MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”

SHOUD 5 – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson in data de 2 ianuarie 2016
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro

 

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al lui St. Germain.
LINDA: O femeie naturală? (râsete cu referire la videoclip-ul muzical care tocmai a fost rulat)
ADAMUS: Am fost. Am fost. Aș putea fi.
Bine ați venit dragi Shaumbra. (Sandra îi aduce cafeaua) Ahh! Fără a trebui măcar să gândesc despre asta. Ahhh! Și lapte de capră?
SANDRA: Nu ți-a plăcut așa.
ADAMUS: Ai dreptate. De aceea am întrebat (râsete, în timp ce el soarbe o gură). Mmm. Ah! Există unele lucruri legate de a fi om care sunt atât de bune. Ah, nu puteți avea o cafea ca aceasta în tărâmurile angelice. Nu puteți avea acest fel de bucurie și pasiune pe care le aveți chiar acum, în tărâmurile angelice. Numai aici. Numai aici. Nu există nimic ca aceasta. Nimic ca aceasta, în orice caz.
Și totuși, pe de altă parte, cu toții sunteți gata să plecați de aici (râsete). Și în timp ce asta poate părea a fi o contradicție, nu este deloc. Voi știți că există mai mult peste tot. Știți că este mai mult acolo afară. Știți că, într-un fel, sunteți captivi în grădina zoologică, mergând înapoi la acea analogie, pentru care ne vom bătea până la moarte astăzi (Adamus chicotește). Știți că sunteți gata să mergeți în altă parte și partea frumoasă este - partea pe care nu v-ați putut-o imagina niciodată, partea pe care religiile și grupurile spirituale și grupurile New Age se pare că nu au înțeles-o niciodată - este că le faceți pe amândouă. Stați în “și”. Stați ca ființă umană, ce se bucură de frumusețe, de inspirația pe care tocmai ați văzut-o pe ecran; frumusețea de a mânca tortul zilei de naștere, așa cum ați făcut mai devreme. Pentru aceia dintre voi care privesc online, acestea (n.tr. torturile) sunt pline de zahăr. Nu-i de mirare că ei sunt atât de fericiți (râsete). Acesta este secretul - umpleți-i cu zahăr.
Așadar, Shaumbra, ajungem aici la primul nostru Shoud din 2016. Anii nu reprezintă cu adevărat o diferență, dar o fac. Pentru oameni este o măsurătoare. Pentru oameni este mișcare, este ceva ce se întâmplă, este un mod de a privi la trecut, un mod de unde noi vom merge mai departe. Și, vă pot spune chiar acum, 2016 va fi un an foarte diferit. Hm.  
Deci iată-ne aici la primul Shoud al lui 2016. Iată-ne aici în această adunare numită Shoud. Shoud-ul este locul unde noi toți, voi toți vă aduceți energiile laolaltă, vă aduceți speranțele și fricile voastre; vă aduceți inspirațiile; vă aduceți chiar aici cauciucurile dezumflate ale vieții voastre. Dar aici este locul unde apoi le permiteți să se deschidă și să se extindă. Aici este locul unde aducem câte puțin din fiecare dintre voi pentru a crea mesajul din zbor, nu unul pregătit anterior; pentru a crea mesajul în momentul (acum) al viețiilor voastre.
Este de sperat că nu vă este numai util să auziți ceea ce este deja în interiorul vostru, ceea ce știți deja și uneori chiar ceea ce gândiți, dar aceasta creează cartea, istoria acelor pirați și pionieri care intră în Noua Energie într-un mod în care cei mai mulți oameni nu și-ar putea imagina niciodată, la care nu ar putea niciodată să viseze.
Și, desigur, nu e nevoie să spun, deoarece voi știți deja, este dificil câteodată - sigur că este - a merge de la o formă a realității în mai multe forme ale realității în timp ce stați în corpul uman. Mergând înapoi la toate învățăturile timpurii ale lui Tobias, a fost vorba de a sta în corp. A vă deschide și a vă permite vouă înșivă acest lucru numit iluminare sau realizare în orele sau zilele descrescătoare ale vieții voastre.
Felul în care alți Maeștri au făcut-o este relativ ușor. Este ușor să ai acea mare inspirație, realizarea de pe patul morții - e relativ ușor. Dar să o faci în timp ce umbli încă printre ceilalți, în timp ce încă ai de-a face cu căile lumii și umanității și ale Vechii Energii? Este dificil și asta este ceea ce faceți voi.  
Așa că, vom merge înainte în 2016. Va fi, ei bine, nu vreau să-l definesc, pentru că vă voi ruga pe voi să-l definiți imediat. Va fi un an. Va fi de asemenea un an al, așa cum este știut că fac, îndepărtării unora, deoarece acolo unde vom merge nu este loc pentru cei ce se îneacă în makyo.  
LINDA: Ce înțelegi prin “îndepărtare”?
ADAMUS: Plecare, părăsire, a merge în altă parte. A merge în altă parte, la un alt grup care este poate mult mai compatibil. Nu există loc, așa cum am spus și am avut ceva mâhnire legat de asta, pentru cei care insistă să practice lipsa, insistă să practice ignoranța, care insistă să practice limitarea. Pur și simplu nu este loc. Și, atât de ciudat pe cât sună, există mulți, mulți oameni care preferă să facă asta. Cu adevărat o fac. Lor le place să studieze metafizica, spiritualitatea. Le oferă un fel de distragere temporară. Dar ceea ce vom face noi va fi făcut în mod real. Urmează să mergem acolo unde foarte, foarte puțini din ceilalți au mers înainte. Da. (Adamus chicotește; câteva râsete și aplauze pentru asemănarea afirmației sale cu seriile TVStar Trek)
LINDA: Uhoaaa!
ADAMUS: Daa, daa, profund.
LINDA: Uoa.
ADAMUS: Am făcut-o - așa cum am menționat înainte - am ajutat la scrierea scenariului.
Prin urmare dragi Shaumbra, haideți să respirăm profund cu asta. O respirație profundă. Ah!
Este bine să stau aici cu voi toți, să fiu aici cu voi toți știind prin ceea ce ați trecut, știind că s-a terminat cu cea mai dificilă parte. Într-adevăr s-a terminat. Da. Da! (câteva ovații și aplauze) Dar… și, și încă vor fi provocări, dar noi avem aceasta. Noi avem acest lucru numit Shoud. Avem adunările noastre împreună. Facem asta aici în persoană, aici ca și oameni; o facem de asemenea în alte tărâmuri.

Aveți încredere în voi

Voi face o declarație înainte de a intra în întrebările și răspunsurile noastre: Aveți încredere în voi înșivă cu adevărat. Știu că atât de des, marea problemă cu Shaumbra este că vă puneți la îndoială pe voi înșivă. Vă întrebați: “Oare fac lucrul potrivit? Mă îndrept către locul potrivit? Oare gândesc corect? Oare mânânc alimentele potrivite?” Sunt îngrozitor de multe întrebări și îndoieli. 

Vă puteți imagina un moment, cum luați toată conștiența și toată energia pe care o consumați pentru a vă cerceta pe voi înșivă și s-o aplicați pentru a vă oferi recunoștință vouă înșivă? Da, toată acea energie - “M-am trezit pe partea corectă a patului astăzi? Am citit cartea potrivită? Poate că ar trebui să citesc alte cărți. Am spus lucrurile potrivite?” Și de cele mai multe ori: “Oare gândesc lucrurile în mod corect?” Vom risipi astăzi tot acel lucru despre gândire. Vom merge mult dincolo de asta, deoarece acea gândire vă face să deveniți atât de prinși, atât de înlănțuiți în lucruri, și veți continua să gândiți (câteva chicoteli), dar veți avea o nouă unealtă.
Tot acel timp pe care îl consumați întrebându-vă - “Oare am făcut lucrul potrivit în timpul acestei vieți? Am ales serviciul corect? Mi-am luat vacanța la momentul potrivit?” - toate acele lucruri, lăsați-le să plece. Răspunsul este foarte, foarte simplu: Voi nu puteți face o greşeală. Nu puteți.

LINDA: Hmm.

ADAMUS: Nu puteți. Puteți încerca și uneori puteți fi în durere emoțională și fizică, dar de fapt nu puteți face o greşeală. Iar aceasta nu este doar o afirmație metaforică, metafizică drăguță. Chiar asta spun. Nu puteți. Nu puteți să nu citiți cărțile potrivite sau să nu mergeți în locurile potrivite sau oricare dintre acestea. Nu puteți. Aveți ceva atât de înrădăcinat în voi care este cu mult dincolo de oricare dintre capacitățile voastre umane, capacitățile sinelui uman, atât de profund în interiorul vostru, ce vă va ghida acolo, în ciuda părții umane, iar aceasta este adeseori provocarea. De multe ori provocarea este că partea umană gândește: “Ei bine, ar trebui să fie această cale.” Dar sistemul de ghidare divin vă va duce acolo. 

Veți descoperi că veți fi de departe cu mult mai puțin obosiți, cu mult mai puțin stresați, cu mult mai puțin dezorientați, dacă realizați că nu puteți face o greşeală. Nu puteți. 

Așadar, nici măcar nu încercați să nu faceți greșeli (câteva chicoteli). Bucurați-vă de viață. Vine la voi. Vine la voi. Acesta este singurul lucru pe care îl veți realiza cu adevărat în acest an; pur și simplu vine la voi. Deci încetați să vă mai întrebați. Încetați să vă mai puneți la îndoială. Nu puteți face o greșeală. Nu este aceasta așa o eliberare minunată? Nu puteți face o greșeală. Cu adevărat nu puteți (câteva aplauze). Este atât, atât de simplu. Aceasta vă eliberează de fapt pentru a vă bucura de viață, a fi în viață.


Două întrebări

Așadar, haideți să începem întrebările. Vom avea nevoie de tabla de scris aici sus. Vom avea nevoie ca Linda să fie cu microfonul și un voluntar pentru scris la tablă.

LINDA: Mary Sue vrea să scrie pe tablă.

ADAMUS: (Mary Sue este reticentă) Oh, daa, ea nu vrea (ei chicotesc).

LINDA: Ba nu, știu că ea este capabilă.

ADAMUS: Amintiți-vă, nu puteți face lucrul greșit, dar alți oameni pot să vă impună asta (râsete).

LINDA: (către Mary Sue) Ești de acord?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Este absolut potrivit, deoarece ești una din țintele mele astăzi.

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Deci a fost perfect (participanții spun de asemenea “Ohh!”).

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: A fost perfect.

LINDA: Și ea poartă violet!

ADAMUS: Și eu la fel!

LINDA: Daa, eu de asemenea! (Adamus chicotește)

ADAMUS: Bun. Deci aducem tabla sus, Linda este pregătită cu microfonul.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Mary Sue va scrie pe tablă obișnuindu-se cu un nou tip de faimă.

LINDA: Uh oh.

ADAMUS: Uh oh. Ahh!


~ Întrebare: Partea 1

Deci întrebarea este… acesta este începutul lui 2016; ne vom întoarce să privim la aceasta, deoarece Jean ne va reaminti tuturor. Ne vom întoarce și vom privi la aceasta la sfârșitul anului. Vă voi cere să descrieți anul, în cinci cuvinte sau mai puțin, dintr-un punct de vedere global al umanității - cinci cuvinte sau mai puțin despre acest an; poate fi un cuvânt, două, trei, patru, cinci, după cinci, nu, pierdeți microfonul - să descrieți ce fel de an va fi acesta pentru această planetă.

LINDA: Pentru 2016.

ADAMUS: Pentru 2016, da.

LINDA: Am înțeles.

ADAMUS: Pentru 2016.

Acum, reamintiți-vă, voi nu faceți predicții prea mult. Este vorba de a simți ce se întâmplă pe planetă. Cam cum va fi acest an? Dacă ar fi trebuit să faceți titlul pentru 2016, dacă ar fi fost o carte, “2016” în titlul vostru - știți voi, titlurile ar trebui să fie lungi de trei, patru, poate cinci cuvinte - care este titlul acestei cărți despre 2016 pentru umanitate?

Deci să începem, Linda, și dacă am putea să te avem pentru scris la tablă, dar mi-ar plăcea să trasezi o linie în mijloc până jos și acum să scrii doar în partea stângă.

LINDA: Este nevoie de mai multă hârtie. Ei aduc un nou pachet.

ADAMUS: Avem nevoie de mai multă hârtie.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Iar hârtia va veni la noi.

LINDA: Și așa va fi. În regulă.

ADAMUS: Acesta este modul în care se întâmplă.

Deci 2016, cinci cuvinte sau mai puțin. Ce-i cu el? Începe.

LINDA: Voi recruta unul dintre copiii Nash. Astfel încât ei pot decide cine va fi persoana care va vorbi din familia Nash.

ADAMUS: Copiii Nash. Oh, da.

LINDA: Copiii Nash, toți trei.

ADAMUS: Ei nu prea arată a copii pentru mine.

LINDA: Ei bine, sunt. Fratele lor mai mare și el i-a recrutat pe toți.

ADAMUS: Și ei te vor lăsa pe tine să vorbești, Scott.

SCOTT: Oh.

LADONNA (sora lui Scott): Copilul mijlociu.

ADAMUS: Copilul mijlociu (râsete). Stând pe locul din mijloc, în mijlocul vieții sale, în mijlocul a...

SCOTT: Deschiderea ochiului-conștienței. Deschiderea ochiului-conștienței.

ADAMUS: Deschiderea ochiului-conștienței pentru a descrie… în regulă, bun. Acum, asta este asumarea că tu crezi că o mulțime de oameni au ochii deschiși.

SCOTT: Ei bine, în cele din urmă ei trebuie s-o facă, cred.

ADAMUS: În cele din urmă, trebuie… oh! Ah! Ahh! Sau, oare nu pot ei doar să sape mai adânc?

SCOTT: Da.

ADAMUS: Doar spun și eu. O posibilitate.

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Daa. Sau, ar putea fi că se vor deschide ochii unor oameni într-un mod similar trezirii, iar alții își vor închide ochii complet. Îi vor închide. Posibil. Bun.

SCOTT: Chiar dacă reprezintă deschiderea ochiului-conștienței pentru ei.

ADAMUS: Să-și închidă ochii?

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Cred că ochii lor sunt oricum închiși acum, dar da. Bun. Însă îmi place că ceea ce spui tu înseamnă că se vor întâmpla chestii în acest an. Da. Bun.

LINDA: În regulă. Să vedem unde ajungem aici. Da, da, da, da na, da. Da, da, da na (murmurând).

ADAMUS: Hai s-o vedem pe soră, doar așa (audiența exclamă “Ohhh!”). L-ai pasat (n.tr. microfonul) fratelui, tu ce spui? Cinci cuvinte. Știi deja. Eu deja am văzut ceea ce ai gândit dar tu nu vrei neapărat să spui.

LADONNA: Nu (ea chicotește).

LINDA: Continuă. Arăți grozav. Ridică-te! Ea poartă (culoarea) crimson. Salut!

LADONNA: Umm. Cred că vom trece de fricile trecutului în acest an. A existat atât de multă frică anul trecut.

ADAMUS: Noi, ca tine, ca mine și ca Shaumbra?

LADONNA: Shaumbra.

ADAMUS: Sau global?

LADONNA: Oh.

ADAMUS: Planeta.

