MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”

SHOUD 4 – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson in data de 5 decembrie 2015
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Profesorul Adamus, din Dickens Eu Sunt, St. Germain (publicul aclamă și aplaudă).
Bine ați venit, dragi Shaumbra, la această înalt energizată adunare. Bun venit celor dintre voi care ascultați online, tuturor celor care vă adunați aici, în această zi. Ah!
Minunate, minunate, interesante, uimitoare costume (mulți membri ai auditoriului poartă costume de Crăciun). Este ceva în legătură cu a vă costuma. Este ceva legat de schimbarea rutinei voastre tipice care, pur și simplu, vă face să vă simțiți diferit. De fapt vă afectează celulele din corpul vostru. O face, și vă afectează mintea la fel de bine. Vă deschide către noi posibilități. Dar celulele din cor-... ehh. (Adamus se oprește la Sart care este îmbrăcat ca o femeie; publicul râde) da, ehh, daa, vă deschide către o mulțime de posibilități noi. Mă scuzați, doamnă, ce toaletă ați folosit în pauză? (mai multe râsete)
SART: Nu-mi amintesc.
ADAMUS: Nu-ți amintești. Mulțumesc pentru cafeaua mea cu vanilie (către Sandra), și aș putea avea puțină Kahlua în ea aici, astăzi? (n.tr. Kahlua este o aromă dulce, pentru cafea, pe bază de lichior, ce mai poate conține și rom, sirop de porumb și vanilie; este originară din Mexic)
LINDA: Nu.
SANDRA: Nu.
ADAMUS: Cred că voi avea nevoie de asta. Oh, hmm (mai multe chicoteli).
Așadar bine ați venit, dragi Shaumbra. Da. Atunci când vă costumați, așa cum vă va spune Sart, pur și simplu vă simțiți diferit (râsete). Vă atinge fiecare celulă din corpul vostru. Nu mai sunteți deloc restricționați de o veche rutină de a fi doar, oh, să zicem, celule masculine. Le aveți pe ambele în ele (n.tr. referindu-se la masculin și feminin). Nu te simți puțin mai ușor în pantofi (de damă)? (Sart dă din cap aprobator) Da, da. Oh, da, da (Adamus chicotește).
Shaumbra, vreau să vă acordați un moment aici. Mă simt mult mai confortabil mai degrabă în această ținută, decât în cea obișnuită a lui Cauldre (Adamus este îmbrăcat într-un costum Dickens cu cozi la spate, în genul fracului și cu pălărie de tip joben).
EDITH: Arăți splendid.
ADAMUS: Mulțumesc. Mulțumesc, ca întotdeauna (câteva chicoteli). Am petrecut cea mai mare parte a ultimei mele vieți cu o (astfel de) pălărie pe cap. Nu una cu aceste capse stilul baseball (n.tr. joc de echipă american), ci cu o pălărie de domn. Da, iar bastonul este pentru Cauldre. El avansează puțin în vârstă (mai multe chicoteli). Vreau să priviți, să simțiți energia de aici, chiar acum.
Iată-ne aici, 5 decembrie 2015. Iată-ne aici adunați (împreună) într-o lume în rapidă schimbare. Vom vorbi despre asta, astăzi. Acesta este standardul, prototipul pentru spiritualitatea nouă pe această planetă. Aceasta nu este New Age. Nu, în New Age cred că ei ar sta de jur împrejur sau îngenuncheați sau oricum, cu mult mai devotați, serioși. Fără prea multe râsete. Aceasta nu este Biserica Catolică sub nicio formă. Imaginați-vă să mergeți îmbrăcați așa la Biserica Catolică (unele râsete). Mmm.  
SART: Eu aș fi excomunicat (Adamus chicotește).
LINDA: Înfricoșător.
ADAMUS: Ei te-ar transforma într-un preot imediat.
LINDA: Ohh!! Ohh!! (audiența râde și aplaudă) Ohh!
ADAMUS: Așa cum spuneam, aceasta este - dacă o simțiți - acesta este exemplul noii - nu este nici măcar spirituală. Este doar conștiință și voi sunteți cei care sunt destul de nebuni să-i deschideți drumul. Voi sunteți cei care pășesc în afară și dincolo.
E nevoie de puțină nebunie, poate multă nebunie. E nevoie de mult umor. E nevoie de mult umor. E nevoie de un echilibru foarte bun în interiorul vostru pentru a fi capabili să străpungeți normalul. Oh, aceasta este așa o lume a normalității.
Suntem astăzi aici, iar aceasta nu este o moschee în mod evident, și nu-mi pasă dacă nu-ți place asta. (Adamus chicotește) Voi vorbi cu Mahomed despre asta dacă tu continui - (Linda oftează) - să te rogi la mine așa.
LINDA: Taci din gură!
ADAMUS: Îl cunosc, este un bun prieten. Face parte din Clubul Maeștrilor Ascensionați. Adevărat.
Deci voi sunteți capabili să râdeți, sunteți capabili să trăiți, sunteți capabili să treceți dincolo, și asta este ceea ce-mi place în a lucra cu fiecare dintre voi, îmi plac momentele noastre împreună.
Prin urmare astăzi vom avea un prânz al lui Adamus cu patru-feluri...
LINDA: Uh-oh.
ADAMUS: ...de conștiință. Da. La primul fel, la aperitiv vor fi câteva întrebări foarte relevante cu interacțiunea publicului. Deci pregătiți-vă să primiți acel microfon astăzi. Edith, de ce îți roteai ochii? (câteva chicoteli)
LINDA: Mmm?
ADAMUS: Ți-am văzut ochii - aici este Edith. Oh, Edith, fă-o din nou. Camera este pe tine.
EDITH: Oh, am avut o insectă în ochi (râsete).
ADAMUS: Ești pe cale să primești una în altă parte (mai multe râsete și publicul spune “Ohh!”) În creierul tău, evident. Evident. Arăți splendid astăzi, draga mea.
EDITH: Mulțumesc.
ADAMUS: Da. Așa este. Așa arată, într-adevăr. Arăți mai tânără. Nu arăți așa de împovărată, Edith. Acum, Edith, tu ești cu totul o vedetă peste tot în lume. Dă-i drumul la chestia aceea cu ochiul din nou (râsete). Ești chiar o vedetă în lume. Oamenii privesc - “Ce face Edith luna aceasta? Cum este Edith - cât de impertinentă este cu Adamus?” Dar este ca și cum s-a ridicat o povară. Ce este asta? 
LINDA: Oh, așteaptă. Vrei microfonul?
ADAMUS: Daa, daa, microfonul.
EDITH: Doar sunt… oh.
LINDA: Uah, oh. Ține-l.
ADAMUS: Acesta este un moment Edith.
EDITH: Mulțumesc.
ADAMUS: Vom face un întreg film într-o zi - Momentele lui Edith (câteva chicoteli). Ce se întâmplă cu ochii tăi astăzi, draga mea? Ce este cu ochii? Ochii, ei continuă, ca și cum, ei continuă să se învârtească - mmmm-mmm-mmm-mmm - cam așa (Adamus își rotește ochii; mai multe chicoteli). Deci, Edith, ce este aceasta? Arăți mai tânără.
EDITH: Pur și simplu mă simt atât de confortabilă cu mine însămi și mă iubesc atât de mult încât chiar nu-mi pot opri ochii din rotit (râsete).
ADAMUS: Dar de ce arăți puțin mai tânără, cu mai puține poveri ca în mod normal?
EDITH: Ei bine, sunt mai tânără!
ADAMUS: Bun. S-a întâmplat ceva cu partea ta biologică?
EDITH: Desigur, este mereu sănătoasă.
ADAMUS: Mereu sănătoasă.
EDITH: Da.
ADAMUS: Ehh, mmm.
EDITH: Este.
ADAMUS: A devenit puțin mai bună în ultimul timp. Ehh, vom reveni la asta mai târziu. Mulțumesc.
La primul fel, urmează să avem niște întrebări și răspunsuri cu publicul, deci pregătiți-vă; oricare dintre voi poate primi microfonul în orice moment. Nu știți niciodată, pentru că Grinch este în sală purtând acel microfon (Linda este costumată în Grinch - un personaj din povestea: "Cum Grinch-ul a furat Crăciunul"). Fie că sunteți aici pentru prima dată, fie că sunteți unul dintre veterani, așa cum zic ei, puteți primi microfonul astăzi. Hm.
Felul doi va fi o discuție, o prelegere, observații, aducerea lucrurilor în claritate la felul doi. Felul trei va fi un merabh personal în fantezie, dincolo de minte. Da. Felul patru… (cineva spune “Sau în afara minții”) Ei bine, în afara minții. Ei bine, este în afara corpului. Nu știu despre minte.
Felul patru, ah, îl voi păstra pentru suspans și mister, pentru a fi stabilit mai târziu. (cineva spune “Oooh”) Ooh. Da. Atât de captivant. Captivant, captivant.

Prima întrebare
Așadar prima întrebare este, și ești gata, Grinch, cu microfonul?
LINDA: Oh, da. Oh, da.
ADAMUS: Prima întrebare este: iată-ne la sfârșitul anului calendaristic; întotdeauna este un moment bun de a face o evaluare a felului în care a fost anul pentru voi, să aruncați o privire la orice rezolvări noi - ceea ce eu numesc minciuni personale - pe care le veți face pentru voi înșivă în următorul an. Deci prima întrebare este, în acest an, în 2015, pe o scală de la unu la zece, cu zece fiind cea mai înaltă, cea mai bună, unu fiind cea mai joasă, cea mai proastă, cum ați fost cu privire la a fi capabili să fiți naturali? Cum ați fost cu privire la a fi capabili să permiteți? Cum ați fost cu privire la a sta în afara întregului vacarm mental și a permite acest lucru numit iluminare să vină în mod natural în corpul vostru și în mintea voastră?

Îmi place bastonul.

LINDA: Daa, ne-am prins de asta.

ADAMUS: Pe o scală de la unu la zece, cât de naturali ați fost în 2015? Acordați-vă un moment și simțiți asta. Cât de naturali ați fost? Mmm.

În regulă. Linda, suntem pregătiți cu microfonul (Adamus se întinde după cafeaua sa și ciocăne peste o lumânare de pe masă). Ups (cineva spune “Oh, rahat” și câțiva chicotesc). Mulțumesc. Este o lumânare magică. Niciodată nu arde în afară. Da.

SAM: Șase.

ADAMUS: Șase.

SAM: Șase.

ADAMUS: Este acesta un număr inspirator?

SAM: Ar putea fi.

ADAMUS: Ar putea fi.

SAM: Sigur, de ce nu?

ADAMUS: Daa, daa.

SAM: Este un număr grozav.

ADAMUS: Număr grozav, daa. Adică, ai fi - dacă aș fi întrebat la sfârșitul ultimului an ce vei face cu a fi natural, cu a permite lucrurilor să vină la tine, a-ți permite propria iluminare în corpul tău, în mintea ta, ai fi fost fericit cu un șase?

SAM: Nu aș fi fost super încântat de el, probabil nu.

ADAMUS: Corect, nu super încântat. În regulă. Următorul an, 2016 cred că urmează să fie, la ce aspiri pe aceeași scală?

SAM: Pur și simplu voi lăsa să fie ceea ce este.

ADAMUS: Asta îmi sună mie ca un zece (ei chicotesc). Natural. Bun. Mă voi lua de tine legat de asta - adică, voi discuta cu tine un moment aici (câteva chicoteli).

SAM: În regulă.

ADAMUS: Deci eu văd acest oprit, pornit, oprit, pornit, gândit, dat înapoi, gândit, intrat în bucluc...

SAM: Uh huh.

ADAMUS: ...relaxează-te, lucrurile vin. Deci, ai observat acel tipar?

SAM: Daa, daa.

ADAMUS: Daa, daa.

ADAMUS: Și unde ești chiar acum, astăzi, în acea structurare?

SAM: Cred că la datul înapoi, dintre toate cele de mai sus.

ADAMUS: Toate cele de mai sus. În regulă.

SAM: Atât de departe astăzi.

ADAMUS: Ce vei face pentru a fi mai natural în toate acestea?

SAM: Vreau să spun, a gândi despre asta înseamnă a intra în buclă din nou.

ADAMUS: Într-un fel.

SAM: Daa.

ADAMUS: Într-un fel.

