MATERIALELE CERCULUI CRIMSON
Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”

„Mergi mai departe 2” – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe
3 octombrie 2015
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Eu Sunt cel Ce Sunt, Căpitanul Adamus al bunei corăbii Suveranitatea Majestății Sale (n.tr. HMS în textul original înseamnă Her Majesty's Ship și se referă la navele militare din Anglia, subordonate Reginei).
Ahh! Dragi Shaumbra, dragi Shaumbra, salutări, salutări, salutări. Avem astăzi aici un echipaj ce arată excelent! (Cea mai mare parte a audienței este îmbrăcată în costume de pirați). Nu mirosiți prea bine (Adamus vorbește ca un pirat), dar arătați excelent, îmbrăcați cu toții pentru voiajul nostru către noi pământuri, noi teritorii. Hm.
Haideți să respirăm foarte profund și da, femeie, sunt pregătit pentru cafea acum (râsete) (n.tr. termenul folosit de Adamus pentru cuvântul femeie - wench - mai înseamnă și târfă, el continuând să vorbească ca un pirat).
SANDRA: Unde?!
ADAMUS: Ei bine, mi-ar plăcea să mi-o înmânezi, femeie!
EDITH: Oh, frate!
ADAMUS: Da. Și dacă ai vrea...
SANDRA: Eu sunt o târfă?
ADAMUS: Trebuie să fii un pic teatral - "Daa, târfă! Unde este cafeaua mea? Argh!"
SANDRA: Voi fi o târfă.
ADAMUS: Daa! Arhh! (el ia o înghițitură) Arhhh!! (mai multe chicoteli) Este la fel de bună ca și ultima.
Așadar, ați vrea să-mi bucurați urechile cu un bun "Aargh" al piraților, ați vrea da?
ADAMUS ȘI AUDIENȚA: Aarrrgh!!
ADAMUS: Acesta nu a sunat ca și cum ați fi gata să navigați către noi teritorii necartografiate. Ha, ați vrea să-mi bucurați cealaltă ureche cu un bun "Aarrgh?!"
ADAMUS ȘI AUDIENȚA: (mai tare) Aarrrggggh!!!
ADAMUS: Ahh! Asta vroiam să aud. Vroiam să știu că pregătesc navigarea cu Argonauții. (râsete) Cu Argonauții, daa. Ați auzit de astronauți; ei merg pe lună. Argonauții merg oriunde doresc. Aarrgh! Aarrgh! (câteva chicoteli)
Deci Shaumbra, să respirăm foarte profund în această zi, pentru că mergem în unele locuri. Suntem în Seria Mergi mai departe. Probabil că nu este numită adecvat; ar fi trebuit să fie Zboară Mai Departe, Avântă-te Mai Departe, da, cu o grămadă de Argonauți.
Deci, ce este pregătit pentru astăzi? Ce este pregătit pentru noi? O călătorie. O transformare. O schimbare, ceva ce probabil ați simțit de câteva zile și în mod categoric astăzi - "Ceva este diferit, ceva se schimbă" - și aveți absolută dreptate. Urmați-vă intuiția. Urmați-vă cunoașterea. Nu încercați să le blocați din minte atunci când corpul sau mintea se simt un pic incomodate. Nu le blocați. Invitați-le, încorporați-le, fiți acestea, deoarece vin schimbări. Schimbări majore.
Și de aceea sunteți aici. Exact de aceea sunteți aici. Pionieri ai conștiinței, pirați, pirați spirituali mergând către locuri noi, în care puțini sau nimeni nu a fost vreodată.
Voi avea nevoie de tabla pentru scris aici, vă rog. Nu dați buzna toți odată (Adamus chicotește pentru că nimeni nu se mișcă să aducă tabla). Hai să mai încerc din nou. Voi avea nevoie de tabla pentru scris, aici. Da. Observați-i cum aleargă.
Așadar, înainte de a seta navigarea pentru călătoria noastră de astăzi, vreau să fac o revizuire, o revizuire foarte rapidă. Ați mai auzit-o de multe ori înainte, dar este important să o aducem din nou în conștiență, să o aducem din nou în conștiință.
Cum te simți, draga mea?

LINDA: La înălțime!
ADAMUS: Bună. Bună și ție, de asemenea, dar cum te simți?
LINDA: Um, excelent.
ADAMUS: Excelent.
LINDA: Joc tare în competiția cu pirații (n.tr. se referă la competiția pentru costume).
ADAMUS: Ah, da. Da.
LINDA: Daa, daa, ceva ce distrage total și este minunat.
ADAMUS: Bun.

Scurtă recapitulare
Conștiința este totul. Totul. Punct. Fără dacă, și sau dar despre ea. Conștiința este începutul și sfârșitul. Totul începe cu conștiința. (Este) Marker? Bun. Și așa cum m-ați văzut de multe ori desenând, acest cerc cu punctul în centru reprezintă conștiința. Știu că ați mai auzit asta, dar aveți tendința de a uita.
Este "Eu Exist". Și nu "Eu Exist cu orice în jurul meu". În adevăratul "Eu Exist", nu este nimic. Nu este nici măcar negru. Nu este nici măcar întuneric. Nu este doar liniște. Nu este nimic.
Nu sunt îngeri. Nu există eu. Nu este trecut. Nu este viitor. Sunteți doar voi - "Eu Exist". Când ajungeți în acea stare, când o experimentați cu adevărat, cu adevărat, orice este atât de uman, orice este atât de banal dispare, deoarece realizați că întotdeauna ați existat, întotdeauna, și veți exista întotdeauna.
Vă veți schimba natura expresiilor și percepțiilor voastre. Vă veți schimba experiențele. Vă veți schimba cunoașterea lui Eu Sunt. Dar "Eu Exist" va exista mereu, mereu. Acesta este miezul. Iar acest simplu cerc cu un punct în mijloc, dragi prieteni, urmează să schimbe cursul istoriei umane într-un viitor nu prea îndepărtat. Acest mic simbol simplu urmează să schimbe lucruri în timpul vieții voastre.