LADONNA: Ei bine, cred că vom încerca să trecem de frica trecutului.

ADAMUS: Pentru planetă?

LADONNA: Daa.

ADAMUS: În regulă.

LADONNA: Asta este ceea ce vreau eu.

ADAMUS: Ne vom reîntoarce la asta în decembrie. (Adamus chicotește)

LADONNA: Asta este ceea ce vreau eu. Asta este ce vreau eu.

ADAMUS: Asta este ce vrei tu. Ah!

LADONNA: Daa.

ADAMUS: Ahh! Ați auzit? “Asta este ce vreau eu.” Nu este ceea ce am cerut eu.

LINDA: Ohhh.

ADAMUS: Ce simți tu? Hai să pătrundem în realitate - da, este ceea ce vreau și eu - însă doar simte acest glob, această planetă, toți oamenii; unde ne duc toate astea în acest an?

LADONNA: (făcând pauză) Hm.

ADAMUS: Oh, ai avut-o înainte. Te-am interceptat și era exact în vârful degetelor tale.

LADONNA: (oftează) Hmm (câteva chicoteli). Mmm.

(pauză)

Cred că doar vom încerca cu toții să fim mai puțin temători. 

ADAMUS: Mai puțin temători. În regulă. Vom pune asta aici, “Mai puțin temători”.

LADONNA: Daa.

ADAMUS: Pentru populație.

LADONNA: Pentru că a fost atât de multă frică în ultimul an sau în ultimii doi...

ADAMUS: Oh, daa! Daa.

LADONNA: Asta trebuie să se miște mai departe.

ADAMUS: Și dintr-odată vântul va veni din vest și va spulbera frica (râsete) pentru planetă. Da, da. Poate fi. Poate fi. Daa, daa. Nu judec nimic (câteva chicoteli). Mai puțină frică pentru planetă. Daa, vom reveni.

LINDA: Hai să întrebăm un psiholog.

ADAMUS: Bine. Acesta poate fi un joc distractiv - “Să întrebăm un psiholog!” (câteva chicoteli) da.

CHERYL (femeie): Aș putea spune că vom continua cu violența.

ADAMUS: Continuarea violenței. Mai multă sau mai puțină violență?

CHERYL: Cam la fel.

ADAMUS: Mai multă violență creativă sau aceeași veche violență?

CHERYL: Ei bine, mai multă implicare tehnologică.

ADAMUS: Daa. Mai multă violență tehnică?

CHERYL: Mm hmm.

ADAMUS: Vom pune asta, bun (către Mary Sue). Faci o trea...

LINDA: Tocmai ai spus bun?

ADAMUS: Faci o treabă bună aici.

CHERYL: A fost un răspuns bun.

ADAMUS: Acum știi cum este să încerci să scrii pe tablă, să fii în toată această energie și să scrii literă cu literă (câteva chicoteli). În mod normal, ai putea scrie pe litere cu ușurință orice. Nici măcar nu trebuie să te gândești la asta. Dar ești aici sus și “Cum se scrie ‘but’”? (câteva râsete) (n.tr. but înseamnă în engleză conjuncția ‘dar’; scris cu doi t - butt - înseamnă și fund; joc de cuvinte)

MARY SUE: Cu doi de t.

ADAMUS: B-u-t-t.

MARY SUE: Doi de t (ei chicotesc).

ADAMUS: Cu doi de t. În regulă. Grozav, mulțumesc.

CHERYL: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Bine. Merge pe aici ceva energie. Haideți să facem...

LINDA: Oh, așteaptă, așteaptă! Oh! Încă un Nash (râsete).

LADONNA: Încă un Nash!

CHAD (fratele lui Scott): Bine. Aș spune...

ADAMUS: Oh, poate tu erai cel pe care l-am simțit, nu ea. Oh, tu ești așa de clar.

CHAD: Oh!

ADAMUS: În regulă.

CHAD: Aș spune alegerea conștientă a ignoranței. Simt ca și cum este o alegere pe care, știi tu, lumea va trebui să o facă. Și uneori există extindere în toate zonele, însă ele vor fi ca și cum… oamenii care se concentrează pe frică și teroare și lucruri și mărginire - fie că este vorba de arme sau orice este, pentru ei este mărginit/limitat - și eu cred că alegând ignoranța conștientă este o alegere conștientă de a lăsa asta deoparte.

ADAMUS: Bun. Daa. Ceea ce se află în spatele ușii numărul unu, doi sau trei: Ignoranță, Prostie și A Fi Nătărău. (Adamus imită o gazdă de joc distractiv) Daa. (râsete) O alegi pe care o vrei, pentru că toate sunt la fel. Bun.

LINDA: Bine.

ADAMUS: De fapt, îmi place asta. Este foarte mult aici, pentru că asta este ceea ce fac o mulțime de oameni. De fapt au alegerea chiar în fața lor, atât de des, iar ei aleg ignoranța, prostia sau ‘lipsa conștiinței’ este modul drăguț de a spune asta, dar este prostesc. Aleg asta, uneori fără frică, deoarece sunt dependenți de lipsa conștiinței. Ei sunt cu adevărat dependenți de asta și voi explica de ce, înainte de terminarea zilei. Poate nu aici, dar înainte de terminarea zilei (Adamus chicotește). Unora, poate nu vouă, dar o voi explica. Haideți să continuăm.

LINDA: Să ascultăm de la un Shaumbra tânăr.

ADAMUS: Shaumbra tânăr. Voi toți sunteți Shaumbra tineri în cartea mea.

LINDA: Nu, acesta este cu adevărat tânăr.

ADAMUS: Nu, într-adevăr. Un Shaumbra bătrân este cam de 900 de ani; voi prieteni, sunteți tineri. Sunteți cu adevărat tineri. (râsete)

WYATT: Da, sunt.

ADAMUS: Da.

WYATT: Un interval/breșă.

ADAMUS: Interval, bine.

WYATT: Un spațiu. Deci, ca și cum ar fi descris prin orice care este deja aici, dar de asemenea un spațiu între oamenii care continuă să prefere obiceiuri, cam în genul restricției (limitării) de energie pe care ei o continuă și simt că lupta împotriva restricției este mai bună decât părăsirea ei.

ADAMUS: Daa, bun.

WYATT: Iar cei care au mers până aici au depășit, aproape au depășit punctul de cotitură, care este un spațiu literal.

ADAMUS: Atât de tânăr, atât de înțelept.

LINDA: Ah!

ADAMUS: Uau, uau.

LINDA: Atât de înțelept (câteva aplauze).

ADAMUS: Daa, daa. Bun. Aceasta este o observație bună. Un spațiu; mai mult o separare. Am vorbit în ultimul nostru Shoud despre Gânditori și Cunoscători și există multe alte definiții pe care le puteți da. Dar, daa, mai mult un spațiu, mai mult o prăpastie pe planetă, iar aceasta va face să fie ceva mai provocator de trăit înăuntru.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Ce se întâmplă pe planetă?

SHAUMBRA 1 (femeie): Eu?

ADAMUS: Daa, daa.

LINDA: Ai ridicat mâna înainte. Te-am văzut.

SHAUMBRA 1: Oh, am făcut-o?

ADAMUS: Da.

LINDA: Poate că a fost sufletul tău. Nu știu (râsete).

SHAUMBRA 1: Mă gândesc la două lucruri diferite: Oameni ce-și pun capetele în nisip chiar mai mult, deoarece ei pur și simplu nu pot să aibă de-a face cu ceea ce se întâmplă.

ADAMUS: Exact.

SHAUMBRA 1: Și apoi, ceea ce eu numesc: “ajunge/destul; escaladarea revoluției”.

ADAMUS: Corect. Fără toleranță pentru asta.

SHAUMBRA 1: O mulțime de oameni devin pur și simplu sătui și obosiți, în sfârșit, iar eu cred că vom auzi asta, vom vedea asta mai mult peste tot. Și apoi, oamenii care, știi tu, nu pot mânui asta.

ADAMUS: Bună observație și ai multă dreptate, și apoi totul este între. Cu alte cuvinte, oameni ce-și pun capul în nisip, iar ei știu că nu ar trebui să fie acolo jos și devin intolerabili și intoleranți - ambele, de fapt - iar asta este oarecum ceea ce se întâmplă chiar acum pe planetă. Oamenii sunt - cred că aveți un cuvânt pe care-l utilizați - stau într-un cocon, se retrag, se închid înăuntru în atât de multe feluri și în același timp nu mai pot sta acolo. Voi nu mai puteți sta acolo. Nu este natural să fiți atât de închiși înăuntru, daa, să fiți cu capul în nisip. Bun. Mulțumesc.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Încă unul.

LINDA: Așteaptă, așteaptă, așteaptă. Simt ca și cum este forța - am nevoie să mă mut pe partea aceasta a sălii (Adamus chicotește).
ADAMUS: Înfățișarea, înfățișarea uneori. Linda te iubește. Ea ar trece peste (rânduri) să-ți dea o mare îmbrățișare, dacă ar putea. Poate. Poate muta scaunele. Ea poate veni peste (scaune) să te îmbrățișeze. Daa, daa. Daa.

SHAUMBRA 2 (femeie): Diferit, captivant (ea încearcă să-i înmâneze microfonul înapoi Lindei).

ADAMUS: Diferit și captivant.

LINDA: El nu a terminat cu tine.

ADAMUS: (chicotind) Daa, daa. Niciodată nu este chiar așa de ușor.

LINDA: Nu a terminat cu tine.

ADAMUS: Diferit și captivant. Diferit în ce moduri?

SHAUMBRA 2: Nu știu. Va fi diferit (ea chicotește).

ADAMUS: Diferit. În regulă.

SHAUMBRA 2: Oh, daa.

ADAMUS: Doar simte asta pentru o clipă. Diferit. Nu gândi. Gândești.

SHAUMBRA 2: Oh.

ADAMUS: Gândești. Gândești. A gândi. Daa, îți va suna telefonul. Nu! Dar te distrăgeam. Deci, bine, acum că ai încetat să gândești, deja știi. Diferit pentru că?

SHAUMBRA 2: Nu s-a mai întâmplat niciodată înainte. Nu s-a întâmplat niciodată înainte.

ADAMUS: În regulă. Bun. Și care era cealaltă?

SHAUMBRA 2: Captivant.

ADAMUS: Captivant. Într-adevăr. Pentru cine? Donald Trump (câteva râsete). Vine aici să vorbească la Shoud-ul următor, ce spui de asta? Oh, glumesc! (mai multe chicoteli) Ce aduce el? Haide. Ceva schimbare. Ceva desprindere de căile vechi. Daa. (cineva spune “Bernie Sanders”) Bernie Sanders, încă unul. Pentru cei din afara Statelor Unite, aveți un socialist și un nebu… Uh, aveți un socia… (râsete) Este! Și nu-i pasă. Nu-i pasă. Bine, nu vom intra în politică aici. O vom face mai târziu. (Bernie Sanders este unul din cei doi senatori independenți ai Congresului Statelor Unite; cele de mai sus fac referire la luptele politice legate de alegerile prezidențiale din SUA din toamna acestui an și la campania electorală care se pare că este una neobișnuită datorită personajelor implicate și a declarațiilor acestora din timpul campaniei)

În regulă, următorul. Oh, nu. Asta-i tot. Următoarea întrebare.

LINDA: Ai spus încă doi.

ADAMUS: Ai dreptate.

Deci avem o listă aici. Ne vom întoarce și o vom verifica mai târziu în cursul anului. Este bună, dar nu extraordinară.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Știți voi, este cam de nivelul B- (n.tr. de nota 7) tipul de răspunsuri. Voi aștepta mai mult de la Shaumbra în viitor. În regulă? Ne-am înțeles, deoarece voi așteptați mai mult de la voi înșivă. Haideți! Aproape jalnic. Sunt câteva lucruri bune… (Linda suspină) Taci! Aproape jalnic. (râsete, Linda suspină din nou) Ahaaa! Ea îmi spune asta tot timpul (râsete de la Linda), în special la ora două dimineața, când încerc să am o discuție cu Shaumbra - „Taci! Taci! Adamus pleacă de aici.”

În regulă, deci, nu bine cu adevărat. Într-adevăr? Este acolo vreun salt înainte ? Oricare… nu, nu, nu.

EDITH: Care este răspunsul tău?

ADAMUS: Îl voi da într-un minut (Adamus chicotește). Poți fi sigură. Edith… (râsete) Edith, îți voi spune ceva despre un Maestru. Un Maestru niciodată nu pune o întrebare fără să cunoască răspunsul.

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Altfel îți pregătești căderea de pe acel minunat piedestal pe care l-ai făcut pentru tine însuți. Mereu trebuie să ai răspunsul.

EDITH: Ești foarte corect (Linda suspină).

ADAMUS: Vreau să aud asta din nou.

EDITH: Ești foarte corect, dragă Adamus.

ADAMUS: Ai putea să dai mai tare microfonul? (mai multe râsete)

EDITH: Ești atât de inteligent, frumos, minunat.

ADAMUS: Și te iubesc.

ADAMUS ȘI EDITH: Muahh! (ceva aplauze)

ADAMUS: Bun. În regulă. Partea a doua. Partea a doua aici. Acum, cu toții veți… de fapt, mergeți pe site-urile voastre de socializare, credeți că acestea sunt cu adevărat răspunsuri bune? Pentru că răspunsurile voastre de acasă erau, așa cum știți, cu adevărat bune. Dar nu ați avut un microfon în fața voastră...

LINDA: Ohh.

ADAMUS: …și pe toți care privesc.


~ Întrebare: Partea a doua

Deci partea a doua a întrebării. Aceeași întrebare de bază, însă în locul unei baze globale, cinci cuvinte sau mai puțin, cam cum va fi acest an pentru tine? Pentrutine.

LINDA: Oh

ADAMUS: Daaa, anul tău.

Simțiți asta pentru un moment. Nu vă gândiți la ea. Sunteți Cunoscători acum, vă amintiți? Nu sunteți Gânditori. Cum va fi acesta pentru voi? Nu neapărat, ceea ce ați spune, nu doar dorințele și speranțele voastre. Însă încotro se îndreaptă acea barcă a vieții voastre chiar acum? Unde mergeți cu toate acestea? Ce fel de an va fi?

În regulă, haideți să începem, cinci cuvinte sau mai puțin, pentru tine acest an. Ah! Bun. Kerri, Kerri, Kerri.

KERRI: Salut.

ADAMUS: Bună.

KERRI: Mi-a fost dor de tine, de asemenea.

ADAMUS: Ai vrea să te ridici?

KERRI: Sigur!

ADAMUS: Bun.

KERRI: Um, pentru mine, acest an, este numai despre mine.

ADAMUS: Ei, deja ai trecut de cele cinci cuvinte ale tale, dar este în regulă (Adamus chicotește).

KERRI: Oh, rahat! În regulă. Voi începe din nou. Dezlegarea tuturor acestor legături.

ADAMUS: Dezlegarea legăturilor.

KERRI: Da.

ADAMUS: Îmi place asta.

KERRI: Majoritatea ancestrale și sunt cu adevărat aproape terminate, cred.

ADAMUS: Aproape terminate.

KERRI: Daaa, daaa.

ADAMUS: Vreau să spun...