SAM: Deci nu știu dacă există un răspuns bun la a ști asta.

ADAMUS: Te vei opri din gândit?

SAM: Mă voi opri din gândit?

ADAMUS: Daa, daa.

SAM: Improbabil.

ADAMUS: Improbabil, foarte improbabil. În regulă. 

SAM: Daa.

ADAMUS: Bun. În regulă. Mulțumesc.

SAM: Da.

ADAMUS: Următorul. Unde ești - pe o scală de la unu la zece - cu permiterea iluminării în corpul tău, în mintea ta și totul să vină în mod natural?

CHERYL: Aș putea spune șapte.

ADAMUS: Șapte! Puțin mai bine acolo decât Sam, bun. Ești fericită cu asta? (ea chicotește) Cred că știm răspunsul.

CHERYL: Ei bine, desigur aș prefera ca iluminarea mea să fie chiar acum și să am totul...

ADAMUS: Sigur, ei bine, aceasta poate fi.

CHERYL: În regulă, ei bine, aleg asta chiar acum.

ADAMUS: Bine, dar poți s-o permiți? Ah!

CHERYL: Daaa!

ADAMUS: Oprește-te chiar acolo - “Eu aleg asta.” Bun. Ești cu totul acolo. Eu știu că ești cu totul acolo, dar o poți permite?

CHERYL: Cred că da.

ADAMUS: Asta nu a fost așa de...

CHERYL: Asta nu a sunat, nu a sunat entuziasmant, nu-i așa? (ea chicotește)

ADAMUS: Nu. Ei bine, daa, nu, nu, nu, nu, nu. Nu, voi toți ați ales-o și, prin urmare, va fi. Iar ceea ce o face brutală și dificilă uneori este faptul că voi pur și simplu nu o permiteți. Nu permiteți încrederea, permițând-o devine reală. Există încă acea întrebare - există încă acea întrebare - “Sunt toate acestea reale?” Doar ne întâlnim ca acum, o dată pe lună, pentru a avea puțin - yupii (n.tr. interjecție ce exprimă un strigăt de bucurie) - timp împreună, a împărtăși câteva râsete, a... 
LINDA: Timp de yupii?

ADAMUS: ...a vă costuma sau a vă des-costuma (câteva chicoteli). 

LINDA: Timp de yupii?

ADAMUS: Pentru a furniza ceva eliberare din plictiseala de fiecare zi sau din - se întâmplă asta cu adevărat?

(ea face pauză)

Cât de diferită ești chiar acum față de cum erai cu cinci ani în urmă?

CHERYL: Oh dumnezeul meu!

ADAMUS: Daa.

CHERYL: Imens.

ADAMUS: Daa. În ce fel?

CHERYL: (făcând pauză) Sunt mult mai...

ADAMUS: Doar  un minut (Adamus alungă ceva din aer de lângă capul ei). Bun.

CHERYL: Mulțumesc.

ADAMUS: Era o entitate ce atârna puțin prea aproape. Una foarte drăguță, dar...  

CHERYL: În regulă.

ADAMUS: ...cam în felul “Ea este pe cameră (n.tr. de filmat) chiar acum…” (ea chicotește) S-a retras.

CHERYL: “Deci voi fi pe cameră cu ea.”

ADAMUS: Daa.

CHERYL: Sunt mult mai încrezătoare în univers, în lucrurile ce vin la mine.

ADAMUS: Oh, univers, lovi-univers (n.tr. schmuniverse - cuvânt compus de Adamus din cuvintele smack/a lovi și universe/univers). Universul nu știe nimic. Îmi pare rău. Știu ce vrei să spui, dar nu-mi place acel termen. Universul. Ce? Ce? Eu Sunt.

CHERYL: Sunt mult mai încrezătoare în mine însămi și în Eu Sunt-ul meu și să fiu în el.

ADAMUS: Bun, pentru că universul eventual te va lovi de oricâte ori va putea. 

CHERYL: Daa, a făcut-o.

ADAMUS: Observați asta? De fiecare dată universul vă poate juca o farsă, de fiecare dată  universul vă poate plesni de câteva ori, o va face, deoarece universul este doar energie care așteaptă, doar stă acolo, așteaptă în stare neutră, așteaptă conștiința - sau lipsa conștiinței - și vă va plesni. Deci, daa, sunteți voi cei care creați asta.

CHERYL: Mă iubesc pe mine însămi mai mult decât obișnuiam să o fac.

ADAMUS: Bine. Bine.

CHERYL: Accept mai mult cine sunt.

ADAMUS: Da.

CHERYL: Apreciez cine sunt.

ADAMUS: Bun.

CHERYL: Deoarece cred că sunt destul de inteligentă (ea chicotește).

ADAMUS: La fel și eu.

CHERYL: Oh, mulțumesc. Cred la fel și despre tine (ea chicotește).

ADAMUS: Îți mulțumesc. Societatea potrivită a admirației mutuale daaa.

CHERYL: Oh, este adevărat! Este adevărat! (râd amândoi)

ADAMUS: Bun. Deci, șapte, îmi place acel număr. Unde vei ajunge în acest următor an?

CHERYL: Îi voi permite să fie mult mai deschis.

ADAMUS: Bun. Pe o scară de la unu la 10...

CHERYL: Daaa, cel puțin.

ADAMUS: Cel puțin - în cele din urmă, daaa.

CHERYL: Cel puțin zece.

ADAMUS: În regulă. Bun, îți mulțumesc.

CHERYL: Îți mulțumesc foarte mult.

ADAMUS: Încă doi. Aceeași întrebare înainte de a trece la o întrebare diferită. Cum ai fost în acest an pe scara naturaleții tale? Însemnând că iluminarea va veni la tine, însă cât de des stai și te îngrijorezi despre asta și te stresezi? Da, draga mea.

MARY: Cred că aproape un opt, poate chiar un nouă.

ADAMUS: Daaa, ți-aș da un nouă. Cu adevărat aș face-o. Da.

MARY: Bun.

ADAMUS: Am simțit și am văzut și… da. Bun. Următorul an?

MARY: Cel puțin nouă.

ADAMUS: Cel puțin nouă. Ce faci? Ce sfat poți da pentru Shaumbra de aici și cei care privesc din toată lumea, ca doar să permită asta, această evoluție naturală în iluminare?

MARY: Ei bine, cred că a avansa în vârstă ajută foarte mult (râsete și ceva aplauze).

ADAMUS: Ei bine, și este adevăr în asta, iar apoi, de aceea se petrece pentru fiecare de aici. De ce în vârstă? Ce treabă are asta cu cealaltă (n.tr. iluminarea)?

MARY: Nu știu. Este doar o libertate în asta.

ADAMUS: Este. Deci, dacă nu te deranjează că merg în jos pe aceeași linie, ți-e frică de moarte?

MARY: Nu.

ADAMUS: Daaa, și nu ar trebui să-ți fie. Ți-e frică să te îmbolnăvești? Boală fizică.

MARY: Nu.

ADAMUS: Bun. Bun, deoarece atât de mulți se îngrijorează de asta și, apoi, ei nu trăiesc cu adevărat. Se îngrijorează de vreo boală iminentă; ei bine, „universul” le-o va da apoi.

MARY: Ei bine, dacă mă îmbolnăvesc pur și simplu voi muri.

ADAMUS: Exact. Vei veni să mă vizitezi pe mine și pe alții. Avem un Club al Maeștrilor Ascensionați grozav. Îți voi da un card de intrare pentru oaspeți sau poate vei avea propriul tău card de intrare, dacă știi ce vreau să spun (ea chicotește). Deci, bine. Îți mulțumesc.

Încă unul. Unde te afli pe scara naturală de la unu la zece?

WOLFGANG: Eu?

ADAMUS: Da. Da.

WOLFGANG: Oh.

ADAMUS: Asta se petrece aici la Crimson Circle. Dăm microfonul mai departe.

WOLFGANG: În regulă.

ADAMUS: Așa cum nativii (n.tr. amer-indienii) obișnuiau să dea mai departe pipa păcii. Noi dăm microfonul.

WOLFGANG: (chicotește) Trei.

ADAMUS: Trei. Deci ești un tip mental.

WOLFGANG: Sunt (chicotește).

ADAMUS: Daaa, daaa. Ce fel de serviciu ai?

WOLFGANG: (Sunt) Un inginer software (n.tr. care face programe pentru calculator).

ADAMUS: Ohh! (Linda chicotește) Oooh. Cine ar fi ghicit? (Wolfgang râde) Deci, inginer software și de ce ajungi să fii atât de mental?

WOLFGANG: Pppffbbb! Aș spune deoarece sunt cu adevărat multe lucruri pentru care să te îngrijorezi.

ADAMUS: Daaa, sunt, dacă îți place să te îngrijorezi pentru lucruri (Wolfgang chicotește). Și ai o minte foarte pătrunzătoare, o minte foarte antrenată, și este chiar interesant că ești aici astăzi, deoarece vom face ceva legat de asta. Deci devii foarte mental legat de lucruri. Gândești prin acestea. Le agiți în minte. Cât de departe te-a dus asta în acest an?

WOLFGANG: Mmmm. Nu prea departe.

ADAMUS: Nu prea departe. Cel puțin ai ajuns aici, în Colorado.

WOLFGANG: Daaa! (râde)

ADAMUS: Pentru ce ești aici? Pentru Shoud, desigur.

WOLFGANG: Pentru un curs de pregătire de o săptămână în Boulder, de inginerie software.

ADAMUS: Uau! (ei chicotesc) Bum! Voi aranja ceva pentru tine. Pe baza a ce vom face astăzi aici, pe baza a cât de deschis ești să primești asta și să spunem că schimbă unele lucruri din mintea ta și te duci la această mare celebrare a ingineriei software, de programare, învățare și pur și simplu nu o pricepi. Stai acolo, profesorul, cei care prezintă vorbesc, treci prin toate aceste lucruri pe care le fac inginerii de software, nu știu; ești inginer, inginerești și pur și simplu nu pricepi. Pur și simplu nu este acolo. Ai pierdut-o, hai să spunem. Ai pierdut-o. Ce urmează? Ce vei face? Vei sări în avion și te vei întoarce acasă și, nu știu, îți părăsești serviciul? Te vei întreba ce este în neregulă - daaa, te vei întreba ce este în neregulă (Wolfgang râde). Daaa. Stai acolo și doar nu pricepi. Pur și simplu nu pricepi. Ce vei face atunci? Ești pur și simplu gol. Unii dintre voi au avut asta recent? (cei din audiență spun „Da”) Lucruri pe care le-ai făcut din nou și nou, ani și ani de zile, încât ai devenit specialist în ele; într-o bună zi stai în fața ecranului computerului, se presupune că ar trebui să faci ceva și realizezi că stai acolo de trei ore holbându-te la ecran și nu se petrece nimic acolo sus (în cap). Ce faci?

WOLFGANG: Bună întrebare. Deci...

ADAMUS: Știu (Wolfgang râde).

WOLFGANG: Este un examen împreună cu cursul de pregătire și, desigur, m-am gândit la ce se va petrece dacă nu aș trece acest examen.

ADAMUS: Da. Ce-ar fi dacă nu treci?

WOLFGANG: Uh. Viața mea ar merge într-o altă direcție, mă gândesc (râsete).

ADAMUS: Ești gata pentru asta?

WOLFGANG: Pffff!

ADAMUS: Pffff! Am obținut un „pffff” astăzi. Daaa. E ceva în neregulă cu microfonul? (Wolfgang chicotește) Ce-ar fi dacă nu treci examenul? Este sfârșitul lumii?

WOLFGANG: Nu, bineînțeles că nu.

ADAMUS: Nu, nu, nu. Pur și simplu te vei simți mizerabil față de tine însuți? „Programator jalnic.”

WOLFGANG: În parte, da (el chicotește).

ADAMUS: Daaa, daaa. „Programator inferior.” Da. Ce vei face cu asta? (Wolfgang suspină) Îți voi spune ce vei face cu asta deoarece voi fi chiar acolo în - hm - mintea ta de inginer software, legat de asta. Vei spune: „Totul este potrivit.” Nu este nimic greșit. Nu este nimic în neregulă doar pentru că te holbezi la ecranul computerului tău. Nu este pentru că îmbătrânești sau ai jet lag (n.tr. efectul zborului cu avionul la schimbarea multor fuse orare) sau ca urmare a altitudinii sau orice ar fi. Totul este potrivit. Nu treci examenul; ai un zâmbet larg pe fața ta și spui: „Era momentul. Oricum era  momentul.”

