbit despre ele cu ani în urmă; abundența, sănătatea, relațiile și, într-o măsură, stima de sine - dar aceste lucruri de bază au automat grijă de ele însele în viața fără putere. Acele lucruri se împlinesc automat în moduri pe care nu vi le-ați putea imagina. 

Oh, știu. Văd calea liniară a minții pe care mergeți uneori. Vă planificați o viață. "Ce ar trebui să fac în legătură cu un serviciu? Ce ar trebui să fac pentru grija de zi-de-zi a ființei umane fizice? Ce ar trebui să fac în legătură cu corpul meu și cu ceea ce mănânc și cu chimicalele și cu tot restul acestora?" Și apoi lucrurile se opresc acolo. Se limitează exact acolo. Apoi, totul este proiectat în jurul acestor lucruri de bază, umane, pentru supraviețuire.
Veți realiza, și asta nu înseamnă să fii un deștept, veți realiza că această imensă barieră numită moarte nu este cu adevărat atât de importantă. Nu este într-adevăr, într-adevăr rea sau de temut. Și faptul este că aveți cu toții moartea stând acolo (în față), ca un ceas ce ticăie - "Când se va întâmpla?" Și aveți dorințe de a trăi până la 150 de ani dar, probabil știți, într-un fel (că nu va fi așa). Spuneți: "Probabil că nu voi trece cu mult peste 80 sau 90 de ani". Unii dintre voi sunt îngrijorați datorită trecutului familiei voastre, că o problemă de sănătate vă poate surprinde acum sau în anul următor. Așadar, există acest lucru uriaș legat de moarte și realmente nu este atât de rău. 
Pot auzi mintea țipând chiar acum: "Ce vrei să spui cu faptul că nu este atât de rea?!" Ei bine, stați cu mine un moment. Dați la o parte durerea - durerea pe care ați putea s-o aveți asociată unei boli sau unui accident de mașină sau ceva de genul acesta - și haideți să spunem că pur și simplu are loc într-un mod plin de pace în mijlocul nopții și, dintr-o dată, fără multă traumă sau pălăvrăgeală realizați: "Oh, sunt mort". Priviți jos, precum acea cameră de filmat, priviți jos la voi; priviți în jos: "Oh, doamne! Este corpul meu întins acolo în pat și ah! Sunt liber".
De fapt este... nu sunt prea multe râsete aici (acum sunt câteva râsete și Adamus chicotește). Dar aceasta este o mare barieră, această întreagă frică de moarte. Vă pune într-un tip de capcană. Moartea nu este chiar atât de rea. De fapt, este amuzant într-un fel. Nu recomand să mergeți și s-o încercați la noapte. Acesta este Cauldre cu atenționarea medicală - care este formula de negare aici? Nu încercați asta acasă. 
LINDA: Aceasta are doar valoare de divertisment. 
ADAMUS: Corect, corect, corect, corect (câteva chicoteli). Dar divaghez. Înapoi la punctul meu, dacă îmi pot reaminti punctul (Adamus chicotește).
Acele lucruri pentru care vă îngrijorați acum nu contează și veți deveni supărați pe voi și, apoi, uneori pe mine, probabil în circa șase luni de acum și vă veți spune: "De ce am petrecut atât de mult timp îngrijorându-mă de lucruri care aveau deja grijă de ele însele?". "De ce m-am îngrijorat de lucruri pământești?"
Știți voi, este uimitor ce se întâmplă, pe măsură ce intrăm în viața fără putere. Viața voastră va fi în multe feluri întoarsă cu susul în jos, iar asta este în regulă. Este "și"-ul. Încă veți fi aici și veți continua mai departe și viața voastră va fi întoarsă cu susul în jos și va fi uimitor și amuzant pentru că, de această dată, nu va fi dintr-o perspectivă singulară. Nu va fi: "Oh, întreaga mea viață este întoarsă pe dos". Va fi cam în genul: "Oh, aici viața mea s-a întors pe dos și aici sunt o măreață ființă liberă. Nu contează!" Urmează să experimentați toate acestea.
Și veți realiza că sunt lucruri care urmează să se întâmple în viața voastră ce vor fi dincolo de ceea ce acest om de aici și-ar fi putut imagina, deoarece, trebuie să vă spun chiar acum, în timp ce pătrundem în această Serie nouă, sunteți realmente limitați în ceea ce vă imaginați pentru voi înșivă. Cu adevărat limitați. Este ceva de genul, dacă sunteți un artist căruia i s-a dat un întreg studio plin cu pânze și pensule și vopsele acrilice sau uleiuri și echipament de sudură și orice altceva pentru a compune opere de artă și apoi luați doar o cutie de creioane, creioane pentru copii de școală și o mică coală de hârtie, rupând-o și pe aceasta în două, deoarece nu vreți s-o irosiți, și desenați pe ea (câteva râsete). 
Și asta este ceea ce veți ajunge să realizați, că visele umane au fost atât de limitate, foarte limitate. Eu înțeleg de ce oamenii visează, dar acestea sunt realmente vise de eșec. Cu adevărat sunt. Vreau să spun nu că visați la eșec, dar o faceți. Însă visați ceva atât de uman, apoi nu funcționează și, apoi, încet, peste un timp, încetați să visați. Încet, încet vă rețineți de la vise, deoarece este ca și cum: "Oh, aceasta nu a funcționat. Am fost așa un prost". Nu. Nu a însemnat că ai fost un prost. De fapt a fost așa pentru că nu ai visat dincolo de partea umană. Nu te-ai deschis către visele lui Eu Sunt. Și odată ce facem asta, odată ce mergem dincolo de limitările și visele umane și pășim în viața fără putere, toate acele lucruri sunt pur și simplu acolo - locurile de muncă, banii - și realizați râzând tare: "De ce am fost atât de concentrat pe asta, când este pur și simplu aici?" Nu este magie. Vom intra în fizici în acest an, explicând de ce nu este magie. Este doar conștiință. Asta este tot. Asta este tot. 
Așadar, haideți să respirăm foarte profund în timp ce intrăm în Mergi mai departe.
Ce ne așteaptă
Va fi un an mare. Vă spun deja că va fi cel mai mare an al nostru de până acum, de departe, de departe. Nu am spus cel mai ușor, am spus cel mai mare (Adamus chicotește). Cel mai mare an al nostru de până acum, deoarece, așa cum vom experimenta astăzi, voi face câteva lucruri cu voi dar, în special, vom face un fel de - eh - DreamWalk. Voi ține mai puține prelegeri și vom face mai multe experiențe, experiențele voastre personale, cel puțin astăzi, poate nu în tot restul anului.
LINDA: Ce înseamnă "cel mai mare"?
ADAMUS: Ajung acolo.
Prin urmare, astăzi vom face două lucruri. Primul, vom face asta, eh, doar o plimbare - nu chiar un DreamWalk; acea plimbare - în viața fără putere. Am început aceasta deja cu cei din Keahak și ei vă pot spune că schimbă lucruri. Vom merge la alt nivel cu aceasta astăzi în viața fără putere. Deci este unul din cele lucruri care... Vă voi cere efectiv să fiți hotărâți cu voi înșivă, știind că faceți o alegere de a face asta, pentru că dacă spuneți: "Voi testa apele lipsei de putere", nu va funcționa. Nu puteți testa asta puțin, deoarece veți fi trași exact înapoi în putere. 
Chiar acum puterea este un magnet mai mare decât lipsa puterii. În cele din urmă nu, dar astăzi este un magnet mai mare. Deci, dacă spuneți: "Ei bine, voi merge puțin fără putere" și încercați acel pas de bebeluș, veți fi trași înapoi foarte puternic de puterea magnetului - foarte, foarte puternic - si veți fi dezamăgiți în voi înșivă. Veți spune: "Ei bine, asta n-a funcționat prea bine", și veți deveni supărați pe voi mai întâi, de a fi un idiot spiritual și apoi vă veți supăra pe mine. "Ei bine, Adamus ne spune toate aceste chestii și ele nu funcționează".
Ei bine, vă spun chiar acum, aveți oportunitatea să mergeți în viața fără putere unde nu aveți nevoie de luptă. Nu aveți nevoie de împingere. Nu aveți nevoie de fricțiunea trăirii din lumea cu putere, dar mergeți în totalitate. Mergeți în totalitate, nu doar puțin. Nu funcționează prea bine. De fapt doare.
Deci ce înseamnă cel mai mare? Cel mai mare an? Cel mai mare an, înseamnă că veți vedea cele mai mari transformări. Veți vedea cele mai mari schimbări de conștiință și nu va fi deloc ce crede mintea chiar acum. Nu va fi, pentru că dacă spuneți: "Oh, bine. Voi fi capabil să merg pe apă și voi fi capabil să știu totul  și..." Nu, nu, nu, nu. Nu, nu, nu (câteva chicoteli). Este ceva ce merge mult dincolo de asta.
Știți voi, conștiința este un lucru interesant, deoarece voi sunteți adevărați pionieri ai conștiinței sau pirați ai conștiinței, iar conștiința este distractivă pentru că, atunci când nu o ai sau ești limitat, nu realizezi ceea ce face. Nu realizezi cum a schimbat conștiința istoria, de necrezut, într-o perioadă de timp foarte, foarte scurtă.
Cu o mie cinci sute de ani în urmă, conștiința era atât de diferită. Gândiți sau simțiți pentru o clipă. Nu gândiți, simțiți un moment. Mulți dintre voi ați fost încarnați cu o mie, o mie cinci sute, două mii de ani în urmă. Mintea voastră umană gândește acum: "Oh, eram pur și simplu eu, dar nu aveam o mașină sau Internet și purtam un fel de haine haioase, dar am fost exact așa atunci". Nu, nu, nu, nu, nu, nu. Nu ați avut conștiința aproape. 
Realizați că, în urmă cu o mie cinci sute de ani, chiar cu o mie de ani în urmă, majoritatea oamenilor erau sclavi? Nu doar câțiva. Majoritatea oamenilor erau deținuți de regalități. Stăpâniți! Iar ceea ce este chiar mai ciudat: faptul că ei nu contestau asta. Nu aveau nevoie de o mulțime de gărzi și armate și poliție pentru a-i menține pe sclavi ca sclavi, pentru că ei nu se întrebau despre asta. Era soarta voastră în viață. 

