MATERIALELE CERCULUI CRIMSON

Seria „Mergi mai departe: Viața fără Putere”

SHOUD 8 – ADAMUS, transmis prin channel de Geoffrey Hoppe

Prezentat Cercului Crimson in data de 2 aprilie 2016
www.crimsoncircle.com; www.shaumbra-in-hd.ro






Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus Ben Saint-Germain (n.tr. Ben înseamnă „Fiul lui” în ebraică).

Bine ați venit, dragi Shaumbra. Bine ați venit la adunarea noastră, în acest loc foarte special.

Astăzi va fi o experiență în trei acte. Trei acte și primul act îl va avea în rolul principal pe St. Germain, Preaiubitul St. Germain. Al doilea act îl va înfățișa pe Adamus, iar al treilea act vă va reprezenta pe voi într-un nou DreamWalk.

Așadar, haideți să respirăm foarte profund cu aceasta. Astăzi este o experiență.


Extinderea

Înainte să ne lansăm în Actul Unu, dați-mi voie doar să vă ofer perspectivele mele pentru extinderea voastră (Mai multe informații legat de extindere aici.) Această extindere a studioului vostru, a acestui loc destul de modest de fapt, însă un loc cu atât de multă energie și conștiință; extinderea în noul spațiu urma să se întâmple oricum. Urma să fie aici. De ce? Deoarece fiecare dintre voi vă extindeți de asemenea.

Este simbolismul schimbărilor prin care treceți cu toții. Trebuie să crească și va continua să crească. Nu va fi doar în acest spațiu de la ușa de alături; va merge dincolo și dincolo, pentru că fiecare dintre voi respirați profund, vă dați la o parte din propria voastră cale și permiteți, vă extindeți. Mult mai departe de tărâmul fizic, mult mai departe de singularitatea voastră ca ființă umană, vă extindeți în Eu Sunt Aici, care poate fi oriunde. Poate fi în multe locuri în mod simultan. Aceasta este iluminarea.

Iluminarea nu înseamnă doar să fii un om perfect psihic, puternic, super-inteligent. Nu, deloc. Acel om încă va exista cu toate defectele sale și cu toate râsetele sale și toate lacrimile sale și toate căile sale umane, iar apoi pur și simplu vă găsiți în Eu Sunt Aici, care este pretutindeni dintr-o dată.

Deci, acest pas următor, acest pas următor în extinderea spațiului vostru fizic este doar simbolul pașilor voștri în multele spații.

Așa că haideți să respirăm profund cu aceasta și să începem Actul Unu cu Preaiubitul St. Germain, după ce îmi primesc cafeaua.

LINDA: Ah, deja primită.

ADAMUS: Am nevoie să-mi fie înmânată (câteva chicoteli).

LINDA: Sandra mărșăluiește cu ea imediat. Ea a știut să-ți anticipeze nevoia.

ADAMUS: Scuzați-mă (el ia o gură). Deci… (merge la podiumul său și îi înmânează iPad-ul Lindei)

LINDA: Mulțumesc, cred (mai multe chicoteli).

ADAMUS: Actul Unu.


Actul I

ST. GERMAIN: Eu Sunt Preaiubitul St. Germain și v-am cunoscut pe fiecare dintre voi, chiar înainte de vremurile când a apărut Tobias. Absolut pe fiecare dintre voi, în Școlile Misterelor, în multe, multe vieți, în stările voastre de vis și în trezirea voastră.

V-am cunoscut chiar înainte să vin aici, să preiau de la Tobias. V-am întâlnit pe absolut fiecare dintre voi (fiind) înveșmântat în Flacăra mea Violet, în zilele Flăcării Violet, știind că vă trezeați și că intrați într-o lume complet, complet diferită.

Am știut că vom fi separați unii de alții pentru ceva vreme în timp ce v-a preluat Tobias. A fost un timp al creșterii/educării din partea lui Tobias și al profundei lui iubiri și înțelegeri. A fost timpul blândeții lui Tobias, dar eu am știut că voi veni înapoi. Am știut că dacă ați putut trece prin acele zile timpurii ale trezirii din vremurile lui Tobias, vom fi împreună din nou în vremurile iluminării, și iată-ne aici. Iată-ne aici.

Eu încă sunt cu voi ca și St. Germain. Vin la voi, desigur, în timpul multora dintre adunările noastre ca Adamus. Vin la voi uneori, în conversațiile noastre personale din eter ca St. Germain și Adamus, depinde de zi, depinde de starea voastră, depinde de conexiunea de care avem nevoie. Însă vin la voi ca St. Germain atât de des, reamintindu-vă de ce sunteți aici. Este ușor să uitați. Indiferent de cât de multe ori am spus asta, indiferent de cât de multe ori a spus-o Tobias, este atât de ușor să uitați de ce sunteți aici. Este atât de ușor să fiți trași înapoi în căile vechiului.

Cei mai mulți oameni sunt aici pe această planetă, chiar acum, trecând printr-un ciclu evolutiv. Majoritatea oamenilor sunt aici pentru un serviciu, pentru familiile lor karmice. Majoritatea oamenilor sunt aici pentru a-și face viața puțin mai bună. Mulți sunt aici pentru faimă și bani și putere. Câțiva sunt aici pentru descoperire-de-sine. Însă voi sunteți aici pentru ceva cu totul, cu totul diferit. Voi sunteți aici pentru iluminare, realizare, desăvârșirea unei călătorii foarte, foarte lungi pe această planetă, care v-a purtat printr-un uimitor număr de uimitoare vieți. V-a purtat prin la fel de multe morți precum au fost și viețile. V-a purtat printr-una dintre cele mai mari întunecimi ale acestei planete și de asemeni prin cea mai mare lumină.

A fost dificil uneori. V-ați pierdut de-a lungul drumului și vă este frică de faptul că nu vă veți găsi niciodată drumul înapoi, înapoi la voi înșivă. Vă este frică de faptul că nu vă veți reaminti cum să vă întoarceți. Însă trebuie să spun, pentru absolut fiecare dintre voi, că nu puteți să nu vă reamintiți. Puteți juca jocul de a fi pierduți mult timp. Puteți juca jocul de a fi într-o identitate care nu este cu adevărat a voastră, însă niciodată nu puteți să nu vă reamintiți. Vine înapoi. Este Fructul Trandafirului despre care a vorbit Tobias cu atât de mulți ani în urmă. Este acolo, semnalizându-vă întotdeauna întoarcerea la voi înșivă.  

Atât de des ați uitat de ce sunteți aici în această viață, iar apoi ați intrat în acest conflict intern dintre sinele uman și ființa iluminată. Sinele uman vrea să se facă pe sine la fel ca și alții. Se compară pe sine cu alți oameni. Încearcă să se potrivească pe sine înapoi în familia biologică, care nu este neapărat familia sa adevărată. Cei dragi, da, din acea familie. O mulțime de experiențe uimitoare, da, în acea familie. Dar, în cele din urmă, nu cine sunteți voi cu adevărat.

Încercați să vă conformați locurilor de muncă. Încercați să vă potriviți cu un anume fel de a arăta și a vă comporta. Dar, așa cum ați descoperit, nu funcționează. Nu funcționează când este vorba de singularitate. Funcționează numai când este în mod simplu un aspect sau o expresie “și” a voastră.

Le puteți face pe amândouă. De fapt puteți să vă conformați într-un fel, cumva. Nu este mereu confortabil, dar puteți. Iar acum realizați că puteți fi cine sunteți cu adevărat. Puteți fi Eu Sunt-ul. Puteți fi ambele.


Unde sunteți voi

Există foarte, foarte, foarte, foarte puțini oameni care au ajuns vreodată atât de departe pe cale și niciodată înainte nu a existat un grup de oameni din întreaga lume care a ajuns în acest loc. Este un loc al provocării și al dificultății, deoarece vă schimbați. Vă schimbați identitatea. Vă schimbați gândurile. Biologia voastră se schimbă, iar omului îi este frică de ceea ce se întâmplă. Omul încearcă să oprească un proces care este natural, care se va întâmpla oricum, și făcând asta generează mult stres, cu mult mai multă îndoială care nu vă lasă cu adevărat, pe absolut fiecare dintre voi, să vă bucurați de acest lucru pe care-l numim iluminare întrupată. Nu vă lasă să vă bucurați de dinamicile mersului de la ființa umană fizică singulară la omul multidimensional, divin și toate celelalte la un loc.

Vă îngrijorați dacă faceți asta corect și, așa cum Adamus și eu v-am spus de atât de multe ori, nu o puteți face greșit. Însă cu siguranță vă puteți înlătura atât de multă bucurie din asta și ușurință și grație, cu toată îngrijorarea voastră, cu tot zbuciumul, cu toată încercarea sinelui uman să controleze și să gestioneze un proces pe care sinele uman nu trebuie să-l controleze și gestioneze. De fapt, nu ar trebui s-o facă. Încercați să manipulați Dumnezeul din voi, să-l manipulați din partea voastră umană, și în mod simplu nu funcționează.

Ați ajuns în acest punct prin tenacitatea voastră, prin încăpățânarea voastră, prin determinarea și dedicarea voastră, însă de la acest punct mai departe, acele calități nu sunt admirabile. Acele calități nu funcționează. Acele calități vor genera de fapt o gravitație care vă va trage înapoi pe căile vechi, în vechile gânduri, vechile îndoieli și vechile probleme.

Când vorbesc cu Shaumbra despre ceea ce reprezintă cele mai admirabile calități ale voastre, unele dintre cele din vârful listei sunt dedicarea, angajamentul. Unele dintre acele lucruri din vârful listei sunt tenacitatea voastră, dorința voastră pură și efortul, și da, ele v-au adus aici. Însă este timpul să lăsați ca acestea să devină lucruri ale trecutului.

Și știu că vă mândriți cu cât de bine vă puteți susține pe voi înșivă în termenii unora dintre cele mai mari vitregii din viața voastră. Vă mândriți cu a fi capabili să scormoniți, să vă închideți, să deveniți determinați și asta v-a dus prin multe până acum. Dar acea calitate nu funcționează mergând mai departe de aici.