Acum, ai putea să treci examenul și de fapt vei lua examenul (Wolfgang râde). Vei trece examenul, dar acum ai, de asemenea, acest potențial pe care ți l-am dat și te vei gândi la el, deoarece deja ai făcut-o, și îți vei spune: „Știi tu, doamne, am fost mărginit liniar. Am fost focalizat cu adevărat pe următorul examen și următorul examen, dar uh-uh, există și altceva.” Și poate că încă vei fi un programator. Poate, doar poate, programezi dincolo - mult dincolo - de orice ai cunoscut vreodată. Fără să mai programezi deloc în termeni liniari mărginiți.

WOLFGANG: Daaa, deci, desigur, mă gândeam la asta (râde). Deoarece o fac întotdeauna. 

ADAMUS: Daaa, daaa.

WOLFGANG: Când am venit aici, aveam această întrebare în minte, în regulă. Mi-am luat diploma în inginerie electrică și, apoi, mi-am făcut doctoratul așa că voi trece și acest mare examen și orice altceva. Așa că este doar o linie în care un examen vine după alt examen și...

ADAMUS: Daaa, și cât de multe...

WOLFGANG: … nu contează cu adevărat.

ADAMUS: Câte diplome ai?

WOLFGANG: Cred că am puțin cam prea multe (râsete).

ADAMUS: Eiii nu, diplomele sunt bune. Ți-ai arătat ceva ție însuți, dar unde mergi de aici? Și asta este sâcâiala - te voi lăsa să fii cu toate astea și le voi rezuma. Daaa, nu e prea rău. Îți voi dau un șut în fund dacă stai în mintea ta. Te voi scoate de acolo, pentru că există ceva dincolo de ea și voi ajunge la acest punct doar într-o clipă. Dar îți mulțumesc.

WOLFGANG: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. Deci, îți mulțumesc foarte mult (cei din audiență aplaudă).

LINDA: Îți mulțumesc că ai fost un bun suport. 

ADAMUS: Cât mai puteți tolera? Cât mai suportați calea liniară, cât de mult din minte, cât de mult din urmărirea chiar a scopurilor voastre spirituale despre care ce ați spus cu 10, 20, 30 de ani în urmă: „Acesta este singurul lucru care e important pentru mine acum?” Cât de multe dintre acestea? Și acesta este punctul în care suntem acum, în care sunteți voi; este un punct de rupere (n.tr. de evadare, de breșă).

Până acum totul a fost cu mici hopuri și nuanțe și ajustări, însă acum urmează acest punct de ruptură și este ca niciodată înainte. Și de aceea astăzi vom face în special un lucru, Timothy, cu a merge dincolo de minte. Daaa. Daaa. Bun. 


A doua întrebare

Următoarea întrebare pe care o voi pune este, oamenii: este vorba de evaluarea lor despre ei înșiși - oamenii în general, auto-evaluarea - este mai pozitivă sau mai negativă - percepția, auto-evaluarea despre ei înșiși, este mai pozitivă sau mai negativă? Mă refer la ce simt oamenii cu adevărat despre ei înșiși? Este, în general, mai bine sau mai rău? Da, mai bine sau mai rău? Propria lor evaluare despre ei înșiși, David, și nu în mod necesar tu, ci doar oamenii, în general.

DAVID: Cu oamenii în general ar fi mai rău.

ADAMUS: Mai rău. În regulă. Și de ce?

DAVID: Se judecă pe ei înșiși legat de încercarea de a trăi o viață perfectă.

ADAMUS: În regulă.

DAVID: Ceea ce este imposibil, așa cum știm noi.

ADAMUS: Corect. Evaluarea despre ei înșiși tinde să fie, știi, tu spui că mai mult spre negativ decât spre pozitiv; este ca și cum ar fi doar cu un grad negativ, două grade negativ? Este majoritar negativă? Cum este acel echilibru?

DAVID: Este… conștient este diferit față de subconștient.

ADAMUS: În regulă.

DAVID: Și subconștient este majoritar negativ. Conștient, nu este chiar așa de rău.

ADAMUS: În regulă. Deci partea următoare a acelei întrebări este apoi, cum percep ei lumea din jurul lor; este mai pozitivă sau mai negativă (percepția)?

DAVID: Mai negativă.

ADAMUS: Mai negativă.

DAVID: În special acum, în aceste vremuri.

ADAMUS: Deci avem un dublu negativ.

DAVID: Da.

ADAMUS: Negativ dublu, în regulă, deoarece sunt negativi față de ei înșiși, iar percepția lor despre lumea din jurul lor este destul de negativă. Care sunt lucrurile negative ale lumii din jurul lor?

DAVID: Nu funcționează, cam așa văd ei.

ADAMUS: Corect.

DAVID: Fie că este politică sau teroare, taxe, egalitate, libertate.

ADAMUS: Bun. Excelent. Bună observație. Daaa, este aranjată împotriva lor. Bun. În regulă. Minunat, îți mulțumesc. Următorul.

DAVID: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Bun răspuns, David (câteva aplauze ușoare). Aplauze mari (David râde).

Da. Deci, prima parte a întrebării, sunt oamenii în general mai negativi sau mai pozitivi legat de propria lor percepție față de ei înșiși?

LARA: Negativi.

ADAMUS: Negativi. Cât de negativi?

LARA: Mmm. Destul de mult.

ADAMUS: Cum ar fi, să spunem, zero este doar neutru și apoi avem minus unu, minus doi, minus trei, fiecare parte negativă care merge în jos este tot mai rău și mai rău.

LARA: Deci până la zece, minus zece, aș spune că probabil minus șapte sau opt.

ADAMUS: Șapte, este destul de rău. Uau. Dacă pur și simplu aș începe viața și aș vrea o carieră, aș deveni psiholog sau psihiatru, pe baza acestora, sau farmacist, una din cele trei. Toate sunt cam la fel. Deci, destul de negativi, destul de negativi față de ei înșiși. Cum este cu percepția lor față de lumea din jur?

LARA: Ei bine, cred că e pe aproape, probabil.

ADAMUS: Similar.

LARA: Daaa.

ADAMUS: Daaa, în regulă.

LARA: Asta are sens.

ADAMUS: Daaa. Și care sunt lucrurile negative din lumea din jurul lor?

LARA: Bănuiesc că în acest moment este vorba de tot ce se petrece în lume.

ADAMUS: Totul.

LARA: Daaa.

ADAMUS: Asta este o bună cale de a rezuma. Totul.

LARA: Daaa.

ADAMUS: Spune-mi doar două care-ți vin în minte imediat. Negative.

LARA: Ei bine, terorismul care se petrece.

ADAMUS: Da. Te deranjează?

LARA: Cel din Paris m-a deranjat foarte mult.

ADAMUS: Daaa?

LARA: Daaa.

ADAMUS: Te-a afectat?

LARA: Daaa, foarte mult.

ADAMUS: Daa. Cele de săptămâna aceasta?

LARA: Am ales să nu mă conectez la ele, iar ele nu au făcut-o cu adevărat (n.tr. nu m-au afectat).

ADAMUS: Desigur. Nu ai putut să te conectezi la ele, aproape?

LARA: Daa, daa.

ADAMUS: Daa. Te gândești mult la asta?

LARA: Nu, nu o fac.

ADAMUS: Hm. Bine.

LARA: Nu.

ADAMUS: Bun. În regulă.

LARA: Dar am făcut-o pentru, știi tu, cu vreo două săptămâni în urmă.

ADAMUS: Este epuizant din punct de vedere emoțional.

LARA: Da.

ADAMUS: Este istovitor energetic. Când mă uit la câmpurile energetice ale oamenilor sau ale grupurilor sau orice altceva, după incidente ca cel din Paris sau San Bernardino, nivelele energetice - nu doar ale unor oameni, ci la toată lumea -  merg mult în jos. Este o combinație de amorțeală și tristețe, care este o combinație interesantă.

LARA: Da, asta este.

ADAMUS: Daa. Deci tu ești cu șapte și șapte -  negativ, negativ.

LARA: Uh huh.

ADAMUS: În regulă. Grozav. Așadar, încă vreo doi, dragă Linda. Mulțumesc. Bună observație. Încă vreo doi.

LINDA: Oh, hai să mergem să întrebăm un consilier.

ADAMUS: Oh, uau.

LINDA: Da. Apropo, este dornică să fie consilier Shaumbra, dacă credeți că aveți nevoie de unul. Puteți să vă faceți o rezervare la Julie Mack (Adamus chicotește). Consilier spiritual în Noua Energie.

ADAMUS: Am putea să-i luăm numărul de telefon și emailul și să le afișăm sub ecran.

JULIE: Excelent.

ADAMUS: Da. Deci oamenii...

LINDA: Va face sesiuni prin telefon.

ADAMUS: ....percepția despre ei înșiși. Tu lucrezi cu oameni...

JULIE: Uh huh.

ADAMUS: … într-un mediu de consiliere. Cu oameni obișnuiți sau cu Shaumbra?

JULIE: Văd o gamă largă. Deci...

ADAMUS: O gamă largă.

JULIE: Văd, daa, văd Shaumbra și indivizi conștienți.

ADAMUS: Daaa, bine.

JULIE: Deci, variază. Văd oameni variind între trei și zece. Deci...

ADAMUS: De la trei la zece. Bine, deci tu crezi că este destul de… per total, ce număr le-ai da?

JULIE: Aveam de gând să spun șapte.

ADAMUS: Șapte. Șapte negativ sau pozitiv?

JULIE: Minus șapte.

ADAMUS: Minus șapte.

JULIE: Ei bine, al masei (n.tr. de oameni), da.

ADAMUS: Conștiința de masă, percepție negativă despre sine. Bine. În regulă și, apoi, percepția lor despre lumea din jur?

JULIE: Este similară.

ADAMUS: Similară.

JULIE: Daa.

ADAMUS: Aoleu. Intrăm cu adevărat în rahat astăzi aici (ei chicotesc). Și care sunt acele lucruri mari în cea mai mare parte a lumii din jurul lor, chestiuni despre care sunt foarte negativi? 

JULIE: Categoric văd, de fiecare dată când se petrec evenimente mondiale, că există oameni care devin foarte negativi legat de…

ADAMUS: Doar zi de zi, dacă ar fi să...

JULIE: Despre politică chiar acum.

ADAMUS: Politică. Bine, dar când ei vin să discute cu tine, care sunt problemele despre care vorbesc cu adevărat, altele decât cele personale, dar când vorbesc despre viață?

JULIE: Deci, depresie și anxietate. Cu toții… văd foarte mulți oameni.

ADAMUS: Au idee de ce o au?

JULIE: Ceea ce văd foarte des este că vorbesc cu oamenii despre modul de viață, de care mulți oameni sunt atât de înfricoșați, nefăcând lucruri care i-ar bucura, pe care le vor, care le plac.

ADAMUS: Sunt oarecum închiși înăuntru. În cocon.

JULIE: Foarte mult. Absolut.

ADAMUS: Da, în regulă. Și de unde simt ei că provine această depresie și anxietate? Este doar o chestie biologică care se întâmplă?

JULIE: Aceasta este povestea cu care majoritatea oamenilor vin.

ADAMUS: Daa. Ei îți cer medicamente?

JULIE: Eu nu prescriu, însă ei categoric… depinde.

ADAMUS: Daaa.

JULIE: Eu atrag oameni care deseori nu doresc să folosească medicația.

ADAMUS: Desigur. Un procentaj avizat, dintre oamenii care vin și îți cer sfatul și evident tu nu prescrii (medicamente), însă poți recomanda, cam ce procent se gândesc cu adevărat că deja vor medicație înainte să vină să te vadă pe tine?

JULIE: Probabil, undeva la treizeci de procente.

ADAMUS: Treizeci de procente. În regulă. Asta este destul de mult. Este destul de ridicat. În regulă. Bun. Excelent. Excelent. Încă unul. Încă unul.

LINDA: Bine. Am nevoie să ajung pe partea aceasta a camerei. Să vedem. Mmm, mmm, mmm. Mm, mm, mm.

ADAMUS: În general, care este percepția oamenilor despre ei înșiși? Da.