Acum, a fost un fel de, i-ați putea spune un strat care v-a ținut în linie, iar unul dintre lucrurile mele favorite, despre care să nu vorbesc, este Biserica Romano-Catolică. A fost o mare... pentru aceia dintre voi cu acest trecut. Luați orice biserică, puneți-o în loc și este același makyo. Biserica v-a ținut pe loc. Credințele foarte inconștiente într-un Dumnezeu care nu există cu adevărat - mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta (câteva chicoteli) - dar vi s-a spus că trebuie să fiți servitori. Voi trebuie să-l serviți pe Dumnezeu. Trebuie să vă serviți stăpânii. Trebuie să duceți o viață grea și plină de suferințe pentru că aceasta este ceea ce cere Dumnezeu. Și știți că ați crezut asta! Nu ați contestat-o cu adevărat pe atunci. A continuat și a continuat.

Fără să mă mângâi pe spate, pentru că o voi lăsa pe Linda să o facă aici.
LINDA: (frecându-i spatele) Ooooh.
ADAMUS: O mângâiere pe spate.
LINDA: (mângâindu-l pe spate) Ooh.
ADAMUS: Eu, împreună cu alți câțiva stimați Mari Maeștri Ascensionați acum, am fost primii care am vorbit deschis despre libertate. Deschis. Realizați că, acum 500 de ani, dacă vorbeai deschis despre libertate… (Adamus își pune mâna la gât) Daaa. În mod deschis despre libertate, ai fi fost arestat, ai fi avut judecarea 10 minute mai târziu și ai fi fost spânzurat sau ars (pe rug) sau ghilotinat imediat. Acum putem vorbi ca acum despre aceasta, însă conștiința a fost atât de diferită.
Conștiința era inconștientă și aș putea continua cu multe exemple. Realizați că în această lume prima democrație adevărată nu a existat cu adevărat până cu aproape 100 de ani în urmă? Și voi spuneți: „Oh, nu, dar au fost grecii”. Nu, nu, nu, nu, nu, prietenii mei. Grecii și ro-... nu atât de mult romanii, ci grecii, nu, ei s-au gândit la democrație. Au contemplat-o și aveau anumite activități democratice pentru elite. Cu elita, însă nu era deschisă oricui. Nu consider asta cu adevărat o democrație atunci când nu este deschisă. Doar pentru că ai zece tipi bogați care stau împrejur și votează cum va fi gestionat restul imperiului nu este o democrație.
Și spuneți: „În regulă, dar America, prima democrație practică, pusă în practică, încă din 1776.” Nuuu. Aici nu a fost cu adevărat o democrație până, de fapt, în opinia mea, cu circa 40 sau 50 de ani în urmă și încă nu este libertate adevărată. Mai sunt încă cei care nu au aceleași drepturi ca ceilalți. Este mult mai bine față de unde eram cu 300, 500 de ani în urmă dar, prietenii mei, încă nu este libertate. Nu vă păcăliți pe voi înșivă. Nu vă păcăliți deloc pe voi înșivă.
Așa că ne întoarcem la punctul meu de vedere, oriunde era punctul (câteva chicoteli). Conștiința. În următorul an veți avea oportunitatea de a deveni mult mai conștienți, cunoscători și aceasta vă va surprinde și vă va uimi uneori pe parcursul anului. Scrieți asta, dacă vreți, vă rog, pentru voi înșivă sau împărtășiți-o; cât de mult erați inconștienți înainte, cât de mult credeați că vă aflați într-o călătorie spirituală, dar erați cu adevărat inconștienți.
Călătoria Spiritului, pentru mine, este o tentativă umană simțită din inimă, bine intenționată, însă o tentativă eșuată de a fi liber. Călătoriile spirituale sunt pline de makyo, chiar sunt, și liderii și guru și tot din afara voastră. Călătoriile spirituale sunt distrageri, în cel mai bun caz. Călătoriile spirituale reprezintă adesea o capcană imensă ce conduce pe cineva înapoi din nou și din nou către noi încarnări. Și ce fac aceștia? Ajung exact înapoi pe drumul spiritual.
Acum știu că unii dintre voi de acolo, poate unul sau doi de aici, spun ceva de genul: „Ohh! Iar începe Adamus să se ia de fiecare lucru”. Absolut. (câteva chicoteli) De ce nu? Mă simt de parcă aș avea o pușcă și stau aici într-un butoi de apă cu pești înăuntru. (Adamus chicotește) Este ușor. Este ușor să mă iau de toate acestea. Este ușor să priviți cu adevărat, cu simțul umorului la fiecare lucru din viața voastră - cu un mare simț al umorului - și să realizați că au fost născute dintr-un loc al conștiinței limitate.
Și, știți voi, nu vom continua să încercăm repararea conștiinței limitate. Nu vom continua să încercăm repararea ei și să o facem să se simtă mai bine și să-i spunem că a avut o viață foarte dificilă. Nu, nu o vom face. Nu suntem aici pentru a repara ce a fost. Suntem aici pentru a ne deschide către ceva care este total, total liber și nou. „Liber” ca în libertate, „nou” în sensul că nu l-ați adus în viața voastră înainte; a fost mereu acolo, însă nu l-ați adus în față.
Deci vă rog înțelegeți că în viața fără putere nu mergem înapoi și reparăm corpuri, creiere. Nu mergem înapoi și nu încercăm să reparăm lucrurile vechi. De ce? Știți de ce? De ce nu o facem, mai întâi de toate, deoarece este un „și” care este încă acolo și care poate încă exista. Veți privi înapoi într-una din zilele acestui an, veți realiza cât de singulară și de liniară a fost viața până acum. A fost ca și cum: „De ce am crezut că trebuia doar să continui de-a lungul căii umane liniare încercând să mă bandajez, încercând să mă repar, să mă vindec? Pfu! De ce?”
De ce să vindeci - mă refer emoțional, fizic, spiritual - de ce să vindeci când poți fi doar și? Încă le poți avea. Poți avea încă sinele uman stricat, patetic, limitat, încăpățânat (câteva râsete). De ce nu? Când poți avea, de asemenea, „și”-ul. Iar în viața fără putere va fi vorba despre a merge în „și”, nu despre a repara prostovanul. Îl vom lăsa pe acesta să continue.
Acesta este miracolul, binecuvântarea, frumusețea. Este ca și cum: hai să le facem pe toate. Haideți să le facem pe toate. Haideți să fim conștienți de Eu Sunt și de toate caracterele (aspectele) diferite pe care acesta le poate aduce. Este cu mult mai puțină muncă față de a încerca să repari sinele uman, Frate John. Să-l lăsăm pe Fratele John să continue să facă lucrurile de tipul Fratelui John, dar hai să explorăm și ce altceva este aici.
Spun să explorăm. Nu va trebui să născocim vreun lucru. Nu vom construi nimic. Nu vom încerca să creăm identități noi. Acestea sunt deja acolo și vă veți trezi într-o bună zi în conștiința voastră și veți spune: „Ha! De ce am petrecut atât de mult timp încercând să repar ce credeam că era defect, în loc să mă deschid doar la tot ceea ce sunt? Uimitor. De ce am petrecut atât de mult timp încercând să realizez o carieră, să-mi plătesc facturi, să am o mașină pe care s-o conduc, când toate acestea erau deja rezolvate? De ce am fost atât de inconștient?” Așadar, spre aceasta ne vom îndrepta în acest an.