Calitatea iubirii-de-sine și a acceptării, de la om la om, calități precum ceea ce voi ați numi încredere și ce eu numesc permitere sunt cele care funcționează începând de aici. Calitatea acceptării pline de grație a lui Eu Sunt este cea care vă conduce de aici. Mintea voastră nu poate pătrunde asta. Mintea voastră simte că este desconsiderată, că i se refuză ceva ce ea crede că l-a câștigat pentru sine atunci când cineva permite în mod simplu divinul, grația și ușurința.

Mintea vă va spune: “Dar singurul lucru care v-a împiedicat să cădeți, singurul lucru care v-a adus în acest punct, singurul lucru care v-a făcut diferiți și speciali este acea tenacitate, acea determinare, acea voință a minții”, însă ea nu funcționează mergând de aici înainte. Este încrederea, permiterea și grația. Este acea respirație profundă în cunoaștere, acea profundă înțelegere că asta este ceva foarte, foarte natural, și acea însușire doar de a da drumul.

Este un pas uriaș. Foarte puțini - foarte puțini - vor ajunge vreodată atât de departe, cu atât mai puțin să ajungă în acel punct în care pot doar să permită și, în permitere să știe că totul se schimbă. Felul cum gândiți, relația cu corpul vostru, nașterea, viața și moartea în sine; percepția asupra vieții voastre așa cum ați avut-o până acum; percepția care este conținută în amintirile voastre; percepția asupra lumii de afară și de peste tot în jurul vostru, totul se schimbă, și poate fi înfricoșător, uluitor, dar de asemenea poate fi în mod egal extraordinar, magic, frumos. Este exact, exact acel lucru pentru care ați venit aici.

Este exact acel lucru despre care am vorbit cu absolut fiecare dintre voi în celelalte tărâmuri, iar unii dintre voi vă reamintiți asta, pentru unii a fost o experiență foarte conștientă. Însă este vorba de ceea ce am vorbit cu voi cu ani înainte ca Tobias să se arate măcar, când am venit la voi ca Flacăra Violetă și am spus: “Acum, acum este timpul. Ești gata. Eu voi fi cu tine la fiecare pas pe cale. Însă tu va trebui să-i faci. Tu va trebui să fii cel/cea care permite. Eu nu pot face asta pentru tine.”


Cunoașterea

Muzica ce a fost redată înainte în ceea ce voi numiți introducerea video, o muzică foarte specială - specială ca și compoziție, specială în modul în care a fost executată și cântată, dar specială de asemenea deoarece noi împreună am infuzat-o chiar cu esența cunoașterii, acel lucru care v-a ghidat pe voi. Lucrul care v-a ghidat cu adevărat; nu încăpățânarea, determinarea, dedicarea, tăria voastră personală interioară - asta este ceea ce credeți voi că v-a adus aici - însă a fost cunoașterea care a făcut-o de fapt.

Deci noi - voi, eu însumi și alții care lucrează cu voi - am infuzat acel cântec ca o reamintire a cunoașterii, iar acum, în această experiență, aș vrea să-l punem din nou. Fără video aici, doar muzica.

Respirați profund în cunoaștere, lucrul care v-a adus cu adevărat în acest punct, reamintirea constantă, în ciuda tuturor provocărilor, tuturor vitregiilor din viața voastră, mereu când vă gândeați să vă întoarceți și să mergeți înapoi. Este cunoașterea. Este Eu Sunt-ul care v-a adus aici.

Așadar respirați profund în cunoaștere, în energia transmisiei conținută în această muzică.

(cântă muzica, “Quanta Qualia” cu Hayley Westenra)

Deci, cântecul din inima voastră poate fi ca și cântecul pe care tocmai l-ați auzit. Iar cuvintele și energia din muzica acestui cântec s-ar traduce liber: Dragă Suflet, poți fi aici cu mine. Dragă Suflet, putem fi împreună din nou. Dragă Suflet, vremea noastră a venit.

Este invitația pentru Eu Sunt Aici. “Eu Sunt Aici, omul, divinul, trecutul și viitorul. Eu Sunt Aici. Oriunde aleg să fiu, suntem aici împreună, cu toate părțile noastre: uman, divin, trecut, prezent, ceea ce nu a fost niciodată realizat și ceea ce a fost prins în obișnuințe. Eu, noi suntem aici.”

Acesta este cântecul sufletului - “Eu Sunt Aici. Fără a mai fi singular, fără a mai fi singur, fără a mai fi pe o cale către oriunde. Eu Sunt Aici fără a avea un loc în care să merg și fără a fi nevoie să merg nicăieri. Eu Sunt Aici. Și de acum înainte totul vine la mine. Eu nu merg către asta (către orice/ nimic).” Totul, de la cafea până la viață, energie, până la orice aveți nevoie, vine aici.

Haideți să respirăm profund cu aceasta.

Conținută în acel cântec este reamintirea cunoașterii.

Și astfel sfârșim Actul Unu cu aplauze (publicul aplaudă).


Actul II

Actul Doi.

ADAMUS: Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus al Domeniului Suveran.

Bun venit, dragilor. Bună energie în sală astăzi. Bună energie pentru toți dintre voi care priviți online.

Vom începe sesiunea noastră cu o întrebare, desigur; cu o întrebare. Obișnuiam să privesc în timp ce voi aveați întrebările și răspunsurile cu Tobias, cu ani în urmă, toți stând la rând, așteptând să întrebați aceleași întrebări care fuseseră puse în luna anterioară și în luna anterioară acesteia, anticipând cu nerăbdare să ajungeți în față pentru a pune aceleași întrebări care fuseseră puse înainte. Așadar acum, eu sunt cel ce pune întrebări, deoarece știu că voi aveți răspunsurile. Deci, dragă Linda, dacă vrei ia microfonul și fii gata.


Ce este Nou?

De la întâlnirea noastră de luna trecută, în ultimele 30, 31 de zile, ce este nou în viața voastră? Ce este nou în viața noastră?

Începeți, vă rog. Da. Am vorbit despre nou în ultima noastră întâlnire. Am spus că totul devine nou. Fără reînnoire. Planeta a fost într-un loc al reînnoirii, în cicluri constante ce se repetau - da, cu puțină extindere, oarecum îmbrăcate într-un mod puțin diferit - dar un lucru amuzant s-a întâmplat în acea lună februarie, la puțin timp după ce St. Germain s-a adresat Shaumbrei. Ceva s-a întâmplat. Am trecut peste un prag unde, pe această planetă, nu doar pentru voi ci pe această planetă totul se va îndrepta către nou. Unele dintre lucruri își vor continua ciclurile lor de reînnoire pentru o vreme, dar mai devreme sau mai târziu totul va merge către nou. Acesta a fost punctul crucial al conversației noastre de luna trecută.

Așadar, în viața voastră, în ultimele 30 de zile, ce este nou? Daa, vă rog.

Ahh! Acum, Linda...

SCOTT: Surpriză, surpriză.

ADAMUS: Înainte de a intra în asta, Linda, ai nevoie să dai niște explicații. Lucy, tu ai niște explicații de dat. Ce este - dragi oaspeți - ce este pălăria? De unde au apărut ei?

SCOTT: Doar ceva amuzant.

ADAMUS: Doar ceva amuzant.

SCOTT: Asta este ce este nou. Părul meu. Am decis să-mi las părul în jos (el poartă o perucă cu păr lung și o șapcă de baseball)

ADAMUS: Daa, daa. Însă arăți de parcă ai face parte din vreun grup, vreo organizație.

LINDA: Așteaptă, așteaptă. Tu ai spus ce s-a schimbat de luna trecută, iar când m-am uitat prin  sală, aceasta a  fost în mod clar și evident una dintre cele mai dramatice (schimbări) (râsete).

ADAMUS: Într-adevăr. Ceea ce este - continuă și ridică-te, te rog - ce reprezintă asta? Ai o pălărie interesantă pe cap. Ai căpătat mai mult păr decât oricând înainte și alte câteva lucruri, un tricou de pirat acolo. Da. Ce reprezintă asta? Noul din tine.

SCOTT: A fost doar o distragere amuzantă dincolo de alte distrageri.

ADAMUS: Oh, bun, bun. Îmi place asta. Îmi place asta. (Scott chicotește) Nu te-am văzut recent la vreun miting politic? (râsete) Daa. Te-au controlat de arme de foc înainte să ajungi acolo? (Scott râde) Daa. bun. Bun. Vei bate pe cineva astăzi? Vei trage un pumn în față, știi tu?

SCOTT: Nu. Nu.

ADAMUS: Nu. Nu.

SCOTT: Asta ar anula scopul pălăriei (șepcii).

ADAMUS: În regulă, daa. “Make America Kind Again”. Bun. Bun. Îmi place asta. În regulă. Ce este nou în viața ta? (n.tr. parafrazare glumeață a lui Adamus pentru acest slogan de campanie folosit de politicienii americani. Sloganul în forma sa corectă este “Make America Great Again” și înseamnă “Să facem/sau Faceți America Grozavă/Măreață din nou”. Traducerea parafrazării lui Adamus ar fi - Să facem America cumva din nou. Acest slogan în forma sa corectă a fost folosit prima data de Ronald Reagan în 1980 în campania sa prezidențială)

SCOTT: Oh, să vedem. Fratele meu din oraș.

ADAMUS: Ăsta nu e nou. El a fost în oraș înainte. Deci, daa. Este diferit. Este o schimbare.

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Dar nu este nou. Adică, fratele tău este un tip grozav. Daa, daa. Dar ce este nou?

SCOTT: Cred că ceea ce este nou este… faptul că prea multe nu s-au schimbat în ultima lună este nou doar pentru că semnul de întrebare a devenit mai mare. Pare ca și cum ar fi mai multă nesiguranță.

ADAMUS: Daa, nu sunt sigur dacă să spun - Hm - makyo ori nu vinde castraveți grădinarului ori nu sunt sigur. (Scott râde)

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Este cam același lucru, dar ce tocmai ai spus? Ai spus că vrei să te întorci la St. Germain cu...

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Daa. Daa (Adamus chicotește). Acesta este cel blând...