KERRI: Dar mă obișnuisem să fac dezlegarea în care eram cam „Aaahhh! Ohh!” (dând din mâini) și acum este cam oh, oh (mult mai calmă).

ADAMUS: Ai vrea să faci asta din nou?

KERRI: Aaahhhhhh!

ADAMUS: Daaa, daaa.

KERRI: Cam așa ceva.

ADAMUS: În regulă. Bine. Care este cea mai grea parte a dezlegării? Este fizică sau emoțională?

KERRI: Ei bine, obișnuia să fie super emoțională, dar asta s-a subțiat. Ca și cum iYammer-ul acela s-a activat.

ADAMUS: Daaa, daaa.

KERRI: Și acum eu… oh, asta este partea mea favorită - iar tu nu vei fi de acord (către Linda) - dar am dat drumul ultimul meu futu-i din totdeauna. Pur și simplu am spus „futu-i” și nu mai am nimic de dat.

ADAMUS: Ei bine, vedeți, acum asta nu mai este deloc jalnic. Mergem către teritorii noi!

KERRI: Dați drumul ultimului vostru futu-i, Shaumbra! (Adamus chicotește) Fără mai multe futu-i date. Îmi pare rău, Linda (ea chicotește). Nu fi stânjenită.

ADAMUS: Cel puțin a mișcat energia.

SART: Daaa!

KERRI: Daaa, așa este.

ADAMUS: A mișcat energia.

KERRI: Daaa.

ADAMUS: Daaa, daaa.

KERRI: Totuși este adevărat. Am renunțat la asta.

ADAMUS: Daaa, în regulă.

KERRI: Nu mai am.

ADAMUS: Daaa.

KERRI: Îmi pare rău pentru asta.

ADAMUS: Daaa (Adamus chicotește).

KERRI: Asta nu a ajuns în părul tău (femeia din fața ei își atinge părul).

LINDA: Părul ei este în flăcări, dar nu e o problemă mare!

ADAMUS: „Nu atinge… ” Ea spune: „Nu mă atinge”. Ei bine, asta este cu adevărat bine de știut.

KERRI: Mulțumesc.

ADAMUS: Daaa. Ce este în centrul acesteia? De ce? Vreau să spun...

KERRI: De ce am dat ultimul meu - ar trebui să spun bleep. Am dat drumul ultimului meu bleep deoarece era dureros să le am!

ADAMUS: Daaa, daaa. Dar vreau să spun...

KERRI: Doar m-am agățat de toate aceste lucruri despre care am spus bleep.

ADAMUS: Poate că era pentru a obține puțin respect-de-sine?

KERRI: Ei bine, daaa! (Adamus chicotește)

ADAMUS: Bun!

KERRI: M-am ridicat în fața unui Maestru și am spus „Să te F-” și pe tine, știi tu.

ADAMUS: Sigur.

KERRI: Acesta a fost un punct de cotitură.

ADAMUS: Lucruri ca acesta nu îi deranjează pe Maeștri.

KERRI: Daaa.

ADAMUS: Lucruri ca acesta de fapt îi deranjează doar pe alți oameni, știi tu.

KERRI: Daaa, nu le place cuvântul cu „f”. Vor fi reclamații.

ADAMUS: Sigur, sigur. Oh, deja au fost.

KERRI: Absolut. Să te F-, și pe tine. Nu-mi pasă.

ADAMUS: Vreau să spun, nu, cu adevărat, în timp ce vorbeai, Facebook-ul s-a aprins.

KERRI: Ei bine, să te F, Facebook, pentru că sunteți o adunătură de văicăriți, omule! (Adamus râde) Acea întreagă ceartă despre a plăti pentru aceste lucruri? Haideți acum.

ADAMUS: Daaa. În regulă, ei bine...

KERRI: Asta-i rău.

ADAMUS: …îți mulțumesc. Deci ce avem aici? Dezlegarea legăturilor. Daaa, așa mă gândeam.

KERRI: Oh, daaa!

ADAMUS: Asta mă gândeam că am scris (râsete). În regulă, bun. Deci este un an al dezlegării vechilor legături.

KERRI: Nu o dezlegare într-un fel neglijent, murdar, să mergi la secția de psihiatrie, ci dezlegare într-un fel plin de grație.

ADAMUS: Îmi place asta.

KERRI: Plin de grație.

ADAMUS: Bun. Vom verifica la sfârșitul anului.

KERRI: Da.

ADAMUS: Cum a decurs acea dezlegare și unde te afli cu renunțarea la tine însuți.

KERRI: Sună de parcă nu ești sigur de mine.

ADAMUS: Eu sunt… Știu deja că asta s-a întâmplat.

KERRI: Însă într-un fel minunat.

ADAMUS: Dar ce s-a întâmplat, nu voi împărtăși în acest punct (Adamus chicotește).

KERRI: (suspină) Oh, mulțumesc.

ADAMUS: Deja știu asta… Kerri.

KERRI: Adamus.

ADAMUS: Te voi privi direct în ochi...

KERRI: Adu-o.

ADAMUS: …și voi spune, nu ai niciun alt loc în care să mergi.

KERRI: Ce?!

ADAMUS: Nu ai niciun alt loc în care să mergi.

KERRI: Încă mă lași să vin aici.

ADAMUS: Nu, vreau să spun… (râsete) Convocăm la noapte Consiliul Crimson...

KERRI: Mă întreb uneori, și eu.

ADAMUS: …și discutăm asta! (Adamus râde)

KERRI: Daaa, daaa. Mă întreb când conduc (mașina) ca să ajung aici: „Mă vor lăsa să intru?”

ADAMUS: Kerri.

KERRI: Ce?

ADAMUS: Ca pentru mulți alții, nu mai era niciun alt loc în care să mergi.

KERRI: Hai să fim serioși. Ai dreptate.

ADAMUS: Deci hai să mergem acolo unde tu vrei cu adevărat să mergi și asta este ceea ce se întâmplă.

KERRI: La Eu Sunt al meu.

ADAMUS: Ai încercat orice altceva și orice altceva fie a eșuat sau s-a stricat sau pur și simplu nu ai avut torelanța pentru asta. Deci vei merge la următorul pas.

KERRI: În regulă.

ADAMUS: Bun.

KERRI: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Respiră foarte profund (ea inspiră profund). Îți mulțumesc pentru împărtășire. Îți mulțumesc pentru...

KERRI: Mulțumesc.

ADAMUS: .... că adaugi ceva exaltare aceastei zile. 

KERRI: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Da, mereu puțină culoare.

KERRI: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Încă doi, cinci cuvinte sau mai puține pentru acest an. Da, cinci cuvinte sau mai puține pentru voi în acest an. Ce fel de an va fi?

CAROLINE: Să mă iubesc pe mine însămi.

ADAMUS: Îmi place asta. Bun. Care este un lucru pe care-l vei face pentru a te iubi pe tine însăți?

CAROLINE: Să realizez că este în regulă doar să fiu eu.

ADAMUS: Exact. Fără să încerci să te repari.

CAROLINE: Să-i repar pe alții.

ADAMUS: În regulă?

CAROLINE: Da.

ADAMUS: Nu este nimic de reparat. Așa că sfârșiți, știți voi, este ca și cum un câine își aleargă propria coadă. Nu o veți prinde niciodată. Nu este nimic de reparat - sănătate, minte, valori, inimă, suflet - nimic. Există așa o percepție greșită, o mare lipsă de conștiință - „Trebuie să repar ceva în mine”. Toți sunt, în esență, hipnotizați ca să repare ceva și să aibă grijă de oricine altcineva, două dintre cele mai mari straturi hipnotice - „Trebuie să repari ceva. Este ceva în neregulă cu tine. Nu ești chiar bine”. Ei bine… (Adamus chicotește) Nu e bine în vechea definiție a lui bine și rău. Așa că trebuie să reparați ceva. De fapt nu trebuie, cu excepția cazului în care credeți că trebuie să o faceți și, apoi, continuați să reparați ceva și altceva se va strica pentru a vă da vouă ceva de reparat. Nu este nimic de reparat. Deci haideți cu adevărat să respirăm foarte profund pentru împământare cu aceasta. Nu este nimic de reparat. Niciun lucru.

Doar opriți-vă un moment. Cât de mult din viața voastră, nu doar vă puneți întrebări despre voi înșivă, ci încercați să reparați ceva? „Ei, dar am văzut la știri astăzi că nu ar trebui să bei mai mult de….” Ce era, Linda? Tu ai reacționat. Nu ar trebui să bei mai mult din, ce? Jumătate de pahar de vin pe zi dacă ești...

LINDA: Nu, pentru bărbați unul. Nu, nu, îmi pare rău. Bărbații primesc două, femeile doar unul.

ADAMUS: Ah, vedeți, daaa.

LINDA: Dar ar trebui să inhalezi pârțuri pentru vindecarea cancerului. (cineva strigă „Ce?!” și cineva chicotește)

ADAMUS: Tu...

LINDA: Asta era la știri!

ADAMUS: Tu și Kerri aveți nevoie să stați...

LINDA: (strigă) Asta era la știri! (râsete)

ADAMUS: Aveți nevoie să stați împreună.

LINDA: Dioxidul de sulf din pârțuri va face să se vindece cancerul. A fost la știri!

ADAMUS: (cineva se ridică pentru a-și lua apă) Și el pleacă! Nu mai poate suporta. El este cam în genul: “Sunt cu totul în afara celor de aici”.

LINDA: De fapt am văzut asta la știri!

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Vreau să spun, haideți!

ADAMUS: Voi toți mă ajutați să demonstrez punctul meu de vedere (Linda chicotește).

Așa că haideți să facem… unde eram? În regulă, nimic de reparat. Nu este nimic de reparat. Încetați să încercați să reparați și încetați să faceți lucruri bizare pentru a repara, deoarece doar vă spuneți vouă înșivă că vă place să vă reparați pe voi și este mai mult de reparat așa încât trebuie să stricați ceva sau ceva trebuie să se strice pentru a fi reparat. Deci încetați să reparați, în regulă?

LINDA: Arăți chiar chipeș astăzi (ea chicotește).

ADAMUS: Ea încearcă să mă distragă pe mine și pe voi toți de la o afirmație făcută cu câteva minute în urmă, care are de fapt un grad de validitate științifică, însă majoritatea oamenilor nu vor practica arta de a trage pe nas flatulența pentru vindecarea cancerului (râsete). Pur și simplu nu o vor face, nu-mi pasă. Ei vor face orice altceva. Cu adevărat o vor face și nici măcar nu vreau să merg într-acolo. 

Acum ajungem undeva. În regulă? Într-un fel am ieșit din toanele proaste și avem… asta și aia. Avem funcții ale corpului acum. Încă două răspunsuri. Acesta va fi anul… Kathleen?

LINDA: Nu, nu, David. David.

ADAMUS: Oh, David. Oh.

LINDA: El are microfonul.

ADAMUS: Dar ea este atât de pregătită.

LINDA: Nu, el a primit microfonul. Le-ai dat...

ADAMUS: Nu-mi pasă.

LINDA: … apoi Kathleen.

ADAMUS: Daaa, apoi vom reveni la David.

LINDA: Bine.

ADAMUS: Daaa. Avem conectare energetică aici. Anul va fi?

KATHLEEN: Aleg să mă bucur de viață.

ADAMUS: În regulă.

KATHLEEN: Aleg pentru mine.

ADAMUS: În regulă.

KATHLEEN: Să merg în locuri, să văd concerte.

ADAMUS: Minunat.

KATHLEEN: Am deja bilet să-l văd pe Jesse Cook.

ADAMUS: În regulă.

LINDA: Ooh.

ADAMUS: Uau. Daaa.

KATHLEEN: Și el vine în Boulder.

LINDA: Unde este biletul? Este în poșeta ta?

KATHLEEN: Um, este un bilet electronic (Linda chicotește). Este un bilet electronic. Trebuie doar să-l imprim.

ADAMUS: Deci, cinci cuvinte sau mai puține (el numără), Jesse Cook, concerte, călătorii...

KATHLEEN: Să dansez mai mult.

ADAMUS: Daaa. În regulă.

KATHLEEN: Să ies.

ADAMUS: Bucurie. Să te bucuri. Cât de mult a trecut? Vreau să spun cât de multe vieți...

KATHLEEN: Prea mult.

ADAMUS: Cât de multe vieți? O estimare largă. Douăzeci?

KATHLEEN: O mie.

ADAMUS: Probabil o mie, da, de când te-ai bucurat cu adevărat de viață. În regulă. Încă unul și apoi am nevoie să ajung la punctul meu. Avem mult lucru de făcut azi aici și înțeleg...

LINDA: Încă doi.

ADAMUS: …există pizza care urmează să vină. Încă doi. David.

DAVID: Să-mi simt Eu Sunt-ul, pe Eu Exist al meu.

ADAMUS: În regulă. Redu asta la...

DAVID: Conștiență.

ADAMUS: …cinci sau mai puține.

DAVID: Emergență.

ADAMUS: Emergență. Îmi place asta. Bun. Emergență. Bun. Îmi place asta.

LINDA: Ultimul.

ADAMUS: În regulă, ultimul și apoi, vom mai avea încă una pentru tine, dragă. Arăți atât de plăcut astăzi, mmm! Bun. Da.

ELIZABETH: Legat de iubirea de sine vreau să-ți mulțumesc pentru Cursul Cloud legat de Răni sau ce a fost acela (se referă la Dreamwalk pentru eliberarea rănilor emoționale). A existat unul cam cu un an în urmă, care a fost bun.

ADAMUS: Da.

ELIZABETH: Însă m-am simțit ca în acesta, cu concluzia pentru toate aceste „răni”, cea mai mare a fost să-ți permiți ție însuți să te iubești pe tine pentru că te întrebi de ce faci (ceva) sau nu, sau în ce măsură (o faci) și așa mai departe.

ADAMUS: Deci cum ai formula asta în cinci cuvinte pentru acest an?

ELIZABETH: Oh, îmi pare rău. E în regulă.

ADAMUS: Am strecurat acolo o mică fișă promoțională (ceva râsete).

ELIZABETH: Daaa, știu. Lasă-mă să fac asta pentru tine.

ADAMUS: Curs Cloud, Rănile emoționale. Nu pot să trăiesc fără asta. Continuă (mai multe chicoteli).

ELIZABETH: În fiecare rană, nu contează care ar putea fi, provenind de la tine sau de la alții, există mereu un element al iubirii.

ADAMUS: Da. Nu ești contabilă, nu-i așa? (câteva chicoteli)

ELIZABETH: Nu, sunt cel mai slab contabil cunoscut omului.

ADAMUS: Este evident. Cinci cuvinte sau mai puține (râsete).

ELIZABETH: Îți mulțumesc. Am terminat aici?

ADAMUS: Da. Da, îți mulțumesc foarte mult. Îți mulțumesc. Bun. Da, încă unul. Chiar acolo.

SHAUMBRA 3: Transformarea păcii.

ADAMUS: Transformarea păcii, uh...

SHAUMBRA 3: Și stabilizare.

ADAMUS: Tranformarea unei piese din ce? Piesă, cum ar fi un aspect sau pace, ca… (n.tr. joc de cuvinte care au pronunție aproape similară: peace = pace, piece = bucată, fragment, piesă)

SHAUMBRA 3: Ca în Eu Sunt.

ADAMUS: În regulă.

SHAUMBRA 3: Eu Sunt pace.