Cum să explici?
Înainte de a merge mai departe, am de pus o întrebare. Dacă oricare dintre voi aveți telefoanele voastre mobile, poate vreți să le închideți acum (chicotește), dacă le aveți deschise. Însă am o întrebare importantă de pus, deoarece este legată de telefoanele mobile.
Haideți să facem aici o micuță călătorie. Totuși nu este un merabh sau un Dreamwalk. Aceasta este o ante-călătorie. Haideți să facem o călătorie, deoarece puteți. Vă amintiți de „și”? Deci nu încercați să împingeți acea ființă umană înapoi cu 100 de ani până în anul 1915, doar îl faceți pe „și”, în regulă? Tăceți. Încetați să gândiți (Adamus chicotește). Este atât de simplu. Suntem pur și simplu înapoi în 1915. „Daaa, dar…” Tăceți! Aceștia sunt ochii vechiului om privind la aceasta. Suntem înapoi în 1915, în regulă? (audiența spune: „În regulă”) În regulă. Vuuu!
În regulă. Suntem înapoi în 1915 și vom juca un mic joc aici. Aveți iPhonul sau iPad-ul vostru. Realizați că iPhone-ul va fi dezvoltat în, când a fost, în 2007? Suntem înapoi în 1915. Va fi dezvoltat în 2007, iPad-ul în 2010. Daaa. Că veni vorba, trebuie să-mi acord credit pentru nume. Da, deoarece Steve Jobs a vrut să-l numescă Cool Phone (n.tr. telefonul la modă, de fițe) sau a vrut, de fapt, să-l numească Door Pad (n.tr. Pad înseamnă în limba engleză suport/dispozitiv iar door - ușă; Dispozitivul Ușă), cum ar veni mai bun decât Windows și… (audiența murmură) Avea toate aceste nume teribile. Era groaznic la a da nume lucrurilor și am spus: „Steve, Steve”, am spus: „Ce face cu adevărat acel telefon? Ce face acesta?” Iar el a spus: „Ei bine, într-un fel, îmi dă libertate. Este pentru mine, este Eu”. Am spus: „Asta-i! iPhone. Telefonul Eu Sunt”. (n.tr. I se traduce cu eu din limba engleză)
Deci vreau ca voi… este o poveste adevărată! Este o poveste adevărată (câteva aplauze) și a necesitat multă muncă, însă… (mai multe râsete; cineva spune „Daaa, daaa”)
Așadar suntem înapoi în 1915 și aveți acest dispozitiv pe care l-ați adus cu voi înapoi în timp. Aveți acest dispozitiv. Acum mergem înapoi în timp cu o sută de ani. Aveți acest dispozitiv numit iPhone-ul vostru sau unii dintre voi au imitațiile ieftine numite Android. Am ajutat la crearea Apple. Da, sunt puțin părtinitor față de acesta.
LINDA: Ai vreo acțiune (n.tr. bursieră)?
ADAMUS: Nu am nevoie de acțiuni. O dețin energetic, cosmetic… sau cosmic! (râsete) Sau cosmetic.
Așa că am încercat să lucrez cu Bill Gates. Dar ați încercat vreodată să lucrați cu un inginer? (Adamus chicotește) Nu a mers prea bine. „Windows?” (n.tr. Ferestre) Am spus. „Windows?! Pfu!”
Dar, în orice caz, suntem înapoi în 1915. Acum imaginați-vă asta. Aduceți-vă conștiința acolo - pac! - cam așa. Nu gândiți la asta; sunteți exact acolo. Aveți acest iPhone pe care l-ați luat cu voi și îl veți - ați luat mai multe cu voi - le veți da, nu știu, 12, 24 de astfel de telefoane iPhone în 1915.
Amintiți-vă, în 1915, automobilele - de-abia începeau să fie. Nu le aveau mulți oameni, însă abia deveneau un fel de modă a zilei. Electricitatea - câteva case o aveau, câteva firme o aveau, însă cu siguranță nu era în toate orașele și în toate casele. Telefoanele - câțiva oameni le aveau, mulți nu. Și petrecerile prin telefon (n.tr. referință la serviciile telefonice cu plată din a doua jumătate a secolului trecut ce conectau doi sau mai mulți membri între ei), vorbesc despre schimbarea conștiinței. Vă puteți imagina petrecerile la telefon? Unii dintre voi sunt destul de în vârstă pentru a fi vorbit vreodată la una din acestea? (câțiva oameni spun „Da”) Da, da. Sau destul de săraci pentru a fi vorbit vreodată la una din acestea (Adamus râde).
Acum, aveți acest iPhone, veți merge afară și veți da câteva și veți explica doar pe scurt. Nu veți vorbi despre viitor. Sunteți în acel moment, în 1915, veți explica pe scurt ce face acest telefon, dar veți deveni oarecum confuzi în cuvinte, deoarece oamenii nu înțeleg prea multe. Așa că trebuie să explicați în termenii din 1915. Și am două întrebări pentru voi, iar Linda va plimba microfonul în sală.
Prima întrebare este: cum îl veți explica, ceea ce poate el să facă? Și ce vor face oamenii cu el? Ce vor face oamenii cu el?
Ah, aici, în mâinile lor au o bucățică de magie. Gândiți în termenii din 1915, termenii omenești din 1915. Ce vor vrea să facă cu acest telefon? Voi știți ce face. Ei nu-l prea înțeleg.
Deci Linda, hai să alegem primul nostru candidat.
LINDA: În regulă. Aleg pe cineva?
ADAMUS: Daaa.
LINDA: În regulă. Pot să fac asta.
ADAMUS: 1915. Mai întâi de toate, foarte simplu, draga mea, ce le vei spune că face?
SUE: Cu adevărat n-am nicio idee.
ADAMUS: Răspuns bun, de fapt.
SUE: Daaa.
ADAMUS: Daaa. Însă îl ții aici și cineva zice, știi tu, bine, „Ce este acela?” întrebă persoana. „Ce este acela, draga mea?”
SUE: Ei bine, daaa, dacă nu ai putea să-i spui că este din viitor.
ADAMUS: Nu, nu.
SUE: Bine. Este ca și cum...
ADAMUS: Pentru că, apoi, te-ar omorî.
SUE: Daaa (câteva râsete). Am făcut asta, daaa (chicotește).
ADAMUS: Ei fac asta. Ei fac asta. Daaa. Deci ții acest lucru (în mână). Are cineva un dispozitiv pe care să-l pot folosi? Un iPhone. Nu vreau o imitație android ieftină.
KERRI: Eu am lucrul original chiar aici.
ADAMUS: Lucrul original chiar aici, da. Este cel mai nou model?
KERRI: Absolut.
ADAMUS: Mulțumesc. Altfel… în regulă, deci ții aici acest dispozitiv, dacă vrei, ține acest dispozitiv și ce le vei spune acum? Mai întâi, ce poate face?
PETE: Nu prea poate face multe acolo deoarece nu sunt turnuri pentru celular.
ADAMUS: Ei bine, poate că am construit eu câteva.
SUE: Oh.
PETE: Oh, ai schimbat-o.
ADAMUS: Se numește imaginație creativă, prietenul meu.
SUE: În regulă.
PETE: Hei, eu… (comentariul nu se aude prea bine; multe râsete)
ADAMUS: Ah! Ah! Și ai un iPhone, domnule?
PETE: La naiba, nu! Am un Android.
ADAMUS: Aha! Către punctul meu de vedere! (râsete) Îmi demonstrează punctul de vedere!
SUE: Da!
ADAMUS: Vă iubesc prieteni. În regulă, mai întâi de toate...
SUE: În regulă, acum fiul meu este inginer, deci gândesc ca un inginer de asemenea.
ADAMUS: Oh, în regulă. Așadar, spune-mi acum, 1915; explică trei lucruri ușoare. Ce face acest dispozitiv?
SUE: Îți arată potențialul. Ei bine, ei nu vor pricepe nici asta (Adamus se preface că vomită). Daaa (ea chicotește).
ADAMUS: Și, știi tu, vor vrea să-l ia și vor vrea să...
SUE: Să se joace cu el.
ADAMUS: ...să se uite la el, desigur. Și, apoi, vor vrea să-l arunce.
SUE: Nu, nu-l arunca. Nu.
ADAMUS: În regulă, însă asta este ce vor face.
SUE: Daaa.
ADAMUS: Deci, repede, repede. Avem multe de făcut astăzi.
SUE: Daaa, trebuie să mergem mai departe.
ADAMUS: Se va răci pizza înainte să terminăm aici (ea chicotește). Ei bine, ce va face acesta pentru ei? Îți voi da un indiciu.
SUE: În regulă.
ADAMUS: Te poți uita la imagini/fotografii.
SUE: Imagini.
ADAMUS: Da.
SUE: În regulă. Poți vedea...
ADAMUS: Ai câteva poze bune în acesta?
KERRI: Se pot uita la filme video.
ADAMUS: Ei nu știu ce este acela film video.
SUE: Nu, 1915.
KERRI: Oh, daaa.
ADAMUS: În regulă.
SUE: Deci imagini. Se pot uita la imagini.
ADAMUS: Daaa. În regulă. Și ce altceva pot face?
SUE: Pot auzi voci în el.
ADAMUS: Pot auzi voci. Bun. Nu, îmi place asta (ea râde). Pot auzi - desigur, deja probabil că o fac. Însă pot auzi voci, se pot uita la imagini și ce altceva?
SUE: Muzică. Pot auzi muzică din el.
ADAMUS: Și să audă muzică. Acum, ei vor fi absolut uimiți. Desigur, le vei face o demonstrație. Vor fi absolut uimiți.
Acum, tu știi potențialul a ceea ce face acest lucru și, da, avem turnuri și restul celorlalte lucruri funcționale acum. Am construit câteva pentru a le face să funcționeze în 1915. Ce vor face cu acest dispozitiv de-a dreptul uimitor?
SUE: Nu vor avea nicio idee despre ce să facă cu el.
ADAMUS: Daaa, dar hai să spunem că le arăți câteva lucruri acolo. Ce vor încerca să facă?
SUE: Să mă omoare (râde).
ADAMUS: Da. Da. Dar joacă-te mai departe cu asta. Ce vor face mai departe?
SUE: Ei bine, îl fură.
ADAMUS: Exact. În regulă. Și cât de mult bine le va face dacă îl fură?
SUE: Nimic, deoarece nu l-ar înțelege.
ADAMUS: Deoarece nu știu cum să o facă. Bun punct de vedere. Excelent. În regulă. Bine.
SUE: Bine.
ADAMUS: Hai să mergem mai departe. Daaa, asta a fost bună.
Următorul. Aceeași întrebare. Ce le vei spune că face acesta și ce vor face mai apoi cu el? (Linda îi dă microfonul Larei, care îl oferă mai departe lui Marty.)
MARTY (MOFO): Tu ești expertul în iPhone.
LARA: Le-aș spune că s-ar putea conecta cu oameni din toată lumea, că pot învăța lucruri noi, că se pot juca...
ADAMUS: Ce lucruri noi ar învăța ei?
LARA: Ar putea învăța cum să cânte, of, la violoncel. Ar putea învăța cum să cânte la violoncel.
ADAMUS: În regulă. Pe acea cutie mică?
LARA: Of offf.
ADAMUS: În regulă. Bine, bine.
LARA: Daaa.
ADAMUS: Și un alt lucru, ce anume? Ai învățat cum să cânți la violoncel pe acela?
LARA: Încă mai lucrez la asta (ei râd).
ADAMUS: O invitație pentru a fi aici pe scenă luna viitoare.
LARA: Oh, uau.
ADAMUS: Cu violoncelul.
LARA: Mai bine mergem mai departe.
ADAMUS: Daaa (ei râd).
LARA: Ar putea juca jocuri cu oamenii. Eu nu fac asta, însă înțeleg că poți juca jocuri și te poți conecta în acest fel.
ADAMUS: În regulă, bine. Și ce vor face cu el acum? Îl dai lor, ce vor face?
LARA: Cred că, probabil, vor încerca să joace hockey cu el, cu bețe.
ADAMUS: Să joace hockey.
LARA: Daaa.
ADAMUS: Hockey. Ăsta era renumit în 1915?
LARA: Nu știu (chicotește).
ADAMUS: Nu… caut aici… nu. Numai în Canada, da.
LARA: Oh, în regulă. Daaa.
ADAMUS: Nu era cunoscut în restul lumii. Daaa. În regulă, bine. Hai să mai avem încă două (răspunsuri).
LINDA: În regulă.
ADAMUS: Voi demonstra un punct de vedere aici doar într-o clipă. Veți face cu toții: ahh!
EDITH: Oh!
ADAMUS: Edith! Edith! Deci ce le vei spune că face acesta?
EDITH: Că le complică viețile dincolo de toate rațiunile (multe râsete și câteva aplauze).
ADAMUS: Este adevăr în asta, draga mea. Și ce vor face cu el odată ce îl dai?
EDITH: Vor apăsa pe ecran.
ADAMUS: Nu, nu fizic, ci...
EDITH: Oh.
ADAMUS: Adică, da, pentru că le vei face o mică demonstrație zicând: „Fă asta, fă asta”. Cum îl vor utiliza în viața lor?
EDITH: Cred că deja mai toți au răspuns cu lucrurile la care mă gândeam și eu. Nu știu, pot să joace jocuri. Pot să vadă poze, să asculte muzică.
ADAMUS: OK.
EDITH: Nu cred că pot deveni conștienți că ei sunt Eu Sunt cel ce Sunt (râsete).
ADAMUS: Nu, probabil că nu. Bun. Demonstrez ceva aici. Încă unul, foarte repede.
LINDA: OK, încă unul. Ohh.
ADAMUS: Încă unul. Foarte repede. Este dificil, provocator. Este telefonul tău.
KERRI: Le va fi frică de el și îl vor ascunde. Și îl vor privi noaptea târziu sub pătură unde nu îi poate vedea nimeni.
ADAMUS: Asta faci tu? (râsete)
KERRI: Uh, nu. Ei bine, dacă ar putea să descarce pornografie, fac pariu că ar face și asta! (mai multe râsete) Dar eu nu fac asta. Nuu-uh.
ADAMUS: Era inventată pornografia în 1915?
KERRI: Um, da. Oh, da.
ADAMUS: Da, da, da. În regulă. Dar ai uitat, ce le vei spune că face?
KERRI: Cum?
ADAMUS: Ce le vei spune că poate face acest dispozitiv?
KERRI: Um, tocmai am rămas fără nicio idee (Adamus chicotește). Este prietenul tău cel mai bun, personalizat. Când toți au plecat, încă ai telefonul tău și te poți uita pe Facebook.
ADAMUS: Hei, asta este prea personal! (râsete)
KERRI: Te poți uita pe Facebook și vedea oameni care pleacă în vacanță (râsete).
ADAMUS: Asta este trist (Adamus chicotește).
KERRI: Este trist. Un pic.
ADAMUS: OK, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult.
Deci când punem asta în acel context, mergând cu 100 de ani în urmă - ceea ce nu este atât de demult, dar era total diferit - punctul numărul unu: Conștiința se schimbă rapid și nici măcar nu puteți începe să fiți conștienți de ea decât după ce s-a manifestat.
Vă întoarceți acum 100 de ani - era atât de diferit. Nu doar tehnologia. Prietenii mei, conștiința era foarte diferită. Încercați să explicați ceva ce deja știți acum, ceva ce luați de-a gata acum; există doar de prin 2007. Opt ani, prietenii mei. V-ar fi foarte greu dacă v-ați duce în 2006 și ați încerca să explicați ce ar face acest dispozitiv.
Vă spun toate acestea pentru că ceea ce se va întâmpla cu voi, cu noi în acest următor an va fi pe aceeași scală dar mult mai mult. E greu de imaginat, greu de pus în cuvinte, așa că nu încercați, vă rog. Vă rog nu începeți să încercați să planificați ce se va întâmpla deoarece vă pot garanta că va fi total diferit. Dar, vă rog, permiteți-i să se întâmple.
Dacă vi s-ar fi dat acel dispozitiv în 2006 - să zicem în 2005, chiar acum zece ani - și vi s-ar fi spus „Ce ai vrea să facă acest dispozitiv pentru tine?” Nici nu v-ați fi putut imagina ce poate face acum, zece ani mai târziu. Nu ați fi putut. Ați fi fost limitați.
Acesta este punctul meu (de vedere), primul meu punct pe ziua de astăzi. Vreți vă rog să vă dați la o parte din drum pentru a permite ce urmează mai departe? Ființa umană nu trebuie să planifice asta și nici nu poate. Nu v-ați fi putut imagina acum zece ani ce ar putea face acesta pentru voi, cu atât mai puțin acum 100 de ani.
Al doilea punct aici, ce vor face cu el? Călătoriți puțin în timp, mergeți în trecut și le dați acest dispozitiv, îi învățați puțin, ce vor face cu el? Din păcate, natura umană spune că vor face unul dintre următoarele lucruri. Vă vor da pe mâna autorităților. Sincer. Le este atât de frică - atât de frică - încât nu știu ce să facă. Așa că vă vor da în vileag. Sau vor găsi o cale de a folosi acest dispozitiv - pe care voi îl țineți în buzunar acum, îl luați de-a gata, este prietenul vostru cel mai bun - vor găsi o cale să ia acest dispozitiv și să se distrugă pe ei înșiși, să-și distrugă viețile personale. E prea mult pentru ei. Vor fi copleșiți de el. Vor găsi o cale în viețile lor personale de a încerca să dezvolte acea identitate umană din 1915 care nu poate face față tehnologiei și libertății disponibile pe acel mic telefon. Își vor distruge viețile. Asta se întâmplă atât de des cu oamenii, sunt auto-distructivi. Nu-i pot face față. Spun că vor ceva mai mare și mai bun. Nu-i pot face față. Fiecare dintre voi - fiecare dintre voi - știe din propria experiență despre asta.
Sau îl vor folosi pentru a arunca lumea în aer. Cineva va spune: „Ah, cu acest dispozitiv putem crea noi arme. Îi putem spiona pe băieții răi. Putem acumula avere și putere și putere și putere și putere.” Garantez că dacă acesta apărea în 1915, dacă ați merge înapoi atunci, l-ar fi folosit pentru a obține un tip de putere. Să-și manipuleze prietenii, colegii de serviciu, oficialii guvernamentali, lumea - nu contează. Îl vor folosi pentru putere.
Așadar punctul numărul doi este: pe măsură ce înaintăm în acest an, nu există putere. Și, pe măsură ce lucruri noi vin la voi, ele nu vor fi folosite deloc pentru putere. Nu le folosiți pentru putere. Veți fi tentați. Veți fi seduși. Îmi veți oferi scuze, mie și altor Shaumbra. Sunt alți Shaumbra care vor spune „Nu face asta. Nu ai nevoie să iei asta din afara ta. Nu ai nevoie să-ți aduci din ceea ce învățăm să dobândim mai mult pentru identitatea umană.” Și vă veți certa cu ei și le veți spune cum Adamus greșește și că ei nu au dreptate și cum Adamus controlează pe toată lumea.
Prietenii mei, vă spun chiar acum, la fel cum ar fi fost dacă cineva ar fi primit în 1915 un iPhone, l-ar fi folosit pentru putere și în cele din urmă pentru distrugere. Noi nu vom merge în putere. Nu avem nevoie de aceasta. Voi nu aveți nevoie de ea. Ați vrea să respirați asta pentru o clipă și să simțiți dacă este potriviă pentru voi, viața fără putere. Nu aveți deloc nevoie de aceasta (n. tr. puterea).