Schimbările ce vin
Chiar acum se cunoaște foarte puțin, dacă nu deloc, despre conștiință și relația ei cu viața însăși. Oamenii de știință nu iau în considerare conștiința atunci când își fac experiențele, atunci când vin cu teoriile lor. Sunt puțini cei care au abordat acest subiect al conștiinței.
Într-o anumită măsură, cei ce sunt în ceea ce numiți New Age (Noua Eră) sau spiritualitate au cochetat cu ea. Dar, într-o mare măsură, au tratat-o cu același nivel de makyo cu care au tratat orice altceva - ghizii lor spirituali, ritualurile lor, orice altceva. Dar acest mic simbol simplu se află pe drumul său pentru a schimba modul în care umanitatea experimentează și va schimba asta în timpul vieții voastre.
Nu cu mult timp în urmă, s-a spus de către un renumit fizician: "Conștiința nu are loc în știință și că ar trebui pusă în același loc cu dragonii și zânele și unicornii". Și are dreptate. Are absolută dreptate, deoarece știința înțelege lucruri care sunt liniare și pe care le puteți reproduce. Știința înțelege formula acestora. Știința reprezintă propria sa formă de conștiință limitată.
Acum, eu nu mă opun științei. Am petrecut mulți, mulți ani în vieți trecute pledând pentru știință, într-o vreme când era o imensă cantitate de superstiție, o imensă cantitate de control din partea organizațiilor religioase care sfidau știința fundamentală. Astfel, prin intermediul unei organizații numită Iluminati, care era reprezentată de un grup de oameni de știință și filozofi și matematicieni, noi, ei au scos la suprafață, pentru această planetă, o înțelegere a ceea ce ar fi putut deveni în cele din urmă metoda științifică, folosind cifre ca bază, ca parte a determinării naturii curente a realității. Dar știința, ca atât de multe alte strădanii umane, a devenit prinsă în propriile sale jocuri de putere, prinsă în propriile limitări, a devenit foarte mărginită, foarte limitată și restrictivă, iar acum privește la natura realității doar prin ochii sau perspectiva științei sale, în timp ce este cu mult mai mult acolo.
Există unicorni, prietenii mei. Poate că nu aleargă pe străzile din orașele sau satele voastre. Sunt dragoni, iar ei sunt în fiecare dintre voi și de asemenea în afara voastră. Sunt zâne. Sunt spirite ale naturii (devași) și elementali care joacă un rol atât de important în natură, în forța vitală a acestei planete. Sunt reale, poate ne-cuantificabile de către știință, pentru că știința utilizează o perspectivă foarte mioapă a lucrurilor. Ei se uită doar la o perspectivă liniară.
Prin urmare, acest fizician a avut perfectă dreptate în observația sa: conștiința nu aparține științei. Dar ea este foarte reală și foarte importantă și în curând știința va începe să o preia în domeniul său, va începe să o ia în considerare, conștiința ca factor.
Îi va deruta, deoarece conștiința nu poate fi măsurată nicidecum. Nu există energie în conștiință, așa cum știți din discuțiile noastre. Îi va deruta, deoarece conștiința nu poate fi văzută. Nu poate fi controlată și adesea rezultatele noii conștiințe sunt nepredictibile. Ele nu urmează aceleași căi precum știința liniară, precum știința actuală.
Cu alte cuvinte, după cum știți din discuțiile noastre despre Noua Energie, aceasta nu este ca și Vechea Energie. Nu este ca și cum ar fi la fel de fiecare dată când se aplică la o situație. Se schimbă de fiecare dată când este aplicată unei situații. Cu actuala conștiință și știință, dacă folosiți o formulă pentru ceva, aceasta se va aplica apoi din nou și din nou și din nou, până când veți adăuga alți factori. Cu Noua Energie nu este așa. Ea se va schimba de fiecare dată când este folosită.
Deci știința nu se uită la asta. Ea (conștiința) va deruta știința. Dar, prietenii mei, fiecare dintre voi are deja cunoașterea despre conștiință. Și, în următorii câțiva ani în special, vor fi progrese majore, majore, în știință, în tehnologie și în fizică. Progrese majore, progrese într-o măsură pe care această planetă nu a văzut-o în mii și mii de ani, progrese care vor fi similare cu descoperirea faptului că Pământul nu este plat. Realizați că sunt oameni ce cred încă în așa ceva, că Pământul este plat? Oh, ei își aduc trecutul în momentul Acum. Vor să continue să creadă asta. Și, într-un fel, dacă înțelegeți dinamicile conștiinței, realizați că pentru ei asta este adevărat.
Lumea este plată și, prin urmare, tot ce vor vedea ei va valida Pământul plat. Le puteți da fotografii făcute din spațiu de către astronauți nu de Argonauți, și acestea le vor arăta un disc rotund, iar ei vor insista că este plat. Vor insista că discul le apare așa (arată audienței palma mâinii din față), mai degrabă decât fiind așa (arată palma în sus).
Dar urmează să vedeți schimbări de-a lungul anilor, în acești următori câțiva ani - mai întâi, legat de ceea ce se consideră a fi teorii bizare, și apoi acestea devenind acceptate din ce în ce mai mult în fizica și știința de masă - care vor schimba percepția pe această planetă și, în cele din urmă, vor schimba modul în care această planetă operează, vor schimba sisteme de credință, vor schimba întregul mod în care această planetă este energizată.
Aceasta aduce la suprafață un punct important pe care-l vom discuta înainte de a merge în călătoria noastră. Schimbările care vin sunt de natura a ceea ce numiți cuantum sau magic, dar nu sunt cu adevărat așa. Este doar faptul că mintea... (un păianjen decorativ mare începe să coboare din tavan; chicoteli ale lui Adamus și ale audienței). O frumoasă distragere. Oh, o sorbitură de cafea aici? (ridică ceașca de cafea către păianjen) Ia-ți laba de acolo! Da. Da. Am prieteni în toate tărâmurile. Mulțumesc (către păianjen), a fost atât de drăguț să te văd din nou. Da. Da. Du-te și învârtește o pânză undeva în altă parte. Mulțumesc.
Unde eram, în lunga mea dizertație despre schimbările ce urmează să vină pe această planetă și întrebarea pe care o am - se potrivește foarte bine cu video-ul muzical pe care tocmai l-ați privit (Freedom/Libertate de Pharrell Williams) - este planeta pregătită pentru asta? Este planeta pregătită pentru o schimbare cuantică în fizică, o schimbare care va arunca în aer atât de multe teorii care sunt acolo chiar acum? 
Aceste teorii și practici ale științei, ei bine, ele oferă - sau au oferit - o perspectivă asupra realității. Dar cei ce au ajutat la crearea lor, cei ce au continuat să lucreze asupra lor, să facă cercetări, sunt foarte implicați în ele. Și nu este vorba numai de instituțiile, de fizicienii și oamenii de știință, de laboratoarele și universitățile ce sunt parte din aceasta, însă se întinde până la produse și mărfuri; se întinde în sisteme de credință ale oricărui tip de grupuri religioase sau spirituale. Este o investire imensă în modul în care sunt lucrurile acum și de fapt o rezistență imensă față de orice schimbare reală.  
Schimbarea reprezintă unul din acele lucruri amuzante, anume că oamenii doresc întotdeauna schimbare, dar de fapt ei nu vor cu adevărat schimbare. Ei vor mici îmbunătățiri elementare în viața lor. Dar, dându-le oportunitatea pentru o schimbare imensă, eu nu știu dacă sunt cu adevărat pregătiți pentru asta. Nu știu dacă această planetă va fi capabilă să absoarbă sau să reziste șocului unor noi fizici care sunt actualmente în lucru. Nu știu dacă asta va cauza o ridicare sau evoluție în conștiință, sau dacă va cauza războaie, bătălii, neînțelegeri imense. Neînțelegerile de la orice nivel - niveluri academice, niveluri corporatiste, culturale, dintre țări, totul. Nu știu dacă planeta este cu adevărat pregătită. Dar se întâmplă. Se va întâmpla oricum. 
Va fi foarte interesant de văzut cum răspund și reacționează oamenii. Va fi interesant de văzut dacă cei care sunt implicați în actuala știință limitată, precum și în orice altceva, pot permite acest nou mod de a fi.
V-aș putea spune chiar acum că fizica ce va ieși la iveală, mai întâi sub formă de teorii și apoi sub forma gândurilor acceptate mai mult, va scutura religiile acestei planete. Religiile nu s-au schimbat de mii de ani și mențin așa o putere asupra oamenilor; religii care, îmi pare rău, dar cu adevărat nu predau nimic despre adevăratul Spirit și Sine, despre suflet. Așadar urmează să fie o mulțime de schimbări în aceasta, plus în orice altceva.
Aceste schimbări vin deoarece sunt oameni - nu mulți, dar sunt oameni ca voi - oameni care au avut acea cunoaștere de ceva vreme, care au avut acea trezire interioară. Voi știți că există și altceva. Cineva ar putea argumenta că voi pur și simplu vreți să credeți că există și altceva. Ei bine, este și acest factor inclus aici, de asemenea. Dar voi știți că există și altceva și asta v-a făcut să continuați să mergeți, în ciuda tuturor dificultăților, în ciuda multor călătorii dificile în care ați fost, în ciuda problemelor din viața voastră. Știți asta și chiar acum știți că aceasta este atât de aproape. Atât de aproape. O puteți simți. Și devine puțin înfricoșător atunci când realizați că lucrurile urmează să se schimbe în mod drastic.
Voi sunteți cei care, pentru multe vieți de acum, de mii și mii de ani, ați explorat conștiința, chiar dacă știți asta sau nu, fie că o numiți așa sau nu. Unii dintre voi ați numit-o 'cea de dincolo', și este doar ceva diferit. Unii dintre voi ați numit-o fantezie și nu este. (S-a crezut) Că nu poate exista un astfel de lucru precum fantezia, cu alte cuvinte ați fabricat-o. Ea își are originea undeva. Acele gânduri ale voastre, acele vise ale voastre, nu sunt doar pre-fabricate, este credință, este fantezie. Acea cunoaștere că există mai mult, vine de undeva din interiorul vostru.
Iar ceea ce urmează să schimbe această planetă este conștiința, conștiența conștienței. Unii poate că nu o vor numi conștiință la început, poate că ei îi vor atribui alte cuvinte și denumiri, dar totul se reduce la acest lucru simplu - conștiință.
Imaginați-vă un moment că, dintr-odată, sunt unii oameni de știință și fizicieni care încep să țină cont de conștiință în cadrul ecuației științei și matematicii. Imaginați-vă că sunt câțiva care spun că există ceva dincolo de cercetarea tipică liniară și dezvoltarea care s-a făcut; că există ceva dincolo de toate acestea, și că este elementul conștiinței. Iar când încep să o ia în considerare în mod serios, un mod serios așa cum a făcut Einstein, să țină cont în mod serios de teoria relativității a sa - timp, spațiu, gravitație -  luând aceasta în considerare în mod serios, în ciuda a ceea ce părea și în ciuda celor ce ar putea fi spuse de alții, el a știut că acolo este ceva mai mult. S-a străduit ani și ani și ani, încercând să pună asta într-o formulă simplă, încercând, într-un fel, să o dovedească. Și inițial aceasta nu a fost primită cu ooh-uri și ah-uri și acceptare. Nu, a fost respinsă, deoarece așa pățesc cele mai multe dintre conceptele revoluționare sau evoluționare.
Dar în acești următori câțiva ani, această variabilă a conștiinței va începe să intre și va continua mai mult și mai mult și mai mult. Va schimba înțelegerea fizicii și a științei și, în cele din urmă, va ajunge să schimbe viața aici, pe această planetă. Toate lucrurile simple cum ar fi: sursele de energie, sursele de combustibil; tot, începând de la modul în care sunt distribuite lucrurile pe această planetă, înțelegerea de unde venim, de unde veniți. Totul este gata pentru schimbare.
Nu știu dacă omul, în general, este gata pentru aceasta. Este ca întrebarea mea de acum mulți ani și ani în urmă: este umanitatea pregătită pentru libertate? Și toți, oh, și-au scuturat capetele: „Da, libertate, libertate”. Dar încă pun asta sub semnul întrebării, deoarece libertatea necesită responsabilitate. Libertatea pentru tine însuți necesită o responsabilitate imensă. Fără a lua sau a te hrăni din alții. Fără a da vina pe alții. Este o cantitate imensă de responsabilitate care spune: „Eu Sunt. Eu sunt creatorul. Nu se află nimic în calea mea. Nu este nimic care să mă oprească de la a avea bogăție sau sănătate sau orice altceva”. Aceasta este libertatea. Asta înseamnă un creator, însă, de asemenea, necesită o cantitate imensă de responsabilitate, responsabilitate pentru tine însuți în calitate de creator.
Așa că spun toate acestea în pregătire pentru încotro vom merge astăzi. Spun toate acestea pentru a ajuta la ancorarea cu adevărat a înțelegerii: conștiința este totul. Ea este cea care creează. Conștiința este cea care atrage energia. Conștiința este cea care a creat acest întreg univers și toate celelalte universuri.
Nu este spirituală. Această întreagă înțelegere nu este spirituală. Cu siguranță nu este New Age, cu siguranță nu este religioasă, dar nu este nici măcar spirituală, deoarece din minutul în care începem să-i atașăm calități spirituale, intrăm în sisteme de credință și zei și în multe alte lucruri care vor limita, de fapt, înțelegerea conștiinței.
Nu este știință cu adevărat, dar va fi. Nu este considerată realmente fizică încă, dar va fi. Însă este, acest lucru numit conștiință care sunteți voi, este totul. Este totul.
Va fi straniu să privim în urmă cu 20, 30 de ani față de acum. Va fi straniu pentru generațiile viitoare să spună: „Știți, ce era în neregulă cu acei oameni din secolul al 19-lea, al 20-lea, al 21-lea? Nu aveau nicio înțelegere a conștiinței. Nici măcar nu era cu adevărat în vocabular. Vreau să spun, era un cuvânt, dar nimeni nu știa cu adevărat ce însemna acesta”. Vor privi înapoi la generațiile de acum și vor fi uimiți, amețiți că oamenii din acele timpuri nici măcar nu înțelegeau elementele de bază ale conștiinței.
Și, din nou, aceasta nu este spirituală. Aceasta nu este New Age. Aceasta nu este filosofică. Ea este nucleul tuturor lucrurilor din univers, din omnivers, oriunde. Din acest motiv am fost foarte ferm cu voi, vorbind despre ea, experimentându-l pe „Eu Exist”, înțelegând conștiința și înțelegând diferența dintre conștiință și energie.
Voi auziți cuvintele și începeți să înțelegeți, însă încă mai aveți tendința de a le pune împreună pe cele două - conștiința și energia, același lucru - iar acestea nu sunt.
Cu unele dintre experiențele recente pe care le-am avut de a intra în conștiință, cu lucruri precum merabh-ul recent de a trece prin casă și, apoi, în afara acesteia și, în cele din urmă, eliberând totul, a fi în nimic, câțiva dintre voi încep să înțeleagă cu adevărat. Și este ca și cum începe să sune un clopoțel în interiorul vostru, acest „Eu Exist”, această conștiință și dă deoparte tot makyo-ul. Scoate toate sistemele de credință vechi. Și spală lucruri precum cele care credeați că erau problemele voastre și dificultățile și orice altceva. Și deodată realizați „Eu Exist”. Moartea nu contează. Rudele voastre nu contează. Serviciul vostru nu contează. Când spun: „Nu contează”, vreau să spun că ați depus un efort exagerat și focalizare în aceste lucruri. Acestea nu contează.
Cu adevărata conștiință, toate acestea, cumva, se așează la locul lor. Viața devine sincronă. Pur și simplu se petrece și în fruntea tuturor acestora este conștiința. Unde vreți să fie conștiința voastră?
La întâlnirea noastră de luna trecută am spus că există acest dispozitiv numit iYammer… (Adamus ia o telecomandă mică)... din lipsa unui dispozitiv mai bun. Cred că s-a micșorat (râsete), însă iYammer-ul s-a făcut mai mic. Asta se întâmplă cu tehnologia, toate lucrurile devin mai mici. Așa că aveți iYammer-ul. Ce veți face cu acesta? Și știu că i-am pus în dificultate pe câțiva dintre voi spunând: mergeți dincolo. Mergeți în alte tărâmuri. În aceste alte tărâmuri experiența va fi diferită față de ceea ce experimentați în viața voastră umană, însă mergeți dincolo. Deschideți-vă. Nu vă fie teamă.
Dar, de asemenea - asta este foarte important, am vorbit despre asta la întâlnirea noastră Merlin din România în urmă cu o săptămână - nu vă așteptați ca, atunci când mergeți afară, când mergeți dincolo, când vă permiteți vouă înșivă să fiți conștienți de conștiența voastră, cu alte cuvinte de Eu Sunt; nu vă așteptați că veți trage după voi și sinele vostru uman egoist.
Există această așteptare despre care am vorbit cu grupul, că veți trece printr-un perete. Toți se gândesc că este foarte magic - să treci printr-un zid - și am spus: daaa, absolut, foarte ușor de făcut. Doar o faci, dar nu te aștepta că-ți vei lua carnea și oasele cu tine. Acesta este egoism. Acesta este sinele tău uman egoist.
Este cumva ciudat, este un paradox, deoarece, pe de o parte spuneți: „Oh! Acest corp. Îmbătrânește. Obosește. Oh, carnea și sângele și știi că…” Dar totuși vreți să luați asta cu voi când treceți prin pereți sau mergeți în alte dimensiuni. De ce? Acesta nu este tu. Acesta este omul egoist, mic, imatur. Este în regulă. Atât timp cât o recunoașteți, atât timp cât sunteți conștienți că acesta este sinele uman care spune, pe de o parte, că vrea magie, că vrea să călătorească în alte părți ale cosmosului și, pe de altă parte, spune: „Ei bine, dar insist să vină cu mine corpul și creierul meu”. Nu. Nu, nu o face. De fapt, nu vreți să fie așa. Cu adevărat, cu adevărat nu vreți să o facă. Vă limitează.
Tu ești Eu Sunt. Tu ești Eu Exist. Nu este niciun creier. Nu este niciun corp. Nu este nimic din acestea. Nu ai nevoie de ele. Este doar conștiință pură.
Opusul acesteia sau forma în care încă mai sunt câțiva dintre voi, într-o anumită măsură, forma în care sunt majoritatea oamenilor este eu-ul. Eu. Pe de o parte îl aveți pe Eu Sunt, măreția, liberul, suveranul creativ Eu Sunt. Și apoi, aici îl aveți pe eu, imaturul, micul egoist uman. Este în regulă. Nu vorbim despre eliminarea acestuia; vorbim despre deschiderea perspectivei către Eu Sunt care poate să treacă prin acel perete. Nu aveți nevoie să vă luați corpul. Am făcut asta în România. Am trecut chiar prin (n.tr. perete) și ne-am observat din partea cealaltă.
Dar înțelegeți, prietenii mei, că atunci când folosiți iYammer-ul, atunci când mergeți dincolo de limitele corpului și ale minții, simțul percepției, felul în care percepeți lucrurile se va schimba. Nu vă așteptați că vom trece printr-un perete sau că vom călători în altă dimensiune și că vom avea ochi sau că vom avea simțul auzului. (a) Nu aveți nevoie de acestea; (b) vă limitează; și (c) este atât de mult eu, atât de mult micul eu uman.
Puteți călători; puteți călători în aceste alte tărâmuri cu ușurință, foarte ușor ca și Eu Sunt, însă nu vă așteptați să vedeți cu ochii, să auziți cu urechile. Este un întreg set diferit de, ce ați numi, simțuri care se ivesc în alte tărâmuri. Necesită puțină obișnuire cu acestea. Însă deodată, atunci când vă permiteți vouă înșivă să folosiți aceste simțuri, aceste simțuri umane non-fizice, deodată vă veți aminti că acestea sunt simțurile voastre naturale.
Ochii sunt o cale nenaturală de a percepe realitatea. Cu adevărat sunt așa. Ei limitează. Ar trebui să fiți capabili să vedeți tot în jurul vostru sau să percepeți tot din jurul vostru. Ar trebui să aveți viziune perfectă la orice distanță fizică, însă ochii limitează toate acestea.
Deci, ceea ce spun aici, înainte să pornim în călătoria noastră, voi sunteți Eu Sunt; recunoașteți-l pe eu. Îl aveți pe Eu Sunt, însă îl aveți și pe micul eu, omul egoist. Nu spun asta disprețuitor. Nu spun asta negativ, însă este acolo și acesta tinde să încerce să preia controlul. Se vaită destul și este destul de rebel și vă distorsionează destul. Și voi vă alăturați lui. Deveniți, într-un fel, victime ale micului eu. Destul. Ajunge. Destul. Haideți să fim ființe Eu Sunt mature. Destul cu micul om egoist, ștrengar, care insistă asupra căilor sale mici și banale. Voi sunteți Eu Sunt, așa că, începeți să acționați așa. Bun.
Acum, pentru a rezuma ce am făcut până acum, nu am făcut prea multe. Am vorbit despre conștiință; este atât de importantă. Am vorbit despre schimbările care se vor petrece, mai ales în următorii doi ani. Nu schimbarea în sine, ci începutul schimbării, revelația prin care conștiința este nucleul fiecărui lucru, revelația în mediul fizicii, în știință, în cele din urmă.
Deja știți asta. Nu trebuie să așteptați apariția studiilor. Nu trebuie să așteptați desfășurarea dezbaterilor. Deja le cunoașteți. Doar nu știți că știți. Sunteți nesiguri de cunoașterea voastră. Nu știți cum să definiți cunoașterea voastră chiar acum, însă vă cer să aveți încredere în voi înșivă, să permiteți, deoarece lucrurile se vor schimba.