SCOTT: Ei bine, nu, cred că m-am așteptat la mai multă schimbare în ultima lună și pur și simplu nu s-a întâmplat.

ADAMUS: Puțină schimbare, și asta este nou.

SCOTT: Daa. A fost doar mai multă nesiguranță, mai mult vid, mai mult haos.

ADAMUS: În regulă. Deci mai puțină schimbare decât normal? Este asta ceea ce spui?

SCOTT: Nu, ei bine - daa, mai multă schimbare decât în mod normal, deoarece...

ADAMUS: Mai multă schimbare.

SCOTT: ...a fost - despre ce vorbeai mai devreme? - tiparele, repetarea tiparelor.

ADAMUS: Daa, daa.

SCOTT: A fost ca o prezicere.

ADAMUS: Daa.

SCOTT: Și apoi acum nu există prezicere.

ADAMUS: Ți s-a întâmplat să ai ceva vise ciudate?

SCOTT: Am avut (Adamus chicotește). Am avut. Nu pot să-mi amintesc niciunul din ele acum.

ADAMUS: “Nu pot să-mi amintesc”. Daa, în regulă. Daa, bine.

SCOTT: Daa.

ADAMUS: Deci există ceva nou care s-a întâmplat, tu doar nu știi ce dracu a fost.

SCOTT: Sunt sigur că a fost, daa.

ADAMUS: Ah, a fost. În regulă.

SCOTT: Bine.

ADAMUS: Bun.

SCOTT: Îmi vei spune tu?

ADAMUS: Nu, nu, nu (ei râd). Voi spune tuturor imediat. Pot să-ți strâng mâna, domnule? (către fratele lui Scott) Daa. Mă bucur că te întâlnesc. Vii dintr-o familie bună.

LINDA: L-ai întâlnit mai înainte!

ADAMUS: Familia sa spirituală, nu familia sa biologică. Da. Bun. În regulă, mulțumesc.

SCOTT: Bine. Sigur.

ADAMUS: Mulțumesc. Următorul.

LINDA: Ahh, Jan.

JAN: Oh.

ADAMUS: Daa. Deci în ultimele 30 de zile ce este nou? Continuă și ridică-te.

JAN: Da. Continui să mă gândesc în fiecare lună că voi deveni mai bună la asta și nu devin.

ADAMUS: Daa, daa (Adamus chicotește). Ai încercat vreodată să practici acasă? Știi tu, ca și cum doar iei un microfon și pretinzi că eu sunt acolo și milioane de oameni privesc și doar pretinzând, știi tu, că ajungi să fi pregătită pentru asta?

JAN: Nu am făcut-o.

ADAMUS: Nu ai făcut-o.

JAN: Probabil că acesta nu este unul dintre lucrurile pe care vreodată le-aș...

ADAMUS: Dacă aș fi venit aici ca cineva din public cu siguranță aș fi făcut-o.

JAN: Daa.

ADAMUS: Daa. Daa.

JAN: Notă pentru sine.

ADAMUS: Daa, notă pentru sine. Daa, practică, practică, practică.

JAN: Practică, practică. Um, ceva nou.

ADAMUS: Ceva nou. Treizeci de zile (Adamus face un sunet de tic-tac de ceas).

JAN: M-am găsit pe mine, um...

ADAMUS: Asta este bine. Te poți opri chiar acolo (they laugh). Doar oprește-te acolo...

JAN: Daa, în regulă.

ADAMUS: ...ridică microfonul și daa. Nu, dar te-ai găsit pe tine…?

JAN: Cum să ajung la asta? Nu sunt neapărat o persoană care să respire conștient.

ADAMUS: Corect.

JAN: Însă am descoperit că aceasta a devenit tot mai mult o practică în ultima lună și descoperind asta am...

ADAMUS: Daa, bun.

JAN: Cu mult mai mult decât am avut-o în trecut.

ADAMUS: Aceasta este o frază bună: “Eu știu că știam. Eu știam că știu. Eu știam că știam.” Daa. Daa. Poți de fapt să scrii cu adevărat o carte pentru copii. Daa. Bun.

JAN: Ar putea fi.

ADAMUS: Daa, mulțumesc. Deci în ultimele 30 de zile, respirație conștientă? În regulă.

JAN: Respirație conștientă și doar reamintindu-mi mie însămi că eu știu că știu.

ADAMUS: Daa! Și de fapt, pornește de dincolo de ați reaminti ție însăți, caz în care trebuie să gândești despre asta - “Eu știu că știu” - deoarece uneori tu faci: “Oh, ce știu eu?” Însă este ca și cum, nu, este - o faci cu respirația conștientă,  “Eu știu”, cam așa - și pur și simplu este acolo.  “Eu știu” și apoi nu gândești despre cum știi. Doar știi. Daa. Cu respirația, hai să încercăm asta împreună. Eu știuuuuu (cântând).

JAN: Eu știuuuuu!

ADAMUS: Îmi place asta. Vedeți, un pic de teatru, puțină dramă! Haideți! (ea chicotește). Treziți-vă, scuturați-vă! Haideți să încercăm din nou.

JAN: Eu știuuu.

ADAMUS: Îmi place asta. Vedeți, un pic de teatru, puțină dramă! Haideți! (ea chicotește). Treziți-vă, scuturați-vă! Haideți să încercăm din nou.

JAN: Eu știuuu.

ADAMUS: A fost în regulă, dar nu urmează să cânți la operă, încă, dar hai să încercăm asta din nou.

JAN: În regulă.

ADAMUS: Eu știuuuuu! Așa (ea suspină).

LINDA: Ca o broască (câteva chicoteli).

JAN: Eu știuuu.

ADAMUS: În regulă, încă o dată.

JAN: Vrei să fac asta pe muzică?

ADAMUS: Desigur. Cine o să cânte?

JAN: Eu știuuu.

ADAMUS: A pornit și aerul condiționat (ei chicotesc). Minunată sincronizare. Mulțumesc. Mulțumesc. Și acum, te relaxezi apoi cu asta. Te distrezi cu asta, pentru că dacă e: “Eu știu. Eu știu” (într-un mod tensionat), amintiți-vă ce v-am spus în primul act. Nu mai este vorba de a depune efort în (a materializa) calea voastră. Voi toți vă mândriți cu cicatricile bătăliilor și cu forța și determinarea voastră. (Scuipă!) Mergem dincolo de asta acum.

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Nu am scuipat cu adevărat... mult (câteva chicoteli). Respirați adânc - “Eu Știu” - și doar îi dați voie să… până când simțiți cum vă furnică corpul, aproape ca și cum ați avea un orgasm în întregul corp.

LINDA: Ooh!

ADAMUS: Apoi voi… tocmai ai avut unul? (câteva chicoteli)

LINDA: Mai târziu. Mai târziu.

ADAMUS: Am auzit un: “Ooh! Ooh!” (râsete)

LINDA: Mai târziu.

ADAMUS: Nu e chiar mare. E, “Ooh!” (mai multe chicoteli) Până când simțiți acea, doar acea întreagă schimbare de energie în corpul vostru, deoarece o permiteți. Nu vă gândiți sau vă stresați. Doar spuneți: “Eu știu. Ah! Eu știu”. Așa. În regulă. Dă-i drumul.

JAN: Oh, vrei ca eu să fac asta?

ADAMUS: Daa, vreau ca tu să faci asta. Daa. Cred că glumești. Daa.

JAN: Daa.

ADAMUS: Daa.

JAN: Doar un milion de oameni privesc.

ADAMUS: Vrei puțină ciocolată?

JAN: (chicotește) S-ar putea să ajute.

(ea face o pauză)

ADAMUS: Bună, Edith. Ce mai faci?

EDITH: Bine.

ADAMUS: (șoptește) O așteptăm pe ea.

JAN: Eu știu.

ADAMUS: Ți-ai pus garanția (promisiunea de plată pentru extindere)?

EDITH: Da.

ADAMUS: Bun. Cu toți banii ăia afurisiți pe care i-ai primit, aș face-o și eu! Dă-i drumul! (câteva chicoteli).

JAN: Scuze. Am făcut-o deja.

ADAMUS: Asta este o distragere.

JAN: Scuze.

ADAMUS: Asta e o distragere intenționată, pentru că intri în capul tău.

JAN: Da.

ADAMUS: Hai doar să o facem împreună. Eu știuuu! (cântând)

JAN: Pot să o fac cu toată lumea?

ADAMUS: Desigur.

JAN: În regulă.

ADAMUS: Sigur! Poți face orice dorești. Ești un Maestru.

JAN: În regulă.

ADAMUS: De ce nu ai întrebat înainte? “Hei, toată lumea, haideți să o facem împreună!”

JAN: Hei, haideți să o facem împreună, prieteni. În regulă, unu, doi, trei.

TOȚI: Eu știuuuuuuu!

ADAMUS: Mulțumesc.

JAN: Perfect.

ADAMUS: Mulțumesc. Minunat. Minunat.

LINDA: Printre altele, fiul ei Shaumbra, Russell Anderson, are o nouă și incredibilă - cum numesc ei genul acesta de muzică? Este foarte, foarte unică și minunată.

JAN: E alternativ într-un fel...

LINDA: Alternativ.

ADAMUS: Ce e asta, o plasare de produse în timpul spectacolului meu?

LINDA: Da, chiar este. Cum se numește?

JAN: E un fel de rock alternativ. E - daa. El a scos un video care se numește: “Liquid Lady”.

ADAMUS: Liquid Lady (Doamna lichidă).

JAN: Este despre călătoria în timp și..

ADAMUS: Oh, bun.

JAN: … găuri de viermi și despre a fi în dimensiuni diferite.

ADAMUS: Excelent. Adu-l aici data viitoare.

LINDA: Daa, fiul ei Shaumbra...

ADAMUS: Pune-l pe masă. Vinde-l.

LINDA: …Russell, fiul ei Shaumbra.

ADAMUS: Adu-l data viitoare. Daa.

LINDA: Daa. Daa.

ADAMUS: Daa, daa.

JAN: Mulțumesc.