Ce urmează
Deci, următoarea întrebare. Stați să o pregătesc. Următoarea întrebare. Iată-ne aici în 2015 și vă este dat un dispozitiv. Vă este dat un dispozitiv care atrage energie în mod simplu prin alegere. Nu voi spune cum arată dispozitivul, dar să zicem că arată cam așa (el ridică o telecomandă mică). Este foarte simplu. Atrage energie prin alegere oricând aveți nevoie de ea. Și acest dispozitiv neutralizează emoțiile, de asemenea, emoțiile voastre. Nu de la alți oameni, ci pe ale voastre. Neutralizează emoțiile, puțin înfricoșător. Uah. Voi încerca chiar acum. (Adamus îndreaptă punctul roșu al laserului către el însuși și face fețe ciudate; râsete). Neutralizează emoțiile.
Acest dispozitiv vă permite de asemenea să fiți oriunde alegeți. Acum, eu spun „oriunde alegeți”; nu va face corpul să dispară și să reapară în cealaltă parte a lumii. Noi suntem în „și” acum. Suntem în „și”. Corpul vostru va rămâne exact acolo, dar conștiința se poate bi-loca. Și spuneți: „Păi, ce valoare are dacă nu-mi pot lua corpul?”
Două lucruri. Veți realiza că nu aveți nevoie de el. Ați fost atât de legați de corp - vreți să-l luați când călătoriți în alte universuri și dimensiuni? Pe bune? Vă plângeți de el, se îmbolnăvește, trage pârțuri și face restul acestor lucruri (râsete) și vreți să-l luați cu voi?? Adevărata bilocație este o chestiune de conștiință, nu de corp fizic (îndreaptă laserul din nou către el; câteva chicoteli). Da. Nu aveți nevoie de el.
Acum, în realitate, în aplicațiile practice, pe măsură ce permiteți conștiinței să fie unde vreți voi să fie, aduceți alături de voi - și deveniți mult mai competenți legat de a aduce - atributele fizicului; nu fizicul propriu-zis, ci însușirile fizicului. Cam ca o amprentă energetică. La fel ca și cunoașterea inerentă din conștiință despre ce înseamnă să fii în corp fizic și, prin urmare, sunteți.
Dar îndepărtați-vă de gândirea că „Oh, trebuie să-mi iau acest corp” și ce fac cei din Star Trek? Se evaporă sau dematerializează. (n.tr. cineva zice „Beam me up”- frază din Star Trek, ce s-ar traduce „transportă-mă”) Transportă-mă… dar care este procesul? Oh, sunteți o grămadă de cunoscători ai Star Trek. Știți cu toții răspunsul (Adamus râde). Nu este… (cineva spune „Teleportare”) Nu. Nu este vorba de dezintegrarea acestui corp și de a-l pune în altă parte. Acest corp rămâne unde este, și fără nicio putere - ascultați-mă, fără putere, fără efort, va fi ciudat, dar doar prin pocnirea de trei ori a călcâielor - și dintr-o dată sunteți în Kansas (câteva chicoteli - referire la filmul Vrăjitorul din Oz). Deci data viitoare să nu pocniți călcâiele. Data viitoare doar loviți-vă ușor fruntea și sunteți oriunde doriți.
Nu trebuie să luați corpul, bine? Voi sunteți în „și” acum. Dintr-o dată ieșiți din singularitate în Tot Ceea Ce Este și aveți toată cunoașterea corpului. Deci este ca și cum corpul este acolo în spirit - îmi place asta, corpul este acolo în spirit - dar nu trebuie să fie acolo în fizic. Și apoi, de fapt lucrul grozav este că, acesta este la fel de bun (ca cel fizic), dacă nu chiar mai bun. Aveți toată cunoașterea, aveți toate tiparele corpului. Știți cum este. Și atunci de ce să luați un corp real? De ce să nu luați ce este mai bun din corp? Și, prin urmare, sunteți acolo. Așadar, alții vă pot vedea când vreți și nu vă pot vedea când nu vreți să vă vadă.
Totuși, văd că deja avem o problemă aici. Pot deja să… mințile voastre umane ajung aici. Miros putere și pute ca rahatul de câine sau a fost aceasta noua noastră Dottie (cățelușa lui Joe și Sandra). Nu, nu. În regulă (câteva râsete). Pentru că vorbesc despre asta și dintr-o dată deja o faceți. Mergeți către putere. „Oooh! O să fac bilocație și o să merg să fac ceva”, mă rog, și aveți putere acolo. Treceți peste aceasta. Chiar va durea dacă faceți asta folosind puterea.
Amintiți-vă de exemplul meu. Dați un iPhone cuiva din 1915. Prietenii mei, se vor distruge pe ei sau pe voi sau lumea. Așa că intrați acolo. Țineți minte asta. Puneți-o în conștiința în care credeți că puteți merge oriunde.
Deci aveți acum acest dispozitiv care neutralizează emoțiile. De ce spun asta? Ei bine, veți descoperi, dacă nu ați făcut-o deja, că emoțiile sunt atât de subțiri și ieftine și false și încărcate de putere comparativ cu senzualitatea. Cine are nevoie de emoții când aveți adevărata senzualitate, abilitatea de a simți - abilitatea de a simți cu adevărat - la fiecare nivel diferit dincolo doar de simțurile fizice?
Știți cum este, diferența dintre a intra într-o emoție cu cineva sau cu voi, versus să spunem că auziți o melodie foarte bună și vă atinge și aveți un astfel de sentiment - dar nu emoție? Și știți că este real și este ca și cum „Oh!” Doar vă atinge într-un mod senzual la urechi, dar tot corpul prinde viață în acel moment. Cine are nevoie de emoții când aveți sentimente sau senzualitate?
Deci acest dispozitiv mic neutralizează la cerere. Doar apăsați pe acel buton (Adamus îl îndreaptă către fața sa). Oh, nu! (câteva râsete) Sunt pilot într-un avion… (mai multe râsete) Deci, bine. Vă permite să vă plasați conștiința fără efort oriunde vreți voi.
Acum, întrebarea - Linda cu microfonul, eu rămânând în urmă cu timpul, dar nu-mi pasă - întrebarea este ce veți face voi cu acesta? Atrage energie - schifffțt”- ca un magnet și este toată a voastră, tot ce vă trebuie și vreți și vă doriți. Atrage energie. Neutralizează emoțiile și vă permite să vă plasați conștiința, conștiența voastră oriunde vreți. Linda cu microfonul, ce veți face?
Și o să-l numesc iYammer (n.tr. dispozitivul Eu Sunt - așa cum este scris, cuvântul s-ar traduce mot-a-mot „i-eu și se pronunță ai; Yammer - a se văicări”, aici însă are sensul de "Dispozitiv Eu Sunt”) (râsete). iYammer-ul. Bine. Ar vrea cineva, vă rog, să înregistreze acest nume ca marcă pentru mine imediat - iYammer. Spus pe litere i-y-a-m-m-e-r, iYammer (din greșeală l-a pronunțat glumind „u-a-i-yammer” care ar însemna în sens peiorativ de ce văicăreală), iYammer. (el chicotește).
Ridică-te dacă vrei, te rog,
Draga mea. Ce naiba - uite, ia-l, simte-l.
JULIE: În regulă.
ADAMUS: Simte-l. Da.
JULIE: Deci la început m-am dus undeva și mă jucam în ocean.
ADAMUS: Sigur.
JULIE: Și apoi m-am gândit să mă distrug. Da, doar mă jucam. Doar mă jucam undeva.
ADAMUS: Sigur, distrugere. OK. Să te auto-distrugi, da.
JULIE: Înotând și făcând scufundări și jucându-mă.
ADAMUS: Deci mergi de la înot cu delfinii la auto-distrugere.
JULIE: Ai spus că suntem - n-ai spus 1915?
ADAMUS: Nu. Nu (câteva râsete). Nu. Suntem aici. Suntem aici.
JULIE: În regulă.
ADAMUS: Nu, suntem aici. Aceea a fost o experiență. Acum suntem în acest moment. Suntem în studio. Daaa și suntem aici acum, dar am adus un dispozitiv, să-i zicem din viitor. L-am adus Shaumbrei chiar acum. Vin cu el din, nu de 100 de ani, dar voi spune cu 27 de ani din viitor, cu iYammer-ul și îl dau unor Shaumbra. Are multe atribute. Atât de multe, mult mai multe decât un simplu iPhone, dar cele importante sunt că neutralizează emoțiile, atrage energia, cât de multă alegi - doar o aduce - și îți permite să-ți pui conștiința oriunde, să fie oriunde. Nu în corpul fizic, dar, într-un fel, în fizic. Ce vei face cu el? Așa cum le-am dat oamenilor din 1915 iPhone-ul, îți dau ție ăsta acum. Ce vei face cu el?
JULIE: Eu încă vreau să mă mai joc. Să merg în diferite locuri, să experimentez multe lucruri.
ADAMUS: Bine. Dă-mi un exemplu.
JULIE: Să încep să călătoresc și...
ADAMUS: Dă-mi un exemplu unde vei călători.
JULIE: Deci să călătoresc în Europa.
ADAMUS: Poți să te urci într-un avion și să faci asta.
JULIE: Știu, dar...
ADAMUS: Dar ce spui de alte dimensiuni?
JULIE: Sigur.
ADAMUS: În regulă.
JULIE: Deja fac asta. Așa că...
ADAMUS: Dă-mi înapoi iYammer-ul meu (râsete). Este al meu. Punct notat.
JULIE: Nu știu...
ADAMUS: Punct notat. Să te duci în Europa? Ai primit iYammer-ul și tu o să te duci în Europa? Du-te într-o altă dimensiune! Du-te în iad (râsete). Adică, să vezi cum este și apoi să alegi să te întorci. Du-te în rai. Du-te și explorează. Ființa umană s-ar duce în Europa. Unde vrea spiritul tău să se ducă? Unde vrea sufletul tău să se ducă? Ohh!
Ok, următorul, aici (el îl aruncă cuiva). iYammer-ul este rezistent la orice tip de distrugere. Daa. Nu poate fi distrus. În regulă.
Ce vei face cu el, Scott? Ai vrea să te ridici?
SCOTT: Sigur. Știu, pentru că și eu mă gândeam la călătorii. Fratele meu călătorește peste tot.
ADAMUS: Unde ai călători?
SCOTT: Oh, el călătorește peste tot. Eu m-aș duce sub apă. N-am făcut asta până acum, așa că aș explora-o...
ADAMUS: Sub apă.
SCOTT: Ei bine, sub ocean, în ocean.
ADAMUS: Adică dedesubt?
SCOTT: Da, să explorez, nu știu, epave. Lucruri pe care nu le-aș face în mod normal decât dacă încerc să-mi fac un plan.
ADAMUS: Dă-mi înapoi iYammer-ul meu (râsete).
Pete! Ajută-mă, Pete! Pentru numele lui Pete! Ai iYammer-ul. Ce o să faci cu el?
PETE: (din greșeală vorbind în iYammer în locul microfonului) Poate ceva de genul...
LINDA: Ua, ua, ua!
ADAMUS: Oh, da, da (râsete). Bine, ai un iMic (n.tr. se referă la microfon) și un iYammer (mai multe râsete). Ce o să faci cu el?
PETE: O să-l arunc.
ADAMUS: De ce?
PETE: Pentru că nu am nevoie de el.
ADAMUS: Este adevărat.
PETE: Pot să fac toate lucrurile acelea. Învăț acum să fac toate lucrurile acelea.
ADAMUS: Corect, corect. Corect.
PETE: Bine, ca parte a ascensiunii mele.
ADAMUS: Dar este un cadou din partea mea pentru tine. Nu poți să-mi arunci cadoul.
PETE: Bine, o să-l pun jos atunci (râsete).
ADAMUS: Știi, Pete, îmi place de tine, dar îmi iau naibii cadoul înapoi.
PETE: În regulă!
ADAMUS: Îl voi da cuiva. Ohh, Sart! Ajută-mă, Sart. Ok, Sart are iYammer-ul acum. Ce vei face cu acesta?
SART: Mă voi bucura de viață.
ADAMUS: Bine, super, dar ce vei face cu acesta?
SART: Îl voi pune să facă magie pentru restul existenței mele aici.
ADAMUS: Dă-mi un exemplu. Ce vei face astăzi mai târziu cu el?
SART: Îmi voi lua o pizza (multe râsete).
ADAMUS: Dă-mi-l înapoi! David! David, visează - după ce primești microfonul - visează! Oh, de ce eu (Adamus suspină; câteva chicoteli). De ce!
DAVID: Daa, păi...
ADAMUS: David.
DAVID: Devin creatorul conștient...
ADAMUS: Daa, daa, daa, daa.
DAVID: Care știu că Sunt (câteva chicoteli).
ADAMUS: Cum?! Ce vei face?
DAVID: Ei bine, de exemplu...
ADAMUS: Ce vei crea până la ora cinci astăzi după-amiază? Ce vei crea?
DAVID: Există un joc numit „Diskball”.
ADAMUS: În regulă.
DAVID: Daaa, de fapt este un joc aerobic care facilitează re-echilibrarea corpului, a energiei mișcării și a bucuriei în viață.
ADAMUS: Cât de veche este ideea aceea?
DAVID: Păi, m-am tot jucat cu ea de ceva vreme!
ADAMUS: Dă-i drumul și îndreaptă-te spre altceva.
DAVID: Daaa, deci...
ADAMUS: Dacă nu funcționează, scapă de ea. Fă altceva, te rog.
DAVID: Mulțumesc.
ADAMUS: Absolut. Las-o în urmă. Acum ce vei face cu iYammer-ul meu?
DAVID: Bine. Aș experimenta cu adevărat bucuria de a fi cu mine însumi.
ADAMUS: Haide! Dă-mi un exemplu!
DAVID: Mda, um.
ADAMUS: Neutralizează emoțiile. Cu alte cuvinte, te lasă să ai parte de adevăratele simțiri senzuale, dacă știi la ce mă refer.
DAVID: Ce zici de un orgasm 24-7 (n.tr. 24 ore/zi -7 zile din săptămână) (râsete si câteva aplauze).
ADAMUS: Bine. În sfârșit!
DAVID: Daa! Ce?
ADAMUS: În sfârșit, am străpuns bariera.
DAVID: Daa.
ADAMUS: Așa da început, pentru numele lui Cristos.
DAVID: E un început bun.
ADAMUS: Nu tu, Cristos (se uită în sus), dar… nu, nu... Isus (râsete). Deci acesta este un început.
ADAMUS: Așadar, neutralizează emoțiile. Atrage energii și poți merge oriunde, prin simpla acționare a dispozitivului (n.tr. în text este folosită expresia I Am-ing, însemnând acționarea dispozitivului I Am, de la I Am - Eu Sunt). Oriunde. Ce o să faci ? Haide, vino cu altceva. Ai acest orgasm mare. Acum ce?
DAVID: Bine. Explorez dimensiunile și făcând asta de fapt împărtășesc de asemenea potențialul Eu Sunt-ului meu cu oricine alege să… (Adamus face o față neîncrezătoare) Nu. (chicotește)
ADAMUS: Împărtășești pe naiba! Te-ar omorî mai întâi!
DAVID: Mda, păi ar trebui să mă găsească.
ADAMUS: Gah! Ahh!
DAVID: Doar mă voi teleporta. Doar voi...
ADAMUS: Dă-l încoa’ ! Dă-mi afurisitul de iYammer! (râsete) În regulă, acesta este ultimul (care răspunde).
ADAMUS: Tu s-o faci mai bine. Tu mai bine. Vii chiar acolo, în față.