Da, draga mea. Arăți splendid astăzi.

CAROLINE: Oh, mulțumesc.

ADAMUS: Da.

CAROLINE: Mulțumesc.

ADAMUS: Care este percepția oamenilor despre ei înșiși, pe o scară de la unu la zece?

CAROLINE: Pe o scară de la unu la zece, percepția oamenilor despre ei înșiși?

ADAMUS: Da.

CAROLINE: Cred că majoritatea oamenilor nu au o impresie foarte bună despre ei înșiși și cred că am fost condiționați de biserică și de cei care ne-au crescut, iar a învăța să te iubești pe tine însuți cred că este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le avem de făcut în viață.

ADAMUS: Este.

CAROLINE: Iar când cineva îți oferă un compliment, îți face un compliment, uneori este greu doar să spui mulțumesc, deoarece nu o credem nici noi înșine.

ADAMUS: Dar tu mi-ai primit complimentul foarte bine, într-adevăr.

CAROLINE: Ei bine, ești minunat.

ADAMUS: Da, de fapt sunt (râsete).

LINDA: Atât de onest.

ADAMUS: La fel ești și tu. Ei bine, într-un fel, este un lucru haios - acum că ai adus discuția - îi oferi cuiva un compliment, cât de des, aproape că îi opun rezistență? Se feresc sau: “Oh, doamne” sau “Nu merge” sau aduce la suprafață ceva în ei, aproape ca o furie uneori. Este foarte ciudat.

Mi-ar plăcea să văd o lume unde cineva te poate complimenta, spunând: “Vai ce tânără arăți astăzi,” și în loc ca ei să îți dea tot felul de aiureli legat de asta, să spună simplu: “Absolut”, așa cum a făcut Edith. ”Absolut, pentru că trăiesc și sunt tânără.” Daa. Ar trebui să vă fac legătura vouă două. În fine. Așadar percepția oamenilor pe o scală de la unu la zece, nu este prea bună.

CAROLINE: Nu prea bună.

ADAMUS: I-ai da un cinci?

CAROLINE: Pentru toată lumea? Sau vorbești doar despre mine?

ADAMUS: Daaa, în general. De toată lumea.

CAROLINE: Cred că, probabil un cinci.

ADAMUS: Cinci, în regulă.

CAROLINE: Și cred că ei, știi tu, în Shaumbra, aceasta este una din… noi învățăm să experimentăm și să acceptăm că, știi tu, că suntem oameni minunați. Suntem oameni minunați și acest lucru este în creștere, că experimentând asta iar și iar, ne ajută.

ADAMUS: Iar acum aceeași întrebare, dar, pe o scară de la unu la zece, cum percep oamenii lumea din jurul lor? Pe o scară de la unu la zece este mai pozitivă sau mai negativă?

CAROLINE: Eu cred că este mai negativă. Este trist, dar cred, știi tu, toate lucrurile care se petrec în jurul nostru, cum putem noi, știi tu… este greu să vezi lumina.

ADAMUS: Daa. Bun. Mulțumesc foarte mult.

CAROLINE: Cu plăcere.


Percepția Oamenilor

ADAMUS: Deci ne-am adunat aici, în sală și, de asemenea, online - așadar, este puțină tristețe. Este o tristețe cu Shaumbra. Este o tristețe și o întrebare: “Ce se întâmplă? Ce se va întâmpla în continuare?” Și este foarte ușor, că veni vorba, în momente ca acesta, să te lași distras de ultimul produs, program sau persoană, de guru, de cristale, de unele uleiuri noi care vor curăța totul și nu o vor face. Nu o vor face.

Și, știți voi, eu spun asta tot timpul, că tot ceea ce aveți nevoie, deja aveți. Orice. Nu aveți nevoie de nimic altceva. E bine să vorbiți cu alții din când în când, da, însă nu există vreun tratament care vindecă totul. Nu este vorba despre a lua orice fel de medicament, droguri -  legale sau ilegale - sau orice altceva. Aveți deja în interior. Dar chiar acum există atât de multă presiune. Este foarte ușor să fiți distrași.

Ați văzut asta cu alții care au stat înainte în aceste scaune - și nu că au nevoie să stea aici - dar dintr-odată există un nou guru în oraș. Dintr-odată este un nou produs. Dintr-odată, este o nouă - care este drogul/medicamentul pe care îl iei ca să mergi în aceste călătorii spirituale psihedelice? El zâmbește acolo (câteva râsete). Deci, este foarte ușor să fiți distrași și să încercați cea mai nouă chestie, în special atunci când sunteți supărați, când vă întrebați: “Ce se întâmplă chiar acum în lume? Este o nebunie. Este o mare nebunie acolo afară.”

Însă, revenind la punctul meu, de fapt, privind la asta în mod energetic, oamenii sunt mai satisfăcuți cu percepția asupra lor decât sunt cu lumea din jurul lor. Oamenii se judecă pe sine foarte mult, dar cel puțin ei știu unde sunt slăbiciunile. În general știu care le sunt punctele tari. Într-un fel știu cam pe unde se află. Există la fel de bine foarte multă confuzie legat de aceasta, dar în general, ei se simt mai bine în mediul lor mărginit liniar.

Nu spun că se simt grozav cu ei înșiși. Nu spun că oamenii sunt, știți voi, că se simt foarte fericiți înăuntrul lor, deoarece nivelul de fericire, știți voi, este un lucru amuzant de măsurat. Dar probabil că există mai puțină fericire în lume chiar acum - oamenii cu ei înșiși - mai puțină fericire față de cum era cu 30 de ani sau 50 de ani în urmă. Într-un fel interesant, foarte mulți oameni sunt pierduți chiar acum. Știți voi, atât de mulți dintre oameni, voi în particular, aveți o viață destul de bună. Aveți mașini, computere, case, lucruri de genul acesta; mulți oameni nu au. Voi, în general, aveți o viață destul de bună și spuneți ceva de genul: ”Ei bine, ce să mai fac acum? Încotro să mă îndrept? Ce urmează?” Iar pentru Shaumbra s-a intensificat. Însă oamenii, în general, ei ajung la un anumit punct în care nevoile materiale din viața lor le sunt satisfăcute și apoi devin plictisiți, distrași, chiar triști. Daa.

Dar, în general, oamenii se simt mai bine în ceea ce privește mediul lor mărginit liniar - legat de ei, de împrejurimile lor imediate - pentru că, știu oarecum ce se v-a întâmpla în următoarea zi. Este, așa cum am spus atât de des, a prezice viitorul e un lucru foarte, foarte ușor de făcut. Mâine va fi destul de asemănător cu ieri, pentru cei mai mulți oameni. Iar ei sunt fericiți cu asta. Ei sunt foarte fericiți cu asta, până când încep să se trezească. Apoi este iad.

Ei nu sunt foarte confortabili; nu au o percepție de ansamblu prea bună asupra lumii. Dacă întrebi o persoană cum va fi viața ei peste cinci ani sau zece ani -  nu doar Shaumbra, dar pe oricine - este de fapt, o voi încadra undeva la 5,5 sau poate la șase. Dacă le spun: “Unde vei fi peste zece ani? ”Ei bine, voi fi învățat puțin mai mult. Voi fi făcut puțin mai mulți bani la locul meu de muncă. Voi avea probabil, mai mulți prieteni. Voi avea o mașină nouă, așteptam să-mi cumpăr una de ceva vreme.” Vedeți voi, ei se proiectează cumva în afară. Nu în mod măreț. Nu mă refer la lucruri mari. Puțin mai mulți bani. Știți voi, când întrebi pe cineva, cu cât mai mult vor face în zece ani față de cât fac chiar acum? Răspunsul general, când eu fac asta sau o simt, răspunsul general este undeva cu 20 până la 22 de procente mai mult. Asta este cam trist. Știți voi, asta este cu adevărat trist. Asta este pentru ce trăiesc.

Dar cel puțin aceasta merge într-o direcție crescătoare. Când întrebarea vine către oameni despre percepția lor asupra lumii - "Unde va fi lumea în zece ani, în douăzeci de ani?” -  este înfricoșător ceea ce gândesc oamenii. Este cu adevărat înfricoșător. Răspunsurile variază între: ”Nici măcar nu-mi pot imagina ce va fi în zece ani, cu mult mai puțin în cinci ani. Nu știu. Lumea este într-un astfel de punct ciudat al basculării.”

Când îi întrebi despre lume în zece ani, cum va fi, majoritatea - nu toți, dar majoritatea - oamenilor spun că vor locui în medii foarte protejate, create emoțional și fizic. Cu alte cuvinte, ei se vor retrage în lumea lor tot mai mică, în lumi mai mici, deoarece lumea de afară devine din ce în ce mai înfricoșătoare. Lumea de afară este umplută de multă frică chiar acum, iar majoritatea oamenilor, când îi întrebi despre umanitate în zece ani, asta aproape că le face greață, deoarece ei văd ceea ce se întâmplă chiar acum.

Faptul real al întregii chestiuni este - cumva interesant. Faptul real este  - vom vorbi despre asta în ProGnost - lumea se îndreaptă spre niște locuri uimitoare. Majoritatea oamenilor pur și simplu nu le pot vedea chiar acum.


Lumea astăzi

După cum am vorbit și în Keahak săptămâna trecută, tehnologia crește exponențial. (Crește) De la sine, acesta fiind cumva un lucru măreț, însă implicațiile, motivele pentru care o face și implicațiile sunt uimitoare. Tehnologia crește într-un ritm fără precedent. Unii dintre voi, oameni foarte inteligenți doctoranți, s-ar putea să cunoașteți legea lui Moore; că, practic, viteza eficienței tehnologiei computerului vostru se dublează la fiecare doi ani, de fapt la aproape 18 până la 19 luni, iar prețul este scăzut la jumătate la fiecare doi ani. Devine mai ieftin, mai rapid, mai bun și pentru un singur motiv, doar un singur motiv pe această planetă: conștiința. Nu inteligența, nu pentru că am avut câțiva inventatori măreți variind de la Tesla la Edison sau la Steve Jobs până la alții. Nu datorită lor. Aceștia au fost cei care au devenit purtătorii de cuvânt sau mișcătorii tehnologiei, dar ei nu au inventat-o cu adevărat. Ei doar au cules-o din aer. Au fost suficient de talentați pentru a fi capabili să culeagă ceea ce schimbă conștiința.

Tehnologia crește într-un ritm exponențial și va schimba lumea. Dar înțelegeți, să înțelegeți foarte clar, singurul motiv pentru care crește tehnologia până la punctul în care în vreo doi ani mici roboți vă vor face curățenie în casă, vă vor tăia unghiile de la picioare și vă vor conduce mașinile și vor face toate celelalte, este datorită conștiinței. În cazul în care conștiința nu ar fi ajuns la claritate, nimic din toate acestea nu s-ar întâmpla. Așadar tehnologia, rezultatul conștiinței, stimulează o creștere exponențială și o schimbare enormă pe această planetă chiar acum.

Eu nu cred în predicții, dar mă uit la tendințe. Cu alte cuvinte, mă uit la energiile oamenilor, ale planetei și ale cosmosului. Lucrurile vor fi atât de diferite în zece ani pe această planetă. Unii ar spune că este bine iar alții vor spune că va fi rău, depinde de perspectiva voastră.

Tehnologia va avea asta, astfel încât veți purta cu voi unul dintre iYammer-urile mele (el ia o mică telecomandă), iar acel iYammer va face o scanare a corpului vostru în aproximativ cinci secunde, iar acea scanare vă va spune totul, de la informațiile de bază - tensiunea arterială, ritmul cardiac și alte lucruri asemănătoare - dar, de asemenea, vă va spune dacă aveți vreo tendiță către o boală. Vă va spune indexul de masă corporală. Vă va spune dacă veți răci în câteva săptamâni sau veți avea o gripă. Vă va spune cu mult mai multe, acest mic iYammer al vostru, decât ar fi posibil să primiți chiar acum, în acest moment, când mergeți la medic pentru un control și trebuie să plătiți o mulțime de  bani și durează mult timp să ajungeți înăuntru, iar când primiți rezultatele înapoi nu știți ce naiba înseamnă, pentru că nimeni nu-i înțelege pe doctori atunci când vorbesc. Vă veți uita la iYammer-ul vostru și el vă va spune: „Elizabeth, astăzi sănătatea este foarte foarte bună, însă noi sugerăm să consumi puțin mai multe mâncăruri de tip alcalin. Ai o predispoziție la răceală în aproximativ trei sau patru săptămâni, așadar noi sugerăm să iei vitamina “C”, sau indiferent ce”.