ADAMUS: Tu ești pace, în regulă.

SHAUMBRA 3: Cum arată pacea?

ADAMUS: Cum arată… daaa.

SHAUMBRA 3: Și pacea… Am fost capabilă să manifest o transformare remarcabilă...

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 3: …în ultima lună și știu că știu că sunt un punct de lumină acolo unde sunt în acest loc nou și are un impact foarte larg.

ADAMUS: Bun. Da, îl are. Și mi-ar plăcea ca tu, dacă ai vrea, să împărtășești asta atunci când este momentul potrivit - nu chiar acum - dar să împărtășești ce s-a petrecut cu adevărat. 

SHAUMBRA 3: Aș fi onorată.

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 3: Îți mulțumesc.

ADAMUS: Bun. O poveste frumoasă.

SHAUMBRA 3: Da. Îți mulțumesc.

ADAMUS: Bun. Îți mulțumesc. Mulțumesc tuturor pentru contribuție, ca un fel de (râsete și cineva spune „Uau”) Uau. Doare. Și îți mulțumesc pentru scris.

Deci avem o mulțime de lucruri pe tablă. Vom reveni la ele. Vrem să fim siguri că avem o poză cu asta. Pe măsură ce o spun, el face click-uri. Cum se petrece asta nu știu. Deci vom reveni și vom privi la asta la sfârșitul anului și veți face cam așa: „Oh! Dar am vrut cu adevărat să spun, `Așa și așa` și nu am făcut-o. Într-un fel am diluat-o. Într-un fel, am folosit cuvinte bla, bla.” În regulă.


Răspunsul lui Adamus

Cuvântul meu pentru toate acestea - pentru voi, pentru lume, pentru orice altceva, un singur cuvânt - pentru că sunt un Maestru; mențin lucrurile la un simplu cuvânt.

LINDA: Mmm. (Linda face un sunet dddrrrr)

ADAMUS: Sună telefonul? (Adamus chicotește)

LINDA: Asta era ca o bătaie de tobe. A fost o mică bătaie de tobe. Sunt exaltată!

ADAMUS: Un simplu cuvânt...

LINDA: Am luat prea mult zahăr.

ADAMUS: Perturbator.

LINDA: Ohh.

ADAMUS: Total perturbator.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Total perturbator. Perturbator pentru planetă.

LINDA: Uau.

ADAMUS: Va fi unul dintre acei OMG fel de ani (n.tr. Oh, My God - Oh, Dumnezeul meu).

LINDA: Oh.

ADAMUS: Și nu înseamnă că trebuie să fie frică, însă va fi. Nu înseamnă că trebuie să fie haos, însă va fi; sau violență, însă va fi; sau ignoranță, va fi mult din aceasta. Doar va fi un an total perturbator, totul devenind smintit.

LINDA: Drăguț.

ADAMUS: Cu susul în jos. Nu, de fapt, este cu adevărat drăguț. Linda aruncă mici comentarii editoriale către partea asta de aici. „Drăguț”. De fapt, este cu adevărat drăguț și este exact unde lucrurile au nevoie să fie. Nu mai pot fi susținute prin căile vechi, plictisitoare, jalnice, orientate către putere. Nu mai pot. Niciunul dintre voi nu o vrea.

Acum, știu că v-ar plăcea să vină cineva pe parcurs și să arunce cu praf magic de zâne peste toată planeta și să facă totul să fie bine. Nu se va întâmpla. Va fi un an al perturbărilor și îi va face pe unii oameni să meargă să-și ascundă capul în nisip sau oriunde își pot ascunde capul. Îi va face pe unii oameni să se trezească de-a binelea / absolut. Va cauza spații și prăpăstii și, de fapt, totul este potrivit.

Știți, ați putea spune, într-un fel, că această planetă a intrat într-o nouă eră, într-o nouă conștiință cam pe la sfârșitul anilor 1980, undeva pe acolo. Unii dintre voi o asociază cu Convergența Armonică și cu Concordanța Armonică, ceea ce este parțial adevărat. Acesta a fost mecanismul de livrare pentru energie. Nu a fost din cauza unei alinieri că s-au petrecut lucrurile; alinierea a adus energiile și ele fac mereu asta. Mereu sunt alinieri și energiile mereu vin înăuntru, dar atât de des doar trec mai departe. Oamenii nu sunt pregătiți pentru asta. Așa că doar trec mai departe. Vine înapoi mai târziu sub altă formă, în alt timp. Însă ați putea spune că oamenii erau cu adevărat pregătiți la acel moment pentru această energie - energie ca rezultat al conștiinței.

Deci lucrurile s-au schimbat cu adevărat mult. Puteți trece prin ele și puteți face un grafic cu toate, de la schimbările tehnologice, saltul înainte în medicină, vindecare, politică, orice. Puteți începe să le desfaceți și să spuneți: „Băiete, lucrurile s-au schimbat mult cu adevărat de pe la sfârșitul anilor 1980”.

Multe dintre acestea s-au aliniat, organizat, pregătit, făcând mici mișcări și schimbări. Exact cum, atât de des, înainte de un mare cutremur sunt o serie de mici cutremure și apoi, este cel mare, cel perturbator care lovește. Ați putea spune că la fel se petrece chiar acum pe planetă. Fiecare lucru este schimbat, aliniat, într-un fel care va aduce tipul de distrugere (n.tr. de distrugător) - ori perturbări pe Pământ...

LINDA: Oooohh.

ADAMUS: Doar văd dacă ești trează. Aduce tipul de tipare perturbatoare pe Pământ care vor fi potrivite pentru o schimbare. Unor oameni nu le va plăcea asta. Unii oameni nu o vor accepta. Alții își vor ascunde capul în nisip, dar se întâmplă. Iar aceasta nu este deloc o chestiune de frică. Observ că unii dintre voi sunteți aproape gata să scrieți ceva. Nu este niciun fel de teamă. Niciun fel.
Când te muți într-o casă nouă sau îți reamenajezi casa actuală, este într-un fel perturbant, însă pentru scopul de a merge într-un loc mai bun, ceva mai plăcut. Sunt perturbări pe drum. Vor fi în acest an.

Vă voi ruga chiar acum să sărbătoriți aceste perturbări, global și personal. Din punct de vedere personal vor fi perturbări, însă ele nu vor fi cele de genul cu care v-ați obișnuit în trecut, știți voi, probleme ale corpului sau chiar probleme emoționale. Vor fi probleme ale tiparelor din viața voastră - perturbări ale modului în care abundența vine la voi, perturbări ale modului în care visați noaptea, perturbări ale modului în care energia voastră este administrată. Niciuna dintre acestea nu sunt rele. Așadar nu vă întrebați pe voi înșivă. Nu vă gândiți că ați făcut ceva greșit.

Va exista o perturbare care e posibil să vă provoace o îmbolnăvire bruscă și să trebuiască să plecați de oriunde ați fi, însă într-adevăr este pentru întregul scop al conștiinței, al vostru, al unei ființe umane conștiente.

Perturbări legate de locuri de muncă, perturbări în conexiunile familiale și în tot restul acestora. Puteți accepta chiar acum, că toate aceste perturbări sunt aduse la suprafață pentru voi, de nimeni altcineva, ci de voi, pentru binele vostru? Pentru voi. Multe dintre sisteme trebuie să fie perturbate pentru că altfel continuați să le urmați și nu veți ajunge nicăieri, iar viața nu s-ar schimba. Apoi veți deveni foarte, foarte frustrați. Știți voi, atunci când viața pur și simplu nu se schimbă - este aceeași măcinare în fiecare zi, aceeași mizerie mergând prin capul vostru, aceleași probleme în viața voastră -  este mizerabil. Este groaznic. Dar veți avea aceste perturbări care vor schimba tiparele pentru a vă schimba viața, pentru a vă face un adevărat Maestru pe această planetă.
Așadar haideți să respirăm foarte profund cu aceasta. Nu vă mai întrebați despre voi înșivă. Fără să vă mai îndoiți deloc. Atât de mult timp și energie risipite pentru asta.

Haideți sa respirăm foarte profund cu aceasta.

Asta este

Acesta este anul trăirii ca Maestru. Asta este și ne vom întoarce în decembrie și ne vom uita cu atenție la acesta. Vom avea o mare petrecere pentru cei care încă sunt aici (câteva chicoteli). Voi încă veți fi aici.

SART: Costumați-vă!

ADAMUS: Voi încă veți fi aici. Da, costumați-vă. Daa. Vom avea o mare petrecere și vom arunca o privire asupra lui, însă acesta este anul Maestrului. Asta este, dragii mei prieteni Shaumbra. Asta este. Am vorbit mult, ne-am pregătit mult; asta este. Este acum ori nu se va întampla mai nimic pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Voi n-ați tolera așa ceva. Vă cunosc. Nu ați tolera dacă v-aș spune, ei bine, vă puteți întoarce și o puteți face în următoarea viață sau în viața de după aceasta sau indiferent. Nu ați tolera asta. Ca atare ați setat dinamica pentru ca (anul) acesta să fie așa și nu este datorită anului calendaristic; este datorită locului în care se întâmplă într-un fel să fiți în acel calendar. Asta este.

Așadar, n-ar fi natural să existe foarte multe perturbări, iar perturbările nu sunt rele. Ele pot fi foarte, foarte bune. Dar asta este, Kerri. Asta este.

Vor fi momente în care vă veți da cu capul de pereți. Vor fi momente în care vă veți tăvăli pe jos, plângând. Vreau ca voi să vă opriți chiar atunci, să respirați profund și să realizați că este absolut perfect. Daa. Dați drumul unor lucruri din acelea vechi care, cu adevărat nu vă mai servesc.

Acum...

KERRI: Nu sunt speriată.

ADAMUS: Nu ești speriată (râsete). O voce din întuneric - “Nu sunt speriată! Poate cineva să arunce vă rog o funie și o lanternă și niște mâncare și nu sunt speriată.”


Simțul Maestrului (și componentele sale)

Este un punct foarte important în care vom pătrunde chiar acum, un punct foarte important, pentru că acum suntem Maeștrii, voi sunteți aici; un punct foarte important. Se numește Simțul Maestrului. Simțul Maestrului.

Veți permite acestuia să patrundă înăuntru. Apoi veți deveni foarte confuzi din cauza lui, iar apoi îl veți înțelege în sfârșit. Unii dintre voi deja l-ați trăit în viața voastră, însă nu sunteți siguri ce este. Lăsați-mă să explic, dacă vreți, Simțul Maestrului. Vrei să scrii asta pe tablă, Linda? Îi voi cere Lindei să se ocupe de scris aici. Sus de tot, cu litere de tipar, Simțul Maestrului.

Pentru ca orice să fie simțit/perceput - ne vom întoarce la câteva lucruri de bază aici - pentru ca orice să fie simțit, trebuie să aveți anumite calități. Numărul unu - și scrie aceasta centrat în mijloc și vom avea cam cinci lucruri care merg în jos, cinci sau șase, centrat la mijloc - numărul unu, conștiența. Trebuie să aveți conștiență.

Acum, majoritatea oamenilor nu sunt conștienți că trebuie să ai conștiență. Nu, pe bune. Unii dintre voi vorbeați înainte despre oameni că devin și mai inconștienți, închizându-se, ascunzâdu-și capul în nisip, iar ei nu au niciun simț al conștienței. Nu sunt conștienți deloc.

Numărul doi, doar desenează o săgeată de aici, iar apoi scrie următorul cuvânt. Numărul doi, pentru a fi capabil să simți orice, al doilea lucru care se petrece este că trebuie să ai lumină. Lumină. L-u-m-i-n-ă. Scrie centrat, chiar dedesubt. Trebuie să ai lumină.

Lumina se întâmplă natural. Atunci când este suficientă conștiință, conștiența Eu Sunt -  nu mentală, ci o conștiență Eu Sunt, un fel de conștiență Eu Exist - care practic emite, radiază lumină. Nu acel gen de lumină (de la becuri), dar a fost numită lumina pasiunii, iluminarea. Așadar aveți lumină. Lumina vine de la ceea ce ați numi suflet, din conștiență. Lumina emană în afară atunci când există conștiență.

O persoană care este conștientă chiar și la nivelul cel mai de bază - aici, nivelul Eu Sunt - emite, radiază o lumină către toți ceilalți. De aceea oamenii simt, simt ceva diferit la voi toți. Ei nu știu ce este; aceasta îi încurcă. De fapt asta îi exasperează. Ei se luptă cu ea și găsesc o cale să o împingă în afară, deoarece nu se potrivește în cutia lor hipnotică drăguță. Așa că o împing în afară. Dar voi aveți lumină.
 
Pentru cei dintre voi care au fost în Keahak, care sunt în Keahak, vă puteți întoarce la Diagrama Creației elementară.
 
De aici, din lumină vine energia. Energia, de care am vorbit - acestea sunt bazele, știu că am vorbit despre asta - însă energia este practic compasiunea sufletului care a fost foarte condensată, atât de mult adusă în el însuși, astfel încât trece de fapt printr-un proces de cristalizare care o transformă în  energie. Conștiința a fost suficient de conștientă încât să își ofere un mijloc de a se experimenta pe sine, iar aceasta este energia.

Energia este, așa cum știți din discuțiile noastre, este neutră, absolut neutră până când este activată de pasiune și dorință, nu de gând; până când este activată. Așadar energia vine apoi să servească Maestrul. Energia este acolo să vă servească pe voi. Niciodată să lucreze împotriva voastră, niciodată pentru a fi acumulată de voi sau de oricine altcineva. Iar aici, în acest scenariu chiar aici, dacă am fi avut loc - poți scrie pur și simplu acolo foarte mic (lângă cuvântul “energie”) - aici este locul unde intervine dinamica puterii. Aceasta a fost o problemă în creație de mult timp, deoarece sunt multe, multe ființe pe această planetă și oriunde altundeva care confundă puterea cu adevărata energie.

Puterea este o zaharină. Este artificială. Nu există, dar sunt destui cei care nu se vor, nu se iubesc pe ei înșiși sau onorează pe ei înșiși suficient pentru a fi în propria lor energie. Nu se consideră suficient de vrednici pentru a avea propria lor energie pentru propriile lor creații și o iau de la altcineva. Sunt inconștienți sau orbi la faptul că nu există putere. Nu aveți nevoie de energie de la nimeni altcineva. Este toată acolo înăuntru pentru voi, ați putea spune, în cantități nelimitate. Este din belșug.

Chiar acest lucru mic și amuzant de aici - dinamica puterii - este ceea ce a cauzat să se întâmple foarte multe lucruri interesante peste tot în creație. Ați fost pe sfârcul puterii pentru mult timp (câteva chicoteli), și, și… hei ascultați, dacă Kerri poate vorbi despre a renunța la… (mai multe chicoteli) Ați fost seduși de putere mult timp - este asta mai bună? - seduși de putere pentru mult timp și în sfârșit realizați că nu aveți nevoie de ea. Însă un lucru amuzant se petrece, aveți acel gol/interval acolo de care vorbeați înainte, unde spuneți: “Bine, am să mă îndepărtez de putere”, dar ohhh! Apoi este acest mare gol, un vid și dintr-o dată e ceva de genul: “Nu mai am energie deloc și pierd tot ce am. Cad în abis deoarece nu mai am puterea, vechea energie a puterii.”
Un lucru haios se întâmplă. Ați avut vreodată acel gen de vis în care cădeți, cădeți, cădeți, cădeți, cădeți, cădeți într-o gaură adâncă și întunecată - “Dumnezeule, ce se va întâmpla? Am să mor. Am să cad și mă voi lovi de fund” - și dintr-o dată, chiar înainte de a lovi, vreau să spun, chiar cu un milimetru înainte de a lovi pământul, dintr-o dată vă transformați. Dintr-o dată, nu vă izbiți de pământ sau vă transformați într-o pasăre și zburați departe sau vă opriți dintr-o dată și apoi vă ridicați.