EDITH: Haide, Tad.
ADAMUS: Bine. Da.
TAD: (oftează) Aș merge peste tot. M-aș lansa în sus… ce naiba se întâmplă acolo pe acea stea? Pot să văd asta. M-aș proiecta în locuri pe care nici măcar nu mi le pot imagina, dar ele sunt chiar acolo și poate voi fi ca o zveltă înaltă, știți voi, o femeie splendidă și voi păși împrejur și doar… voi face orice naiba vreau să fac.
ADAMUS: Cum ai făcut mersul acela?
TAD: (se fudulește puțin) Cam așa ceva. Nu știu (Adamus face o față; râsete).
ADAMUS: Da. Aș cumpăra varianta de lux a iYammer-ului în acest caz! (mai multe râsete)
TAD: Poate că aceea sunt eu la trei picioare și doi inchi (n.tr. scară de măsură americană, aproximativ un metru și cincizeci de centimetri) încercând să fiu o zveltă… în orice caz, m-aș duce peste tot, unde nici măcar nu știu că aș putea merge și aș experimenta lucruri pe care partea mea umană...
ADAMUS: Dă-mi un exemplu. Haide! Te porți nebulos. Unde ai...
TAD: Nebulos. M-aș duce într-o altă nebuloasă (râsete).
ADAMUS: Sigur. Am prieteni acolo. Îți voi da numele lor.
TAD: Mulțumesc. Aș bea bere altundeva.
ADAMUS: Îi poți suna de pe iPhone-ul tău mai întâi.
TAD: Aș, aș… aș experimenta lucruri pe care mi le-aș permite mie însumi - creierul meu vorbește acum. Sunt lucruri acolo în afară care...
ADAMUS: Dă-mi-l! Dă-l încoace! Dă-i ei microfonul.  Ei (gesticulând către Linda).
TAD: Ei.
ADAMUS: Ei.
Exact punctul meu de vedere. Veniți dintr-o perspectivă umană. Ați primit acest dispozitiv magic, la fel ca în trecut, în 1915, când li s-a dat un iPhone care face lucruri uimitoare, dar acum vi se dă acest dispozitiv magic și veți merge în Europa?!  Acesta este fffff… visul vostru??! Și vei înota pe sub apă, ca să găsești epave?! Pentru ce eu…?! Puteți vedea umorul în asta? Și vei face, ce, călătorii? Asta este ceea ce vrei? Este aceasta iluminare - să călătorești undeva?
Dintre toate lucrurile - David probabil este singurul care chiar a fost pe cale să facă clopoțelul să sune (n.tr. expresie cu sensul de a-ți pica fisa), va avea un orgasm 24-7. Știm noi de unde vine el (râsete). Și știm că va avea o mulțime de prieteni (mai multe râsete). Mai bine obții un număr de telefon nepublicat (n.tr. în cărțile de telefoane) (mai multe râsete).
N-aș fi putut scrie un scenariu mai bun pentru această zi chiar dacă aș fi încercat. N-a trebuit să încerc. Voi ați făcut-o pentru mine. Ați compus acest scenariu clasic strălucitor. Acesta este unul clasic. Ce poate face cineva cu un iPhone? Cum oare ai putea să explici asta, înapoi în 1915? Ce vor face cu el? Și rămâneți fără cuvinte. Nu puteți explica. A fost slab. Slab. Iar eu încercam să-mi demonstrez punctul de vedere știind că urma să vă dau un iYammer, știind că acesta este pe drum, este expediat chiar acum. Aveți un iYammer pe drum, dar sunteți cu adevărat gata pentru el?
Să mergi în Europa, să înoți sub apă și să ai orgasme (râsete și câteva aplauze). La asta am ajuns? (Adamus râde). Este acesta punctul în care ni se despart drumurile? (mai multe râsete)
Punctul meu (de vedere) este că sinele uman nu are posibilitatea de a ști ce să facă sau chiar să-și imagineze ce urmează mai departe, iar acest iYammer urmează să vină. Vreau să spun, este în email. Vine în calea voastră. Nici măcar nu este un cadou din partea mea; este de la voi pentru voi înșivă. Iar atunci când îl primiți, dați-vă naibii din cale, dați sinele vostru uman la o parte din cale.
Tocmai ați văzut ce se petrece într-o foarte, foarte… (râsete) N-aș fi putut scrie un scenariu mai bun. Când omul se oprește și gândește este limitat, iar noi mergem acolo unde nu sunt limitări. N-am nevoie ca partea umană să meargă, dar am nevoie ca Eu Sunt să meargă.
Când primiți acest cadou al lui Eu Sunt… și sunt foarte serios când spun că neutralizează emoțiile. Atrage energii. Vă permite să fiți oriunde alegeți, fără să gândiți la asta, fără a încerca să o invocați sau să o imaginați, pentru că nu puteți. Omul nu poate. Așa că lăsați-l pe Eu Sunt al vostru, lăsați adevăratul Voi/Tu să iasă la suprafață. El știe ce să facă. Știe exact cum este să atragi în mod automat energii fără să se rețină, fără să intre în putere, fără să aibă dorințe umane limitate față de  ceea ce poate face. Știe ce să facă cu toată acea energie.
El, Voi, partea care este mai mult decât doar umană, poate fi oriunde oricând. Este atât de ușor. Nu trebuie să mergeți la Școlile Misterelor pentru a ști cum să o faceți, cum să vă puneți conștiința oriunde. Dar dacă este omul care depune efort și folosește puterea pentru a o face, nu veți ajunge nicăieri altundeva decât la frustrare, pentru că omul, așa cum ați văzut în acest exemplu, nu înțelege cu adevărat, nu știe, nu poate străpunge imaginația. Și ceea ce-și dorește este atât de uman. Și nu mă iau de om. Sunt unul și în același timp sunt un Maestru Ascensionat. Este cea mai glorioasă experiență dar, de asemenea, vă poate ține pe loc, dacă asta este tot ceea ce vă permiteți să fiți.
Ați văzut în acest frumos - eu însumi n-aș fi putut să o fac mai bine - exemplu al limitării, al fricii, al makyo-ului, al lipsei de inspirație. Așa că, te rog, omule, când acesta vine la tine, iYammer-ul, dă-te la o parte din cale, astfel încât întregul care ești să poată merge la acest următor nivel.
Nu este putere aici. Acesta se va dezintegra când este folosit pentru putere. Așa că vă rog dați-vă la o parte din calea voastră. Bun.
Haideți să respirăm foarte profund cu asta. Oh! Ahhh! Ah, ahhh.