Vă va spune orice lucru, iar aceasta nu este sci-fi (n.tr. științifico-fantastic), dragi prieteni. De fapt este aici, astăzi. Doar nu este pe piață încă. Iar costul este atât de scăzut și va continua să coboare și să coboare. Un simplu dispozitiv care vă spune temperatura corpului vostru, densitatea oaselor, sănătatea inimii, mai multe decât vă poate spune medicul chiar acum după ce stați cu el o săptămână la vizite. Nu este științifico-fantastic. Vreau să spun că, de fapt, este în laborator.

Acum câțiva ani, la întâlnirea noastră de la Saltul Cuantic în 2007, dacă vă reamintiți mesajul meu, am spus: “Chiar acum, așa cum stăm noi aici” -  unde a fost asta? - Taos, New Mexico, desigur. “În timp ce noi stăm aici, există cercetători care lucrează în laborator chiar acum la tratamente precum diabet și cancer.” Am să pun la o parte cancerul. Cancerul este un mare joc politic. Îmi pare rău dacă nu vă place asta, dar este. Este un joc financiar și politic chiar acum. Însă acum, cercetătorii lucrează la tratamente pentru boli care inițial se credeau a fi incurabile. Chiar acum, cercetătorii lucrează la tehnologii care, chiar atunci în 2007, ar fi părut de neimaginat. Însă ele sunt aici. Sunt aici.

Vreau să stați un moment  - voi vorbi mai mult despre asta în ProGnost, dar vreau să stați un moment  - în această clipă, chiar acum și să simțiți. Este aici datorită conștiinței, datorită conștienței, iar în acest caz, conștiența că există cu mult mai mult legat de viață. Ar trebui să fie cu mult mai mult despre viață. Ar trebui să fie cu mult mai mult despre viață și spiritualitate. Ați împins limitele vieții și spiritualității, religiei. Ați spus: „Trebuie să fie cu mai mult și sunt pregătit pentru asta” și, prin urmare, este aici.

Dar acest ‘aici’ cauzează, de asemenea, un mare conflict pe planetă, chiar acum. Chiar această conștiință provoacă, de asemenea, o mișcare de anti-conștiință. Anti-conștiința - „Hai să ne închidem. Hai să ne întoarcem la vechile căi. Hai să nu fim liberi. Libertatea este prea dificilă. Libertatea este, ei bine, prea liberă. E prea mult de muncă. Hai să ne întoarcem la cele mai elementare rutine, tipare, sisteme de credință, ierarhii și organizații. Hai să ne întoarcem la a fi mentali.”

Este o mare problemă potențială chiar acum pe această planetă, dar mie îmi place și o să vă placă și vouă, când o să vă spun. Îmi place pentru că i-a venit timpul, iar problema este - ah! Îmi place asta. Îmi place asta și aceasta este cheia muncii noastre; asta este cheia pentru ceea ce faceți.

Problema este că lucrurile se întâmplă atât de repede. Oh, tehnologia și educația. Realizați că întregul sistem educațional va fi eliminat în următorii zece ani pentru că liniarul limitat nu funcționează. Trimiterea copiilor într-o clasă, fără înțelegerea reală a sănătății lor, a minților lor, a dorințelor lor sau a creativității lor, unde creativitatea a fost abolită; trimiterea lor într-o clasă nu va mai funcționa deloc. În schimb, copiii vor sta acasă la calculatorul lor și se vor conecta cu oameni din întreaga lume, nu doar din mica lor comunitate; și vor avea îndrumare de la un profesor adevărat și de la niște roboți, de asemenea, dar vor învăța în propriul ritm, la propriul nivel dorit de fiecare.

Aceste școli din cărămizi și mortar care sunt acum, vor deveni spații de depozitare. Vor fi folosite pentru a crește marijuana, în Colorado (multe râsete). Doar în Colorado, bineînțeles. Totul se schimbă. Oh, și frumusețea este că voi ați ajutat la aprinderea scânteii. Daa, voi, „Micul eu bătrân.” Daa, voi care gândeați: „Oh, am lucrat doar asupra problemelor mele din viață.” Nu, ați lucrat asupra conștiinței. Toate acele probleme cu care v-ați zbătut și: „Cum mă ocup de asta? Cum îmi fac față mie însumi?” Asta este adevărata Universitate a Conștiinței.

Toate acele mici probleme pe care ați crezut că le-ați avut, de fapt, ați preluat asupra voastră problemele de conștiință ale întregii lumi. Toate micile provocări, de fapt - v-am spus asta de o mie de ori - nu sunt ale voastre, dar le preluați asupra voastră ca un actor. Spuneți: „Oh, este problema mea și am aceste îngrijorări.” Nu. Realizați că majoritatea oamenilor nu au acele îngrijorări aproape obsesive așa cum faceți voi și știți, de genul „Ce este viața?” și „Cine sunt eu?”. Dar voi o faceți și tocmai asta se schimbă. Dar nu asta voiam să spun.

Ce voiam să spun este că există o dilemă interesantă pe această planetă. Mie îmi place dilema; altora nu, dar iată dilema. Creierul (arată către cap). Nu pălăria mea. Pălăria mea nu este dilema! Unii dintre voi spun cam așa: „Pe bune? Pălăria lui?” Nu, creierul, mintea, așa cum am spus în Keahak.

Deci sunt unele persoane care spun că oamenii folosesc numai douăzeci la sută din creierul lor, din mintea lor. Vă spun ceva, ei folosesc sută la sută în fiecare zi străduindu-se (Adamus chicotește). Chiar o fac. Nu există parte nefolosită din creier! În fiecare zi, fiecare parte din mintea dezvoltată este folosită. Acum, uneori devin plictisiți și fac lucruri precum cuvinte încrucișate sau orice altceva, dar (mintea) este folosită într-un fel. Există enorme intrări/ieșiri de informații tot timpul.

Creierul este la capacitatea maximă. Tehnologia crescând așa, conștiința expandându-se așa - creierul se prăjește (râsete). Voiam să spun că o să se ducă dracu, dar… (mai multe râsete și aplauze). Dar este Crăciunul și… (Adamus râde). Chiar este. Folosesc terminologia voastră. Știți voi, când ceva este chiar, adică nu mai este nicio speranță -  „Acea echipă de fotbal este…” sau „Acea persoană” sau orice altceva. Creierul se prăjește, se scurtcircuitează. Este dus la maxim. Nu poate face față la ceea ce urmează și asta este o afirmație interesantă, uimitoare. 

Va conduce la lucruri interesante. Este dus la limită. Nu mai poate face față la mai multe informații sau date. Voi știți asta. Fapte și cifre și gândire, chestii de gândit. Nu poate, totuși oamenii încearcă. Și există toată grămada asta de lucruri. Voi luați, ce, ginseng și vă faceți creierul să crească. Nu, nu, nu, nu, nu. Dar oricum, creierul este dus la maxim - în lumea dezvoltată, destul de mult, iar în curând va fi peste tot. Nu mai poate face față la altceva.

Voi știți asta. O vedeți în fiecare zi. O vedeți în voi, dar o vedeți și în alți oameni. Ei pur și simplu nu pot face față, deoarece creierul este și punctul central al emoțiilor. Lucrul acesta este trecut cu vederea de către savanții sociali, dar creierul este și reședința emoțiilor. Deci ce se întâmplă, creierul, nemaifiind capabil să primească nimic mai mult, nimic mai mult înăuntru, creierul și emoțiile pur și simplu se închid. Devin amorțite. Și, apoi, ceea ce se întâmplă, ceea ce vedeți sunt oameni care se retrag, care devin mici din nou - și Cauldre a avut un termen pe care l-am auzit mai devreme - ei trăiesc în siloz. Se mențin captivi. Un siloz este o chestie emoțională drăguță pe care să o aveți în jurul vostru. Știți voi, siloz pentru agricultură, făcut din beton.

Așa că ei trăiesc în silozurile lor. Ei trăiesc limitat liniar. Încep să spună că își simplifică viețile. Nu și le simplifică; doar se închid, se izolează. Dar este o dilemă interesantă în asta. Minții nu-i place să i se spună să se închidă, chiar dacă este la întreaga sa capacitate. Este la limită. Dar, apoi, mintea începe să se răzvrătească și în curând va înnebuni. 

Mintea este la maximul său, dar tot încearcă, încearcă, încearcă, încearcă. A fost programată să tot meargă înainte orice ar fi. A fost programată să aibă mereu fluxuri de gânduri, informații, chiar și vise care să treacă prin ea. Nu a fost programată niciodată sau nu i s-a permis niciodată doar să se închidă pentru puțin. Nici măcar noaptea, nici măcar când visați. Mintea nu se oprește. Merge 24-7 (24 ore-7 zile).

Deci avem această dilemă pe planetă acum. Oamenii își au creierul dus la limită. Nu mai poate face față, dar vine mult mai mult. Vine mult mai mult din cauza tehnologiei, rezultatul conștiinței. Ce ne vom face?

Vor fi oameni care vor încerca să devină mai deștepți, dar vor înnebuni. Chiar o să înnebunească și apoi, o să recurgă la droguri, vitamine, medicamente, suplimente și orice altceva pentru a încerca să calmeze mintea puțin.

Sunt niște oameni foarte deștepți, foarte, foarte deștepți acolo afară, dar chiar și ei sunt la limită și asta este perfect. Asta este perfect și unde sunteți voi este perfect, pentru că unde urmează să mergem de aici, așa cum am vorbit la ultima noastră întâlnire, este dincolo de minte.

Trebuie să fie. Pur și simplu trebuie să fie. Timpul pentru a, fie că îi spuneți fantezie, fie că o numiți  cunoaștere, orice este, trebuie să faceți saltul acum.

Acum, mai mult ca oricând este timpul pentru două lumi. Am vorbit despre asta. Ați știut că vine în ultimii, ce, cincisprezece ani. Acum este timpul pentru cele două lumi și veți trăi în asta pentru o perioadă de timp, pentru o bună perioadă de timp, și asta este în regulă.

Cele două lumi, și Linda pot să te rog - oh, Grinch, pot să te rog să vii la tablă.

LINDA: Cu plăcere.

ADAMUS: Lumea va fi, și voi folosi metode diferite pentru a o descrie, dar, dacă ai vrea, două coloane pe pagină.

LINDA: În regulă.


Gânditori și Cunoscători

ADAMUS: Lumea va fi împărțită în Gânditori și Cunoscători. Gânditorii pe stânga, Cunoscătorii pe dreapta. Aceasta va fi una dintre cele mai mari diferențe, și nu vor fi foarte mulți Cunoscători. Un Cunoscător este cineva care folosește gnostul (n.tr. cunoașterea creativă). Un Cunoscător este cineva… trebuie să mă opresc pentru o clipă și să punctez.

Deci, dragii Cauldre și Linda se - hmm - plângeau de schimbarea mea bruscă, când au crezut că vor filma DreamWalker pentru Naștere și dintr-o dată făceau altceva. Dar un Cunoscător doar merge cu asta. Nu se plânge. Nu se...

LINDA: Putem să ne plângem puțin (câteva chicoteli).

ADAMUS: Nu. Și a fost un exemplu foarte bun, pentru că ei urmăreau o cale liniară locală/mărginită. Local însemnând, vă dați seama câți oameni de pe această planetă nu trăiesc niciodată mai departe de 25 de mile, 35 sau 40 de kilometri mai departe de unde au crescut! Asta înseamnă local/mărginit. Unii oameni călătoresc puțin, dar majoritatea oamenilor va petrece aproximativ 99,9 la sută din timp în mediul local. Asta nu e atât de rău. Adică, alegi un loc care îți place și trăiești acolo și devii familiarizat cu el, dar ce se mai întâmplă este faptul că ei devin locali în gândire. Locali, limitați. Devin locali în tot ceea ce fac. Și devin locali în gândirea lor la fel de bine, iar gândirea nu este creativă. Nu se duce nicăieri.

Deci veți avea acum o lume divizată în Gânditori și Cunoscători, iar sub Cunoscător pune, paranteze, creativ. Creativ. Și, din nou, când folosesc termenul creativ vorbesc pur și simplu despre avansare exponențială… cuvântul creativ.