ADAMUS: Mulțumesc. În regulă. Ce este nou? Până acum am avut frați venind din afara orașului și învață să respire. În regulă (Linda râde).

Mai departe. Ce e nou? Ah. Bine ai venit. Ce e nou?

TANIA: Să fiu aici.

ADAMUS: Să fii aici.

TANIA: Categoric.

ADAMUS: De unde ești?

TANIA: Vin din multe locuri diferite.

ADAMUS: Mm, dă-mi un pont.

TANIA: Pont-ul e Dallas.

ADAMUS: Dallas. Nu, nu. Nu ești - vreau să spun că poate locuiești în Dallas. Te deranjează dacă te rog să te ridici în picioare? Și eu voi face asta. Mă voi așeza (câteva chicoteli în timp ce el coboară de pe scenă). Înainte de Dallas.

TANIA: Houston.

ADAMUS: Houston. Ehhh. Spune ceva. Spune Eu Sunt Ceea Ce Sunt.

TANIA: Eu Sunt Ceea Ce Sunt.

ADAMUS: La microfon.

TANIA: Eu Sunt Ceea Ce Sunt.

ADAMUS: Nu ești din Houston (mai multe chicoteil). Hai să încercăm din nou. De unde ești?

TANIA: M-am născut în Lisabona, Portugalia. Am fost crescută în Basel (actualmente în Elveția însă foarte aproape de granița cu Franța și Germania).

ADAMUS: Și eu însumi m-am născut în apropiere.

TANIA: Da. Da.

ADAMUS: Bun. Bun.

TANIA: Da.

ADAMUS: Și apoi unde?

TANIA: Și apoi m-am dus în Basel...

ADAMUS: Basel.

TANIA: …Franța. În apropiere de Germania.

ADAMUS: Lasă-mă să te îmbrățișez (audiența spune “Auuuu”). Franța. Aaaaa. Ohh! Ohh! Franța. În regulă. De ce naiba te-ai mutat în Houston? (râsete) Ei bine, hai să nu intrăm acolo. Ce a fost nou în ultimele 30 de zile?

TANIA: Treizeci de zile.

ADAMUS: Treizeci de zile.

TANIA: Nou?

ADAMUS: Nou.

TANIA: A fost că m-am mutat din Houston în Dallas, Aeroporturi americane și oraș nou, oameni noi, loc de muncă nou.

ADAMUS: Asta-i destul de nou.

TANIA: Foarte nou.

ADAMUS: Asta-i destul de nou. Bine. Dar te-ai mai mutat și înainte, în mod evident...

TANIA: Da, dar nu așa.

ADAMUS: ...Deci nu-i chiar nou, așa-i? E doar același (lucru) vechi mergând în alt loc. Dar nu e cu adevărat nou. Hmm.

TANIA: Este diferit.

ADAMUS: E diferit, dar nu e nou. Ai prins punctul meu (de vedere) până acum?

În regulă. Aș vrea ca tu să simți în interiorul a ceea ce este nou, ce e cu adevărat nou, și mutatul dintr-un loc fizic în altul - ceea ce nu e cu adevărat nou, e doar mutare - de ce se întâmplă asta, pentru că se schimbă ceva la un alt nivel. Cauzează o schimbare în lumea de afară, dar este pentru că ceva nou ți s-a întâmplat ție într-un mod interior.

TANIA: Cred că este vorba de o conexiune cu toate (lucrurile) în același timp.

ADAMUS: Daa, daa.

TANIA: Da. Conștiență, ceea ce tu numești conștiență.

ADAMUS: Da, dar în mod specific. Este ceva. Nu trebuie să-ți aduci aminte sau să o spui chiar acum, dar a fost ca și cum ceva a făcut click în tine. Ceva care a fost nou.

TANIA: Vin aici la tine, ajută-mă cu asta.

ADAMUS: Ahh! Ea vrea ca eu să spun. În regulă. Ai fost foarte profund conectată cu o mulțime de lucruri din trecut - vreau să spun, vieți trecute, chiar în această viață, un fel de a sta în aceeași zonă, aceeași regiune, aceleași conexiuni și restul - iar ceva din interiorul tău a spus cu ceva timp în urmă: “Am terminat cu toate astea”.

TANIA: Da.

ADAMUS: “O să dau drumul prietenilor, familiei și tuturor celorlalte”. Asta-i nou.

TANIA: Doar s-a întâmplat. N-am făcut nimic.

ADAMUS: Ah! Ah! Ahhh! Ahh! Ah! Și de fapt, ăsta este lucrul perfect de spus - “Nu a trebuit să fac nimic, doar s-a întâmplat”. Absolut, și asta e exact unde merge noul. Doar se întâmplă. Omul spune: “Ei bine, ce trebuie să fac? Și cum e cu planificarea? Și trebuie să stau și să meditez, să incantez și să fac tot restul chestiilor ăstora?” Și doar se întâmplă. Și vreau ca fiecare din voi să înceapă să fie conștient de asta. Voi spuneți: “Ei bine, nu știu. Doar s-a întâmplat.” Nu, nu voi - voi ați permis să se întâmple. Asta-i nou. Asta-i chiar nou. În regulă (câteva chicoteli). Bun. Mulțumesc. Nu te bucuri că ai venit aici? (câteva aplauze)

În regulă, încă vreo două noutăți. Care sunt noutățile?

LINDA: În regulă, lasă-mă să văd. Oh, aici, sunt curioasă despre asta.

ADAMUS: Ah, daa. Ah! Ce e nou? Ai prins un loc bun astăzi.

SHAUMBRA 1 (woman): Am făcut-o.

ADAMUS: Ai ajuns devreme aici?

SHAUMBRA 1: Am prieteni care au ajuns aici devreme.

ADAMUS: Ohh! Ohh! Sunt oameni care au rezervat locuri pentru tine?

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: E permis asta aici?

LINDA: Nu!

EDITH: Da.

SHAUMBRA 1: Am ajuns aici destul de devreme.

ADAMUS: Destul de devreme. În regulă. În regulă. Atunci o să-i dăm drumul.

SHAUMBRA 1: În regulă.

ADAMUS: Pentru că de fapt urma să-ți cer - poate că trebuie să mergi să te așezi acolo în spate.

SHAUMBRA 1: În regulă.

ADAMUS: Daa, bun. Ce e nou?

SHAUMBRA 1: M-am entuziasmat de potențialul a ceva nou după toate aceste vieți.

ADAMUS: În regulă. Îmi place asta. Ea s-a entuziasmat.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: Și despre ce anume te-ai entuziasmat?

SHAUMBRA 1: Ei bine, apoi am vrut să mă întreb și să-mi imaginez ce ar putea fi, ceea ce nu am putut să fac.

ADAMUS: Oh.

SHAUMBRA 1: Dar cel puțin există un potențial.

ADAMUS: Oh. Ei bine, te-ai entuziasmat despre ceva nou...

SHAUMBRA 1: Potențialul...

ADAMUS: …dar nu ai știut ce era.

SHAUMBRA 1: …lucruri noi după toate aceste vieți.

ADAMUS: Lucruri noi. În regulă. Deci te-ai entuziasmat legat de nou și s-a întâmplat ceva nou?

SHAUMBRA 1: Nu din câte îmi dau eu seama.

ADAMUS: Ooh, fir-ar!

SHAUMBRA 1: Scuze.

ADAMUS: Ea a spus: “Nu, din câte îmi dau eu seama”. S-a întâmplat.

SHAUMBRA 1: Bine.

ADAMUS: S-a întâmplat și cam despre asta vorbim noi astăzi aici. Omul doar merge înainte făcând aceleași vechi, aceleași lucruri vechi și crede că nou înseamnă a fi conștient de respirație, ceea ce e drăguț dar nu e nou, sau mai multe schimbări ca niciodată - asta nu e nou, asta se întâmplă mereu - și omul crede că, “Ei bine, m-am mutat într-un loc diferit. Asta e nou”. Acesta este același ciclu vechi, doar cu o notă ușor diferită. Așa că vreau ca voi să deveniți conștienți de ceea ce e nou cu adevărat.

În regulă, deci vă entuziasmați de ceva nou. Nu credeți că ceva nou s-a întâmplat, deoarece voi căutați în afară și vă întrebați: “Unde este? Unde este?” Deoarece vreți ceva diferit în viața voastră pentru că sunteți obosiți să fiți blocați în același vechi. Știți voi, cumva e un loc amuzant în care să fiți. Sunteți cu adevărat obosiți de a fi blocați în același vechi și când eu întreb solicit voluntari: “Cine ar vrea să se întoarcă pentru încă o altă viață?” Toată lumea face cam în genul: “Oh, nu. Nu.” (câteva chicoteli)

SHAUMBRA 1: Așa e.

ADAMUS: Dar când spun: “Ei bine, sunteți gata pentru iluminare chiar acum?” Este cam în felul: “ Ei bine, uh. Hm.” Deci suntem cumva într-o fază de dilemă.

SHAUMBRA 1: Așa e.

ADAMUS: În regulă. Deci ceva nou s-a întâmplat. (ea se uită la el întrebător, Adamus chicotește) Ceva nou și (acest) nou nu trebuie să fie extern. Ceva s-a schimbat înăuntrul vostru.

SHAUMBRA 1: Da.

ADAMUS: În regulă. Ai vreo idee despre ce ar putea fi vorba?

SHAUMBRA 1: Cred...

ADAMUS: Vrei să vorbești clar...

SHAUMBRA 1: Bine.

ADAMUS: Daa.

SHAUMBRA 1: Am devenit puțin mai clară despre faptul că eu sunt creatoarea realității mele.

ADAMUS: Da, ei bine, nu chiar. Dar, știi tu, și spun asta dintr-o completă onorare și respect, însă este gândirea umană care a devenit puțin mai clară. Nah (Nu). Nu chiar. Nu chiar. Omul este încă neclar ca întotdeauna și omul încă încearcă să rezolve el totul și nu o va putea face. Și omul încă încearcă să ia unele cuvinte pe care noi le spunem aici și să încerce să le umanizeze, și nu va reuși. Vă voi spune în curând. Nu vreau să vă dezvălui chiar acum.