O ilustrare
Vă voi cere acum dacă ați vrea să distribuiți câte o bucată de hârtie la fiecare de aici, inclusiv mie (cei din echipă împart coli de hârtie). O coală de hârtie, nu este nevoie de stilou sau creion. Este parte din experiența noastră de astăzi. Cei dintre voi care privesc de acasă, luați o coală de hârtie. Orice mărime, nu contează. Orice culoare, nu contează. Ei pun atât de multe întrebări: „Ce mărime? Ce culoare? Poate să fie cu scris pe ea?” Nu-mi pasă, doar o bucată de hârtie. Doar o bucată de hârtie. Minunat. Mulțumesc.
Acum, majoritatea dintre voi știu cum să facă asta deja, însă voi trece prin asta și voi demonstra încă o dată. Aș vrea să faceți un avion din hârtie. Îndoiți coala în jumătate pe latura lungă (demonstrează). Ei, vedeți? Asta am avut înainte; asta este ce avem acum. În regulă, acesta este începutul avionului vostru din hârtie. Unii dintre voi sunteți constructori sofisticați de avioane din hârtie. Doar făceți-o.
Mai departe îndoiți ambele colțuri, însemnând că îndoiți acest colț și îl presați; îndoiți acest colț și îl presați.
LINDA: Oooh!
ADAMUS: În regulă. Așa că aveți ceva care arată ca acesta.
Acum, da, unii dintre voi pot obține ceva cu adevărat fantezist din asta. Ați făcut multe avioane din hârtie, mâini nefolosite, minți nefolosite (Adamus chicotește). În regulă, Bun, bun. Așa că am început aici, acum suntem aici. Acum îndoiți asta peste. Vedeți? Îndoiți aceasta pe deasupra astfel încât să ajungeți la această formă. În regulă, acum vom pune aripi, așa că îndoiți un colț în sus, peste, și aveți o aripă. Și, apoi, îndoiți cealaltă parte în sus și peste și aveți două aripi. Bun. Acum avem un avion din hârtie elementar. Uimitor, nu-i așa? Uimitor ce facem aici, la Crimson Circle (câteva chicoteli).
SART: Incredibil.
ADAMUS: Incredibil. Și mă voi întoarce doar pentru un moment pentru a spune: ce veți descoperi, unde veți merge, ce veți descoperi este TU, este Eu Sunt. Acesta va fi foarte diferit față de eu, vreau să spun, față de micul eu din interiorul vostru. Este o diferență atât de mare. Veți realiza că acest eu țipa, plângea: „Eu, eu, eu, eu, eu” și este cu adevărat „Eu Sunt. Eu Sunt. Eu Sunt”. Aceasta este descoperirea.
Micul eu se va opri din a țipa „Eu” deoarece, în sfârșit, va începe să se simtă în siguranță. Acesta, de fapt, în sfârșit va începe să se simtă recunoscut. Omul, micul uman, umanul egoist - deodată - va începe să simtă că este recunoscut. Va simți că este îngrijit. Va simți, apoi, o libertate să aibă experiențele sale de mic eu, însă fără toate aceste plângeri, fără insistența copilărească. Așa că încotro mergeți, ceea ce descoperiți este Eu Sunt.
Așa că aveți cu toții gata avioanele voastre din hârtie. Dacă ați vrea, vă rog, să vă ridicați și, doar într-o clipă, vă voi cere să le aruncați pe toate în această direcție și pentru cei dintre voi aproape de camera video, asigurați-vă, dacă puteți, că trec peste și creează un efect minunat. Și, înainte să le aruncăm, Cauldre și Linda mi-au cerut să fim conștienți de siguranță, așa că o voi face. Deci ați putea dori să vă folosiți mâna pentru a crea un vizor deasupra ochilor în caz că este vreun avion din hârtie rătăcitor care zboară spre voi de care nu sunteți conștienți sau puneți-vă ochelarii de protecție, dacă sunteți mai grei de cap (râsete). Puneți-vă ochelari de protecție, ochelari de soare sau orice altceva. Protejați-vă ochii; restul corpului vostru va fi în regulă. Și, la numărătoarea de 3 „aargh” – aargh, aargh, aargh; aargh, aargh, aargh – să lansăm avioanele noastre din hârtie. Protejați-vă ochii. Aargh. Aargh. Aargh! Daaa! (audiența aruncă avioanele și strigă „Vuuu!”)
Bun. Excelent. Bun, câteva avioane din hârtie foarte drăguțe acolo. Acum, asta a fost amuzant, nu-i așa? (audiența este de acord)
Care-i ideea? (cineva spune „Nu știu!”) Doar că n-am mai făcut aruncare de avioane din hârtie de mult timp și m-am gândit că ar fi amuzant de făcut! (Adamus râde și audiența chicotește)
Haideți să mergem mai departe. Haideți să mergem mai departe la următorul punct. Să trecem la punctul zilei, de ce suntem aici (audiența încă râde și aruncă hârtii). Sper că acesta este doar un teanc de hârtie și nu hârtie de toaletă care a zburat până aici. Și, vă rog, data viitoare când mai faceți asta, doar faceți un teanc din banii voștri cash și aruncați-i în această direcție.