Dincolo de Putere
Vreau să fac două lucruri chiar acum. Nu avem mult timp, dar avem tot timpul din lume. Sunt ambele. Este și. Niciodată, niciodată, nu ar trebui să mai fie vreodată una sau cealaltă. Este mereu și, iar asta este ceea ce vă va diferenția de alți oameni. Și vă va face, cum am spus, în cam șase luni de acum să deveniți furioși și să spuneți: „Cum se face că nu ne-ai spus asta mai devreme?”
Deci, chiar acum, aș vrea ca luminile să fie reduse. Vom face două experiențe. Prima pe care aș vrea să o fac cu voi - încerc să mă decid pe care să o fac mai întâi - deci, una foarte scurtă aici, deoarece nu avem nevoie de mult timp pentru aceasta. Vom merge mai departe dincolo de putere. Dincolo de putere, deci John, vom dori melodia alternativă, nu prima care a fost compusă numai pentru astăzi.
Însă vreau să fac o experiență scurtă. Este cam în genul unui DreamWalk, însă sunteți voi mergând cu voi înșivă.
Deci respirați foarte profund aici și amintiți-vă de iYammer. Vă permite să fiți oriunde alegeți să fiți, poate că nu cu corpul vostru fizic, poate nu cu creierul vostru, însă iYammer-ul vă lasă să fiți oriunde vreți. Nu este nicio voință. Nu este nicio forță.
(începe muzica)
Mergem acum într-o întreagă nouă eră. Se numește Fără Putere. Și, cum am spus mai devreme, nu este… nu încercați să țineți un picior în putere și unul afară. Pur și simplu mergeți dincolo.
Puterea este o iluzie a celor care nu înțeleg că ei, conștiința lor, creează toate energiile care sunt necesare vreodată pentru fiecare lucru.
Nimic nu este nevoie să fie obținut din afară. Nimic nu este nevoie să fie luat de la alții.
Toată energia este deja în interior.
Pe măsură ce mergem dincolo de putere, intrați într-o întreagă lume diferită, o lume foarte diferită. Este o lume foarte eliberatoare și liberă. Și realizați că atrageți natural energia. Realizați că ați făcut-o mereu, dar poate nu felul (de energie) pe care îl alegeați conștient.  
Realizați că niciodată nu mai aveți nevoie să priviți la nimeni altcineva pentru energia pe care o atrageți natural - din câmpul vostru, din câmpul universal, de oriunde, nu contează - însă o atrageți natural. Vine la voi.
Ca să folosesc puțină analogie, ca un fel de clișeu, însă este vorba de diferența dintre a te trezi dimineața, a simți foamea, a trebui să mergi afară și a vâna un animal pentru masă și, apoi, să-i dai jos pielea și să-l prepari, apoi, în sfârșit, să-l mănânci. Cam așa a fost și așa este pentru majoritatea oamenilor - trebuie să vâneze fiecare lucru.
Diferența aici este, în viața fără putere, că te trezești dimineața și simți acel sentiment cu adevărat minunat de a fi puțin flămând. Știi că este foarte senzual. Oh! Să-ți hrănești corpul; se simte așa de bine. Și mergi și deschizi ușa din față iar mâncarea este deja acolo, stând gata preparată, gata să fie luată. Orice vrei tu.
Și mintea omenească va încerca să sară imediat și să spună: „Ei bine, cum a ajuns asta aici?” și „Este ceva suspicios în legătură cu asta? Este aceasta vreun fel de șmecherie?” Iar tu vei spune: „Omule, taci. Mănâncă. Tu ai atras asta. Vine la tine.” Aceasta este viața fără putere.
Cu ani și ani în urmă, cred că a fost Adamus… sau Tobias - Eu sunt Adamus (câteva chicoteli) - Tobias cel care a spus: „Vine la tine. Vine la tine.” și așa face. Mergând dincolo de putere doar vine la tine.
Este o realitate foarte, foarte diferită și nu poți încerca să o controlezi sau să o administrezi.
Viața fără putere înseamnă realizarea că totul este acolo și va fi acolo. Și vei avea o parte a ființei umane din tine care urlă spunând: „Dar nu înțelegi; dar dacă? Am încercat asta înainte și nu a funcționat”.
Prietenii mei, este un fel de „acum ori niciodată”. Este un fel de „ai încredere sau mergi înapoi”.
Așa că intrăm în această eră, în această dimensiune, în această conștiință a vieții fără putere.
Nu faceți nimic chiar acum, vă rog. Dacă vă întrebați: „Ei bine ce trebuie să fac? Cât de greu trebuie să muncesc la asta?” Nu o faceți. Sunteți deja acolo.
Înțelegeți asta? Sunteți deja acolo.
Aceasta nu este magie. Aceasta este doar conștiință.
Nu este niciun efort în asta. Nu este nicio încercare de a o înțelege. Nu este nicio analiză. Nu este nici măcar concentrare. Sunteți deja acolo.
Și acesta este lucrul uimitor; a fost făcut fără putere.
Acum singurul lucru pe care omul are nevoie să-l facă este să-i permită. Asta-i tot.
Așa că respirați profund. Sunteți acum în viața fără putere.
Când vă observați pe voi înșivă, sinele vostru uman, că spuneți: „Daaa, dar ce-ar fi dacă”, doar șșșș! Sunteți în viața fără putere. Nu trebuie să lucrați la asta. Doar sunteți acolo. Acum priviți cum se schimbă lucrurile, cum sunt acestea diferite.
Aceasta nu este muncă grea. Nu este niciun efort. Pur și simplu sunteți acolo. Acum dați-vă voie să o experimentați.
Știu. Știu că vă zboară prin cap chiar acum: „Dar ce-ar fi dacă?” și „Cum ar trebui să o fac? Ce…?” Șșșș. Este doar acea voce umană. Însă amintiți-vă că este „și”-ul, o viață în care conștiința, Eu Sunt, atrage tot ce este nevoie. Le atrage.
Haideți să respirăm profund, pe măsură ce trecem în următoarea parte a ceea ce doream să fac cu voi astăzi.
Haideți să respirăm profund.
(se termină muzica)