SHAUMBRA 1: În regulă. Mulțumesc.

ADAMUS: În regulă. Vreau încă doi și apoi o să fac marea dezvăluire.

LINDA: Marea dezvăluire? În regulă, lasă-mă să văd.

ADAMUS: Încă doi. Dar poate că cineva se va prinde...

LINDA: În regulă.

ADAMUS: …înainte de a fi nevoie să spun eu.

LINDA: Se va prinde?

ADAMUS: Da.

SHAUMBRA 2 (femeie): Am avut o schimbare uriașă în aceea că lipsa mea de încredere în mine se dizolvă într-un mod uriaș.

ADAMUS: Bun.

SHAUMBRA 2: În loc de a fi un mare zid, este pe la nivelul genunchiului acum.

ADAMUS: E încă un zid.

SHAUMBRA 2: E încă un zid.

ADAMUS: E încă un zid.

SHAUMBRA 2: Dar nu e nici pe departe acel lucru uriaș care obișnuia să fie.

ADAMUS: Vrei să - pot să te întrerup pentru un moment. Am făcut-o.

SHAUMBRA 2: Daa. Întotdeauna.

ADAMUS: Deci, ah, haideți să ne oprim în a folosi (cuvântul) “dar”. (n.tr. joc de cuvinte: în engleză “but” înseamnă două lucruri: “dar” și “fund”). Oamenii sunt “funduri” iar Maeștri divini sunt “Și”-uri (dar și “finaluri/sfârșituri”) (ea chicotește) (n.tr. joc de cuvinte: în engleză deși se scriu diferit: and=și, end=sfârșit/final, pronunția lor e la fel). Chiar sunt! Oamenii sunt doar niște mari “funduri”. E întotdeauna un “dar/fund” acolo undeva. “Și”-ul/“Sfârșitul” (n.tr. joc de cuvinte: Adamus pronunță “the end”/sfârșitul, în felul în care apare la finalul oricărui film, referindu-se de fapt la “Și”). Deci, haideți să...

SHAUMBRA 2: Chestia legată de...

ADAMUS: O mulțime dintre voi spuneți: “Oh, chiar că-mi place mai mult de St. Germain”. Și e ca și cum...

LINDA: Daa, daa. Adu-l înapoi.

SHAUMBRA 2: Amin la asta!

LINDA: Unde este el?

ADAMUS: Amin. Știți, dar aici este secretul. Este “și”.

SHAUMBRA 2: Și.

ADAMUS: Nu amândouă. Eu sunt „și”. Nu a fost doar, știi tu, un St. Germain și acum un Adamus. Este un „și”.

SHAUMBRA 2: Absolut.

ADAMUS: Este un „și”, și voi puteți fi de asemenea.

SHAUMBRA 2: Asta este cu mult mai aproape.

ADAMUS: Exact. Deci chiar sunteți pe traiectorie până iese în cale „dar”.

SHAUMBRA 2: Da.

ADAMUS: Daa.

SHAUMBRA 2: Și încă mai am astea.

ADAMUS: Daa.

SHAUMBRA 2: Lipsa de încredere de sine se dizolvă. Sunt mult mai aproape de cine sunt eu cu adevărat. Văd asta. Simt asta. Mai sunt câteva „dar” aici și acolo.

ADAMUS: Câteva ziduri, câțiva „dar”. Daa.

SHAUMBRA 2: Dar sunt mult mai puține decât erau. Sunt atât de puține și sunt mult mai aproape și simt asta și sunt mult mai fericită cu cine sunt și unde sunt decât oricând altcândva.

ADAMUS: Ok (câteva aplauze). Bine. Bine. Eu cred cam atât din asta (arătând o cantitate mică).

LINDA: Aghhhh!

ADAMUS: Nu, nu, nu! Doar - hai doar - o să clarific asta pentru tine. Cred o parte din asta, deoarece cred că voi de fapt, unii dintre voi se simt mai bine și sunt ziduri mai mici și sunt „dar” mai mici în viețile voastre, dar tot sunt ziduri și „dar”. Încă sunt acolo. Și știți ceva? Nu o să dispară, și asta e ok.

Noi nu încercăm să distrugem zidurile și să aruncăm în aer „dar”-urile. Pur și simp-… (amândoi râd) Pur și simplu spunem: „Am aceste lucruri omenești. Am omul care are îndoieli, care nu a crezut, care e paranoic schizofrenic, nebun și care aparține unui cult” (ea chicotește) și...

SHAUMBRA 2: Și vrea să bată câteva persoane din zona unde trăiesc eu.

ADAMUS: Daa, daa. Daa! Și asta e ok. Vedeți voi, când încercați doar să uitați o identitate și când încercați să spuneți: „Merg de la a fi persoana asta de care nu mi-a plăcut niciodată cu adevărat și o să lucrez să trec dincolo de acea persoană și o să-mi gândesc calea, o să mă rog pe calea mea, nu o să mai fiu acea persoană,” un lucru amuzant se petrece.

SHAUMBRA 2: Nu merge.

ADAMUS: Nu merge. Deveniți mai mult exact persoana care nu vă place. Deci ce faceți este să faceți o respirație profundă și spuneți: „Ah! Sunt acea persoană…”

SHAUMBRA 2: Și.

ADAMUS: Și! Și apoi deodată, este cum ați văzut în filmul de mai devreme, deodată în loc de o singură lumânare, sunt două lumânări. „Oh! Oh! Și eu sunt divin.” Și apoi o altă lumânare: „Uau! Sunt un extraterestru din spațiu.” Și o altă lumânare: „Oh! Sunt un actor remarcabil.” Și o altă lumânare: „Și sunt această entitate nenorocită, dar mă distrez jucând rolul.” Deodată, aveți libertate. Vă opriți din a fi singulari - „Lucrez la zidurile mele. Ajung să am niște ziduri mai mici. Ajung să am mai puține „dar”-uri…” Știți voi...

SHAUMBRA 2: Stau pe zid.

ADAMUS: Exact. Deci mergem la „și”. Asta e magia. Asta e libertatea. Apoi de fapt aflați că vă plăcea acea persoană cu ziduri și cu „dar”-uri. E cam în genul: „Ei bine, asta a fost o creație interesantă plină de îndoială și frică și anxietate și trepidații și tot restul. Asta este extraordinar și sunt de asemenea divin. Sunt de asemenea un creator grozav. Și, și, și,” vedeți voi.

SHAUMBRA 2: Daa!

ADAMUS: Asta e nou.

SHAUMBRA 2: Da!

ADAMUS: Asta e nou! Vreau să sun clopoțelul - ehh-ehh-ehh - asta e nou!

SHAUMBRA 2: „Și”-urile sunt acolo și sunt acolo mult mai mult decât au fost vreodată.

ADAMUS: Daa! Daa, absolut. Și acesta este răspunsul (câteva râsete). (n. tr. în engleză cuvântul „and-swer” din text se referă la cuvântul din engleză answer care înseamnă răspuns, însă a fost transformat de Adamus prin adăugarea unei litere pentru a forma and și astfel făcând un joc de cuvinte amuzant din unirea lui and/și cu answer/răspuns, rezultând and-swer în loc de answer, deoarece mai înainte a fost vorba de - și)

SHAUMBRA 2: Drăguț.

ADAMUS: Ok.

SHAUMBRA 2: Foarte drăguț.

ADAMUS: Foarte drăguț. Următorul. Încă unul și apoi vom revela răspunsul. Linda se plimbă cu microfonul. Oh, chiar la David. David, ce e nou?

DAVID: Mai multă grație în viața mea.

ADAMUS: Da. Cum vine asta? Adică, cum funcționează chestia asta?

DAVID: Umm… (el face o pauză)

ADAMUS: Ai grijă, te apropii de tărâmul makyo aici.

DAVID: Mă apropii (câteva chicoteli).

ADAMUS: Patinezi exact pe acea linie subțire.

DAVID: Daa, daa. Poate chiar am depășit-o. Daa.

ADAMUS: Dar cine sunt eu pentru a striga vreodată makyo.

DAVID: Daa.

ADAMUS: Dar simt, de asemenea, sinceritatea. Cum se manifestă grația în viața ta?

DAVID: Nu e ceva palpabil.

ADAMUS: Nici nu vrei asta (Linda râde). Continuă.

DAVID: Și e mai mult ca o cunoaștere.

ADAMUS: Bine. Dar dă-mi un exemplu. Grația în ultima lună, cum a apărut în viața ta de zi-cu-zi?

DAVID: (face o pauză) Acum câteva săptămâni am cumpărat un fierăstrău electric ajustabil și am ajuns să-mi tund copacii și restul și m-a cam speriat, dar m-am bucurat de asta și doar a curs.

ADAMUS: Ca și trăitul pe muchie de cuțit.

DAVID: Da.

ADAMUS: Daa. daa. Motorizat...

DAVID: Daa, electric, rrrrr…..rrrrr…. (imitând sunetul motorului)

ADAMUS: Electric. Bine. Exact, exact. Daa. Uau. A trebuit să ai permis pentru asta?

DAVID: Nu.

ADAMUS: Dar aproape.

DAVID: Daa.

ADAMUS: Aproape.

DAVID: Dar e ceva de care mă sfiam în trecut, dar am mers oricum înainte și am făcut-o.

ADAMUS: La naiba că da.

DAVID: Și apoi chiar mi-a plăcut să fac asta și a fost o schimbare.

ADAMUS: Da. Bun. Deci, bun. Asta e o perspectivă frumoasă. Da. E grațioasă, o formă a grației, cred.

DAVID: Ei bine, nu a fost rezistența care era în trecut.

ADAMUS: Doar nu ai dat doi bani pe ea, cam așa?

DAVID: Ei bine, de fapt am intrat (în experiență) și mi-a plăcut. Da.

ADAMUS: Bine. Îmi place asta. Îmi place asta. Făcând ceva care îți place, îți dă puțină exaltare. Bine. Bun. Mulțumesc. Mulțumesc tuturor.

Deci avem o combinație de nou de luna trecută - găzduind un frate din afara orașului, respirând, tăind copaci cu fierăstraie și alte câteva lucruri.