Ei bine, așa a fost pentru mulți dintre voi. Ați fost în vechiul joc al puterii și dintr-o dată ieșiți din el, însă simțiți ca și cum picați deoarece, ei bine, nu mai aveți deloc acea veche dinamică. Însă chiar înainte de a lovi fundul voi realizați dintr-o dată: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Aceasta este lumina mea, a nimănui altcuiva. Aceasta este energia mea, a nimănui altcuiva.” Însă divaghez.

Următoarea pe listă mergând în jos, următorul lucru pe care îl aveți este ceea ce am vorbit în ultima vreme. Aveți, am să o numesc mișcare aici. Mișcare. Următoarea.

Mișcare. Folosesc acest cuvânt și reprezintă timpul și spațiul și activitatea și trecutul și viitorul și toate celelalte, deoarece voi de fapt nu vă mișcați, așa cum vorbeam cu vreo două Shoud-uri în urmă. Voi nu vă mișcați. Orice altceva se mișcă prin voi. Dar aici sus (în minte) și în fiecare din simțurile voastre umane ați fost antrenați, programați, hipnotizați, orice, să credeți că voi vă mișcați.

Vă face foarte mici atunci când vă gândiți la asta; “Trebuie să mă mișc împotriva întregului mare univers.” Dar vă shimbați perspectiva și dintr-o dată realizați că totul se mișcă pentru voi. Totul. Vine la voi. Dacă nu sunteți conștienți, dacă nu sunteți conștienți sau dacă nu sunteți, cum ați spune voi, pregătiți, acestea încă se vor mișca prin voi, dar nu veți fi în punctul de conectare pentru a le utiliza. Vor trece exact prin, dar vor veni înapoi mai târziu. Nu puteți greși.

Așadar, pentru a putea simți ceva, trebuie să aveți un nivel de conștiență; creați automat și radiați acest lucru numit lumină; vă conectați la energie fără putere, iar acum există mișcare. Acum aveți o experiență vie, iar de aici - următoarea, jos la bază - sunteți capabili să percepeți. Să percepeți sau să simțiți.

Acum, am menționat înaine cu Mary Sue, și eu...

LINDA: I-e sau e-i? (câțiva oameni spun: “E-i”)
ADAMUS: E-i-e-i-o (râsete).

Așadar Mary Sue scria pe tablă adineauri și știe puțin din problemele Lindei. Ai vrea să vii aici doar pentru o clipă?

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Minunat. Chiar aici sus pe scaunul Lindei.

Walter Russell

Acum, am să vă dau un exemplu înainte să mergem la pasul următor. Mary Sue - Mary Sue Dickerson - o frumoasă, inteligentă, foarte inteligentă și timidă doamnă (Adamus chicotește). Cum se simte să fii aici sus?

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Bun. Așadar, ea a sudiat și a simțit și a trecut prin câteva experiențe personale uimitoare, pe care nu le-a împărtășit cu adevărat cu prea mulți oameni și, bineînțeles s-a întrebat pe sine, bineînțeles, deoarece asta este ceea ce face Shaumbra. Dar în studiile sale, ea a dat peste ceva care încă nici măcar nu realizează totuși cât de intim este implicată în asta, mergând înapoi.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Mult mai mult inplicată decât știi chiar acum.

Ea a studiat pe cineva. Ai vrea să îi dai microfonul, te rog? Pe cine ai studiat sau ce ai studiat?

MARY SUE: Walter Russell.

ADAMUS: Walter Russell. Ai vrea să scrii asta pe o nouă foaie de hârtie (către Linda)? Și spune-ne puțin despre Walter Russell.

MARY SUE: A intrat într-o stare divină pentru 39 de zile și nopți iar când a ieșit…

ADAMUS: A luat-o razna. Bine. Daa (câteva chicoteli).

MARY SUE: (chicoteli) Exact.

ADAMUS: Ei bine, așa a făcut.

MARY SUE: A avut un nou concept despre univers.

ADAMUS: Un nou concept despre univers. Și în ce perioadă s-a întâmplat asta?

MARY SUE: A fost în 1921.

ADAMUS: 1921. Când a trăit el, aproximativ? Între ce ani și ce ani?

MARY SUE: El s-a născut în 1870 - și ceva și a murit în 1962.

ADAMUS: La ce vârstă aproximativ?

MARY SUE: Nouăzeci-și-doi.

ADAMUS: Nouăzeci-și-doi. Nu-i rău. Nu-i rău. Și de unde era el?

MARY SUE: S-a născut în Boston.

ADAMUS: Boston. Și cine au fost unii dintre prietenii lui?

MARY SUE: Mark Twain.

ADAMUS: Oh, Mark Twain (ea chicotește; publicul spune “Ooh!”). Nu, aceasta este o companie bună, dacă mă întrebați pe mine. Și cine altcineva?

MARY SUE: Thomas Watson.

ADAMUS: Thomas Watson.

MARY SUE: IBM.

ADAMUS: IBM, daa. Și cine altcineva?

MARY SUE: Uh… ( Adamus șoptește ”Tesla”) Tesla. Nikola Tesla.

ADAMUS: Nikola Tesla.

MARY SUE: Și l-a cunoscut și pe Einstein, la fel de bine.

ADAMUS: Și l-a cunoscut și pe Einstein. Nu s-au văzut ochi în ochi tot timpul, însă… Deci este în companie bună. Acum, acesta este un nume care este nou pentru foarte mulți. (Cineva întreabă “De ce”) De ce? Și ce știi  - tu s-ar putea să nu știi asta - dar ce i-a spus Tesla despre munca sa?

MARY SUE: I-a spus să...

ADAMUS: Chiar știi!

MARY SUE: I-a spus să o pună deoparte pentru o mie de ani, deoarece, poate atunci lumea ar putea fi pregătită pentru ea.

ADAMUS: O poveste foarte adevărată. Foarte, foarte adevărată. Și care a fost rolul tău în asta?

MARY SUE: S-a întâmplat să aud un interviu despre el.

ADAMUS: Nu, adevăratul rol.

MARY SUE: Oh.

ADAMUS: Care a fost implicarea ta cu Walter?

MARY SUE: Ohh! Nu am nicio idee! (ei chicotesc)

ADAMUS: Ce nu avem noi voie să spunem în această clasă? Nu ar trebui să o spunem. Inventează ceva.

MARY SUE: Umm, l-am cunoscut?

ADAMUS: Daa, ei bine, asta este destul de evident. Cum? Inventează.

MARY SUE: Umm.

ADAMUS: Inventează ceva!

EDITH: Ai fost a doua lui soție.

MARY SUE: Am fost a doua lui soție? (ea chicotește) Nu știu.

ADAMUS: Nu, nu. Nu a doua soție, ci… ei bine, destul de aproape. Bine.

MARY SUE: Prima lui soție?

ADAMUS: Aproape. Este un fel de soție, dar nu...

MARY SUE: Ohhhh! (râsete și “Ohhhh!” din partea publicului)

ADAMUS: Nu mă “oh” pe mine, “Oh” pe ea! Ei bine… ei bine...

MARY SUE: Nu știu despre ea. Va trebui să-mi spui despre ea.

ADAMUS: Mai târziu. Mai târziu (ea râde). Așadar ai fost foarte implicată în a ajuta să-l inspiri.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: În regulă. Și nu trebuie să le spunem soțiilor lui, sunt moarte oricum (ea chicotește). Deci, a fost însurat cu prima soție pentru cât timp?

MARY SUE: Cincizeci-și-cinci de ani.

ADAMUS: Cincizeci-și-cinci de ani. Asta este o perioadă lungă de timp. Iar apoi ce s-a întâmplat?

MARY SUE: O altă femeie a apărut și l-a sunat la telefon, iar el a spus: “Ți-am auzit vocea de câteva decenii”.

ADAMUS: Acum, trebuie să ne oprim chiar aici. A fost acesta un om înțelept sau ce? ”Oh, daa. Ți-am auzit vocea de câteva decenii (râsete). Și care este zodia ta?” Bine. Trebuie să fi fost și ea destul de bătrână, de asemenea.

MARY SUE: A fost puțin mai tânără ca el.

ADAMUS:  Daa, cam cu 35 de ani mai tânără, deci puțin. Bine. Deci, acum, te aduc aici sus, te întreb asta. Tu ai făcut ceva muncă și ce ai realizat în această muncă pe care ai făcut-o? În liniște, deoparte făcând acest mic lucru, ce ai realizat?

MARY SUE: M-a ajutat să înțeleg conceptul de univers fără substanță.

ADAMUS: Daa. Bine. Acela este un mare nimic (câteva râsete). Aceea e o glumă.
MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Aceea este o glumă. Bine. Vreau să spun că aceasta nu este o critică. Este o glumă. Univers fără substanță. Dar nu, acesta este într-un fel, mai mult la nivel personal legat de Russell și de mine.

MARY SUE: Eu te-am cunoscut?

ADAMUS: De mult timp, cu mult timp înainte să-l fi cunoscut pe el, dar noi nu am făcut… nu, nu am făcut... (râsete)

MARY SUE: (chicoteli) Oh, bine.

ADAMUS: Nu, ceea ce ai descoperit de-a lungul drumului - n-aș vrea să pun cuvinte în gura ta, dar - a fost: “Oh atât de mult din ceea ce Adamus a vorbit…”

MARY SUE: Bine, Bine, eu…

ADAMUS: Ai fost uimită. Ai fost uluită.

MARY SUE: Ei bine, eu...

ADAMUS: Ai fost atât de captivată.

LINDA: (strigând) Las-o să vorbească! (Adamus chicotește)

MARY SUE: Aceasta a ajutat... ceea ce tu ai… bine. M-a ajutat să înțeleg că eu sunt conștiință, iar asta m-a ajutat să preiau responsabilitatea pentru mine însămi și ceea ce mi se întâmplă.

ADAMUS: Desigur.

MARY SUE: Iar partea în care simt că ai jucat un rol, care este o parte foarte mare...

ADAMUS: Daa, în regulă.

MARY SUE: …este...

ADAMUS: Stai așa o secundă. Înainte să mergi… (Adamus scoate o batistă și se preface că își șterge lacrimile din ochi; râsete)

MARY SUE: …este că m-ai ajutat să înțeleg că sinele meu uman nu trebuie să le știe pe toate.

ADAMUS: Da.

MARY SUE: Că pot să am încredere în...

ADAMUS: Nu, despre mine (râsete).

MARY SUE: Oh. Ai făcut-o să fie amuzantă?

ADAMUS: Daa, bine. Asta e bine. Asta va fi pe piatra mea spirituală de mormânt: “A făcut-o să fie amuzantă”. Bine.

Așadar, motivul pentru care am vrut să te aduc aici sus este datorită câtorva lucruri: ai făcut ceva studiu, ai scris o mică prezentare pe care eziți (a) să o publici, (b) să mergi la pasul următor, corect?

MARY SUE: Da.

ADAMUS: În regulă. Oprește-te din a te îndoi de tine.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: Bine. Deoarece ai făcut un angajament față de Walter cu mult timp în urmă că tu vei continua munca.

MARY SUE: Uau.

ADAMUS: Daa, uau.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: La naiba. Iar dacă nu o faci te vei auto-zăpăci. Deci, de ce să mergi cu toată frustrarea și îndoiala? A fost un fel de înțelegere în care tu ai spus: “Bine, nu o vom ascunde o mie de ani, însă o vom aduce înapoi la momentul potrivit”, dar cu un nou fel de energie, deoarece o mare parte din ea este foarte dificil de citit (n.tr. se referă la carte).

MARY SUE: Da.

ADAMUS: Foarte, foarte dificil și într-un fel adormitoare, însă unele puncte sunt foarte, foarte bune. Nu a fost un tip haios.

MARY SUE: Daa.

ADAMUS: Nu la fel ca alți oameni pe care îi cunosc.

MARY SUE: Și m-ai ajutat azi și prin faptul că ai definit energia.

ADAMUS: Da, vezi?

MARY SUE: Pentru că asta a fost mereu o confuzie pentru mine.

ADAMUS: Desigur. Și Walter a nimerit corect în mare parte. A avut conștiința sa cosmică ce a durat aproape 40 de zile. Aproape o făcuse, dar Iisus a spus: „Nu, doar eu sunt cel cu 40 (ea chicotește). A ta e mai scurtă cu circa 4 ore.” Dar erau atât de multe principii. A avut așa o înțelegere. Un lucru major în care nu sunt de acord cu el, dar n-o să intrăm în asta, dar atât de multă înțelegere și era cu multînaintea timpului său. El și Tesla erau cu foarte mult înaintea timpului lor.

Dar ce se întâmplă acum? Ei se întorc. Nu se reîncarnează, dar se întorc prin cei ca voi și prin alții ca voi toți, pentru că acestea nu sunt secrete. Acestea, de fapt, nu sunt chestii complexe, dar cei ca Walter, intră în minte și devin atât de academici. Însă aceasta revine acum.

Deci (a) motivul pentru care te-am adus aici sus este să îți reamintesc; (b) nu te mai îndoi de tine însăți; (c) el vrea și tu vrei să continui să dezvolți asta. Ia materialul de bază și continuă să scrii. Deci când o să publici asta?

MARY SUE: Bună întrebare.

ADAMUS: Știu că e o întrebare bună, dar inventează o dată. Orice, doar inventeaz-o. Când o să… ei mor. Muriți cu toții să știți? (participanții sunt entuziasmați) Vreți primul capitol? (participanții spun: „Da!”) În regulă. Vrei să pui un preț pentru asta sau e gratis?

MARY SUE: Încă nu m-am gândit la asta.

ADAMUS: Ei bine, gândește-te rapid.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Ai două alegeri, nu chiar dificile, una sau cealaltă.

MARY SUE: Pun un preț pentru asta.

ADAMUS: Pui un preț pentru asta. În regulă. Bun. Bun. Mulțumesc.

MARY SUE: În regulă. (câteva aplauze)

ADAMUS: Și atunci devine obligatoriu să treci la pasul următor.

MARY SUE: În regulă.

ADAMUS: Bine. Când o s-o avem?

MARY SUE: Cel puțin un an.

ADAMUS: Nu, nu, nu, nu, nu. Primul - ceea ce ai scris deja, un pic curățat.

MARY SUE: Bine. Umm...

ADAMUS: Poate că asta ar trebui să fie reclama, știi tu, pe gratis?

MARY SUE: Bine, asta poate fi pe gratis.

ADAMUS: Daa, asta poate fi pe gratis. În regulă.

LINDA: Poate fi în revistă?

ADAMUS: Prea lung, dar pot fi pasaje și restul posibil de descărcat online.

MARY SUE: În regulă, pot s-o fac pe scurt.