Merabh-ul Mergi mai departe
Acum, vom merge într-un fel de merabh-plimbare, DreamWalk. Le fac pe acestea legate, ceea ce înainte nu le-aș fi făcut în mod normal. Însă acum putem.
Deci haideți să respirăm profund și vom lăsa muzica să înceapă.
(începe muzica)
Și veniți alături de mine în această experiență, mai întâi respirând profund și în mod simplu permițându-vă să fiți în experiență. Nu trebuie să gândiți prea mult aici. Totul va veni la voi.
Nu trebuie să lucrați la nimic aici. Va veni la voi. Doar urmați-mă pe măsură ce vă servesc ca ghid.
Așa că respirați foarte profund.
Și, dacă ați vrea, imaginați-vă un conac mare, un conac cu multe, multe, multe camere. Poate fi contemporan; poate fi unul vechi clasic, însă un conac real. Și îmi plac conacele mele care au apă împrejurul lor, câteva lacuri, pâraie poate, natură. Însă oricum vreți voi să fie conacul.
Și mai mult decât a-l vedea doar, vă cer să-l simțiți.
Și amintiți-vă de iYammer, puteți fi oriunde alegeți fără efort. Sunteți pur și simplu acolo.
Acum, vă voi spune un alt lucru pe care îl veți experimenta, pe măsură ce mergem în călătoria noastră aici, iar acesta este că lucrurile se schimbă și asta este în regulă. Cu alte cuvinte, v-ați putea imagina un conac, însă lucrurile, peisajul se schimbă sau casa sau stilul se schimbă. Iar pentru mintea umană este frustrant, dar pentru „și” asta este potrivit. Mintea umană vrea ca lucrurile să fie stabile și constante, fiecare cărămidă să fie la locul său. Dar în „și” se poate schimba.
Așa că nu încercați să faceți lucrurile să fie grele pentru voi, pe măsură ce mergem în experiență, dacă lucrurile se transformă, se schimbă, nu vă agățați de o stare fizică solidă 3D.
Deci, acum suntem pe cale de a intra în conac, dar vă voi spune un lucru despre el. Este plin cu multe camere, însă nu are coridoare sau holuri. Sunteți obișnuiți cu o casă sau o clădire care are holuri, coridoare din care se intră în camere, dar nu aici. Nu aici.
Vom trece prin cameră după cameră, fără holuri. Iar camerele se pot schimba, iar asta este în regulă.
Deci acum haideți să intrăm și pătrundem în prima cameră. Această cameră este plină cu familia voastră biologică din această viață, fie că sunt decedați acum, fie că sunt încă în viață. Este plină cu familia voastră - frați, surori, părinți, mătuși, unchi, nepoate, nepoți, veri, indiferent. Și vă cer să fiți foarte prezenți în cameră, în conștiința voastră. Voi.
Acum simțiți  împrejurul camerei. Puteți vedea fețele, corpurile familiei voastre.
(pauză)
Ei te văd? Sunt conștienți de tine? Interacționează cu tine?
(pauză)
Este acesta un sentiment confortabil aici sau este o cameră nu prea confortabilă pentru tine? Ce fac ei? Că veni vorba, este în regulă dacă lucrurile se schimbă și se mută.
(pauză)
E timpul să mergem mai departe.
Deci respirați profund și haideți să mergem mai departe acum. Să pășim în camera următoare. Amintiți-vă, fără holuri sau coridoare. Doar mergem mai departe în următoarea cameră. Iar în această cameră sunt cei care au fost prieteni în viața voastră.
Simțiți în jur. Care sunt fețele, probabil ale prietenilor din copilărie, ale prietenilor de la școală? Este această cameră plină sau sunt doar câțiva? Ei te pot observa sau ești invizibil? Îi poți vedea sau sunt cam fără față?
(pauză)
Sunt sentimente de iubire, camaraderie sau sunt sentimente de trădare?
(pauză)
Observați cum uneori nu este neapărat ceea ce v-ați fi așteptat -  fețele, cei care vin în față, cei pe care îi observați.
Este această cameră confortabilă? Este un loc în care ați vrea să rămâneți mult, mult timp? Sau se simte ca și cum ar fi sufocant și limitativ sau doar inconfortabil?
(pauză)
Sunt ei conștienți de voi? Ce fac ei?
(pauză)
Gândurile voastre, conștiința voastră merge de fapt în alt loc, nici nu se află măcar în această cameră?
(pauză)
Haideți să respirăm foarte profund. Este timpul să mergem mai departe. Avem alte camere de vizitat. Este timpul să mergem mai departe în următoarea noastră cameră.
Și în această cameră sunt toate iubirile și iubiții (iubitele) pe care le-ați avut în această viață. Nu contează cât de mult timp. Ar fi putut fi de o zi, ar fi putut fi de zece ani, 30, 50 de ani. Nu contează, însă sunt toți (toate) cei (cele) care v-au atins cu adevărat inima.
(pauză)
Toate iubirile şi iubiţii voştri.
(pauză)
Sunt acolo o mulţime sau doar câţiva?
(pauză)
Este ceva confortabil sau inconfortabil?
(pauză)
Ei te observă sau eşti invizibil aici?
(pauză)
Este acesta un loc al clarităţii sau un loc al confuziei?
(pauză)
Așadar, respiraţi foarte profund în această încăpere a iubirilor şi iubiţilor. Este timpul să mergem mai departe. Mergem mai departe în următoarea noastră încăpere.
Această cameră este plină cu cei pe care i-aţi putea numi colegi de muncă la serviciile voastre, chiar de atunci de când aţi început să aveţi serviciu. Ar putea fi șefii voştri, camarazii voştri, subordonaţii voştri, toţi care au fost de-a lungul anilor. Știți voi, există o legătură specială - ciudată, dar specială -  când oamenii merg să muncească în acelaşi loc. Au aceași bază - presupun că voi aţi numi acestea obiective, tipare. Sunt oarecum aruncați în acest mediu cu necunoscuţi, având toţi misiunea serviciului şi a lucrului pe care îl fac.
Acum, aici, în această încăpere cu colegii de serviciu, camarazii, asociaţii, oare aceştia vă văd sau sunteți invizibili?
(pauză)
Este acesta un loc confortabil? Se simte plăcut să fiți din nou aici? Sau este doar un loc care simţiți că vă ia din energiile vitale?
(pauză)
Știţi că o mare parte din viaţa voastră aţi petrecut-o la serviciu, aţi petrecut-o în birouri sau fabrici sau magazine. O mare parte din viaţa voastră, dar este totuşi amuzant; majoritatea oamenilor chiar nu acordă prea multă atenţie acesteia. Presupun că aceasta este ceva ce cred că trebuie să facă şi, de multe ori, alături de oameni cu care, de fapt, nu se potrivesc, dar se petrec multe aici la lucru. Gândiţi-vă la personajele pe care le-aţi întâlnit sau la cum cred ei că tu ești un personaj.
Prin urmare respiraţi foarte profund în această încăpere a asociaţilor, a colegilor de muncă. De fapt, aveţi aici câteva poveşti uimitoare. Oameni pe care i-aţi întâlnit oarecum doar în treacăt, un serviciu este un lucru comun, dar oh, unii oameni pe care vreţi să-i uitaţi şi oameni care au făcut cu adevărat o diferenţă în viaţa voastră.
Dar, ei bine, este timpul să mergem mai departe, deci adunaţi-vă. Mai avem multe încăperi de vizitat.
Adunaţi-vă în timp ce mergem în următoarea noastră încăpere. Această încăpere este foarte interesantă, deoarece în această încăpere sunt cei care au fost ghizii voştri; cei pe care i-aţi numit ghizii voştri spirituali, prietenii voştri angelici care au lucrat cu voi în această viaţă şi în unele din celelalte vieţi. Iar ei sunt aici.
Nu în corp fizic, poate nici măcar nu vi-i amintiţi sau nu îi recunoaşteţi, dar ei sunt aici.
Deci vă rog să vă acordaţi o clipă pentru a simţi cu adevărat şi vă dau un mic indiciu aici. Știu că puteţi simţi, puteţi intui, însă încercaţi să conectaţi punctele. De multe ori ei au venit la voi, mai ales atunci când eraţi tineri, printr-o jucărie, uneori printr-un animal de companie - nu erau animalul acela, dar au venit la voi prin acel animal de companie - şi, adesea, prin ceea ce părinţii voștri numeau prietenul imaginar. Sunt aici, acum, în această încăpere.
(pauză)
Sunt ei conştienţi de voi?
(pauză)
Cum se simte această încăpere? Este confortabilă? Aţi putea sta aici mai multă vreme?
(pauză)
Nu vă străduiţi prea mult încercând să-i faceţi să devină fizici sau umani. Doar permiteţi-vă să le simţiţi energia. Cum îi simțiți şi cum se simte diferit faţă de, ei bine, să spunem încăperea în care se aflau colegii de serviciu sau de încăperea familiei biologice?
(pauză)
Aţi putea simţi ceva atât de aproape, mai aproape decât prietenii, mai aproape decât iubiţii, chiar mai aproape decât familia voastră biologică. Ei au fost atât de aproape de voi cum nu a fost nimeni altcineva.
(pauză)
Dar aţi putea simţi, de asemenea, o senzaţie vagă de, ei bine, abandonare. De ce au plecat aceştia?
(pauză)
De ce au plecat pur și simplu noaptea fără să vă lase măcar o notă sau o explicație?
(pauză)
Dar haideţi să nu mai zăbovim prea mult pe aici. Este timpul să mergem mai departe, prietenii mei. Este timpul să mergem mai departe.
Intrăm în următoarea noastră încăpere, o încăpere deosebit de interesantă, într-adevăr, deoarece aici, în această încăpere, sunt toate vieţile voastre umane anterioare; fiecare aspect care a fost o viaţă anterioară, fiecare expresie a unei vieţi de când aţi fost aici, pe Pământ, sunt toate chiar aici.
(pauză)
Sunt acolo fețe sau este totul doar un mare talmeș-balmeș?
Care sunt adevăratele simţăminte în această încăpere? Este un sentiment al identității? Un sentiment de indiferenţă? Un sentiment poate chiar un pic asemănător cu cel pe care l-ați fi putut avea în încăperea cu familia biologică?
Această încăpere a vieţilor anterioare, este ea confortabilă?
Vedeţi feţe?
Ele vă văd pe voi?
(pauză)
Este acesta un loc în care vreţi să rămâneţi?
(pauză)
Aţi vrea să rămâneți aici împreună cu vieţile trecute?
Este claritate acolo sau este ceva oarecum dens şi confuz?
Iar eu vă voi da un mic indiciu. Poate fi totul, şi.
Dar este timpul să respiraţi foarte profund şi să mergem mai departe. Haideţi să mergem mai departe.
De fapt, să mergem mai departe afară. Să mergem în afara conacului, pășind pe frumoasele terenuri, afară în natură.
Ah, natura. Haideţi să ne oprim chiar aici. Simţiţi natura.
Am aflat în munca mea cu Shaumbra că natura este, de fapt, cel mai preţios lucru pentru Shaumbra, pentru partea umană. Mai preţios decât Dumnezeu, mai preţios decât familia, lucrul căruia i s-ar simţi cel mai mult lipsa.
Simţiţi împrejurimile din natură. Cum se simt acestea?
(pauză)
În ce fel este diferit față de acele încăperi pe care tocmai le-am vizitat?
(pauză)
Simţiţi diferenţa energiei de aici, din natură - cerul, copacii, solul, frumoasele animale. Cum diferă acestea față de încăperile din casă?
(pauză)
Este acesta un loc în care aţi putea sta? Ei bine, nu contează. Trebuie să mergem mai departe, prietenii mei. Trebuie să mergem mai departe. Mai sunt multe locuri de vizitat.
(pauză)
Aş vrea să vă duc acum într-un loc foarte interesant. Este pur și simplu un loc dincolo de corp şi minte. Asta este tot, un loc în care voi nu aveţi un corp, în care nu aveţi mintea. Nu este chiar greu de imaginat, poate pentru partea umană, dar voi sunteţi cu mult mai mult.
Aici, cum se simte aceasta?
(pauză)
Este clar sau este confuz?
(pauză)
Fără corp, fără minte. Este confortabil? Este un loc în care v-ar plăcea să rămâneţi sau vreți să reveniți la corp şi minte?
(pauză)
Nu contează. Este timpul să mergem mai departe către următorul loc. Este timpul să mergem mai departe către Dumnezeu, la Dumnezeu. Cum se simte asta?
(pauză)
Cum se simte a fi în prezenţa lui Dumnezeu?
(pauză)
Este claritate acolo? Este vreo diferenţă faţă de încăperea cu familia voastră biologică sau încăperea aceea cu iubiţii sau prietenii? În ce fel este diferit, dacă există diferențe?
(pauză)
Este acolo acceptare şi iubire? Sau se simte limitativ în orice fel?
(pauză)
Simţiţi acest lucru pe care l-aţi numit Dumnezeu.
(pauză)
Să respirăm foarte profund deoarece noi vom merge mai departe, dincolo de Dumnezeu. Dincolo de Dumnezeu, da. Cineva ar putea întreba: „Mai este ceva dincolo de Dumnezeu?” Iar eu spun: „Vom afla.”
Așadar, respiraţi profund şi haideţi să mergem mai departe.
Şi acum vom merge în nimic.
(muzica se opreşte)
Nimic. Absolut nimic.
(pauză)
Nu este niciun corp. Nu este nicio minte. Nu este familie. Nu sunt ghizi spirituali. Nici iubiţi, nici vieţi trecute. Nici natură. Nimic.
(pauză)
Nimic.
(pauză prelungită)
Cum se simte aceasta?
Fără nimic altceva prin preajmă, doar voi. Fără distrageri, nimic cu care să vă comparaţi. Fără istorie şi fără viitor.
Nu este nimic cu excepţia voastră.
Aici nu sunt eşecuri şi nici succese.
Aici nu sunt  bătălii cu sinele sau bătălii cu ceilalţi. Este nimic cu excepţia voastră. Niciun corp cu care să vă luptați. Nicio putere. Nu sunt emoţii.
Doar voi.
Nu este nici moarte aici.
Nu este nici durere aici.
Nu sunt nici obiective, nici planuri, nici bătălii. Nimic.
(pauză)
Nimic. Nu este nici măcar întuneric. Nu este nici măcar neclintire. Este nimic.
(pauză)
Este Eu Sunt. Eu Exist.
(pauză)
Nu „Eu Exist dacă am o familie“ sau „Eu Exist dacă există îngeri“ sau „Eu Exist dacă există vieţi trecute“ sau „Eu Exist dacă există un viitor“. Nu este nimic, doar „Eu Exist“.
Nu este nicio istorie de depășit. Nu este niciun viitor de înțeles şi de care să vă îngrijoraţi.
Acolo este doar Eu Exist. Eu Sunt.
Nu există putere aici. Nu este nicio foame a corpului sau a minţii sau a sufletului aici. Doar Eu Exist.
(pauză)
Nu plecaţi vreodată din acest loc.
Nu încetaţi vreodată să fiţi în acest loc, niciodată.
Acest loc - sunteţi voi. Nu este niciun Dumnezeu. Nu există nicio energie. Nu există nimic altceva decât voi. Eu Sunt.
Nu încetaţi vreodată să fiţi aici.
Puteţi fi încă în toate celelalte încăperi. Puteţi fi cu familia. Puteţi fi cu prieteni şi iubiţi şi îngeri şi natură şi toate celelalte. Puteţi fi în toate aceste alte lucruri, dar nu încetaţi vreodată să fiţi aici.
Nu încetaţi vreodată să fiţi cu Sinele vostru, cu Eu Sunt.
Orice altceva este doar un act al conştiinţei. Aceasta este conştiinţa.
Orice altceva este o expresie şi o experienţă, dar aceasta este conştiinţa.
Ea nu are nevoie de nimic. Nici mâncare, nici bani, nici putere, nici oameni, nici zei, nici îngeri, de nimic. Nu există trecut sau prezent. Este doar Eu Exist.