Natura realității
Nu voi prezenta o teorie. Este, de fapt, realitate. Unii ar putea să o numească o teorie, însă aceasta este realitate. Voi prezenta asta.
Cauldre a fost puțin nervos în legătură cu acest channel deoarece n-am făcut ca în majoritatea momentelor când avem un Shoud, când nu-i spun prea multe și, dacă o fac, este o minciună (unele râsete) doar ca să-l distrag. Dar, înainte de acesta, i-am vorbit noaptea trecută. I-am explicat ce vom face, inclusiv aruncarea de avioane din hârtie, și a fost agitat în legătură cu asta. Eu nu sunt, deoarece nu trebuie să răspund mâniei; el trebuie.
Însă voi prezenta un concept elementar fundamental despre realitate care îi va face pe unii să-și ridice sprâncenele, care-i va face pe unii să spună: „Adamus chiar s-a pierdut”, care-i va face pe unii să-l dezbată din greu. Ar putea ieși afară, pe internet. Și-ar putea găsi calea către comunitățile academice iar majoritatea lor, își vor revărsa asalturile față de acesta. Majoritatea lor nu vor înțelege sau nu vor accepta. Dar, în următorii cinci, zece, cincisprezece ani, nu contează, vor fi suficiente cercetări și suficientă înțelegere, destule lucruri legate de teoriile cuantice încât unii oameni vor începe să spună: „Ah! Îl pricep. Îl pricep”. Și, apoi, încep să-l aplice bazelor fizicii și matematicii și în celelalte activități științifice. 
Sunt câțiva care vor auzi asta și nu va însemna prea mult. Vor pleca, își vor închide monitorul TV de acasă și vor spune: „Asta a fost interesant, poate doar că e un fel de sci fi (S.F. / ficțiune)” și asta este în regulă.
Ați vrea să curățați tot rahatul de aici? (câteva râsete) Încerc să fac un curs. Ar vrea cineva să curețe asta? Sunt un Maestru Ascensionat. Mă simt ca și cum aș merge prin deșeuri de hârtie peste tot. Le veți recicla sau le trimiteți la groapa de gunoi? (oamenii se mișcă să adune toate avioanele din hârtie)
LINDA: Care era ideea acesteia? Care-i ideea?
ADAMUS: Distragere! Distragere absolută. Daaa. Luna următoare vom face hula-hoops. De ce nu? (audiența spune „Ohhh!”) Mulțumesc.
Deci, că veni vorba, oricând...
EDITH: Unde este? (Adamus face pauză pe măsură ce Edith și Crash discută între ei)
ADAMUS: Vreți să împărtășiți ceva cu toată lumea? (râsete)
EDITH: Bineînțeles, cu tine.
ADAMUS: Bine. Cu mine, bun.
EDITH: Mă întrebam unde a dispărut bandana roșie a lui David pe care o avea la el.
ADAMUS: Asta a fost important (mai multe râsete). În mijlocul uneia dintre cele mai profunde observații, ea a vrut să știe - la asta trebuie să fac față - ea a vrut să știe unde era bandana roșie a lui David - Crash.
LINDA: Cine este ea?
ADAMUS: Edith!
LINDA: Mulțumesc.
ADAMUS: Chiar în mijlocul dezvăluirii a ceea ce va fi discutat și dezbătut de fizicieni - nu neapărat din ceea ce spunem aici astăzi, ci conceptul care va fi discutat și dezbătut - ceva care va schimba lumea, va schimba lumea voastră, vorbim despre… unde este?
CRASH: Este o bandană grozavă. Aceasta este de fapt…
ADAMUS: Unde este bandana? (cineva strigă “Yay!!” când Dave o ridică) Ai vrea să-ţi pui bandana?! Să fie Edith liniştită. Vreau să spun pfft! Edith, Edith, tu eşti aşa de interesată de Dave, Edith. (audienţa spune “Ooooh!”)
Că veni vorba, de fiecare dată când energia devine densă şi blocată - iar voi o puteţi simți pur și simplu; nu trebuie să vă gândiţi la ea, o puteţi doar simţi - de fiecare dată când puteţi simţi acea tensiune crescând, ceva se întâmplă, când aerul devine dens, distrageţi. În mod absolut distrageţi. Oamenii devin mentali. Distrageţi. Atunci putem să o luăm de la început şi să pătrundem cu adevărat în ea şi exact aşa am făcut. Avioanele din hârtie, oh, bandana lui Dave, oricare ar fi acel lucru - cureaua lui de tip jock (n.tr. o curea cu suspensor din costumul lui David pentru susținerea testiculelor la bărbați/pirați în scop de protejare a acestora la mișcări) şi toate celelalte (râsete) - aceasta este o distragere.
Deci, acum, pentru observația mea; unele persoane vor argumenta legat de asta, altora nici nu le va păsa cu adevărat, alţii vor spune că suntem o grămadă de ciudaţi New Age care au luat-o razna, ceea ce nu este adevărat. Iar alţii, ca voi, vor avea un “aha” şi încă un “aha” şi încă un “aha” și iar şi iar şi iar cu “aha”-urile, şi către aceasta ne îndreptăm aici.
Amintiţi-vă, este un grup foarte mic pe această planetă care afectează conştiinţa, deoarece majoritatea oamenilor nu ştiu ce este aceasta. Majoritatea oamenilor cred că a fi “conştient” înseamnă a fi treaz şi a respira. Aceasta este conştiinţa limitată, însă ea este cu mult, mult mai măreaţă. Aşadar aceasta este poziţia mea în privinţa naturii realităţii. (Adamus face o pauză, apoi chicoteşte)
SART: Uimeşte-ne! (cineva spune: “Bătăi din tobe” şi publicul face efecte sonore ca batăile din  tobe)
Voi nu vă mişcaţi prin timp şi spaţiu. Timpul şi spaţiul se mişcă prin voi.
Este în mod absolut o contradicţie, în mod absolut o revelaţie, o revoluţie față de modul actual de gândire. Timpul şi spaţiul se mișcă prin voi chiar acum; nu voi vă mişcaţi prin ele.
De fapt, nu sunt nici măcar obiecte care se mişcă prin timp şi spaţiu. Gândirea actuală este aceea că un obiect merge prin timp şi spaţiu. Iar noi ne vom raporta la timp şi spaţiu ca fiind o unitate contopită. O vom numi Timpspaţiu, ca un lucru singular. Nu-l puteţi avea cu adevărat pe unul fără celălalt. Puteţi, dar totul se destramă. Aşa că vom numi asta Timpspaţiu. Şi gândirea actuală este că un obiect se mişcă prin Timpspaţiu. Prin urmare, viteza cu care se mişcă obiectul determină timpul şi determină spaţiul însuşi. Și, de fapt, asta nu este adevărat.
În fizica actuală, în fizica cuantică, este realmente Timpspaţiu cel care se mişcă prin voi. Când aţi aruncat mai devreme acele avioane din hârtie, ele nu se mişcau. Erau timpul şi spaţiul care se mişcau. Ahh! Ahh! (membrii publicului spun lucruri de genul “Ce Tare!” şi „Daa!”) Ce spuneţi de un aargh la asta! Aargh! Aargh!
Deci, fiecare are o percepţie a realităţii că acolo este un singur Timpspaţiu, iar o mişcare a unui obiect prin acel timpspaţiu creează gravitaţie. Iar asta nu este adevărat. Este de fapt obiectul - voi, conştiinţa voastră solidificată acum într-un corp uman - cu Timpspaţiul mişcându-se prin el.
Priviţi în acest mod. Unii dintre voi ştiu cum erau proiectoarele de film de modă veche. Ele aveau rolele de film, acestea se înfășurau (cu banda de film) şi acolo era o lumină, iar lumina trecea prin film şi se proiecta pe ecran. Deci, aşa este şi în acest caz, faptul că Timpspaţiu se mişcă. Timpspaţiul ar fi cam în genul… (el desenează). Să spunem că avem proiectorul nostru cu lumina aici iar filmul s-ar derula în jos prin acesta. Proiectorul nu se mişcă. Proiectorul nu scanează filmul. Proiectorul, lumina este imobilă; filmul se mişcă, trece prin el şi creează iluzia mişcării unei imagini pe un ecran undeva. Dar voi - conştiinţa, lumina - nu vă mişcați de fapt.