ADAMUS: Daa, în regulă. Bun.

MARY SUE: Bine.

ADAMUS: În regulă, mulțumesc. Mulțumesc.

MARY SUE: Mulțumesc.

ADAMUS: Deci, nu te îndoi de tine (participanții aplaudă). Daa. Frumos, frumos.

Frumoasă muncă. Timpul este potrivit și fiecare dintre voi are ceva. Fiecare dintre voi are ceva - o poveste de spus, o experiență de împărtășit, adevăruri - adevăruri reale - și o să se râdă de voi și nu contează. De Russell au râs tot felul de ființe.

A fost, știți voi, a fost cu adevărat ocolit de către societățile academice și filozofice. A murit fără - de asta nu-i știți numele, a murit fără recunoaștere. De fapt lui chiar nu i-a păsat cu adevărat la sfârșit, dar l-a cam jignit că nu a fost recunoscut pentru ceea ce făcuse. Informație uimitoare, simplă, despre felul cum funcționează universul și foarte compatibilă cu ce vorbim noi aici, pentru că ce vorbim noi aici este adevărul vostru și este un adevăr universal. Și doar când intrați în creierul vostru și gândiți prea mult și vă îndoiți prea mult atunci îl deformați și vă îndepărtați ușor de țintă.

Așadar, înapoi la subiect: E nevoie de conștiență care radiază o lumină, care apoi captează energia, care intră în mișcare - energie activată în mișcare - ce creează o percepție a realității.  Asta are sens? Este relativ simplu? Dacă era Walter, ar fi avut toate aceste teorii academice; o să păstrez totul foarte simplu. Deci pentru a simți/percepe orice, aveți acești pași foarte simpli. Se rezumă la percepție. Acolo sunteți voi acum. Sunteți în mijlocul percepției voastre.

Dar voi știți și eu știu că voi știți că percepția nu e total reală. Percepția este prea limitată și voi țipați să ieșiți în afară. Știți că e mai mult. Știți că este ceea ce ați numi mai bine, mai fericit și restul. Astea sunt cuvinte pentru „există altceva”, și chiar este. Aceasta este vestea bună.


Simțurile umane

Bine, acum haideți să ne uităm la cele cinci simțuri umane ale voastre. Acestea sunt mecanismele voastre senzoriale. Vreau să vă imaginați pentru un moment… ei bine, dați-i drumul și - aveți cinci simțuri umane care lucrează aproape tot timpul - continuați și închideți-vă ochii pentru un moment. Dintr-o dată vă pierdeți simțul văzului. Mintea voastră creează propria viziune, pentru că a văzut prin ochii voștri, așa încât poate recrea imagini în capul vostru. Dar acele imagini din capul vostru - acesta este un punct atât de important - acele imagini din capul vostru sunt doar o reprezentare artificială a imaginilor care au venit prin ochii voștri. Deci când spun măr, voi ați văzut un măr așa că mintea voastră creează o imagine a unui măr, dar este încă limitată.

Imaginați-vă pentru un moment, acum, că vă pierdeți total acest simț al văzului, vederea voastră spre exterior, abilitatea de a vă deschide ochii și a vedea lucruri în jurul vostru și vederea voastră  interioară. Nu mai sunt reprezentări artificiale ale imaginilor vizuale ce vin în creierul vostru. Pierdeți tot. Doar imaginați-vă asta pentru un moment. Nu vă luptați cu ea, doar dați-i voie să fie. Viața dintr-o dată se schimbă. Viața devine foarte, foarte diferită fără vedere.

(pauză)

Și gustul. Dintr-o dată vă pierdeți simțul gustativ. Buf! Iese pe geam. Nu-l mai aveți deloc. Papilele voastre gustative nu mai funcționează. Nu mai simțiți gustul mâncării niciodată. Veți avea o amintire a gustului de când ați gustat prăjituri și broccoli și hamburgeri sau, pentru voi vegetarienilor, tofu. Veți avea o amintire a acestuia, dar nu veți mai simți gustul niciodată. Acel simț a dispărut odată cu vederea voastră.

Și dintr-o dată pierdeți acel simț al mirosului. A dispărut cam în același timp cu simțul gustativ. Niciun miros. Nu mai mirosiți un trandafir niciodată. Nu mai mirosiți din nou flatulența despre care vorbea Linda (câteva râsete) așa că acel leac pentru cancer nu va funcționa pentru voi. Nu mai mirosiți o zi de primăvară, prospețimea din aer. Nu vă mai mirosiți iubitul, acea aromă a unei alte persoane, niciodată. Pierdeți asta acum alături de gust, alături de văz.

Apoi pierdeți simțul tactil. Terminațiile nervoase ale pielii voastre care vă permit să vă simțiți corpul, să simțiți când mângâiați un câine, să vă simțiți mâna în apă, senzația și puțină presiune, niciodată nu mai sunteți capabili să simțiți din nou îmbrățișarea unei alte persoane. Pierdeți asta. A dispărut.

Și în final vă pierdeți simțul auzului.

(pauză lungă)

Ce se întâmplă cu o persoană care își pierde toate cele cinci simțuri primare? Va înnebuni. Mintea nu poate face față.

Mintea va încerca să creeze simțuri noi. Mai întâi de toate, va încerca să le facă pe cele vechi să funcționeze. Când asta nu se întâmplă, va încerca să creeze unele noi, dar va fi prea târziu. Veți înnebuni dacă vă pierdeți mecanismele senzoriale. Vă veți ieși din minți.

Simțurile sunt o extensie a minții voastre. Mintea folosește acele cinci lucruri pentru a aduna, interpreta și măsura date și a vă crea realitatea. Așa trăiți. Asta și mintea voastră vă creează realitatea. Așa percepeți totul, totul, totul din jurul vostru.

Mintea blochează în altă parte orice altceva. Mintea blochează în altă parte toate celelalte mișcări, lumini, energii fundamentale care trec pe acolo, deoarece nu este capabilă să le perceapă cu aceste cinci simțuri și cu ea însăși. Acesta este un punct foarte, foarte important.

Vă puteți deschide ochii oricând. Aveți văzul înapoi - chuu! - miracolele se întâmplă.

Deci, un punct foarte important: realitatea este bazată pe cele cinci simțuri. Toată lumea le folosește. Toată lumea - chiar și pe o cale spirituală, o cale religioasă, oricine este implicat în orice tip de dezvoltare-de-sine, dezvoltare personală - folosește aceste cinci simțuri pentru a-și înțelege realitatea.

Haideți să ne întoarcem la analogia noastră cu grădina zoologică. Dacă sunteți la zoo, sunteți prinși în zoo și continuați să gândiți și să simțiți ca un animal, nu o să ieșiți niciodată din zoo. Nu o veți face niciodată, deoarece vă folosiți simțurile pentru a supraviețui în zoo, a trăi în zoo, poate pentru a gândi câteodată să ieșiți din zoo, dar deveniți mulțumiți cu zoo. Și vă folosiți simțurile, simțurile voastre animale, acum, în mod exclusiv astfel încât să rămâneți mereu la zoo, chiar dacă se deschid porțile. Și asta este exact ce li se întâmplă oamenilor. Cinci simțuri, destul de vechi, simțuri destul de rudimentare, sunt folosite pentru a interpreta realitatea voastră, dar există atât de mult de jur împrejurul vostru.


Mai multe despre Simțul Maestrului

Există ceva numit Simțul Maestrului și nu are niciun sens pentru celelalte simțuri. Lăsați-mă să ilustrez puțin cum funcționează acesta.

Simțul Maestrului nu depinde de și de-abia e conectat cu celelalte simțuri. Simțul Maestrului deschide lumi noi, dar, David, nu vei fi niciodată capabil să guști acea lume sau chiar să gândești în acea lume sau să auzi acea lume, pentru că ai nevoie de un Simț al Maestrului dincolo de această mică realitate. Nu de simțurile voastre umane. Ele nu funcționează acolo, nici nu ar trebui să funcționeze cu adevărat.

Simțurile voastre umane vor continua să funcționeze în această realitate, în acest mediu, dar voi treceți în celelalte - ceea ce ați numi - dimensiuni, realități, posibilități și potențiale, iar ele nu mai funcționează, și asta e partea dificilă.

Asta este cea mai grea, cea mai provocatoare dintre toate informațiile despre care am încercat vreodată să-i învăț pe Maeștrii în devenire sau pe Maeștrii de acum, pentru că veți încerca cu disperare să vă folosiți cele cinci simțuri umane ale voastre și mintea pentru a interpreta ceva care e deja acolo, dar nu poate fi simțit/perceput.

Haideți să ne oprim pentru o clipă și să considerăm asta. Sunteți un dispozitiv senzorial - gust, văz, sunet, miros și atingere. Amintiți-vă ce tocmai am făcut, eu vi le-am luat. Ce se întâmplă? Înnebuniți, pentru că nu puteți… nu mai sunteți în stare să continuați să vă interpretați realitatea, așa că înnebuniți. Nu înnebuniți; e un lucru bun care se întâmplă. Ieșiți din minte. Treceți dincolo de minte, dar corpul vostru va muri probabil la fel de bine, pentru că el are nevoie de un feedback (interpretare) constant.

Așa că lăsați-mă să creionez un exemplu. Oamenii trăiesc în mod esențial într-o realitate liniară și cele cinci simțuri ale lor, pe care le voi pune aici ca un cinci, sunt toate adaptate la această realitate foarte liniară. Această realitate este reală. Ea există. Este aici, dar totul pe parcursul acestei acestei linii a realității este interpretat de simțurile voastre și de mintea voastră. Totul. (Notă: Urmăriți  Shoud-ul video sau PDF-ul pentru a vedea ilustrațiile lui Adamus.)

Deci este foarte dificil să ieșiți din asta, iar falsitatea, problema legată de religii și programele de dezvoltare de sine, este că toate folosesc încă cele cinci simțuri ale voastre și mintea voastră pentru a descoperi cum să aveți o viață mai bună. Dar tot ceea ce faceți este să deveniți un animal mai bun la grădina zoologică. Asta-i tot. Încă simțiți realitatea din acele simțuri umane mai degrabă limitate. Ele sunt liniare. Sunt foarte liniare. Încă încercați să interpretați viața de acolo.

Simțul Maestrului iese din toate acestea. Simțul Maestrului nu este legat în creier sau în partea umană sau în fizic. Dar oamenii încearcă încă să facă asta și merg pe ambele căi. Încearcă să interpreteze trecutul și viitorul și asta este foarte liniar. Rămâne la fel și dă naștere la mai multă similaritate până când vine cineva - cineva ca Walter Russell, ca voi toți - care spune: „Nu. Există ceva diferit. Eu știu. Știu că e ceva diferit, dar la naiba, de fiecare dată când încerc s-o înțeleg, de fiecare dată când încerc s-o simt, nu e nimic acolo.” Vedeți, asta este frustrarea. Știți că e acolo, dar încercați să vă folosiți cele cinci simțuri cam brute și creierul vostru pentru a vă da seama. Nu funcționează.

Ce e de făcut? E așa de frustrant - „Ei bine, dar cum altfel să o fac?? Asta este ceea ce am. Am cinci simțuri. Am mintea. Cum să fac asta?”

Ei bine, înainte să intrăm în asta vreau să realizați ceva; că asta este ceva liniar. Asta este o mișcare - mișcare, care include timp, spațiu și tot restul acestora - mișcare - și o realitate bazată pe timp interpretată prin simțuri. Dar așa cum vorbim chiar acum, există alte mișcări, alte dimensiuni, alte lucruri care se petrec. Nu sunt liniare; voi doar nu aveți simțul pentru a înțelege ce se întâmplă acolo.

În aceeași ordine de idei, aveți matematica voastră. Acesta e un exemplu bun, matematica (el desenează o linie orizontală cu zero la mijloc). Și ea merge 0, 1, 2, 3, 4 și -1, -2, -3, -4. Ce!? Scrie tu (către Linda).

Apropo, realizați că nu a fost cu foarte mult timp în urmă în istorie când s-a descoperit că acolo măcar există un zero? Nu, pe bune. Adică, asta a fost o mare revelație. „Uoa! Există un zero.” Și apoi persoana care a zis asta a fost decapitată în ziua următoare (pauză ușoară). E o poveste bună. (Adamus râde) Ei, bine, cu două zile mai târziu (câteva chicoteli). De ce? Pentru că a perturbat gândirea de atunci. „Cum ar putea să existe acolo un zero? Noi începem de la unu.” Și de-abia după mult timp au descoperit, „Oh, da, există un zero.” Și apoi biata persoană care a venit cu numerele negative - „Cum poți să ai numere negative?” - a fost doar închisă și apoi torturată. Și apoi, mai târziu, a fost, „Oh, da. Există numere negative.”

Ei bine, sunt numere care merg de asemenea așa (pe verticală în sus) și cei foarte deștepți dintre voi spun: „Nu prea cred, Adamus.” Ba da, există. Sunt 1, 2, 3, 4 care merg așa (pe verticală în jos) și numere care merg așa și numere care merg așa și în partea cealaltă (diagonal, etc.) Dar când voi simțiți doar liniar, doar local/limitat și doar mental, nu le veți vedea. Nu le veți vedea și când încercați să vă folosiți simțurile curente pentru a ajunge aici și aici și în altă parte...

Voi știți că există un 4 acolo sus. Când… oh, mă entuziasmez atât de mult unde mergem! Când fizicienii și oamenii de știință ajung în final să înțeleagă că atunci când combini acest 4 (vertical) cu acest 4 (orizontal) - și acest 4 de sus este într-o realitate total diferită, într-o dimensiune total diferită care nu poate fi simțită/percepută, dar este acolo - când o să înțeleagă asta, ea va furniza podul sau calea către înțelegerea adevăratei fizici cuantice.

Chiar acum, ei doar orbecăie în fizica cuantică. Încearcă să o înțeleagă cu simțurile lor actuale. Odată ce își dau seama că un 4 de aici și un 4 de aici și un 4 din spate de aici și unul de aici, jos și începi să le legi împreună, acum ai adevărata expansiune exponențială, adevărata evoluție.

Acum, avem o evoluție care se cam târăște cu greu înainte, în mod liniar, bazată pe cinci simțuri. Este înceată și nu va mai funcționa. Va fi perturbată anul acesta, iar perturbarea va cauza mult infern. Își vor bate joc de oricine va apărea cu teorii despre matematica în diferite dimensiuni, așa cum s-a râs de Walter Russell pentru atât de multe din lucrurile cu care a venit el. Dar am descoperit mai târziu că sunt reale.

Deci merge să spun, cele cinci simțuri și o minte; nu veți ajunge unde încercați să ajungeți - iluminare, realizare - folosindu-le pe acestea. Deci cum ajungeți acolo? Acesta e lucrul frustrant, despre care atât de mulți dintre voi s-au întrebat în ultimul timp. Este frustrarea și pasiunea - „Cum să ajungem acolo?”

Este foarte simplu. Ne întoarcem la ceva foarte, foarte de bază. Este… oh, Linda va critica. Este - dacă poți scrie - Conștiență elementară (101). Scrie asta deasupra (101 înseamnă lucrurile de bază). Conștiență de bază (101). Ce este asta?

Eu Exist. Eu Exist.