Fiţi aici mereu şi fiţi oriunde în altă parte alegeţi, dar fiţi aici mereu.

Respiraţi foarte profund şi, în acea respiraţie, acum, din acest loc al lui Eu Exist extindeţi-vă acum conştiinţa, conştienţa, viaţa în conacul vostru. Faceţi acele încăperi în orice fel alegeţi voi să fie. Alegeţi cine vreţi să fie în încăperi. Fiţi împreună cu natura care înconjoară conacul vostru. Dar întotdeauna, întotdeauna fiţi în această încăpere cu nimic altceva decât voi înşivă.
Respiraţi foarte profund, dragii mei prieteni, în timp ce mergem mai departe în viaţa fără putere, în noi dimensiuni, în noi experienţe, dar înapoi în voi înşivă. Înapoi în Eu Exist.
Respiraţi foarte profund.
Draga mea Linda va respira foarte, foarte blând împreună cu voi, pe măsură ce îmi voi acorda acest moment preţios pentru a mă întoarce înapoi la Eu Exist al meu, pentru a mă întoarce la Eu Sunt al meu.
Doar o scurtă reamintire că veţi primi cu toții iYammer-urile voastre gratuite de felicitare care sosesc la voi în curând. Folosiţi-le cât mai bine, dar niciodată pentru putere.
Şi, cu aceasta, dragii mei prieteni, aşa cum deja ştiţi, totul este bine în întreaga creaţie şi în nimic. Vă mulţumesc. Plăcerea mea. Mulțumesc.

 

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Anca Apostol, Florin M., Gratziela Badea, Horațiu Dicoi
revizuire: Loredana Ioniță și Mirela Ghenea.

 

 

sursa:

www.crimsoncircle.com