“Hm” spuneţi voi. Deci atunci când eu mişc braţele lui Cauldre spuneţi: “Ei bine, aceasta nu este mişcare?" De fapt nu este. De fapt nu este. Este o percepţie că ceva s-a mişcat. Oamenii ar crede că braţul se mişcă și, de fapt, este Timpspaţiu care se mişcă. Hmm. Hmm.
Deci aţi putea spune, în această analogie de aici, că filmul care deja a trecut prin deschizătura rolei este trecutul; filmul care urmează să treacă prin deschizătură şi să devină luminat este viitorul; şi chiar aici, acest cadru care îşi face loc printre rotiţe şi prin role şi este gata să fie luminat, acesta este momentul Acum. 
Deci ați putea spune că vă aflați mereu în acel moment de Acum, dar problema este, cu unele dintre vechile înțelegeri despre timp, spațiu și fizică, faptul că de fapt nu sunteți aici. Majoritatea oamenilor nu funcționează aici, exact la nivelul de proiecție. Ei se află undeva aici (în viitor).
Se gândesc la ”Oh, ce se va întâmpla când următoarea secvență de film va apărea?” și ”Oh! Îngrozitoare lucruri” sau se îngrijorează ori se tem de viitor. Și atunci ei se află de asemenea pe undeva pe acolo în rola de film care deja a trecut, spunând: ”Oh! Eu nu ar fi trebuit să fac asta și regret că am facut-o și săracul de mine, am fost o victimă a tuturor circumstanțelor.” Așa că ei nu se află aici. Nu se mai află la locul proiecției, în punctul de conștiință nicidecum. Astfel că este foarte ușor pentru ei să creadă că ei sunt cei ce se mișcă prin Timpspațiu. Dar, de fapt, nu o fac. De fapt, voi nu o faceți.
Este un concept foarte interesant, dar de asemenea și o realitate. Timpspațiul se mișcă prin voi chiar acum și, făcând aceasta, creează un efect gravitațional. Când am folosit cuvântul gravitație,  m-am referit la mai mult decât doar la gravitația newtoniană, la ceva care cade pe pământ. Gravitația în acest caz este o absorbție. Ea condensează. Creează densitate. Astfel că, pe măsură ce timpul și spațiul se mișcă prin voi chiar acum, ele creează un efect gravitațional și gravitația nu este doar fizică. Nu acționează doar asupra corpului vostru, întrucât această gravitație adevărată de fapt menține, captează gânduri și emoții.
Imaginați-vă pentru o clipă gândurile și emoțiile voastre la fel cum ar fi un obiect fizic ce este absorbit de gravitație. Așa că începeți să credeți că lucrurile care s-au întâmplat în trecut sunt reale, iar ele nu sunt. Nu în felul în care le percepeți voi. Ele sunt foarte, foarte diferite, dar gravitația menține lucrurile acestea în interior.
Gravitația menține în interior sisteme de credință - sisteme de credință individuale, sisteme de credință culturale. Menține înăuntru sisteme de credință religioase. Așa că timpul și spațiul care trec prin oameni chiar acum nu creează numai realitatea fizică, ceea ce voi numiți 3D, ci detrrmină oamenii să creadă că acesta este singurul lucru care este real; acest efect gravitațional determină oamenii să spună: ”Ei bine, asta este. Lumea este plată. Asta este. Este stupid să crezi că lumea ar  putea fi rotundă. Oamenii de la baza ei ar cădea”. Prin urmare, gravitația timpului și spațiului nu numai că menține obiectele în formă fizică ci și credințele, gândurile, limitările și orice altceva.
Este absolut uimitor, acest efect gravitaţional, cum păstrează totul laolaltă. Păstrează totul înăuntru. Menține lucrurile solide. Împiedică lucrurile să se schimbe.
Gravitaţia timpului şi spaţiului ajută la crearea unor experienţe, pe care le-ați putea numi solide, experienţe reale. Ea vă ajută să vă menţineţi concentrați mai degrabă în ochii şi urechile voastre şi în simţurile voastre fizice, decât în cunoaşterea pe care o aveţi că există cu mult mai mult decât atât. Această gravitaţie - în timp ce timpspaţiul se mișcă prin voi, fiind activat de conştiinţă, activat de conştiinţă, gravitația pe care aceasta o creează - menţine totul înăuntru.
Iar voi aţi încercat tot timpul să ieşiţi din ea, prin ce? Cu conştiința voastră - cu conştiinţa voastră limitată - a minţii. Aţi încercat să evadați. Cunoaşterea spune: “Există ceva în afara acestei cuşti în care trăiesc.” Dar pe măsură ce vă gândiţi la asta, cu cât încercaţi să o înţelegeţi, Timpspaţiul se mişcă mai repede prin voi. Timpspaţiul generează și mai mult un efect gravitaţional care păstrează înauntrul său faptul că sunteţi captivi.
Şi aceasta, prietenii mei, pe cât de simplu ar putea părea unora dintre voi, este absolut profund. O veţi experimenta în propria voastră viaţă. Vechiul mod în care un obiect se mişcă prin Timpspaţiu versus noua înţelegere a faptului că acesta se mişcă prin voi. Aceasta este o fizică de bază, însă este totodată și adevărata fizică elementară.
Mulţi au percepţia că, dacă acesta este timpul (el desenează o cutie), ei se mişcă prin el (desenând o linie prin cutie). Şi se bazează pe ceasurile lor. Ei vor spune: “Daa, mi-a luat atât de mult timp să trec prin ceva”. Mulţi oameni cred că Timpspaţiul este un lucru definit, de netăgăduit, aproape de neschimbat, şi nu este așa. Nu este.
Viaţa voastră pe această planetă este condusă - a fost condusă - de Timpspaţiu. V-aţi prăbușit în el. Aţi acceptat Timpspaţiul, faptul că vă mişcaţi prin el. Credeţi că v-aţi născut şi că apoi treceţi prin viaţa voastră şi apoi muriţi şi că aveți asociaţi un număr de ani pentru aceasta şi că faceţi anumite lucruri. Vă mişcaţi prin timp şi spaţiu. Mergeţi de la astăzi către mâine prin timp şi spaţiu şi asta este foarte liniar. Dar, de fapt, nu este aşa.
Faptul este că nu timpul este cel ce vă definește, cel ce vă definește mişcările, trecutul vostru, prezentul, viitorul. Nu timpul este cel care face asta. Realitatea este că aici se află conştiinţa, cu un cerc şi un punct; aici este conştiinţa iar timpspaţiul se mişcă prin voi şi, făcând aceasta, creează gravitaţie, G, care menţine totul în interior.
Timpspaţiul nu este solid. Acesta nu este o variabilă constantă. El se schimbă. Şi se schimbă de la David (McMaster) la David (Schemel). Chiar dacă amândoi aveţi acelaşi nume, acesta este diferit. Timpspaţiul tău este diferit de Timpspaţiul lui David. De fiecare dată când te mişti, există o variabilă a Timpspaţiului care se mişcă prin tine și care este diferită de mişcările lui David. Timpspaţiul care se mişcă prin tine, David, este determinat de gândurile tale, de sistemele tale de credinţă, de acţiunile tale fizice şi de nivelul de conştiinţă pe care îl permiţi; aceasta determină curgerea sau mişcarea Timpspaţiului prin tine. Şi acesta este diferit de al tău (celălalt David), deoarece gândurile tale sunt diferite, acţiunile tale sunt diferite.
Există două efecte gravitaţionale diferite care apar între ei doi. Și voi spuneți: “Oh, stai o clipă, Adamus. Am crezut că Timpspaţiu era o constantă şi am crezut că gravitaţia era o constantă.” Nicidecum. Iar când puteţi da drumul la asta - la faptul că este o forţă sau o putere care vă determină nivelul de viaţă, gravitaţia voastră, curgerea voastră prin viaţă; când puteţi da drumul la faptul că acolo undeva este un zeu al timpului, un zeu Timpspaţiu acolo undeva, care de fapt nu este, când daţi drumul la faptul că există un fel de putere dincolo de voi - începeţi să experimentaţi libertatea.
Acum, veţi începe să experimentaţi asta, de aceea suntem aici. De aceea am pornit astăzi în această călătorie. Veţi începe să experimentaţi asta şi le veţi vorbi câtorva oameni despre asta. (cineva spune “Deloc!”) Iar ei… (el chicoteşte). Avem unul înţelept aici. Ea spune “În niciun caz!” (râsete) Dar vă garantez că o veţi face. Vă garantez că urmează să aveţi o experienţă legat de aceasta - nu ştiu, poate peste o săptămână, peste o lună, nu contează - urmează să aveţi o experienţă care va avea un efect profund asupra vieţii voastre, care vă va zdruncina sistemele de credinţă, care vă va zdruncina toate lucrurile de care v-ați agăţat, în special emoţii şi limitări vechi. Urmează să aveţi unul din acele “măi să fie!”, momente de “aha” şi veţi fugi pe stradă pentru a încerca să le spuneţi oamenilor despre asta, sau cel,puțin prietenilor şi vecinilor voştri și veți încerca să îi faceţi şi pe ei să iasă din Timpspaţiu. Daaa, uh, uh. Bine. Bine. Şi nu contează. Şi veţi realiza această frumuseţe profundă.
Veţi privi, în timp ce veţi încerca să vorbiţi cu ei despre asta, veţi privi cum timpspaţiul se mişcă prin ei. Veţi privi cum conştiinţa lor, gândurile lor şi toate celelalte creează curgerea momentului. Dar ceea ce este mai important este gravitaţia, absorbţia care menţine lucrurile înăuntru.
Acum, voi spuneţi: “Dar stai o clipă. Au fost o mulţime de experimente ştiinţifice şi există anumite proprietăţi ale gravitaţiei care sunt… ele doar sunt. Este fizica Pământului. Şi tu ne spui nouă acum, Adamus, că toată lumea are propriul său Timpspaţiu? Nu este doar unul mare, uriaş? Fiecare are propriul său nivel de gravitaţie, care menţine lucrurile înăuntru, păstrând o realitate în forma sa? Deci ce este asta? Este faptul că toţi îl avem pe al nostru sau este un uriaş zeu măreț Timpspaţiu?
Totul este individual. Este Timpspaţiul vostru individual, gravitaţia așa cum este motivată de conştiinţă şi aceasta este a voastră (sau a altcuiva) de asemenea. Dar aceasta a ajuns să fie, datorită gravităţii Timpspaţiului, acesta a ajuns să fie un consens mutual, o înţelegere comună. Este ca un Timpspaţiu comunal.
Majoritatea oamenilor sunt, de fapt, încântați să renunțe la ființa lor suverană Timpspațiu și acceptă dumnezeul Timpspațiu. Ei spun ”Așa stau lucrurile. Eu doar trebuie să mă conformez. Ceasul de mână se mișcă într-un anumit ritm, obiectele se mișcă prin spațiu într-un anumit ritm, așa stau lucrurile.” Următorul suport. Trebuie să am mereu suporți la îndemână. (Adamus chicotește, în timp ce scoate la iveală o minge roșie). Majoritatea oamenilor vor accepta pur și simplu faptul că atunci când o minge este aruncată - ai prins-o bine - când o minge este aruncată astfel, ea se mișcă simplu prin timp și spațiu, iar timpul și spațiul sunt constante, deoarece aruncați mingea înapoi iar ea are o viteză previzibilă și foarte determinabilă, o traiectorie și toate celelalte cuprinse în ea. Dar asta este doar datorită faptului că acolo există o abordare comună, oh, este un fel de hipnoză a conștiinței de masă despre timp și spațiu. Și asta este adevărat. Este adevărat și, de asemenea, este adevărat în același timp că voi îl aveți pe al vostru (n.tr. Timpspațiul vostru).
Când începeți să înțelegeți implicațiile acestui lucru, atunci este momentul când puteți fi invizibili. În mod simplu, ieșiți din timp. Voi încă existați. Încă aveți un corp fizic. Încă îl aveți pe Eu Sunt al vostru. Dar, în mod simplu, ieșiți din timpul lor. Simplu, vă strămutați pe voi înșivă din variabila conștiinței de masă.
Este uimitor pentru că este magic, deoarece încă puteți să îi observați pe ei, puteți încă puteți fi cu ei, dar ei nu vă vor vedea. Ei nu vor ști că sunteți acolo decât dacă voi alegeți să fiți. Vă administrați, vă dețineți propriul vostru Timpspațiu.
Ce este Timpspațiul? Și cât de răspândit este? Ei bine, asta conduce către o mulțime de discuții interesante. Vedeți voi, chiar acum această minge nu se mișcă (el aruncă mingea în aer și o prinde). Avioanele voastre din hârtie nu s-au mișcat. Acel păianjen… s-a mișcat (râsete). Acel păianjen nu s-a mișcat. Este ceva ciudat; se simte incomod la început. ”Ce vrei să spui prin faptul că…" (păianjenul coboară din nou) Daa, daa (râsete). E drăguț să te avem din nou aici. Uite, prinde.