LINDA: Creativ? Sub...

ADAMUS: Creativ. C-r-e...

LINDA: Sub Cunoscători?

ADAMUS: Da, doamnă. Deci veți vedea această lume divizată în două și, partea amuzantă este că, Cunoscătorii sunt cei care se află în moment (n.tr. în prezent), care permit în mod absolut, au încredere absolută în ei înșiși, dând voie curgerii creative să vină, ușurează presiunea din minte, pentru că odată ce unul își permite să fie Cunoscător, o ființă creativă, ridică așa o presiune imensă de pe minte. Și mintea își oprește jocurile emoțiilor și problemelor și îngrijorărilor și merge mai departe cu ce știe ea cel mai bine, practic cu datele, informațiile și cifrele, amintindu-și istorie și știind cum să manevreze lucrurile în acest mediu. Asta este de fapt ceea ce face mintea cel mai bine, dar mintea nu e foarte bună la a gândi până la orice altceva.

Deci vom avea o lume de Gânditori și Cunoscători. Voi sunteți Cunoscătorii, cunoașterea, gnostul. Voi mergeți dincolo de gândire. Mintea este la limită și deodată pur și simplu faceți acel salt în cunoaștere. 

Este un salt mare. E de fapt un salt mic, dar e un salt mic de îndată ce îl faci, dar e un salt mare când gândești la el în avans.

Deci pentru a continua pe tablă aici, Linda, avem în categoria Gânditor, ei sunt locali și liniari.

LINDA: Locali și liniari.

ADAMUS: Locali/limitați și liniari. Când începi să contemplezi lumea, cosmosul, nu mai ești un Gânditor liniar local. Când începi să reflectezi asupra lumii, asupra întregului cosmos, deodată trebuie să ieși din gândire, pentru că mintea nu știe cum să facă asta. Dintr-o dată, trebuie să mergi în cunoaștere, în gnost.

Deci, aici, în coloana asta avem și putere.

LINDA: Putere?

ADAMUS: Putere. Putere. Lumea este un joc mare de putere, iar puterea este o iluzie a minții. Nu există putere. Totul este o iluzie. Nu există putere nicăieri, până când cineva crede asta și începe să o trăiască. Dar aveți această ecuație întreagă de putere pe această planetă. Ceea ce vedeți acum la știri, totul se referă la putere. O să revin la asta mai târziu. Totul este despre putere.

Veți realiza însă, ca un Cunoscător, că, următorul - ai putea la fel de bine să rămâi aici, Grinch - că în loc de putere, totul este energie proprie. Energie proprie.

LINDA: Energie proprie.

ADAMUS: Două cuvinte. Energie-proprie. Energie-proprie înseamnă, ca și conștiință voi atrageți toată energia către voi, fie că este deja în corpul vostru fizic, fie că este deja pur și simplu doar în câmpul vostru. O atrageți și este acolo. Nu aveți nevoie de putere, deoarece conștiința voastră aduce la suprafață toată energia de care aveți nevoie. Atunci începeți să arătați mai tineri, Edith, daa, când vă opriți din a gândi atât de mult.

Da. Aici avem mintea, bineînțeles, creierul la limită. Este chestia asta despre faptul că voi folosiți numai douăzeci la sută din minte. S-ar putea să folosiți doar douăzeci la sută din viața voastră, din capacitățile voastre adevărate, dar mintea voastră, o folosiți pe toată.

Deci aici avem mintea, da, și aici bineînțeles, gnostul.

LINDA: (se lovește la cap) Ouch.

ADAMUS: Ouch, ouch. Pe partea stângă avem, o voi numi gravitație. Gravitație. Scrie două linii, gravitație pe o linie, Timpspațiu pe cealaltă. Oamenii sunt în asta. Sunt blocați în asta.

LINDA: Timpspațiu dedesubt?

ADAMUS: Da, te rog. Ei sunt blocați în asta. O să realizați - începeți să realizați - că de fapt Timpspațiul se mișcă prin voi. Nu voi vă mișcați prin el. Este un lucru imens când începeți să realizați asta. E cam ciudat la început, dar odată ce realizați, este imens. Deci nu aveți nevoie de asta. Nici măcar nu avem nevoie de o lume aici, pentru că - da, avem nevoie de un cuvânt.

Aici gravitația este o forță ce se opune. Dacă scăpați ceva… (Linda suspină când Adamus scapă o sticlă cu apă) scăpați ceva, este o forță care se opune. Cade pe pământ. Aici pune doar gravitație cu un semn de plus. Gravitația urmează să vă servească. Gravitația urmează să vă servească.

De fapt, există toată căutarea asta pentru energie pe planetă și Iisuse, ei pun panouri solare de parcă s-ar demoda și se vor demoda; ăsta e lucrul amuzant (Adamus chicotește). Dacă cheltuiți o mulțime de bani în anul care urmează, pe panouri solare, îmi pare rău, pentru că adevărata energie pe această planetă - adevărata energie disponibilă în mod ușor - este gravitația. Realizați  forța care este în gravitație pe această planetă, ce determină aceea (sticla cu apă) să cadă, determină de asemenea - are același potențial de a o face să se ridice. Chiar are. Oamenii de știință vor crede că sunt nebun, dar o să am acel ultim hohot de râs peste câțiva ani.

Gravitația are o energie inerentă construită în ea tot timpul. Este neutră, dar în realitatea în care sunteți voi, totul cade pe pământ. Dar ei vor realiza că toată energia de care aveți nevoie vreodată este acolo, în gravitația de pe această planetă, dar acesta e cu totul alt lucru.

Pe această parte scrie fizic.

LINDA: Fizic.

ADAMUS: Fizic. Voi trăiți în corpuri fizice și Cunoscătorii vor realiza că acel corp fizic este doar una dintre uneltele senzoriale pe care le au. Doar una. Deci nu sunt prea sigur ce să scriu pe partea aceea, în afară de... pune doar conștiență senzuală.

LINDA: Senzuală?

ADAMUS: Conștiență senzuală. Corpul fizic este modul vostru de a percepe realitatea. Acestea sunt simțurile și mintea voastră. Dar există un simț, și de fapt mai multe simțuri, dincolo de acestea, care nu sunt asociate cu corpul. Deci veți începe să trăiți într-o realitate foarte caracterizată de „și”. 


Două lumi

Putem să tot continuăm cu asta, dar avem alte lucruri de făcut azi. Vreau să începeți să vedeți lumea - chiar acum, lumea se mișcă spre două lumi ca niciodată până acum. Voi proclama această dată - 5 Decembrie 2015 - ca fiind data când realizăm dintr-odată că sunt două lumi, sunt oficial două lumi.

LINDA: Uau. Uau, uau.

ADAMUS: S-a condus spre asta de o bucată de vreme. A fost întregul proces de logodnă si apoi -bum!- suntem aici. În mod oficial, două lumi.

Vești bune, vești proaste. Vești bune, vești proaste. Sunt mulți simpatizanți kumbaya (n.tr. cântec spiritual cântat de regulă la întâlnirile New Age) cărora nu o să le placă. „Oh, suntem cu toții o lume.” De fapt, nu, nu sunteți. Nu, nu sunteți.

Deci vreau să fiți conștienți de aceste lucruri, deoarece trăiți încă în mijlocul acestor lucruri (partea cu Gânditorii). Veniți din toate acestea. Este întipărit în sistemul vostru. Și toate astea, toate astea vor încerca să vă tragă înapoi atunci când încercați să mergeți spre aceea (partea cu Cunoscătorii). O să vă tragă înapoi și o să vă spună: „Ești o ființă fizică, poți simți cum doare. Ești o ființă emoțional-mentală. Ești liniar. Ești limitat. Trebuie să fii nebun dacă crezi că poți sfida gravitația și timpul și spațiul. Ești sonat.” Toate acestea vor încerca să vă tragă înapoi. Toate acestea vor încerca să vă țină închiși și deja ați experimentat asta. Dar realitatea este că voi vă mutați în mod natural de acolo, dincolo (la Cunoscători). De aceea am întrebat înainte, cât de naturali ați reușit să fiți anul ăsta?

Nu mintea este cea care vă mută de aici acolo. Nu faptul că ați studiat cursuri spirituale vă mută dincolo. Nu faptul că mâncați anumite mâncăruri vă mută acolo. Vă mutați (la Cunoscători) doar pentru că este o mișcare naturală, o expansiune naturală și este, de asemenea, dorința voastră.

De asemenea, trebuie să mai pun un lucru pe listă aici. O să pun pasiunea chiar acolo și când spun pasiune, este vechea pasiune umană, știți voi, ce vă entuziasmează, ce vă ajută să mergeți înainte. Apropo, este o scădere imensă a pasiunii globale, o scădere imensă în rândul indivizilor, dar dacă este măsurată global, pasiunea se duce așa (în jos). Oamenii nu mai știu deloc ce să mai facă.
Veniți aici pe partea asta și realizați că pasiunea e de modă veche (Adamus chicotește). Îmi place asta.

LINDA: Ha, ha, ha.

ADAMUS: Pasiunea este de modă veche. Nu aveți nevoie de acel stimul exterior. Nu mai aveți nevoie de acele mici declanșări în voi. Chiar nu mai aveți nevoie de cuvântul ‘pasiune’. Acum, știu că a fost groaznic să ieșiți din pasiunile voastre vechi - „Pentru ce sunt aici? De ce sunt aici?” Taci din gură. Doar… (Adamus chicotește)

Pasiunea este un cuvânt care va dispărea din vocabularul vostru, pentru că nu va mai trebui să căutați pasiunea. Nu va mai fi nevoie să deveniți pasionați la fiecare câteva zile. Nu va mai trebui să… Este tot timpul acolo. Știți, este doar Eu Sunt. „Eu trăiesc.” Cine are nevoie să aibă toate aceste pasiuni, fie că e vorba de, nu știu, colecționare de monede sau curse de motociclete sau orice faceți ca pasiune. Fiecare moment este pasiunea, dar pasiunea va dispărea din vocabularul vostru. Deci nu prea avem un cuvânt corespunzător acolo. Cine are nevoie de ea când sunteți vii și conștienți?

Deci oficial, azi voi marca ziua în care au început cele două lumi. A fost în lucru de multă vreme, dar este aici. Este acum. Cea mai mare diferență va fi reprezentată de Gânditori și Cunoscători, cei care încă sunt în minte, care încă încearcă să înțeleagă lucrurile cu mintea. Nu că mintea ar fi rea, dar e la limită. Este absolut la limită.

Luna trecută când ne-am întâlnit, am vorbit de fantezie și despre multe lucruri de genul acesta, dar am spus că fantezia este calea de ieșire. Este calea către dincolo. Fantezia, a vă permite să treceți dincolo de minte în lucruri pe care mintea le-ar judeca de nefăcut, de necrezut, inventate. A merge în fantezie, care este la fel de reală ca tot de aici; doar că este reală într-un mod diferit. Poate nu reală în modul fizic, liniar local, dar este tot reală.

Acel salt către dincolo, dincolo de minte - și este un salt mare deoarece mintea este speriată de asta de face pe ea (n.tr. se cacă pe ea). Mintea este ca și cum ar spune: ”Ce urmează să se întâmple?” Șșșș! Minte, totul este natural. Totul este natural.

Dragă minte, la fel ca și corpul, fiecare celulă din corp a așteptat, menținând un spațiu pentru ca lumina să poată pătrunde înăuntru, dragă minte, deci ai așteptat și tu acest salt în gnost, spre dincolo. Este un mod diferit de a simți, de a gândi. Acesta ne scoate din liniarul local/limitat, (n.tr. îndreptându-ne) spre globalul exponențial, către cosmicul exponențial. Nu va mai fi aceeași platformă; nu va mai fi aceeași bază pentru realitate. Este total diferit. Și noi vom fi încă aici făcând asta, și vom fi capabili încă să simțim cu simțurile umane, dar ne mutăm în altceva. Și lucrul amuzant este, dragă minte, lucrul amuzant este că acum, din această dată oficială - este oficială pentru că eu am spus-o și este scrisă (pe flipchart); odată ce este scrisă este oficială (râsete) - în această zi oficială a recunoașterii a două lumi pe această planetă, lumea Gânditorilor și lumea Cunoscătorilor; dragă minte, din această dată, fără niciun fel de efort, eu îmi voi permite mie însumi, într-un mod foarte natural, doar să fiu aici.