V-am rugat de ani de zile să simțiți asta. Nu să o gândiți, ci să simțiți „Eu Exist.” Mulți dintre voi v-ați plictisit pentru că ați continuat să vă gândiți la ea. Tot încercați să o transformați în ceva ce nu e necesar. Tot încercați să o simțiți/percepeți cu mintea și așteptați să - „Ei bine, nu am simțit furnicături pe tot corpul” sau „Nu o văd. Nu am…” Nu. Nu veți simți asta. Este Simțul Maestrului care o înțelege. Nu e deloc ca cele cinci simțuri umane. Nu e deloc ca mintea.

Când Walter a avut epifania sa, a încercat să scrie despre ea. A scris puțin despre ea, dar de fapt era foarte mental, și nici cartea sa nu a reușit să o exprime, iar el a avut o notă de tăgăduire în cărțile sale și a spus: „Cum poate scrie cineva despre ceva ce mintea pur și simplu nu poate înțelege? Eu știu că am experimentat-o”, a spus el și a făcut-o, „dar nu o pot descrie”. Deoarece încerca să o descrie în termeni senzoriali și mentali care sunt foarte, foarte limitați. Deci nu a putut să scrie despre asta.

Ce faceți totuși? Simțul Maestrului. Cum ajungeți acolo? Întoarceți-vă la Conștiența 101. Scrie dedesubt acolo „Eu Exist.” Nu este un gând; este o cunoaștere. Nu este o mantră sau o meditație; este o conștiență.

V-am spus mai demult că o să vă săturați de mine vorbind despre asta, pentru că voi vreți niște șazam (n.tr. uimire), niște magie.Vreți ceva care vă gâdilă cele cinci simțuri ale voastre, singurul lucru care credeți că-l cunoașteți acum.

Vă întoarceți la „Eu Exist”, acel Eu Sunt conștiență și la Simțul Maestrului, care este atât de dificil de predat dar foarte ușor de experimentat, și dintr-o dată mergeți exponențial. Aveți cunoașterea că nu știți cum sau de ce aveți asta.

Deodată, sunteți dincolo de timp și spațiu, și deodată realizați ceea ce am vorbit de ani de zile, că dintr-o dată viitorul este chiar aici. Ceea ce este nerezolvat în acest moment este rezolvat în altă dimensiune și dintr-o dată este aici. A fost dintotdeauna, veți realiza, dar v-a lipsit deoarece ați simțit/perceput doar prin acele cinci simțuri și prin minte.

Când cineva se deschide către Simțului Maestrului, care nu este singular dar nu-l vom analiza în termeni mentali; nu vom încerca să-i facem o diagramă - nu încercați vreodată să faceți asta. Odată ce Simțul Maestrului se deschide și este acceptat și permis, și vă țineți naibii mâinile și urechile și ochii și orice altceva departe de el, pentru că - nu încercați să-l transformați într-un simț uman - odată ce-l permiteți; odată ce vă permiteți să înnebuniți destul ca să realizați că el e acolo; odată ce nu vă mai gândiți la el și nu mai încercați să-l construiți în creierul vostru sau să-l vedeți cu ochii voștri; odată ce realizați pur și simplu că este acolo, totul se schimbă. Jocul se schimbă. Și asta va aduce 2016 și asta este perturbarea și frumusețea tuturor acestora.

Acesta este cel mai provocator lucru de predat dintre toate, deoarece îi ia foarte mult timp cuiva să ajungă aici. Chiar așa este. Iei pe cineva de pe stradă care duce o viață normală, obișnuită, relativ inconștientă; îl iei și nu poți pur și simplu să o aduci aici, așa cum i-am auzit pe Cauldre și pe Linda povestind despre interviu. Și ceea ce pare atât de evident și normal pentru voi, pentru altcineva - peouuu! - i-ar arunca în aer. Adică, corpul lor, mintea lor, totul.

Durează mult să ajungi în acest punct - multe cuvinte de-a lungul multor ani și multe channeluri pentru a ajunge în acest punct - și acum suntem aici și, într-un fel, nu pot cu adevărat să vă învăț asta. Vă pot spune că este acolo. Pot să vă spun de Simțul Maestrului, dar mintea va spune: „Dar ce este? De unde vine? Cât de mare este? Cum pot să-l îmbunătățesc? Îl vreau chiar acum în viața mea. Nu simt nimic. Nu simt nimic.” Pffff. În regulă. De aceea am spus la începutul zilei că o să vă izbiți de perete până când, ce faceți? (audiența spune „Permiți”) Permiteți, absolut, și sunteți pregătiți și nu puteți greși. De fapt, nu veți putea scăpa de asta. Asta e partea amuzantă. Va fi aici pentru fiecare dintre voi.

Îmi voi încălca într-un fel propriile reguli. Știți, dacă voi faceți regulile, voi puteți să le și încălcați, așa se spune (câteva chicoteli). Și voi pune puțină muzică de merabh și pur și simplu o să permitem Simțul Maestrului, iar mintea voastră va spune: „Dar ce este? Unde este?” Simțurile voastre vor încerca să-l simtă și nu pot. Și atunci deveniți cu adevărat liniștiți.


Zgomot versus Liniște

Apropo, trebuie să menționez mai întâi câteva lucruri. Liniște. Oamenii vorbesc mult. Există o mulțime de zgomot care pătrunde tot timpul și este liniar. Este perceput printr-o varietate de simțuri diferite, nu doar prin urechile voastre, ci și prin atingere; puteți simți sunetul. Dar merge cam așa (el desenează o linie orizontală).

Totul în viața voastră are - nu vreau să-l numesc un opus - dar are și un aspect diferit. Deci avem, haideți să numim zgomot, aici. Întotdeauna există… este un opus al gravitației, sau este o diferență a gravitației. Opusul nu este cuvântul potrivit. Este… o să-l numim pur și simplu anti. Nu înseamnă împotriva, înseamnă doar diferit. Deci orice are acel alt aspect care nu este simțit/perceput, de obicei, de către simțul vostru uman.

Liniștea este pur și simplu cealaltă direcție pe un plan foarte liniar al zgomotului. Liniștea, deoarece în modul tipic de gândire voi credeți că simțiți liniștea; doar simțiți puțin mai multă tăcere. Nu există de fapt niciodată liniște.

Dar liniștea există. Trebuie. Dacă există zgomot, există liniște. Dacă există gravitație, există non-gravitație. Sunteți obișnuiți cu forța gravitației, forța care trage lucrurile în jos; forța care e opusul ar împinge lucrurile în sus. Dar de fapt acestea sunt amândouă calități senzuale umane liniare. Adevărata liniște este cam așa (desenează o linie cu unghi drept). Se petrece aici și se petrece când mergi acolo sus și se petrece când mergi aici (linii la mai multe unghiuri). Dar voi nu sunteți conștienți de asta, deoarece căutați liniștea prin simțurile umane. Nu o veți găsi. Veți găsi doar puțin mai multă tăcere.

Este la fel ca… dinamica din această realitate este o Împingere-Forțată, dacă vrei să scrii asta te rog (către Linda). Trebuie să o menținem în alertă aici. Împingere-Forțată.

LINDA: Pagină nouă?

ADAMUS: Sigur, de ce nu? Irosim niște hârtie. Problemele din viață nu sunt legate de mediu, nu este vorba de foametea de pe această planetă, nici măcar despre energia de pe această planetă. Acestea sunt distrageri mari. Problema este dacă puteți fi Eu Sunt-ul? Problema… hârtie, hârtiemototolită (n.tr. cuvânt creat de Adamus), nu contează. Atunci când conștiința umană crește la un anumit punct, veți realiza că ați privit și lucrat la capătul greșit al cămilei în tot acest timp (râsete și cineva întreabă „Poate fi vindecat cancerul?”). Da, nu cămilele. Nu, nu. Dar acestea sunt distrageri mari. Toate sunt liniare. Toate se bazează pe cele cinci simțuri.

Există atât de mult efort pus în aceste lucruri, și ele vor cauza doar… sunt jocuri de putere și sunt doar noi interpretări ale Vechii Energii și ale jocurilor de putere, dar nu voi intra acolo.

Realitatea Împinge-Forțează

Trăiți într-o realitate Împinge-Forțează. Totul cere o dinamică a împingerii, a forțării sau lucrurile sunt împinse înapoi către voi. Atunci când vreți să împliniți ceva în viața voastră trebuie să depuneți efort pentru asta și să vă luptați și să o forțați. Atunci când vreți să mutați vaza aceea, vaza St. Germain aflată deasupra acelui piedestal, trebuie să - și nici măcar nu vă mai gândiți la asta - pur și simplu mergeți și o ridicați și o forțați. Acesta este doar un aspect al realității.

Doar am mutat acea vază; s-a dus în altă parte. Nu a trebuit să o ating. Nu a trebuit să depun efort pentru aceasta deloc. Lumina mea a adus aici energie interdimensională care a mutat-o. Edith se uită înapoi: „Nu văd, încă stă aici.” Bine (râsete).

Dar ideea este că ați devenit atât de familiari cu realitatea Împinge-Forțează, o dinamică a exercitării energiei și nu mai simțiți nimic altceva, deoarece fiecare dintre simțurile voastre omenești a fost condiționat și hipnotizat doar spre acea felie a realității. Dar acolo se află cu mult mai mult. Pentru fiecare calitate a fizicii, există multe alte calități de asemenea. Dar nu le veți vedea, auzi, atinge, mirosi, gusta sau să fiți capabili să le înțelegeți prin minte. Așa că ieșiți din minte. Mergeți dincolo de minte.

Vreau să menționez rapid un alt lucru înainte de a rezuma și de a face merabh-ul nostru, deoarece vine pizza.

Vă folosiți mintea - vă văd pe unii dintre voi încercând să vă folosiți mintea - pentru fenomene psihice. „Mută mingea aceea - mmmm - de pe piedestal. Mmmm.” Încă este Împinge-Forțează. Împinge-Forțează categoric. Presiune absolută. Dinamica absolută de a face ca ceva să se întâmple în loc de a o permite.

Ați făcut ca lucrurile să se întâmple toată viața voastră, cu toate că v-ați străduit uneori, dar ați uitat tot timpul că există un unghi de nouăzeci de grade pe care îl faceți și care nu necesită niciun efort. În loc să le faceți să se petreacă, le permiteți să o facă. A face să se întâmple încă este real. Voi desena aceasta. Unii dintre voi se întreabă despre ce naiba vorbesc.

Deci aici folosiți efort și forță pentru a face ca ceva să se întâmple. Credeți că mișcați lucruri în viața voastră, fie că studiați și obțineți un titlu sau obțineți o slujbă sau doar vă curățați garajul. Credeți că mișcați ceva. Oh, scrisul lui de mână este teribil. Credeți că mișcați ceva în viață. Negați chiar faptul esențial că totul se mișcă independent de voi. Totul este deja în mișcare datorită luminii voastre. Deci credeți că trebuie să faceți efort, să forțați lucrurile să se întâmple în viața voastră, precum energia psihică. Știu că fiecare dintre voi a încercat aceasta înainte. Ați încercat să mutați un obiect fără să îl atingeți. Sunteți terminați/storși, deoarece folosiți cinci simțuri omenești și efort.

Există o altă cale de a face aceasta. Nu pentru a înlocui aceasta, nu a ascensiona deodată într-un mod liniar. Nu faceți aceasta. Este acel „și”. Deodată realizați că în mod absolut nu există efort, nici forțare, nici încercare.

Mintea voastră nu poate cuprinde asta. Ea spune: „Ei bine, rahat, trebuie să mă gândesc că acel lucru se mișcă, nu-i așa? Trebuie să mi-l imaginez că se mișcă.” Nu, nu trebuie. Acesta este simțul Maestrului. El înțelege. Nu trebuie să faceți hocus-pocus, deoarece pur și simplu aveți de-a face cu realitatea Împinge-Forțează. Aveți de-a face cu mintea, cu simțurile. Deodată realizați că Simțul Maestrului deja l-a mișcat. Aceasta nu a solicitat niciun efort deloc. Aceasta a fost permitere.

„Ei bine, nu ar trebui ca eu să inițiez ceva? Nu ar trebui ca eu să aleg?” Nu. De fapt, nu trebuie.

”Ei bine, nu ar trebui să… şi dacă fac asta greșit? Ce-ar fi dacă mingea începe pur și simplu să se bălăngăne de jur împrejurul camerei și omoară niște oameni?” V-ați întors la a gândi ca un om. Sunteți înapoi în grădina zoologică. Sunteți animalul de la zoo. Deja știți că este perfect. Acesta este Simțul Maestrului. Este uimitor.

Că veni vorba, vă voi spune încă un lucru înainte de a face merabh-ul, deoarece acea pizza este fierbinte chiar acum. Ce este mai important, pizza sau realizarea? (publicul strigă ”Realizarea!”) Ambele! Ambele! (Adamus râde) Ambele! Ei haideţi! Haideți să trăim! Rahat! Cine a spus… vedeți? Vedeți, ați mers de-a lungul acelei căi, știți voi: „Oh, trebuie să ne mișcăm pentru…” Nu, nu. Pizza, realizarea, toate dintr-odată.

Hipnoza

Încă un lucru. V-am mai vorbit înainte despre hipnoză și oamenii sunt cu toții hipnotizați, chiar dacă în diferite grade. Atât timp cât aveți cinci simțuri care funcționează și acestea sunt singurul lucru pe care îl folosiți, sunteți vulnerabili la hipnoză, susceptibili la aceasta. Știu că unii dintre voi v-ați îngrijorat: „Oh, oare începe să sune telefonul și deodată sunt jos la mall cu mitraliera? (cineva spune „Oh, ei bine.”) Oh, ei bine, pur și simplu o altă zi. Nu! Am spus că nu puteți face ceva greșit.

Aveți grade diferite de hipnoză, deoarece acele cinci simțuri și mintea voastră sunt vulnerabile la hipnoză. Vulnerabile. De aceea faceți lucruri care în realitate nu sunt ale voastre; de aceea faceți lucruri care nu vă place să le faceți; de aceea repetați tipare pe care încercați să le spargeți folosind forță și efort, numite puterea voinței, și ele nu funcționează. Nu funcționează. Sunteți hipnotizați în ele. Și apoi încercați să ieșiți. Cum încercați să ieșiți din acestea? Prin mintea voastră, prin hipnoza voastră, prin simțurile voastre animalice de la grădina zoologică. Încercați să ieșiți din ele chiar prin acel lucru în care vă aflați și atunci vă îngropați tot mai mult. Doar deveniți din ce în ce mai mult un animal de la zoo. 

Nu puteți fi hipnotizați… sau partea din voi care nu poate fi hipnotizată este Simțul Maestrului, este fantezia, este imaginația. Cineva nu vă poate hipnotiza imaginația; nu o poate face, sau fantezia voastră. Cu vreo două shoud-uri în urmă am spus un cuvânt cheie, fantezie. A vă elibera pe voi înșivă. Aceasta nu poate fi hipnotizată vreodată, vreodată.