Am pus întrebarea ce e nou pentru că mintea se duce la vechi. Ce e nou? „Ei bine, frate, mi-am cumpărat îmbrăcăminte nouă.” V-ați mai cumpărat îmbrăcăminte nouă de multe alte ori în trecut. Majoritatea voastră. Unii dintre voi încă o poartă pe aceeași. Dar spuneți, știți voi, „M-am mutat.” Asta e legitim, dar care a fost motivul de dedesubt pentru mutare? V-ați mai mutat de multe ori înainte. Asta, în sine, nu e nou. Ați experimentat ceva puțin diferit, în acest caz ceva ca o grație de a merge acolo, cam așa ceva. Dar nu aș califica asta ca fiind noua listă a lui Adamus.

Noul care se petrece în viața voastră chiar acum este în mare parte nedetectat, în mare parte inconștient, pentru că se petrece la un nivel profund atât de frumos, simplu, fără efort. Și noul prin care ați trecut luna trecută, toți într-o măsură (proprie), este să vă dați la o parte puțin din calea voastră. Ușurând puțin. Ieșind din „dar” și intrând în „și”-ul vostru (câteva chicoteli).

SART: Daa! (câteva chicoteli)

ADAMUS: Relaxându-vă puțin. Ieșind din calea voastră. Asta e nou.

De multe ori ați încercat să fiți - cum îi spuneți - mai relaxați sau nu chiar atât de schizo, nervoși, îngrijorați de toate. Nu durează prea mult. Dar în ultima lună fiecare dintre voi și-a permis lui însuși doar o mică privire furișă la a ieși din calea voastră.

A fost multă gândire despre asta în trecut. Am vorbit despre Eu Sunt, de divin și există multă gândire despre, „Ok, hai să o permitem.” Dar era gândire. Nu o și făceați de fapt. Iar în ultimele 30 de zile, cu multe îmbrânciri și multă consternare și multe nopți târzii, 2:30, cu „O să vă trezesc chiar dacă trebuie să mergeți la serviciu sau nu” fel de zile, am zis, ați putea să dați drumul îndeajuns, doar pentru a-i da voie înăuntru acelei raze subțiri de lumină, să simțiți ce înseamnă asta, să știți că este ok, că umanul nu controlează toate astea. Acesta e un pas uriaș. Asta e nou.

Am vorbit mult despre asta, am avut multe discuții, dar nu multă experiență legată de asta. Asta e uriaș. Se poate să nici nu realizați în partea umană, în sinele (care folosește) „dar”. S-ar putea nici măcar să nu fiți conștienți, dar atunci lucrurile încep să se schimbe, într-un fel, ca și cum v-ați muta într-o locație diferită, ca și cum ați încerca ceva diferit. Asta nu este ce e nou; acesta e rezultatul sau manifestarea a ceea ce e nou. Bunăvoința de a vă schimba, de a transmuta, dar asta în sine nu e noul. Noul este doar a da drumul pentru un moment. A da drumul. Asta este enorm. Asta e uriaș.

Noul pe care voi o să începeți să-l experimentați este în general de nedetectat. O să ajung la asta într-un moment, dar nu vine de la minte încă. Noul vine dintr-un loc atât de diferit din voi, s-ar putea să nici nu fiți conștienți de ceea ce se întâmplă, de ceea ce e nou.

 

O Experiență

Acum, acest nou, înseamnă ceva ce nu v-ați permis niciodată de fapt să experimentați. Și aș vrea să demonstrez asta aici. Aș vrea doar să - asta e ziua cu cele trei acte de experiență - deci aș vrea să demonstrez asta. Și dacă vreți, toată lumea, vă rog să vă ridicați în picioare, și cei care sunt în rândul din față, vă rog să vă duceți la ultimul rând în spatele scaunelor din ultimul rând. Toți ceilalți vă rog să apucați doar scaunul din fața voastră. Stați puțin - doar puneți mâinile pe el. Nu trebuie să-l prindeți, dar puneți-vă mâinile pe el. Cei care s-au mutat în spate, doar găsiți un scaun pe care să vă puneți măinile.

(un huruit începe)

Acum faceți o respirație foarte profundă. Și vreau să - asta e doar un fel de chestie experiențială - vreau să vă imaginați pentru o clipă, ținându-vă de acel scaun, ținându-vă doar de spatele scaunului, că treceți prin mai toată viața voastră ținându-vă. Ținându-vă de ceva - de trecutul vostru, ținându-vă de lucruri ca un serviciu sau familie. Și pentru cei care se uită online, vă rog, da, ridicați-vă, mergeți în spatele scaunului pe care stați.

Majoritatea dintre voi vă țineți de ce ați numi identitatea voastră, ce ați considera să fie marile avantaje în viață - tăria voastră, dedicația, determinarea, inteligența, încăpățânarea. Vă țineți de aceste lucruri, pentru că este un sentiment că există o forță, ca un vânt, care vine înspre voi, suflând încontinuu. Trebuie să vă țineți.

Câteodată vă țineți foarte strâns. Apoi vine foarte mult, eu văd odată cu voi, când experimentați o traumă fizică, vă țineți foarte strâns. „Trebuie să mă țin de sănătatea mea. Trebuie să mă țin de corpul meu. Nu pot lăsa boala asta să mă prindă. Trebuie să mă țin de echilibrul meu fizic, pentru că asta am. ca cea mai de bază parte a naturii mele umane. Trebuie să mă țin.”

Acest vânt care vine înspre voi, această forță care vine înspre voi - viața însăși, slujbe, facturi, plăți, a face bani, a pune îndeajuns pe masă - „Trebuie să mă țin pentru că acest vânt, această forță poate să mă răstoarne. Trebuie să mă țin.”

În unele zile când dați drumul la tensiune cât de cât, dar tot aveți mâna pe scaun. În unele zile când o lăsați mai moale și apoi spuneți: „Oh, asta a fost o lună bună, pentru că zidul a fost puțin mai mic. M-am ținut mai puțin,” dar tot aveți mâna pe acel lucru pe care-l țineți. Tot vă țineți de voi, de gândurile voastre, de corpul vostru, de identitatea voastră, pentru că acest jet de energie vine înspre voi ca un vânt și câteodată chiar și acel vânt se estompează puțin și voi o lăsați mai moale, dar apoi dintr-o dată vântul se întoarce și voi trebuie să vă prindeți din nou. Deci ce faceți? Ajungeți să vă țineți mereu. Vă țineți chiar și de credințe și informații spirituale și materiale.

Vreau ca voi să realizați ceva chiar aici, chiar acum. Acel vânt, acel huruit de energie nu vine de fapt din față. Vine de fapt din spate, din spatele vostru. Este gravitația. Este energia. Este efectul de aspirare/sugere din conștiința de masă, și în tot acest timp v-ați ținut, gândind că era vântul din fața voastră.

Este de fapt tragerea. Nu este împingerea. Și cu cât vă împotriviți mai mult, cu cât vă țineți mai mult, cu atât e mai intensă tragerea, aspirarea, tragerea înapoi a corpului, tragerea înapoi în singularitate, tragerea înapoi în minte, tragerea înapoi în vechi. Asta este de fapt.

(pauză)

Este vechi… și este în spatele vostru, nu în fața voastră. Vă aspiră înăuntru, nu vă împinge din față.

(pauză)

Și acum vreau ca voi să realizați ceva (huruitul se estompează în liniște), cel mai important lucru pe care-l voi spune azi. Noul lucru pentru voi, care ar putea dura ceva timp ca să-l realizați sau să-l simțiți cu adevărat și înțelege; dar vă spun că energia nu trebuie să fie plină de forță/ plină de efort. Energia nu trebuie să aibă nicio forță, în față sau spate, sus sau jos. Puteți să vă luați mâna de pe scaun, și nu o să vă destrămați.

 

Energie Fără Forță

Energia nu trebuie să aibă forță, deloc. Simțiți asta pentru un moment.

V-ați deprins atât de mult cu acest huruit, acel zgomot, acel zgomot de energie constant, groaznic, pentru că erați în armonie/acord cu el. Ați venit din el. Ați presupus că vine din față ca un vânt, când în tot acest timp vă trăgea de fapt din spate, dar acum, opriți-vă pentru un moment.

Noul este acea energie care nu are nevoie să aibă forță. O poate face pentru alți oameni. Ei pot trăi în acel huruit, acel zgomot constant, aproape de nesuportat. Vreau să simțiți energia acum în grația sa (un ventilator pornește). Opriți aerul condiționat, vă rog. Simțiți energia în grația sa...

Ușor. Fără zgomot. Calm. Nu vă împinge, nu vă trage. Nimic la care să rezistați.

Toți cred că energia are forță, dar ce o să vă deosebească cu adevărat de ei este realizarea că nu are forță. Nu înseamnă că energia nu este aici. Puteți să vă așezați.

Nu înseamnă că energia nu este prezentă, și asta ar crede majoritatea oamenilor. „Nu simt nimic. Nu simt acea presiune constantă în față sau în spate. Nu simt nimic, așa că, înseamnă că nu e nicio energie. Deci, trebuie să mă întorc în dramă, în zgomot pentru a crede că este energie,” și asta nu e adevărat. Asta e atât de simplu și de bază, cu toate acestea puțini o vor realiza vreodată. Ei sunt în acel zgomot.

John, pornește acel zgomot din nou. Vreau doar să auziți acel zgomot. Acesta este zgomotul - și a trebuit să trec cu Cauldre prin piesă, după piesă, după piesă pentru a găsi ceva care exemplifică acel huruit al conștiinței umane (huruitul începe din nou). Mai tare un pic.

(pauză în timp ce huruitul se aude foarte tare)

Așa e. Cu asta trăiește majoritatea oamenilor în fiecare zi. Nu spun că este literalmente acel zgomot, dar cam așa e, zgomotul constant al energiei. Și apoi ei cred că despre asta e vorba, și apoi ei creează și mai mult zgomot și încearcă să atragă mai multă energie. Și când asta e de ajuns, încearcă să creeze mai mult zgomot. Trăiesc în această stare de huruit, zgomotoasă, aproape infernală, până când devin atât de obișnuiți cu ea, încât cred că e reală. Până când devin atât de obișnuiți cu ea încât atunci când volumul e dat mai tare sau mai încet puțin, ei zic, „Ei bine, asta e nou. Am avut ceva nou luna asta, zgomotul s-a diminuat un pic.” Tot e zgomot. Tot e trăitul în acel zgomot.