Minte, tu nu vei fi capabilă să pricepi asta imediat. Ar putea să nu aibă vreun sens pentru tine, dar într-acolo ne îndreptăm. Și noi vom merge acolo în mod natural, fără forță, fără efort, fără gândire.

Dragă minte, în această dată, 5 Decembrie 2015, vom pune niște muzică de Crăciun. Puțină muzică drăguță de Crăciun, dacă aveți acea muzică de Crăciun pregătită. Vom pune niște muzică drăguță de Crăciun și vom permite aceasta în mod natural.

(începe muzica veselă de Crăciun)

Merabhul permiterii cunoașterii

Ce este aceasta? Este ”Vă urez un Crăciun Fericit!” (referindu-se la cântec), dar ce este aceasta? Această cunoaștere, unde este ea? Ce face ea? Șșșș.

Vedeți voi, dacă încercați să pricepeți -  am putea să micșorăm aceste lumini? Acesta este un merabh, credeți-o sau nu. Jumătate din toată lumea este deja adormită. A trebuit să facem un merabh (câteva chicoteli).

Așa că, dragă minte, noi nu vom gândi pe parcursul lui, doar îl vom permite, deoarece, dragă minte, dacă începi să gândești, atunci este doar mental. Atunci nu este cunoaștere cu adevărat. Așadar, doar vom sta aici, în această energie foarte, foarte confortabilă, ascultând niște muzică încântătoare de Crăciun și doar vom merge acolo. Ei bine, de fapt, doar îi vom da voie să vină la noi.

Nu este implicată niciun fel de procesare în asta. Nu este nicio gândire. Nu este nicio analiză. Este doar permitere.

Nu există nicio cale secretă pentru a face asta. Este doar permitere. Dar, știți voi, într-un mod oarecum amuzant, nu v-a mai rămas nimic altceva acum. Așa cum am spus, mintea este la limita ei. Oamenii vorbesc despre provocările de pe această planetă - mâncare și combustibili și apă, câte și mai câte - dar adevărata provocare este aceea că mintea nu mai poate prelua și nici nu ar trebui să o facă.

Așa că acum le dăm naștere Cunoscătorilor. Aceasta ar face un film science-fiction bun - ”Cunoscătorii versus Gânditorii.” Le dăm naștere Cunoscătorilor și lucrul amuzant despre ei este că trăiesc în momentul acum. Permit ca totul să curgă spre ei. Nu trebuie să gândească de la un capăt la altul. Este o viață mai ușoară deoarece (totul) este pur și simplu acolo. Nici măcar nu trebuie să se gândească la asta.

Când spun ‘acolo’ nu vorbesc doar despre niște bani sau sănătate sau lucruri ca acestea. Vorbesc despre cunoașterea răspunsurilor la marile întrebări, cunoașterea modului de a rezolva probleme majore cu care se confruntă indivizii sau planeta, fără a gândi. Aceasta este una amuzantă. Fără a gândi.

Ați fost atât de obișnuiți cu gândirea (lucrurilor) cu foarte, foarte puțină infuzie de creativitate, și doar urmând o cale foarte logică a lucrurilor. Așa că vi se va părea foarte ciudat să fiți un Cunoscător, deoarece aceasta pur și simplu va fi acolo. Oamenii vor spune: ”Ei bine, cum știi?” ”Pentru că sunt un Cunoscător.” (câteva chicoteli)

Pur și simplu este acolo. ”Ei bine, de unde iei asta?” ”Pur și simplu este aici” - daa, voi nu spuneți: ”Nu știu” (Adamus chicotește) - "Pur și simplu este aici.”

”Ei bine, a trebuit să studiezi pentru asta?” Nu. "Pur și simplu este aici.”

”Ce fel de pregătire faci tu pentru asta?” Niciuna. "Pur și simplu este aici.”

”Mă poți învăța cum să o fac?" vă vor spune ei. ”Nu.” (Adamus chicotește) Veți începe să vă gândiți înapoi la propria voastră călătorie de ajungere în acest punct, la ce credeați că a început-o, la ce credeați că va fi o călătorie spirituală, dar de fapt nu este vorba despre asta.

Pur și simplu este acolo, și prietenii mei, cu cât încercați mai puțin, cu cât depuneți mai puțin efort, cu cât vă luptați mai puțin cu asta, așa cum faceți chiar acum mulți dintre voi, cu atât mai mult, pur și simplu, este acolo. Erupe. Iese la suprafață. Nu trebuie să mergeți afară ca s-o obțineți sau să o câștigați în vreun fel. Pur și simplu este acolo. Nu trebuie să fiți deștepți. De fapt, este mai bine că nu sunteți atât de deștepți. Aceasta are tendința de a vă sta în cale.

Nu trebuie să aibă un sens în modul vechi al Gânditorului.

Oh! Calea vechiului Gânditor, aceasta a fost împovărătoare.

Nu trebuie să vă îngrijorați că va dispărea, așa cum va face mintea voastră oricum. Asta este ceea ce-mi place la Gânditori. Ei gândesc și gândesc și gândesc și apoi pierd totul. Puf! Dispare. 

Îmbătrâniți. Memoria are scăpări. Știți unde pleacă? Începe să intre în fantezie. Începe să intre în acea altă lume care a fost întotdeauna acolo. Și apoi toată lumea spune: ”Ei bine, privește. Ei înnebunesc.” Nu. A fi nebun este să fii în grădina zoologică.  

Așadar, lucrul uimitor, adevărata binecuvântare este că voi nu trebuie să faceți niciun al naibi de lucru ca să fiți acolo, în afară de a permite doar această stare naturală. Și, din nou, mintea voastră va spune: ”Ei bine, oare am priceput? Oare am priceput? Sau am fost adormit?” Șșșș! Ai priceput. Ai  priceput.

“Daaa, dar unde este?” Veți vedea. Veți vedea. Va apărea printr-o mullțime de căi interesante diferite. Unele căi care vă vor, oh, vă vor surprinde; unele căi care vă vor face să deveniți confuzi; unele căi care vă vor face să vă simțiți incomod de-a binelea, deoarece acestea vă vor scoate din vechile rutine.

De aceea am pus întrebarea mai înainte. Mergeți la această clasă a voastră; învățați o super avansată, din ce în ce mai avansată programare de software, dar haideți să spunem că este ca un ecran gol. Tot timpul în care sunteți acolo nu înțelegeți vreun lucru. Nu pare să aibă sens. ”Oh, nu! Ce este în neregulă cu mine?! Este ceva greșit?” Nu. Nu, deoarece acum, ca și Cunoscător, de fapt veți continua să aveți cunoașterea programării de software. Ea încă este acolo, dar dintr-odată ceva se schimbă și veți ști coduri care nu sunt zerouri și unu-uri. Veți ști coduri care sunt universul, coduri care sunt conștiință și lumină. Veți merge dincolo de codificarea electronică software în adevărata codificare a conștiinței. Este cu mult mai mult amuzament. Cu mult mai mult amuzament.

Și atunci toată această programare software, ei bine, lăsați-o pentru cei mai tineri, știți voi? Lăsați-o  pentru alții, deoarece voi veți ajunge la înțelegeri mai profunde, uimitoare care merg dincolo de minte.

Așa că mintea, mintea planetei este suprasaturată. Oamenii vor continua să încerce să o folosească, să încerce să o îmbunătățească. Ei o vor infuza cu chimicale și cu mai multe gânduri și toate celelalte încercând să o stimuleze, încercând să o extindă, din nou, puțin cam liniar. Aceasta nu va merge prea departe.

Dar pentru Cunoscători - cei intuitivi, cei creativi, (cei ce folosesc) gnostul - dintr-odată faceți un salt la un nivel complet diferit. Și… și încă aveți mintea, dar ea nu mai este forța dominantă. Încă aveți toate faptele și cifrele și amintirile și toate celelalte, dar ele nu mai sunt cele ce vă ghidează nava. 

Vă spun asta chiar acum: este puțin dur să vă adaptați la asta, deoarece vă perturbă. Cunoașterea este o tehnologie care perturbă. Vă perturbă.

Că veni vorba, tehnologiile perturbatoare, mie îmi plac. Ele vor schimba lumea. Sunt toate în jurul vostru. Dar cea predomiantă chiar acum este tehnologia - perturbatoare, dar este cu adevărat o conștiință perturbatoare - care vine în viața voastră ca și Cunoscător. Aceasta va fi partea grea. Va schimba lucruri în viața voastră, dar știți voi, de acum, sunteți obișnuiți cu asta. De acum, voi sunteți profesioniști la asta.

Deci haideți să respirăm profund și fără forță sau efort - vedeți, oare nu este ciudat? Este ca și cum ați spune: ”Ei bine, cum poți să faci ceva fără forță sau efort?” Aceasta este una din primele lecții, una dintre primele experiențe, aș putea spune, ale unui Cunoscător. Nu e nevoie de forță sau efort.


A fi un Cunoscător

Reamintiți-vă, vechea noastră lume de aici - forță, putere, efort, gravitație, tot restul acestora - Cunoscătorul realizează că a face acest tip de schimbare exponențială nu necesită putere. Nu necesită nicio energie, nicio forță. La naiba! La naiba, asta este una dură, într-un fel, pentru unii oameni. Nu pentru Shea (n.tr. Shea - Vitellaria paradoxa - este un arbore care crește in Africa). Asta-i bine. Dar pentru unii este ceva cam de genul: ”Daa, dar nu am simțit nimic.” Asta-i bine. Asta e chiar bine, deoarece nu ar trebui să simțiți ceva. Simțirea vine de la simțurile fizice vechi. Simțirea vine din minte și din emoție. Așa că nu, voi nu veți simți nimic imediat. Putem estompa muzica. Nu vreau să intrați prea mult în spiritul Crăciunului aici (câteva chicoteli).

Prin urmare, acesta este un punct foarte interesant, apoi vom ajunge la încă un lucru. Voi vă așteptați să simțiți ceva - o încărcătură electrică mergând prin corpul vostru sau acei fiori mergând în sus și în jos. Așteptați un răspuns biofizic de un anumit fel pentru a crede că a funcționat. Și ceea ce urmează să realizați ca un Cunoscător este că nu trebuie să aveți asta. De fapt, de obicei nici nu veți avea așa ceva. Ah! Veți spune: ”Dar atunci, știi tu, cum știu că s-a petrecut ceva?” Ei bine, tu ești un Cunoscător. Doar o faci.

Ei bine, iată ce se întâmplă. Nu există niciun răspuns biofizic la acea schimbare, la cunoaștere, la ceva care pur și simplu s-a întâmplat ca acum - schimbarea de la a fi Gânditori la a fi Cunoscători. Nu există un alt răspuns real decât, aș putea spune, că cel mai mare răspuns pe care îl veți primi este doar că vă simți puțin obosiți, puțin somnoroși, știți voi. Dar aceasta este energia de aici, astăzi.

Dar ceea ce se întâmplă este pentru că există, ați putea spune, o sondă ce iese atât din creierul cât și din conștiința voastră care vă spune: ”Oare s-a întâmplat ceva? Noi nu am simțit nimic. Oare s-a întâmplat ceva?” Așa că vi se face o sondare. Aceasta stimulează noul - de fapt naturalul, ceea ce va reprezenta pentru voi noul - simțul, conștiența senzorială, noua simțire.

Voi aveți cinci simțuri fizice și creierul vostru. Cu corpul, ați devenit obișnuiți. Dar dintr-odată vă este stimulată simțirea reală.

Le-am putea numi simțuri angelice sau oricum, dar ele sunt abilitatea voastră naturală de a percepe realități și acestea sunt la plural. Dacă Linda nu ar fi fost - oh, Grinch este treaz acum. Abilitatea voastră naturală de a simți realități. Ai vrea să scrii asta pe o nouă bucată de hârtie? Doar ”Abilitățile voastre naturale de a simți realități.” Realități, la plural. Vi se va retrezi acea veche, ceea ce eu aș numi, abilitate foarte naturală de a percepe, de a simți.

LINDA: Abilitatea voastră naturală?...