Dacă aș fi căutat un subiect bun pentru hipnoză, nu aș fi mers la un - încerc să mă gândesc la cuvântul corect politic. Hei, haideți să facem asta pentru 2016 - fără cuvinte corecte politic. Este prea multă muncă. M-aș duce la casa de nebuni. Aș merge la casa de aiuriți. Aș merge la azilul de nebuni, oricum ați vrea să o numiți. Nu aș merge acolo pentru a încerca să hipnotizez. Nu-i puteți hipnotiza pe acei oameni minunați. Nu puteți. Ei deja și-au ieșit din minți! Nu puteți hipnotiza ceva ce nu se află acolo. Ei deja sunt plecaţi de-acolo. Doar nu se mai potrivesc cu oricine altcineva. Nu, nu, nu. Nu aș merge acolo. Aș merge la cumpărături… Aș merge la - Cauldre îmi spune - aș merge la Walmart (publicul oftează). Sunt o mulțime de oameni acolo. Sunt o mulțime de cumpărători. Acela este un loc grozav de a hipnotiza pe cineva - ”Vei cumpăra acea mâncare proastă”. Eh, ei ar fi făcut-o oricum, așa că acesta nu este un exemplu bun (câteva râsete).

Nu aș merge la secţia de psihiatrie de la un spital. Nu, nu aș face-o. De fapt, cei mai ușor (de hipnotizat) sunt cei care iau antidepresive. Cu ei este într-adevăr ușor. Ei sunt atât de deschiși în multe feluri, altele decât spre ei înșiși. Așa că aș sta departe de ei, în același mod. Nu puteți hipnotiza fantezia, imaginația sau Simțul Maestrului.

Simțurile voastre omenești, ele sunt hipnotizate. Asta nu este ceva rău în totalitate. Vreau să spun, vă puteți distra cu asta. Mintea voastră este categoric hipnotizată. Dar această altă parte, acest Simț al Maestrului nu poate fi hipnotizat. Aceasta este eliberarea voastră. Mulți dintre voi v-ați îngrijorat de asta încă de când v-am vorbit despre telefonul care sună. [Suspină adânc!] Unii dintre voi ați căpătat fobie de telefon. Nu ați mai răspunde la telefon deloc. (Adamus chicotește). Indiferent cine sună: ”Nu pot răspunde la asta. Ei s-ar putea să mă fi hipnotizat.” Știți ceva? Vor face altceva, știți voi, vor suna din clopoței sau vor face click cu camera foto (râsete deoarece Dave face fotografii). În regulă.

Haideți să respirăm profund în Simțul Maestrului. Acolo ne îndreptăm.

Aveți cinci simțuri omenești; vom merge dincolo de ele. Vom face o întoarcere în unghi exact de nouăzeci de grade, o rotire de nouăzeci de grade de-a lungul căii și vom realiza, că dacă există cinci simțuri umane, există și cinci non-simțuri, sau 15 sau 1000 sau doar unul.

Merabh-ul Simțul Maestrului

Haideți să avem puțină muzică de genul merabh, John.

(începe muzica)

Haideți să reducem luminile sălii. Dacă băiatul cu pizza vine, invitați-l să stea aici cu noi. Dați-i un bacșiș bun.

Ahh! Respirați foarte profund. Muah! Vă iubesc pe toți. O fac cu adevărat.

Am așteptat, temător să ajungem în acest punct. ”Temător” spune ea, ”De ce temător?” Oh, asta este ceva dificil de predat. Ceva ce nu puteți simți în mintea voastră sau cu degetele voastre sau nu o puteți mirosi. Nu, nu poate fi văzut. Nu poate fi auzit. Ei bine, avem muzica dar...

Respirați foarte profund.

Mi-a fost teamă de asta, într-un fel, spunându-mi mie însumi: „Oare sunt eu destul de bun pentru a preda asta?” (o mulțime de râsete și ”Ohhhh”-uri)

SART: Acesta este primul lucru pe care l-a spus în această dimineață.

ADAMUS: „Oare sunt eu destul de Maestru printre Maeștrii Ascensionați pentru a preda asta? Ar fi putut Kuthumi să facă o treabă mai bună? (Cu o voce tristă) Poate Tobias nu ar fi trebuit să plece atât de devreme (mai multe chicoteli). Poate el ar fi trebuit să vă învețe asta. El Morya, oh, el este atât de chipeş. Ei l-ar fi ascultat pe el.”

Și atunci m-am trezit din visul meu de rahat și am spus: „Bineînțeles că pot să predau asta!” La fel ca fiecare dintre voi. Treziți-vă din acel vis de rahat, bine?

LINDA: O-ho!

ADAMUS: Este adevărat. Am spus că nu voi fi corect politic. Asta cere prea mult efort.

Oh, și apropo, știți asta, nu-i așa? Eu o știu. Acolo este atât de mult mai mult. Acolo este atât de mult încât nu le veți putea simți cu lucrurile cu care v-ați obișnuit să lucrați și nici măcar nu vă puteți gândi calea către ele. Aceasta a fost problema dragului de Walter. El a încercat să-și gândească drumul prin asta. A avut o informație atât de bună dar a devenit atât de mental și i-am spus: „Walter, taci. Permite, Permite.”

Simțul Maestrului, bănuiesc că ați putea spune că este intuitiv. Este cunoaștere. Este simplu. Veți realiza că acest vocabular este un simț limitat, la fel ca și celelalte simțuri umane. Atât de limitate.

Așa că ajungem în acest punct. Totul este pur și simplu despre a permite. Acum, este în regulă să gândiți. De fapt chiar este, deoarece nu puteți să vă rețineți. Și atunci vă veți întreba dacă ați făcut asta corect? Mai târziu vă veți întreba: „Cum pot să aduc asta înapoi?” Nu puteți.

Amintiți-vă despre ce am vorbit mai înainte. Creația este în mișcare; voi nu sunteți. Voi doar îi dați voie să vină la voi.

Doar îi dați voie să vină la voi.

Haideți să mergem chiar un pas sau doi înapoi, cu mult mai în spate. Vă amintiți? Am spus că realizarea este o dezvăluire naturală. Este o dezvăluire lipsită de efort. Faceţi acea întoarcere exactă la dreapta către lipsa de efort. Ieșiți de pe acea cale liniară întrând în lipsa absolută de efort.

(pauză)

Mi-ar plăcea să fac o mică clarificare chiar aici, în timp ce intrăm în acest an, ca de fiecare dată când gândiți trebuie să aplicați efort asupra realizării voastre, asupra măiestriei voastre - mentală, fizică, emoțională - facem simultan o întoarcere de nouăzeci de grade spre lipsa de efort. Le puteți face pe ambele.

Apoi simțiți acea lipsă de efort. Simțiți cum într-un fel, acest Simț al Maestrului - nu, nu îl voi numi al șaselea simț și nu o faceți nici voi, deoarece aceasta înseamnă să rămâneți liniari - dar deodată realizați că a fost mereu aici.

Doar nu a fost simțit.

Nu a fost conștientizat, dacă acesta este un cuvânt; realizat.

Cu ceva timp în urmă am spus haideți să înlocuim cuvântul ascensiune cu iluminare, apoi am spus haideți să înlocuim iluminare cu realizare. Ce este realizarea? Este doar, ei bine, simțire/percepție, dar dincolo de cele cinci simțuri umane, dincolo de ceea ce ați fost obișnuiți să fie.

Amintiți-vă, v-am spus că acest an urmează să fie cu adevărat perturbator, perturbator însemnând că vom perturba acea dependență sau seducție față de cele cinci simțuri umane. Și nu fiți surprinși dacă, ei bine, hai să spunem că auzul vostru devine puțin aiurea sau că ochii voștri par să, ei bine, par să nu funcționeze așa cum o făceau înainte. Indiferent. Tot ceea ce spun este că vom perturba câteva tipare vechi. Nu vă veți înlocui vederea actuală umană cu o super-vedere, cum ar fi vederea super bionică. Nu este vorba despre asta, deoarece atunci încă sunteți în liniaritate.

Vom permite acest lucru pe care eu îl numesc Simțul Maestrului, o cale diferită a realizării. Nu este mentală de asemenea. Aceasta este frumusețea sa. Acesta este cel mai bun lucru legat de el. Simțul Maestrului nu este mental. Nu este un nou mod de a gândi. Simțul Maestrului este total în afara vechilor grafice.

Nu există niciun fel de efort. Niciun efort. Nu este nicio chemare sau implorare. Amintiți-vă, lumina voastră face ca energia să treacă în mișcare și să vină către voi. Depinde doar de voi să o primiți.

(pauză)

Pare puțin ciudat la început. Aceasta este foarte de înțeles când există acea dorință de a vă folosi simțurile voastre sau mintea voastră pentru a înțelege. Este puțin ciudat să fii pur și simplu fără efort, să permiți. Chiar încercați să faceți exerciții mentale pentru a vă, oh, extinde. Vă imaginați pe voi înșivă împingându-vă în afară, făcându-vă mintea sau orice să fie mai mare. Nici acestea nu funcționează.

Vom merge în ceva total în afara tărâmului simțurilor actuale și, eu includ mintea printre simțuri; total în afara acestui tărâm și este vorba doar ca voi să permiteți, să primiți.

Nu-mi pasă cât de buni sau răi ați fost, cât de deștepți, cât de proști, bărbați sau femei, cu cinci vieți sau cinci sute. Nu contează.

Fără efort, vă rog. Știu că se simte ciudat, dar nu există Împinge-Forțează aici.

(pauză)

Simțul Maestrului este aproape indescriptibil. Este dincolo de fizica și știința și matematica, actuale. Ei vor ajunge aici.

(pauză)

Alții au folosit diferite denumiri pentru aceasta. Mie îmi place Simțul Maestrului. Alții au încercat să-l denumească în diferite feluri. Nu contează. Este dincolo de modul în care detectați voi în prezent, în care măsurați sau evaluați viața din preajma voastră.

Este Simțul Maestrului.

Vă va schimba viața. Vă va elibera din aceea grădină zoologică. Și nici măcar nu va mai trebui vreodată, vreodată, vreodată să vă îngrijorați că vă veți întoarce acolo.

Fiți în acest moment lipsit de efort pentru voi înșivă.

Respiraţi foarte profund.

(pauză)

Am fost atât de confuz când Simțul Maestrului meu a venit la mine în mod permanent. Știți voi, am avut niște bucățele și părticele ale sale, ceva conștiență a sa. Dar când a fost acolo, chiar am încercat să-l fac să se potrivească cu orice altceva. Am încercat să-l fac să se potrivească în mintea mea și pur și simplu nu a mers. Am încercat să-l fac să se potrivească cu simțurile mele umane, care, ei bine, erau singurul lucru pe care îl știam cu adevărat în acel moment. Dar nu a mers. Așa că în cele din urmă am încetat să mai încerc. Și apoi, și numai atunci, lumina Simțului meu de Maestru a strălucit cu adevărat. Atunci și numai atunci, când am încetat să mai încerc.

Simțul Maestrului nu conține nicio putere. Niciun fel de putere.

(pauză)

Face ca energia să se miște către el într-un fel foarte diferit. Mișcă energia către el, către voi, cu ceea ce eu numesc grație, ușurință. Dar îmi amintesc că am încercat să îmi folosesc forța, împingerea, acea întreagă dinamică a cauzei și efectului ca parte a realității liniare. Am încercat asta; nu a funcționat.

(pauză)

Este în regulă. Nu greșiți dacă mintea voastră pălăvrăgește aiurea sau dacă încercați să vedeți asta. Nu o faceți greșit, dar haideți să facem de asemenea, acea cotitură de nouăzeci de grade, în același timp.

Există anti-Împingere-Forțare, anti-gravitație, anti-simțuri. Asta este ceea ce permitem noi.

Simțul Maestrului nu este omenesc.

(pauză)

Nu mai suntem animalele de la zoo.

(pauză prelungită)

Respirați foarte profund.

Vedeți cât de ușor este? Partea amuzantă este că unii dintre voi spun: „Dar nu se întâmplă nimic.” Nu, nu se întâmplă cu simțurile voastre umane. Nici nu ați vrea să o facă. Spuneți voi: „Dar atunci cum îmi dau seama că se petrece ceva?” Pentru că îi permiteți.

Nu puteți simți asta în vechile moduri sau să o gândiți în vechile moduri. Este într-un fel ca acel lucru vechi Zen. „Cum știu că sunt aici?” „Pentru că Eu Sunt.”

„Cum știu că acel Simț al Maestrului este aici?” „Deoarece este.” Nu putea fi nimic mai simplu decât atât.

„Ei bine, dar nu ar trebui să lucrez la asta?” Numai dacă voi vreți să o faceți.

(pauză)

„Cum știu ce este acest Simț al Maestrului?” ați putea spune. Deoarece l-ați avut întotdeauna.

„Cum știu că nu doar inventez asta?” Voi inventați totul. Doar ați devenit hipnotizați să vă inventați viața, așa cum fiecare își inventează viața și ați căpătat o mare f-invenție (n.tr. Adamus evită să rostească cuvântul fuck). Totul este inventat.

Așa că, de ce să nu inventați, ei bine, să permiteți ceea ce sunteți cu adevărat, ceea ce vreți cu adevărat?

(pauză)

Mi se face atât de foame! (Adamus chicotește)

Este lipsit de efort, Simțul Maestrului. Este aici. Nimănui nu i se refuză acesta. Dacă sunteți frustrați în legătură cu el - „Unde este? Nu îl simt” - este totul în regulă. Respirați profund și permiteți.

Amintiți-vă că acea cotitură cu exact nouăzeci de grade vă scoate în afara Bulevardului Liniar spre Aleea Fanteziei. Este o scurtătură spre Autostrada Iluminării care, în cele din urmă, conduce către Realizare.

Bine. Respirați foarte profund.

Respirați foarte profund, dragi Shaumbra.

Respirați foarte profund. Ah! Ooh! Ei bine, cred că vi l-am predat (Adamus chicotește).

Daa, voi reveni la Clubul Maeștrilor Ascensionați în seara aceasta și voi spune: „La naiba, am avut dreptate!” (râsete) „Am știut că ei vor pricepe. Am știut că era timpul.”

Așa că, dragii mei prieteni, vom continua cu aceasta. Avem o mulțime de lucruri de făcut anul acesta, daa! Evident. Avem atât de multe de făcut, însă mergem în această altă direcție acum. Va părea ciudată, ireală uneori. Este ea cu adevărat acolo? Este cu adevărat tangibilă? Dar amintiți-vă, nu mai este vorba doar despre acea viață liniară cu cinci simțuri. Nu veți ajunge niciodată pe Bulevardul Iluminării pe acel drum. Niciodată.

Așadar, permitem celelalte perspective. Nu doar perspectiva fizică. Permitem toate celelalte perspective să înceapă să intre.

Aceasta se va simți ciudat. Sunt de acord cu acest lucru. Se va simți în mod categoric ciudat. Dar atunci voi veți ajunge să înțelegeți că el este atât de natural și că a fi acel animal de la zoo pentru atât de mult timp a fost, de fapt, starea nenaturală.

Deci haideți să respirăm foarte profund cu aceasta și știți cum vom încheia. Știți că vom respira foarte profund împreună și vom spune: An Nou Fericit! (publicul spune „An Nou Fericit!”)

Și totul este bine în întreaga creație.

Vă mulțumesc, dragii mei prieteni. Fie ca Simțul Maestrului să fie cu voi (publicul aplaudă).

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Anca Apostol, Florin M., Gratziela Badea, Horațiu Dicoi
revizuire: Mirela Ghenea
, Carmen Rivalet

 

 

sursa:

www.crimsoncircle.com