Energia - țineți minte asta, scrie asta, te rog - energia nu are nevoie să aibă forță pentru a fi reală.

LINDA: Energia este...

ADAMUS: Energia nu are nevoie să aibă forță pentru a fi reală. Energia nu are nevoie să fie acel zgomot. Energia nu are nevoie să aibă forță pentru a fi reală, pe ecran te rog. Poate fi liniștită, și este tot acolo și tot atât de multă. Poate fi blândă și grațioasă și e tot acolo, tot atât de multă, dar acum mai bogată, mai multidimensională decât tot acel zgomot cu care ați trăit. Și acel zgomot, vă intră în cap, și acel zgomot e în gândurile voastre, și apoi gândurile voastre sunt aspirate înapoi în vechi. Și voi credeți că e o presiune care vine la voi așa, și tot timpul nu este. Păcălește pe toată lumea în a gândi că e vântul care vine înspre voi, este forța energiei care vine înspre voi, și partea amuzantă este că vă trage înăuntru din spate în timp ce voi vă luptați cu fața.

Energia nu are nevoie să aibă forță pentru a fi reală. (Linda încearcă să scrie.) Probleme? (câteva chicoteli)

LINDA: Sunt puțin în afară.

ADAMUS: Puțin în afară.

Asta are logică? (câțiva spun „Da”) Da și nu. Acesta este „și”. Acesta este „și”-ul. Dacă nu țineți minte altceva în această zi, această lună, țineți minte asta. De acum înainte mergeți în viața voastră, nu trebuie să aveți forță cu energia. Dar toată lumea e pregătită (pentru asta), toată lumea e hipnotizată în asta, și toată lumea e chemată/mobilizată de asta. Când trebuie să facă ceva în viețile lor, au un proiect mare, „Bine, trebuie să alung acel zgomot, și trebuie să pun mai mult zgomot în zgomot,” și zgomotul intră în minte și zgomotul intră în viețile voastre și gândiți atunci că faceți ceva și credeți că o faceți (într-un mod) nou, pentru că aveți mai mult zgomot decât înainte. Nu este. Nu este.

Puteți fi în grația energiei, energie fără zgomot care vă servește grațios, fără efort și puteți reuși de o sută de ori mai mult decât persoana care folosește zgomotul energiei. Și nu vă obosește. Nu epuizează corpul. Nu vă face să gândiți. Nu vă face să vă îndoiți.

Zgomotul cauzează îndoiala, și lucrul amuzant este că, zgomotul nu vine de unde crede majoritatea oamenilor că vine. Energia nu are nevoie să aibă forță pentru a fi reală. Energia în starea cea mai pură este fără forță.

Stați cu asta.

Energia poate fi blândă, dar totuși atât de expansivă. Energia poate să nu aibă deloc zgomot și poate fi mai dinamică decât tot zgomotul din conștiința veche, și asta e nou. Aici vă îndreptați. Este acolo. Nu vă puteți gândi la asta. Adică, nu puteți crea gânduri legate de asta, pentru că apoi veți intra iar în zgomot. Nu e asta o contradicție interesantă? Vă întoarceți exact în zgomot.

Respirați foarte profund chiar aici, în acest moment.

Fără forță. Acesta este Eu Sunt.

Nimic la care să vă împotriviți, nimic cu care să vă luptați, nimic de care să vă țineți.

Și mintea spune: „Dar nu simt nimic.” E ca și cum, „Taci din gură, minte. Nu simți acel zgomot vechi. Taci din gură minte, pentru că în momentul în care intru în aceea, sunt tras înapoi exact în zgomot.”

Energia nu are nevoie de forță, nu are nevoie de agitație, nu are nevoie de zgomot, și puteți fi absolut creativi, absolut construind ce vreți, realizând ce vreți, fiind cine vreți să fiți fără zgomot. Este chiar acolo, energie peste tot, pregătită, așteptând să vă servească.

Trăind Fără Zgomot

Primul lucru pe care o să-l observați în nou este o reducere a zgomotului. Exact primul lucru pe care o să-l observați în timp ce vă dați la o parte din calea voastră - cum vă deschideți puțin, pe măsură ce permiteți acelei priviri furișe în „și”, nu vă mai îngrijorați, nu vă mai țineți de scaun - primul lucru pe care o să-l observați este că nu este deloc zgomotos. Și atunci mintea va spune: „Ei bine, nimic nu funcționează aici. Nu am făcut ce trebuie, pentru că nu e tot zgomotos. N-ar trebui să am toate astea…” Nu. E acolo dacă vă opriți și permiteți.

Nu va fi ca cel vechi. Nu va fi zgomotos, și nici n-o să vă dea maxime înalte. Știți voi, ați devenit dependenți de acel: „Hai să ne drogăm mental azi.” Nu vorbesc despre droguri; vorbesc despre: „Hai să ne drogăm atât de tare. Hai să devenim atât de entuziasmați aici, motivați, stimulați, excitați.” E ca un fel de dependență. E zgomot. E doar mai mult zgomot, și apoi alunecați exact înapoi în zgomotul deprimant. Nimic din asta. E fără forță acum, fără zgomot.

Mintea va fi primul loc (în care), gândurile voastre vor fi primul loc, de fapt, (în care) acesta se manifestă. Nu în viața voastră externă, dar primul lucru pe care o să-l observați este când permiteți, când vă dați la o parte din propria cale, din calea umanului, și când ieșiți din „dar”-ul vostru și intrați în „și”, o să observați că gândurile sunt diferite. Gândurile nu mai sunt atât de zgomotoase. Nu vorbesc despre dramă. Nu vorbesc despre depresie versus entuziasm. Astea sunt toate niveluri ale zgomotului. Depresia este un nivel al zgomotului, așa cum oricine dintre voi care ați trecut prin depresie poate înțelege. Vorbesc despre gânduri.

Imaginați-vă mintea voastră. Are toate aceste gânduri care merg mereu și încearcă mereu să înțeleagă tot și încearcă mereu să se țină, dar deodată o să aveți șuvoaie care ies -khuu! khuu! Wuuușș! - și e ca și cum, „Ei bine asta a fost puțin diferit. Mă întreb ce se petrece aici.” Și atunci mintea veche o să spună: „Oh, mai bine încetezi asta. E periculos. E o activitate periculoasă,” și o să spuneți: „Nu. Erau șuvoaie care ieșeau. Și, știți voi, erau gânduri dar nu erau toate zgomotoase. Erau gânduri dar nu se îndoiau de ele.”

Un gând care nu se îndoiește de sine. Vedeți voi, fiecare gând pe care-l aveți acum se îndoiește de el însuși/se chestionează pe sine însuși. E construit în, este țesut chiar în fiecare gând, să se îndoiască de sine. Deodată, o să primiți un gând, ca un vârtej mic care iese, „Oh! Acel gând nu s-a îndoit de sine. Asta e diferit. Acel gând a evadat din grădina zoo! Uau!” Și apoi o să vă chestionați pe voi înșivă.

Dar, bazat pe ce vorbim noi azi aici, o să fiți apoi, „Îmi amintesc că St. Germain a vorbit despre asta” - nu, era Adamus - „Adamus a vorbit despre a nu trebui să ai zgomot. Poate că asta a fost. Uau! Poate o să mă deschid puțin mai mult. Poate o să încep să realizez că acest lucru aici, acest lucru uman, nu e singurul. Poate o să încep să realizez că nu e vorba de acest înger auriu divin plonjând înăuntru și intrând în corpul meu și transformându-mă deodată pe mine și fiind sufletul meu pereche și partenerul meu și…” Nu, e doar înțelegerea că este acest „și” fără tot zgomotul în același timp. Minunat.

Și foarte rapid; deci, acel punct important, energia nu are nevoie să aibă forță, zgomot, dramă, comoție. Poate fi liniștită. Poate fi atât de grațioasă, și în același timp atât de dinamică.

Așa că hai acum să trecem peste a trebui să împingeți în viață, a trebui să o faceți atât de dificilă. Atât de dificilă. Nu e distractiv.

Găsiți o cale să vă asigurați că puteți asculta coloana sonoră a acestui huruit, oricând vreți să vă amintiți ce e viața veche. Nu, pe bune. Trebuie să vă întoarceți din când în când. Pornește-o din nou, John, te rog. Doar huruitul. Vreau să țineți minte că așa e. Am lucrat foarte atent să selectez asta doar pentru a găsi deranjul potrivit.

(pauză în timp ce zgomotul cântă din nou)

Așa e 24/7 (24 ore/7 zile) și apoi ce fac oamenii este să devină și mai zgomotoși. E ca și cum, „Oh, da. Asta înseamnă să fii creativ. Doar faci mai mult zgomot.” Încă sunteți în zgomot. Și un predicator o să vă spună: „Ei bine, zgomotul este iad. Este pedeapsa voastră. E Dumnezeu supărat pe tine pentru toate păcatele tale.” Și apoi e și mai mult zgomot. „Oh! Sunt un păcătos, și mai e și faptul că Dumnezeu e supărat pe mine acum, și e și mai mult zgomot.”

Și facilitatorul din „new age” va încerca: „Nu, hai să hrănim zgomotul. Hai să găsim înțeles și iubire în zgomot și hai să acceptăm toți zgomotul pentru că toți suntem unu.” (Scuipă!)

LINDA: Oh, Doamne (câteva chicoteli).

ADAMUS: Vă spun ce se întâmplă. Și psihologii or să fie: „De unde a venit acel zgomot? Și cum te simți cu privire la acest zgomot? Și poți fi mai confortabil cu acest zgomot? Și de ce încerci să te împotrivești zgomotului? Toată lumea are zgomot. Vrei să iei niște medicamente din astea pentru zgomot? Doar o să facă acel zgomot să ți se pară mai plăcut.” Dar e tot zgomot. Și ateul doar o să se împuște și nu o să se preocupe cu asta, pentru că apoi...