ADAMUS: Abilitățile de a percepe realități. Deci acestea urmează să se trezească în mod natural. Și deodată, veți avea o ciudată... nici măcar nu este o simțire. Nu este ceva biofizic. Veți avea deodată doar o senzație ciudată. Și va fi ciudată, deoarece nu este localizată în corpul vostru sau nici măcar în creierul vostru, și veți spune: “Este doar ceva ce se petrece.” Atunci știți că vi se trezește -  sau vi se retrezește - acel simț. Acel simț.

Așa că haideți să respirăm foarte profund. Am avut multe de vorbit, într-adevăr o mare distragere.

Ce ați făcut pur și simplu? Ați spus: ”În regulă, îmi doresc să merg dincolo de creier și nu știu ce este asta, dar e în regulă pentru mine să merg acolo.” Sunteți în regulă cu asta? (participanții acceptă). Bun. Bun. În regulă.

Haideți să respirăm foarte profund. O respirație foarte profundă.

Voi schimba vitezele puțin pe aici. Și John, am putea avea aici doar muzica obișnuită pentru merabh, nu cea de Crăciun.

Haideți să respirăm foarte profund.

(începe muzica)

Merabh pentru schimbare

Și aș vrea să vă fiu recunoscător tuturor celor care vă permiteți în mod natural să treceți de la conștiința Gânditorului la conștiința Cunoscătorului sau conștiința Eu Sunt.

Aș vrea să vă fiu recunoscător tuturor celor care ați știut într-un fel că aceasta urma să vină oricum.

Cea mai mare provocare pe care o văd pe această planetă este aceea că, creierul nu poate înțelege ce va urma - tehnologia sau filosofia sau provocările. Mintea nu va fi capabilă să le facă față. Sunt unii care atunci vor încerca să aibă mașini care să facă asta, computere care să o facă. Dar voi și eu știm că un computer este simplu o extensie a minții. Apoi ei vor încerca inteligența artificială a computerelor și aceasta nu va funcționa, de asemenea. Însă va exista un grup foarte mic dar uimitor pe această planetă, care a transcens din a fi Gânditori. Ei sunt acum Cunoscătorii.

Daa, eu vreau să vă las cu aceasta, într-o notă foarte diferită.

Sunt schimbări enorme care au loc - voi sunteți foarte conștienți de acelea care au avut loc în voi, dar sunt schimbări enorme care au loc pe planetă chiar acum - și ele au legătură cu libertatea. Ele au legătură cu trecerea dincolo de minte, care este parte din ecuația libertății. Și ceea ce vedeți pe planetă chiar acum este o rezistență - o rezistență la o conștiința mai înaltă, rezistență de a ieși în afara erei mentale. Rezistența este naturală. Este într-un fel un rezultat al gravității schimbării. De câte ori există o schimbare în interiorul unei realități, aceasta creează un fel de vid, o gravitație, o tragere.

Așadar, aceasta este ceea ce se întâmplă chiar acum pe planeta voastră. O vedeți și ea va continua. O vedeți în termenii terorismului, în termenii religiilor, ai politicii, ai sistemului bancar. Dar, prietenii mei, toate acestea sunt sisteme care sunt pe cale să plece. Ele nu pleacă în mod grațios, desigur. Ele încearcă să se agațe de putere. Încearcă să se agațe de vechile lor moduri de a face lucrurile.

Fac asta prin ceea ce voi numiți terorism, dar ceea ce este de fapt terorismul este inducerea fricii, subminarea încrederii. Fac asta - și acolo nu sunt cu adevărat atât de mulți. Aceste acte de terorism pe care le vedeți, acestea nu sunt națiuni care se luptă cu alte națiuni. Ele nu sunt de fapt nici religii ce luptă contra altor religii. Uneori va părea poate că este o chestiune religioasă, dar religiile sunt un produs al minții, iar când mintea încearcă să se agațe de putere, cel mai ușor punct de acces pentru rezistența la schimbare - unul dintre cele mai ușoare - este prin religii. 

Religiile sunt toate legate de putere. Ele sunt toate legate de minte. Și astfel, când un terorist caută un loc de întâlnire, când un terorist caută bătaie, modul în care își fac ei treaba, este ușor să meargă la religie. Este ușor să hipnotizeze oamenii, să incite oamenii, să facă asta sub stindardul raiului.

Teroriștii nu sunt cu adevărat religioși. Ei nu sunt cu adevărat. Există o mulțime de retorică, o mulțime de hipnoză, dar de fapt nu sunt (religioși). Nu au mai multă conștiință decât un grăunte de nisip.

Însă folosesc asta ca și punctul lor de lansare, și ceea ce fac ei de fapt este să submineze încrederea. Incită teama. Cauzează o mare distragere. Fac oamenii să se focalizeze acum doar pe asta; să vorbească despre acte teroriste. Cât de mult din conversațiile din ultima lună de când ne-am întâlnit, cât de mult din conversațiile de la știri, de la bârfele obișnuite, au fost despre terorism?

Și ei subminează aceasta atât de frumos. Ei subminează însăși structura vieții, atunci când dintr-odată, este vorba de vecinul de lângă ușa voastră. Acest cuplu drăguț care locuia lângă ușa voastră, voi nu ați știut că ei făceau explozivi cu care să meargă să ucidă zeci, sute de oameni. Aceasta este subminare. Aceasta este frică. Aceasta va face ca vecinul să se întoarcă împotriva altui vecin. Aceasta va face ca prietenii să devină suspicioși față de alți prieteni. Aceasta va face chiar și familiile să își pună sub semnul întrebării, să se întrebe de membrii propriei lor familii. Nu le trebuie prea mult, vedeți voi. Nici nu mai este nevoie de armate.

Toate acestea sunt în cele din urmă despre putere, despre minte, despre agățarea de vechi. Toate acestea reprezintă o rezistență la libertate.

Unul dintre cele mai grozave instrumente care este folosit foarte, foarte eficient, este hipnoza. În aproximativ zece minute, o persoană care este considerată normală, o persoană cu un serviciu obișnuit, o persoană care a încercat să facă totul bine toată viața ei, în zece minute o persoană poate fi transformată într-un terorist, și ei nici măcar nu știu asta. Nici măcar nu știu asta.

Hipnoza lucrează atât de bine deoarece mintea este liniară și locală. Mintea este susceptibilă. Hipnoza lucrează cel mai bine când cineva este mental, vreau să spun, este foarte mult în minte. Este mult mai ușor să hipnotizezi pe cineva care este ceea ce voi numiți deștept, decât idiotul de la țară. Slavă Domnului pentru idiotul de la țară.

Prin urmare, când auziți despre lucruri ca cele întâmplate la Paris sau în San Bernardino (n.tr. California, SUA), când auziți de avioane care cad dintr-odată de pe cer și toate aceste alte lucruri, și vă întrebați ce se întâmplă, ei bine, este multă hipnoză care are loc, iar hipnoza poate fi latentă. Nu gândiți în termenii vechiului ceas de buzunar, știți voi: ”Vei adormi acum.” Metodele hipnozei sunt foarte rafinate și ele rezistă tot timpul. Doar că pur și simplu nu o știți.

Sugestiile hipnotice pot fi latente ani de zile. Nu este ceva neobișnuit acum a avea un implant care a fost plasat cu douăzeci de ani în urmă și care este la fel de eficace astăzi, atunci când este declanșat. Declanșatorul poate fi o combinație de sunete sau cuvinte. Uneori sunt chiar și sub forma unor formule matematice și - hm -  în programe de software. 

Și spun asta deoarece vreau ca voi să înțelegeți, că poate deveni foarte înfricoșător acolo afară. Și știu, chiar în timp ce vă spun asta, că voi vă întrebați: ”Oh, doamne. Am fost eu? Să fi fost și eu? Am fost hipnotizat? Oare sunt hipnotizat chiar acum?” (câțiva chicotesc în timp ce Adamus își unduiește ironic mâinile)

Hipnoza este un lucru foarte înfricoșător și este un produs secundar al minții, al unei societăți mentale. De aceea este atât de ușor. Cine are nevoie de bombe? Cine are nevoie de armate când sunt vecinii cei care au fost hipnotizați? Dintr-odată, telefonul sună de trei ori si apoi încetează să sune. Dintr-odată, telefonul sună de două ori și apoi încetează să sune. Și apoi sună o dată și toate semnalele sunt acolo și acel cuplu drăguț și fericit din capătul străzii a devenit dintr-odată tactic.

Și chiar acum unii dintre voi spun: ”Adamus, unde vrei să ajungi cu asta? Este înfricoșător.” Absolut, dar vreau ca voi să realizați ceva. Vreau să vă întoarceți aici la - dacă întoarceți pagina înapoi. Hipnoza îi afectează doar pe Gânditori. Ea îi afectează doar pe Gânditori. Nu poate atinge pe cineva care este în cunoaștere.

Așa că dacă vă întrebați, dacă gândiți: ”Oare am fost hipnotizat? Sunt eu vulnerabil la asta?” Odată ce permiteți cunoașterea, nu. Nu, nu sunteți. Nu sunteți susceptibili la aceasta, deoarece modul în care acest simț, în care adevăratul simț Eu Sunt funcționează, nu puteți fi limitați de liniar. Nu puteți.

Odată ce simțul începe cu adevărat să se integreze în viața voastră, există o preocupare constantă creativă pentru mai multe răspunsuri, mai multe potențiale, mai multe experiențe. Deci odată ce mergeți dincolo de liniar și local și sunteți în acest simț al lui Eu Sunt, el nu vă va limita niciodată la un gând hipnotic.

Cunoașterea este exponențială. Ea crește. Ea simte. Înseamnă cunoaștere în toate modurile. Mintea este liniară. De aceea este foarte ușor să plasezi un implant hipnotic pe o cale liniară care continuă să meargă pe o cale liniară. Aceasta nu explorează în mod natural alte tărâmuri, așa că implantul hipnotic rămâne. Dar în cunoaștere, voi nu puteți fi așa. Nu puteți fi așa.

Așadar, am vrut să subliniez asta, deoarece, da, acolo afară va fi o lume nebună. Nu, voi nu aveți nevoie să vă îngrijorați de ea pentru voi înșivă, dar lumea va continua să devină din ce în ce mai nebună și mai nebună. Asistăm la o convergență a tehnologiei, a mentalului care este suprasaturat; asistăm la o convergență a unui dezechilibru în lume, dintre a avea și a nu avea. Tot iadul urmează să se dezlănțuie - într-un mod foarte pozitiv.

Vedeți, chiar acum, dragă Linda, Grinch: ”Oh!” Nu. Nu, prietenii mei. Vreau ca voi să vă acordați un moment. Vreau să vă acordați acest moment al acestei zile și să recunoașteți două lumi. Nu este ”Yuck!” (n.tr. exclamație de dezgust folosită în engleză - se pronunță yak). Este ”Uau!”

Voi sunteți Cunoscătorii. Voi sunteți cei creativi. Ce va urma? Ce va urma pentru voi? Mergeți dincolo de liniar.

Acum, chiar acum, lăsați acea cunoaștere să vină înauntru. Ce va urma pentru voi, în afara căii voastre liniare? Ce va urma pentru planetă, dincolo de calea liniară? Calea liniară va fi yuck (n.tr. a se vedea explicația de mai sus), dar ce va urma atunci când veți combina tehnologia care crește exponențial, când o veți combina cu conștiința, conștiența, creativitatea; când combinați mintea suprasaturată, când combinați dorința oamenilor pentru ceva mai bun pe această planetă, acum ce va fi?

Ce vine din cunoaștere, nu din minte? Ce este posibil?

Da, schimbare. Sisteme perturbatoare, tehnologii, tipare, perturbare. Dar trebuie să fie aceasta ceva rău în modul vechi al Gânditorului? Nu, deloc. Și acesta este momentul în care veniți voi. Acesta e momentul în care intră fantezia, care nu este fantezie deloc, cunoașterea, imaginația.

Toate acele sisteme tehnologice perturbatoare, tipare, vibrații; oare perturbarea să însemne distrugere?

Sau înseamnă evoluție?

Haideți să respirăm profund cu asta.

Și, cu aceasta, prietenii mei, mereu, mereu, mereu să știți că totul este bine în întreaga creație.

Mulțumesc, dragii mei prieteni. Mulțumesc. (participanții aplaudă).

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Anca Apostol, Florin M., Gratziela Badea, Horațiu Dicoi
revizuire: Mirela Ghenea

 

 

sursa:

www.crimsoncircle.com