Se simte ciudat la început deoarece voi spuneți: ”Ei bine, nu, ochii mei îmi spun că acea minge se mișcă.” (cineva spune ”Aceasta este percepție”) Încercați asta. Este percepţie. Absolut. Și acesta nu este un truc magic. Acesta nu este un sistem de credință. Aceasta este realitate.
Acum priviţi cum arunc mingea în aer şi acordați-vă un moment; ieşiţi din vechea credinţă în care “noi toţi suntem suspendaţi în Timpspaţiu”, în zeul Timpspaţiu şi priviţi cum arunc mingea acum - în sus, nu spre voi; arunc mingea în sus - şi doar priviţi la ea din perspectiva că atunci când o arunc, Timpspaţiul se mişcă. Timpspaţiul se mişcă. Mingea nu o face în realitate, dar Timpspaţiul se mişcă. Se schimbă pentru a se acomoda conştiinţei care a ales să arunce mingea. Se schimbă pentru a se plia dorinţei de a arunca şi de a face mingea să sară. Mingea, Cauldre, voi, nu vă mişcaţi cu adevărat.
Ciudat la început. Hmmmm. Ciudat la început, dar dintr-odată, pe măsură ce lăsaţi lucrurile să fie setate astfel - mmmm, le lăsați să fie setate - veţi începe să vedeţi şi să percepeţi aceasta în mod diferit. Şi într-una din aceste zile, veţi ajunge curând (să spuneţi): “Acum m-am prins. M-am prins.”
Aceasta este o schimbare quantică și, deodată viața devine jucăușă, deoarece realizați că nu este Timpspațiu, acest continuum despre care se vorbește adesea, care să vă mai controleze. Aceasta vă servește pe voi și există o diferență profundă.
Credința actuală a Pământului plat este că Timpspațiul este constant, relativ constant. Credința actuală este că vă aflați în interiorul Timpspațiului. Aceasta este asemenea tigrului aflat în cușcă, dar cu ușa deschisă, iar tigrul din cușcă spune: "Sunt prins aici înăuntru. Aceasta este realitatea mea. Aici exist eu.” Ușa naibii este dechisă, exact așa cum este pentru fiecare dintre voi.
Timpspațiul se mișcă prin voi. Voi sunteți constanta. Voi sunteți conștiința. Asta este ceva profund.

Bon
Ce este Timpspațiul? Aceasta este o întrebare interesantă și cât de departe ajunge ea? Ei bine, există de fapt un cuvânt mai bun pe care noi îl folosim pentru Timpspațiu, deoarece acesta este un cuvânt relativ limitat. Cuvântul pe care noi îl utilizăm pentru Timpspațiu este - vrei să scrii tu asta, Linda, deoarece scrisul de mână al lui Cauldre este teribil.

Este un cuvânt foarte simplu. O să vă rog să îl simțiți pentru o clipă. Nu vă gândiți prea mult la el, însă este un cuvânt simplu: “bon”. B-o-n, “bon”. B-o-n.
LINDA: Un cuvânt?

ADAMUS: Unul… (se oprește și face o grimasă; râsete)

LINDA: Acela este un cuvânt?!

ADAMUS: Ei bine, ai putea face, de asemenea, două cuvinte - Din-colo. Niciodată nu m-am gândit la asta înainte. Vedeți cât de strălucitoare este? Ea îl percepe ca fiind două cuvinte. Din-colo. Nu, este „bon”.

ELIZABETH: D-i-n-c-o-l-o, din-co-lo?

ADAMUS: Nu, “bon”. B-o-n, “bon”. B-o-n. Cred că ar putea fi și “Be-on” (Din-colo). Be-on. Dar este “bon”. “Bon” ar fi ca o hologramă, ca o țesătură, însă nu o țesătură palpabilă, ci ca o hologramă care este răspândită peste tot unde merge conștiința.

Este un mod al conștiinței de a se percepe și experimenta pe sine. Este o hologramă în care conștiința are abilitatea de a vedea, simți, experimenta - nu a vedea cu ochii, dar a simți, a experimenta - a se cunoaște pe sine. Acesta este nucleul tuturor lucrurilor în toată creația. Nu este o substanță. Nu se poate măsura cu nimic în știința actuală.

Oamenii de știință nu prea, uh, ei nici măcar nu știu de ea. Dar ca să vă ajut să înțelegeți, la bază este “bon” și apoi acesta creează ceva despre care cercetătorii voștri știu destul de puțin - plasmă. Plasmă. Nu plasmă, ca în sânge, însă plasmă ca fiind substanța cea mai… voi realizați că plasma este substanța cea mai răspândită în orice în univers? Însă foarte, foarte puțin este discutat sau este cunoscut despre ea.

O gaură neagră este în mod elementar - aici este punctul unde Cauldre devine foarte neliniștit, deoarece el nu este sub nicio formă un fizician - însă o gaură neagră este în esență plasmă foarte, foarte, foarte condensată. Deci din ”bon” vine plasma. Din plasmă vin lucruri ca ioni, modul în care neutronii și protonii și atomii și toate celelalte lucrează. Dar “bon” este chiar în, chiar în centrul acesteia. Ați putea spune că “bon” este Timpspațiu, însă este mai mult decât timpspațiu pe care-l știți ca oameni; timp, spațiu, ambele fiind liniare.

Cumva “bon” este scena sau ecranul pe care conștiința se poate juca. Bon sau Timpspațiu există în toate tărâmurile. Aveți acest lucru numit Timpspațiu care este destul de unic pentru călătoria umană, însă dacă mergi în alte dimensiuni, există o formă de Timpspațiu. Trebuie să fie. Dar este “bon”. Nu este timp, ca un ceas și spațiu ca o mărime. Este pur și simplu un parametru, o variabilă care este acolo pentru a servi conștiința, deoarece conștiința nu este energie. Conștiința nu este realitate fizică.

Conștiința alege să aibă ceva, esența a ceva, prin care să se experimenteze pe sine. Cea mai mare experiență a voastră aici pe Pământ este timpspațiu. Vă permite să faceți tot ceea ce faceți - timp, spațiu și gravitație. Deci “bon” există peste tot unde conștiința călătorește și experimentează. Într-un fel, se schimbă de la o dimensiune la alta. Efectul acestuia, modul în care îi permite conștiinței să experimenteze este diferit, însă elementul de bază este tot acolo. Deci, într-un fel, s-ar putea spune că o formă de Timpspațiu există în toate dimensiunile, dar nu neapărat în aceeași manieră în care există aici.

O formă de gravitație sau absobție sau atracție există în toate dimensiunile, însă cu o savoare diferită față de ceea ce avem aici.

Dar dați-mi voie să mă întorc la punctul principal. Punctul principal al întâlnirii de astăzi este că spațiul și timpul, “bon”, se mișcă prin voi. Vă servește pe voi. Voi nu - voi nu - serviți Timpspațiu. El vă servește pe voi.

Întrebări? Ați vrea să dăm microfonul astfel încât toată lumea din univers să vă poată auzi. Așadar, întrebări rapide, iar eu voi primi întrebări până la un punct, deoarece sunt o mulțime de întrebări.

MARY SUE: Deci energia nu ar fi nimic mai mult decât o percepție?

ADAMUS: Energia este o percepție, însă foarte, foarte reală. Energia este o formă de “bon” care te servește. Ai putea spune - și din nou, aici devine puțin mai delicat - dar ai putea spune că “bon” este ceea ce unii numesc Câmpul Energetic Unificat. Însă există unele înțelegeri greșite cu privire la acesta.

Există un Câmp, rezervorul de energie potențială care este aici și peste tot și se află în stare absolută de neutralitate. Nu are încărcare pozitivă sau negativă. Așteaptă să fie activat de către conștiință. Așteaptă, apoi, să devină energie activată, energie pozitivă sau negativă. Așteaptă să se transforme în plasmă. Așteaptă activarea, în cele din urmă, în atomi și molecule și în orice altceva în realitatea voastră, care este permis de gravitație. Gravitația, încă o dată, este timp și spațiu.

Permiteți-mi să demonstrez încă un lucru în timp ce vorbim. Elementul Timpspațiu este un fel de pâlnie sau, pentru cei care știu ce este un tub Venturi, un difuzor de aer care se ocupă cu dinamica fluidelor. Practic, dacă ai un fluid care curge printr-un vas, iar apoi acest vas este contractat la un punct și apoi se deschide din nou într-un punct, există un flux de fluid. Există o cantitate de presiune. Există timp și spațiu aici, înăuntru. Acesta se numește un “tub venturi” (desenează). Are de-a face cu lichidele,  dar poate fi aplicat și la alte lucruri. Curgând pe aici și devine contractat, ce se întâmplă? (cineva spune: “Prinde viteză") Prinde viteză.  Absolut. Câțiva oameni deștepți pe-aici. Ce altceva i se mai întâmplă? (cineva spune “Merge mai repede”) Merge mai repede. Deci, prinde viteză, merge mai repede, asta ar fi asemănător (râsete). Pe-aproape. Merge mai repede. Presiune mai mare și energizare mai puternică, energie potențială mai mare, ați putea spune că este cauzată de presiune și viteză, însă mai adânc în interiorul ei este mai multă energie în același fluid ce trece prin “venturi” ce este acum activată, nu doar datorită vitezei și presiunii. Este activată.

Timpspațiu funcționează asemănător cu asta. Într-un fel, este ca o pâlnie, și aici se mișcă într-un ritm diferit și are un potențial energetic atractant diferit aici, față de cum o face aici.

Acum, ce ar fi această (parte îngustă)? Acesta este momentul Acum. Acesta este trecutul si acesta ar fi viitorul. Deci acesta ar fi trecutul, Acum-ul și viitorul. Și acesta este unul din principiile mișcării Timpspațiului prin voi.

Dacă sunteți prezenți, dacă sunteți conștienți - nu de timp, ci conștienți de voi înșivă, conștienți de conștiența voastră, de “Eu exist” - rata curgerii Timpspațiului este diferită. Nu neapărat mai rapidă. De fapt veți începe să înțelegeți că va părea să meargă mai încet. În realitate nu o face. Orice altceva merge mai încet, însă percepția este că lucrurile încetinesc.

Când sunteți în momentul Acum, curgerea Timpspațiului este mai armonioasă, este mai compatibilă, vă servește mai mult ca atunci când hoinăriți în trecut sau hoinăriți în viitor.  Acesta este motivul, din punctul de vedere al fizicii, pentru a fi în Acum, fără a fi doar povești de adormit copii, dar are un efect dramatic asupra voastră. Asupra voastră.

Haideți să ne întoarcem pentru o clipă la esență. Unde este mingea mea? Da. Mingea de fapt nu s-a mișcat. Ciudat, însă n-a făcut-o. Timpspațiul s-a mișcat, și când am aruncat mingea aceea, când am azvârlit-o în aer, timpspațiul s-a mișcat și a creat gravitație, o absorbție care va menține materia fizică, emoțională, materia credințelor, și creează realitatea. Asta este minunat, este doar o abilitate pentru voi, ca și conștiință, ca acest lucru să se poată întâmpla. Când conștiința nu are mâini, picioare, creier sau ochi, ca acest lucru să se întâmple pentru voi, ca rezultat al conștiinței voastre, este cu adevărat uimitor. Cu adevărat uimitor.

Și când puteți învăța să ieșiți din Timpspațiul conștiinței de masă în propriul vostru Timpspațiu, când învățați că nu mai sunteți dependenți de zeul timpspațiu, că sunteți cu adevărat ființe suverane cu propriul vostru “bon”, cu plasma voastră proprie, cu propriul vostru orice, atunci sunteți liberi. Interesant, interesant, interesant.

Ce aș vrea să fac acum, în acest punct, este să mă opresc din a vorbi despre asta și să încep experimentarea ei. Deci o să marchez asta prin a spune că unii dintre voi chiar v-ați simțit ciudat în ultimele zile și ați avut vise ciudate și cred că și înainte de a vă întâlni aici, câțiva dintre organizatori vorbeau despre distorsiunea timpului. Cred că înainte a fost o conversație aici în care se spunea: “Nu a fost timpul ciudat în ultima zi sau ultimele două”? Absolut. Absolut.

Veți descoperi că timpul și spațiul vor începe să se relaxeze. Ele încep să devină mai flexibile, însă nu este întotdeauna un sentiment confortabil la început, atunci când corpul vostru a fost reglementat să rămână în credința veche a timpului și spațiului, în vechea mișcare a sa. Când ieșiți din asta, vă veți simți ciudat, dezorientați, creierul se va simți ciudat și, în mod particular, (veți avea) vise ciudate.


Un vis

Dacă Cauldre nu se supără voi împărtăși un vis pe care l-a avut seara trecută. Nu se supără. Heh, nici măcar nu-l pot găsi acum. Cum să se supere? (râsete) Doarme.

Așadar în vis - vă voi oferi doar o parte din el - în vis, el împreună cu un grup, probabil voi, au fost urmăriți, desigur, și s-au refugiat pe un teren mare unde se depozitau vechituri, fier, mașini și camioane și un depozit mare pentru bunuri industriale. Și s-au refugiat acolo și priveau un tren, un tren venea în viteză spre ei, iar trenul s-a oprit. Nu a încetinit. Doar s-a oprit fără nicio reacție de impuls a trenului. Trenul s-a oprit atunci și acolo.

Acesta este un exemplu bun, în primul rând, urmărirea. Legat de urmărire, este vorba despre alții care cred că ești nebun și te urmăresc pe tine ca și cum se întreabă: “Ce este în neregulă cu acești oameni?” Tu știi că străpungi niște paradigme vechi și sunt aceia cărora nu le va plăcea asta. Ei vor spune: "Inventezi toate astea. Este prostesc. Acest lucru este o prostie. Dovedește-o științific". Și aici eu mă întorc la declarația mea, că există un fizician renumit care a spus: conștiința nu are loc în știință. Ea face parte din tărâmurile de unicorni și zâne și orice altceva, și e adevărat, într-o anumită măsură.

Deci voi străpungeți conștiința și vor fi o mulțime cărora nu le va plăcea asta, și ei vor spune: "Tu inventezi asta. Dovedește-o." Nu trebuie să o dovediți. Nu trebuie să dovediți, pentru că voi nu încercați să-i schimbați pe ei; voi o folosiți pentru voi. Nu trebuie să dovediți absolut nimic.

Deci, trenul doar se oprește fără nicio reacție din impuls și acesta este modul în care devin lucrurile. Și reprezintă, de asemenea, impulsul lucrurilor în viața voastră, trenurile în viața voastră, lucruri care urmează un drum liniar, care au o sarcină grea în spatele lor - din punct de vedere emoțional, istoric sau altfel - se deplasează în jos pe șine - snap! - dar el se oprește pur și simplu cu înțelegerea că Timpspațiul se mișcă prin voi. Doar se oprește.

Dintr-o dată trenul s-a oprit, dar ce se întâmplă în continuare? O grămadă de soldați coboară din tren și încep să îl urmărească pe Cauldre și restul dintre voi care sunteți cu el. Oh nu! Ne urmăresc soldații. Vor continua să încerce să vă discrediteze, să vă spună că sunteți nebuni, să vă spună că ar trebui să vedeți un specialist, să vă spună că ar trebui să încercați să fiți doar normali. Nu funcționează.

Deci, aici vă urmăresc, ceea ce îi reprezintă, desigur, pe ceilalți care nu sunt de acord cu voi și nu contează. În timp ce aceștia se apropiau din ce în ce mai mult, Cauldre a strigat brusc la toată lumea: "Nu este niciun timp. Făceți-vă invizibili." Unii au ascultat și, instantaneu, chiar dacă încă erau acolo din punct de vedere fizic, chiar dacă au fost încă prezenți în acel moment de timp - ei nu au mers în altă parte, nu și-au transformat corpul într-o rază de lumină și au mers într-o altă galaxie - pur și simplu au ieșit din continuum-ul timpului, continuum-ul timpului conștiinței de masă. Asta este! La fel de simplu ca și a spune: "Eu aleg." Niciun efort necesar. Nicio luptă. "Eu sunt în afara conștiinței de masă a continuum-ului timpului" și au intrat în cel al lor propriu.

Aceasta este frumusețea. Puteți face una sau alta. Puteți fi ambele în același timp, sau în una dintre ele; nu contează. Odată ce ați înțeles flexibilitatea Timpspațiu-lui, a bon-ului, nici măcar nu trebuie să vă faceți griji despre asta.

Unii dintre ei, desigur, nu au ascultat. Urmăriți fiind de soldați, s-au umplut de frică și panică și au fost prinși.

Deci următorul lucru: Cauldre se află într-o mașină veche, nu știu de ce într-o mașină veche, merge pe autostradă, încercând să-i găsească pe cei care au fost luați ca prizonieri; ajungând unde credea că ar fi toată lumea și, destul de sigur, acolo și erau, dar toți petreceau (râsete), aveau o celebrare mare, beau vin bun, nu dintr-o cutie, dintr-o sticlă; beau vin bun. Ideea este că era o sărbătoare și că nimeni nu era întemnițat cu adevărat. Există în cele din urmă o celebrare a voastră, a tuturor, spunând: "Am făcut-o." Niciodată nu ați fost capturați, nu ați fost niciodată condamnați pentru nimic. Este doar o sărbătoare mare la final. Totul este un fel de-a spune că treceți prin niște puncte dure, chiar dacă alegeți să aruncați o privire la asta în viața voastră. Veți trece prin niște puncte dure dar, în cele din urmă, este libertate. Este libertate.

Este timp și spațiu care se mișcă prin fiecare obiect. Fiecare obiect. Câinele vostru, oriunde ar fi câinele vostru, el se mișcă din cauza voastră. Se mișcă prin aceste ziduri. Nu doar prin voi, ci prin toate. Fluxul de timp și spațiu, de “bon” chiar acum - vă servește pe voi, dacă alegeți.

Da, încă există Timpspațiu al conștiinței de masă. Puteți fi în el și puteți fi în afara lui. Puteți fi în ambele deodată. Este o eliberare.
Așadar haideți să… (aruncă mingea din nou) Nu s-a mișcat; Timpspațiu s-a mișcat. Ciudat.


O experiență Timpspațiu

Acum, aș vrea să-l simțiți cu adevărat. Deci să reducem luminile. Să aducem un pic de muzică plăcută Timpspațiu.

Apropo, eu folosesc aici terminologia care este comună pentru cei mai mulți dintre ascultători. (începe muzica) Nu este neapărat ceea ce puteți numi precis, în ceea ce privește fizica sau știința, și fac asta în mod deliberat doar pentru o înțelegere comună mai clară. Nu despărțiți cuvintele, dar uitați-vă la întregul concept, realitatea. Uitați-vă la lucrul întreg.

Uitați-vă spre ce ne îndreptăm atunci când spunem că suntem în Seria Mergi mai departe. Chiar vom merge dincolo - chiar vom merge dincolo - de acele vechi, vechi restricții ale timpului și spațiului.

Haideți să reducem luminile. (Edith vrea să pună o întrebare.) Reține întrebarea și reține-te pe tine însăți.

“Eu exist”, Edith. “Eu Exist”. Spune-ți asta ție însăți. Shh shh shh.

Asta generează puțină iritare, că veni vorba. “Oh! Am aceste întrebări”. Nu, nu ai. Deja știi răspunsul, Edith. Fiecare din voi știe deja răspunsul.

Apropo, este un lucru așa de bun de făcut: când ai o întrebare legată de viața ta, despre orice; permite-ți să primești răspunsul. El este deja acolo. Aceasta-i frumusețea. Este deja acolo.

Însă dacă micul eu uman insistă constant: “Trebuie să știu, trebuie să știu”, vei fi tot timpul în afara ta. Tu știi deja. Chiar știi.

Haideți să respirăm profund.

Vă voi cere să fiți foarte liniștiți (nemișcați). Vă puteți mișca și scărpina puțin dar, în general, stați nemișcați.

Și aș vrea să simțiți, să fiți în simțire - să simțiți cu adevărat acum - acest spațiu și timp mișcându-se prin voi. Voi sunteți constanta. Conștiința voastră este constanta. Este tot timpul acolo. Este tot timpul, tot timpul, tot timpul, tot timpul în momentul Acum. Conștiința nu poate fi în afara momentului Acum.

Umanul eu egoist, acesta poate fi în afară. Poate să meargă în trecut și în viitor. Dar momentul Acum este Conștiința. Conștiința este în momentul Acum.

Voi sunteți constanta.

Voi sunteți acea lumină, lumina proiectorului despre care vorbeam.

Și doar, dacă ați vrea, permiteți-vă să simțiți că mergeți dincolo de minte și chiar de ceea ce ați numi gânduri raționale și permiteți-vă să simțiți acel Timpspațiu mișcându-se prin voi… mișcându-se prin voi. 

Acum, Timpspațiu se mișcă de asemenea prin acea muzică. Muzica, în realitate, nu se mișcă prin Timpspațiu.

Ascultați pentru o clipă. Ascultați.

(pauză)

Gândirea convențională este că acea muzică este în spațiu. Are un element al timpului, un ritm și de asemenea un număr specific de minute. Gândirea convențională ar putea spune că muzica este în Timpspațiu, dar schimbați-vă perspectiva pentru o clipă.

Timpspațiu, de fapt, se mișcă prin muzică.

Ce este muzica? Este o creație a conștiinței. Este un creator conștient care pune la un loc o serie de, în lipsa unor cuvinte mai potrivite, vibrații, dar sunt impulsuri. Și chiar acum muzica nu se mișcă, ci Timpspațiu o face.

Ascultați-o din această nouă perspectivă.

(pauză mai lungă)

Când conștiința este prezentă, muzica este activată. Altfel, nu este nimic. Dar când conștiința este prezentă în momentul Acum, pentru a percepe muzica, aceasta este activată. Și ceea ce auziți de fapt, este curgerea Timpspațiu.

Conștiința voastră este conștientă. Urechile voastre o aud, bineînțeles. Dar mai mult decât orice, v-ați permis să fiți deschiși, să permiteți.

Unii ar putea spune: „Păi, aceasta este o înregistrare digitală.” Nu. Sunt timpul și spațiul mișcându-se prin tiparele de creație, cauzând o rezonanță care este percepută ca fiind muzică.

Respirați profund și ascultați. Este aproape ca un râu al Timpspațiu-lui care curge.

(pauză)

Sunteți ființe ale conștiinței; și acea conștiință activează energia.

Creați pentru că sunteți conștienți, iar creațiile activează energii. Iar energiile convoacă acest element de Timpspațiu sau, ceea ce eu prefer să numesc „bon”, și râul începe să curgă. Râul se mișcă. Acest râu, râul minunat al vieții curge acum prin voi.

Inima voastră nu se mișcă. Oh, există percepția că se mișcă, dar realitatea este că Timpspațiu se mișcă. Voi sunteți constanți.

Când am aruncat mingea în aer, ce era cu adevărat deformat, schimbat, mișcat, era Timpspațiul. Mingea, într-un fel, în propriul său Timpspațiu, creându-și propria gravitație, percepută de ochii voștri umani, care credeau că mingea se mișca. Dar uitați-vă acum, simțind ceea ce se întâmpla cu adevărat - mișcarea Timpspațiu.  

(pauză)

Mașina voastră nu se mișcă cu adevărat atunci când o conduceți; Timpspațiu se mișcă. Propriul vostru Timpspațiu, foarte legat, de asemenea, într-un mod complex de Timpspațiul conștiinței de masă, dar mașina nu se mișcă. Voi nu vă mișcați de fapt. Țesătura ei (a conștiinței de masă), această hologramă se mișcă și vă servește.

(pauză)

Simțiți-o acum. Simțiți această hologramă a vieții, „bon”, Timpspațiul, mișcându-se prin voi, prin gândurile voastre, prin corpul vostru. Vă servește pe voi, prietenii mei.

(pauză)

Când sunteți nemișcați ca acum, când nu este multă mișcare fizică și mai puțină gândire mentală, decât în mod normal, când sunteți nemișcați ca acum, este o viteză sau o dinamică diferită a acelei mișcări prin voi. Este o curgere mai bună, ați putea spune. Nu neapărat mai rapidă sau mai înceată, ci doar o rezonanță diferită, o dinamică diferită a acesteia.

Timpspațiu se mișcă diferit față de atunci când ați întârziat la serviciu, când sunteți panicați, gândindu-vă că ați întârziat la o ședință, îngrijorați de ce va spune șeful, îngrijorați cum va părea când intrați în acea întâlnire mai târziu, în special știind că nu sunteți pregătiți cu adevărat (pentru ea). Iar apoi, începeți să gândiți la toate celelalte momente când ați întârziat. Vedeți, acum sunteți în trecut și în viitor. Timpspațiu reacționează în mod diferit aici.

Când sunteți în acea stare haotică, acționează foarte, foarte diferit. Vă servește, încă. Nu încearcă să lucreze împotriva voastră. Doar se poartă diferit, răspunzând diferit la conștiința voastră.

Și Maestrul înțelege că poate comanda „bon”, Timpspațiu, această hologramă; poate comanda acestei holograme să-l servească.

Dintr-o dată, timpul pare să se extindă.

Dintr-o dată, istoria începe să se schimbe pe sine.

Dintr-o dată, Maestrul este în momentul Acum.

Dintr-o dată, lucrurile vechi nu mai sunt importante.

Dintr-o dată, problemele micului eu uman nu mai sunt importante. Dramele nu mai sunt importante. Lupta cu viața, pentru viață, nu mai este așa de importantă.

Dintr-o dată, Maestrul, în momentul Acum, realizează că Timpspațiu îi răspunde, holograma răspunde conștiinței sale - nu gândurilor sale, ci conștiinței sale - dintr-o dată, nivelul de panică și anxietate devine din ce în ce mai mic. Rezonanța, libertatea pe care o are cineva cu sine însuși și abilitatea de a lăsa această hologramă să-l servească, în loc să fie invers; dintr-o dată, totul se schimbă.

Dintr-o dată, acesta iese din vechiul timp și din vechiul spațiu. Dintr-o dată, este în al său. Poate coexista cu alții. Poate coexista cu conștiința de masă. Dar, dintr-o dată, operează - voi operați acum - în propriul timpspațiu prin alegere, prin permitere.

Dintr-o dată, toate lucrurile de care vă îngrijorați nu mai sunt semnificative.

Dintr-o dată, nu mai sunteți prinși într-o cușcă.

Dintr-o dată, trecutul și viitorul chiar nu mai au importanță.

Dintr-o dată, întrebările dispar.

Dintr-o dată, lucrurile de care obișnuiați să vă îngrijorați sunt foarte neimportante.

În acest spațiu, simțindu-l pe Eu Sunt, permițând acestei holograme, „bon”-ului, să vă servească, realizați deodată: „Eu Sunt un creator.”

Dintr-o dată, toate problemele micului eu omenesc sunt atât de neimportante și vă mirați de ce v-ați zbătut. Vă mirați de ce (ați avut) atâtea lupte. Vă mirați de ce, atât de des, lucrurile nu au mers cum ați vrut voi.

Apoi realizați că voi încercați să fiți un obiect care se mișcă prin timp și spațiu. Ați fost subordonații zeului timp-spațiu, dar nu mai sunteți. Acum vine să lucreze pentru voi.

În această realizare, voi de fapt reevaluați toate lucrurile pe care le-ați considerat importante sau neimportante. Realizați că orice e posibil.

Sunteți în momentul Acum. Sunteți înapoi în conștiință.

Este simplu. Nu este complicat. Nu este liniar. Este acel Eu Sunt.

Respirați profund și simțiți cum Timpspațiu se mișcă prin voi.

Curge prin voi.

Acum, există o diferență mare, mare. Când realizați că „bon” se mișcă prin voi, această hologramă se mișcă pentru voi; când realizați asta, se schimbă gravitația.

Aceasta este ca un fel de concluzie: se schimbă gravitația.

În vechiul scenariu în care voi erați obiectul care se mișca prin timp și spațiu, gravitația era foarte dură. Gravitația era adâncă și groasă, era greu de ieșit din ea. Vă ținea în ea. Dar variabila gravității se schimbă atunci când cineva realizează că el este constanta și că Timpspațiu se mișcă prin el. 

Elementul gravității care obișnuia să vă restricționeze în gândurile voastre, în corpul vostru, în visele și aspirațiile voastre, în tot; gravitația care îmbătrânea corpul; gravitația care vă ținea în cicluri de încarnare, se schimbă deodată. Forța G este diferită.

Când cineva își permite sau realizează că Timpspațiu este acolo ca să-l servească, efectele gravitației, ale atracției, ale ținerii lucrurilor în realitate se schimbă deodată.

Și de aici vom relua lucrurile la următoarea noastră întâlnire.

Respirați foarte profund și acum vă voi cere să simțiți cu adevărat - simțiți pe parcursul următoarei luni - cum Timpspațiu este acolo și vă servește. Simțiți cum curge prin voi. Opriți-vă din când în când, așezați-vă - nu vorbim despre meditație aici, vorbim despre simțirea curgerii, despre a o simți.

O puteți simți chiar în corpul vostru, ar putea fi doar un tip nou de senzație, dar simțiți cum curge. Simțiți diferența dintre cum ați încercat să mergeți pe calea voastră prin continuum-ul Timpspațiu, zbătându-vă, obosindu-vă - și acum totul se schimbă.

La ce ne uităm este diferența de cea mai mare importanță dintre Pământul plat și Pământul rotund, diferența dintre vechea conștiență a conștiinței asupra Timpspațiu-lui și ceva ce este, în realitate, mult mai real.

Puteți să dezbateți fizica cât vreți. Puteți folosi formule curente și sisteme dovedite pentru a spune că nu este adevărat; sau vă puteți permite să o simțiți pentru voi, să o trăiți pentru voi. Asta este dovada supremă.

Nu este o filosofie. Nu este o religie. Nu este New Age. Este felul în care sunt lucrurile.

Priviți în propria voastră viață, în aceste următoare 30 de zile, nu doar curgerea, ci și diferența din forța G, efectul gravitațional - și când spun gravitație, din nou, mă refer la abilitatea de a solidifica, de a menține în realitate - priviți cum se schimbă asta în viața voastră.

Haideți să respirăm foarte profund, dragii mei prieteni. Noi am mers pur și simplu înainte, am mers dincolo.

Vă rog, pe voi toți de aici, pe toți cei care ascultă, discutați despre asta în rețelele voastre sociale. Discutați despre asta înăuntrul vostru înșivă. Dar lucrul cel mai important - dincolo de toate discuțiile, toate dezbaterile: „A înnebunit Adamus? Am înnebunit eu?“ - cel mai important lucru este să vă permiteți să o simțiți sau să o experimentați în propria viață.

Dacă nu se întâmplă nimic, dacă a fost doar o după-amiază frumoasă în studio, atunci așa să fie. Întoarceți-vă la Pământul plat (câteva râsete). Sau simțiți-o în propria voastră viață. Nu contează.

Respirați foarte profund. Avem mult de mers înainte, iar acesta este doar începutul.

Cu asta, haideți să avem un ultim aargh de la Argonauți.

ADAMUS ȘI PUBLICUL: Aaarghhh!

ADAMUS: Și nu uitați niciodată că totul este bine în toată creația voastră.

Aargh! Dragii mei Shaumbra, este aargh. Aargh! (publicul aprobă și aplaudă)

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Anca Apostol, Florin M., Gratziela Badea, Horațiu Dicoi
revizuire: Loredana Ioniță, Mirela Ghenea și  Nicolae Bogdan Ioniță

 

 

sursa:

www.crimsoncircle.com