LINDA: Ohh!

ADAMUS: Zgomotul se oprește!

LINDA: Ohhh!

ADAMUS: Pentru puțin timp (Adamus suflă un sărut către Linda). Și eu te iubesc.

Deci unde eram? Da, energia nu are nevoie să aibă forță pentru a fi reală. E liniștită. E frumoasă. E blândă. Mergem dincolo de zgomot.

În regulă, haideți să respirăm foarte profund.

Ai vrea să faci câteva fotografii cu ei toți? Sunt atât de intrigați astăzi (vorbește cu Dave, fotograful). Ei sunt în schimbare și… poți sta acolo cu Linda. Poți folosi umărul ei pentru a-ți echilibra aparatul tău. (Adamus chicotește). Bine.

Vreau să fac o listă cu două lucruri, foarte repede. Îmi doresc să fi avut mai mult timp pentru aceasta, însă am o întâlnire astă seară, așa că mă voi grăbi cu asta. (publicul spune „Oooh”) Nu am spus cu o persoană sau o ființă, doar am - întâlnire, cum ar fi o zi, o oră. Am altceva de făcut (câteva chicoteli). În regulă. Publicul spune: „Unde este St. Germain? Unde este St. Germain?”

LINDA: Este ca și cum ai citi mințile (mai multe chicoteli).

Straturi ale experienței omenești

ADAMUS: Vreau ca voi să realizați într-un fel cam pe unde sunteți în acest întreg proces. Supra-simplific, dar hei, de ce nu? În regulă.

Deci dacă priviți la un fel de straturi, la nivelele prin care trec oamenii, stratul numărul unu, dacă ai vrea să scrii asta. Pe o pagină nouă, te rog.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: Fii foarte atentă. Scrie repede. Începem.

Primul strat al - scrie-l jos. Vom face un fel de grafic piramidă. În regulă, scrie-l în partea de jos. Primul nivel este „A ajunge în 3D. A ajunge în zgomot.”

LINDA: Cum vrei să fie scris? (Ce vrei să fie scris)

ADAMUS: 3D. A ajunge în 3D. Doar „A deveni 3D/Fizic”. Este primul lucru. Fiecare a făcut-o. Fiecare dintre cei care ați fost vreodată oameni, treceți de la a fi în starea voastră angelică în starea umană. Este un șoc. Este zgomotos. Este o experiență dată naibii, dar este cu adevărat un șoc pentru ființă. Deci acesta este primul nivel al acestui întreg ciclu de pe această planetă, doar a ajunge aici, a deveni fizici, ceva ce nu veți uita niciodată, vreodată. Veți aduce asta cu voi oriunde mergeți, ambele: șocul și frumusețea acesteia. (Notă: pentru a vedea cuvintele cum sunt scrise, vă rugăm să vă uitați în PDF sau video.)

După aceasta, ciclul evolutiv merge mai departe la a fi în ceea ce aș numi Familie/Comunitate. Deci ați venit, ați avut câteva încarnări. Câțiva dintre voi, cumva pe cont propriu, dar, în cele din urmă, ați evoluat în familii. Doar scrie - nu, fă-o simplu, „Familie/Comunitate”. Șterge toate celelalte rahaturi. Doar… (câteva chicoteli)

LINDA: Ce?!

ADAMUS: Nu vei mai avea loc. Uită-te. Oh! Oh! Oh! Aproape fără spațiu. Oh! Bum! „A fi în Familie/Comunitate.”

Ați învățat, după multe vieți, ați învățat cum să fiți într-o familie. În mod obișnuit când ați venit prima dată, treaba cu familia era ne-naturală. Vreau să spun, v-ați născut, dar apoi, fie părinții v-au mâncat, fie ați fugit și ați făcut altceva. După mai multe vieți, ați ajuns în energii familiare, în energia familiei și a comunității. A trebuit să aveți comunități la un anumit punct. Într-un fel, a trebuit să vă adunați împreună cu câțiva din familia voastră, cu alte familii, pentru a vă proteja pe voi înșivă într-un fel. Deci asta este cu mult, mult, mult timp în urmă în unele dintre primele încarnări. Însă a fost un fel de, este un fel de mentalitate de trib. Oamenii tribului nu se plac neapărat unii pe alții cu adevărat, însă găsesc că este convenabil. Este o protecție bună.

Deci, după asta, ați evoluat în ce voi numi societate - doar două cuvinte aici - Societate/Productivitate.

LINDA: În regulă.

ADAMUS: După multe vieți, [ați ajuns/evoluat] în societate. Nu doar comunitate acum, ci ați obținut o întreagă societate, o cultură. Ați învățat apoi să fiți productivi. Trebuia să mergeți afară și să faceți ceva.

LINDA: Societate - ce a fost asta? Am avut o mică problemă cu tehnologia. Ce?

ADAMUS: Productivitate.

Și ați petrecut o mulțime de vieți în asta, multe, multe vieți. Ați devenit cu adevărat buni la a fi în societate, lucrând în interiorul unei culturi, fiind productivi, fie că lucrați în ferme sau urma să obțineți un serviciu sau să stați într-un cub (n.tr. referință la job-urile/locurile de muncă/firmele care au ca punct de lucru un spațiu mare împărțit în cuburi ca spațiu de birou), însă ați învățat cum să faceți asta cu adevărat bine. Și veți vedea, pe măsură ce trecem prin asta aici, că la fiecare strat și fiecare nivel, deveniți într-un fel din ce în ce mai blocați și cu din ce în ce mai mult zgomot. Știți, nivelul Familiei/Comunității, acolo nu era prea mult zgomot, însă ați început să ajungeți în Societate/Productivitate și, dacă am avea mai mult spațiu aici, însă, de fapt, o putem adăuga /Educație.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Educație. Nu trebuie să o scrii. Însă ați început să vă educați, deoarece acesta este modul în care vă potriviți în societate și productivitate. Vă primiți educația, așa încât învățați al naibii de bine cum să vă încadrați în societate și să deveniți un membru productiv al ei. Este cu adevărat zgomotos. Cu adevărat zgomotos.

Acum, majoritatea oamenilor sunt în acestea. Majoritatea oamenilor este chiar la acest nivel, chiar aici. Ei sunt în societate și productivitate. Nu au mai rămas prea mulți oameni ai triburilor. Apoi este acest mare salt, un salt uriaș și acest salt este în interiorul a ceea ce voi numi Dumnezeu/Univers.

La un anumit punct, cei care au trecut prin acești pași încep să spună: „Știi, trebuie să fie ceva mai mult despre asta”. Și contemplarea lui Dumnezeu, a universului, fie că priviți la stele noaptea și spuneți: „Oh, este mult acolo afară. Trebuie că suntem doar un fir de nisip” sau „Este mâna lui Dumnezeu în toate acestea”. Este o contemplare. Este externalizată. Și este discutabil cât de mulți oameni sunt conștienți de asta în propriile lor vieți. Multora li se spune că, în calitate de membru productiv al societății, trebuie să crezi în Dumnezeu sau să mergi la biserică. Majoritatea celor care merg la biserică nu cred cu adevărat în Dumnezeu. Ei nu neagă a crede; le este frică să nu creadă, însă nu au simțit-o niciodată cu adevărat. Știți voi, este un lucru amuzant. Niciodată nu l-au simțit cu adevărat (pe Dumnezeu). Se gândesc la el, însă nu au avut experiența lui Dumnezeu.

Sunt câțiva care într-un fel absolvă în cadrul acestui Dumnezeu/Univers. Ei ar putea avea câteva simțiri uimitoare sau experiențe, însă deodată contemplă că este mai mult acolo. Dar este extern. Este undeva în afară. Cu siguranță nu este aici (în interior), în această fază. Nu sunt mulți oameni în această fază. Vreau să spun, din punctul de vedere al procentajului, al numerelor, dar (sunt) destui.

Această fază este, de fapt, una dintre cele mai durabile. Cu cel mai mult zgomot. Și este acel lucru pe care l-am făcut înainte, vântul în fața voastră, însă este cu adevărat gravitația care vă trage din spate și ei ajung blocați aici. Este multă frică aici și face zgomotul și mai zgomotos, iar apoi ei se roagă la Dumnezeu pentru vreun fel de pace, iar zgomotul devine și mai mare.

Apoi pasul următor, în care nu sunt mulți ce merg aici - sunt relativ câțiva care vorbesc despre asta, dar foarte puțini care merg acolo - îi voi numi conștiența-prin-minte (n.tr. termenul folosit în engleză - mindfulness, care tradus liber ar însemna plini-de-minte - este preluat ca atare și în română în unele curente spirituale și nu numai, se descrie utilizarea minții pentru a fi conștient, în contrast cu simțirile și a merge dincolo de minte).

LINDA: Conștiența-prin-minte.

ADAMUS: Conștiența-prin-minte și folosesc acest cuvânt foarte precis. Deodată, mergi înăuntru. Nu este doar contemplarea lui Dumnezeu în afară. Și este despre tine, este despre Sinele tău. Este vorba de a avea grijă de tine. Devii mai atent în minte de Sine și majoritatea dintre voi ați fost în asta sau sunteți în ea. Ați trecut prin aceasta sau sunteți actualmente într-o porțiune a acesteia. Conștiența-prin-minte. Ați trecut de la extern la intern. Însă o numesc conștiența-prin-minte dintr-un motiv, deoarece gândiți asta sau ei gândesc asta. Este în minte. Este încercarea de a explica. Este încercarea de a spune: „Cine sunt eu? Cum am grijă de mine însumi? Sunt o ființă independentă, dar cum relaționez cu Dumnezeu?” Însă este foarte mental(ă). Foarte mental și mulți ajung blocați în conștiența-prin-minte. Asta devine încă o altă practică, un alt obicei. Devine veche destul de repede.

Și, apoi, în finalul nostru, în vârful piramidei - sunteți gata pentru asta?

LINDA: Nu (câteva chicoteli).

ADAMUS: Dar vreau să o scrii corect.

LINDA: Eii! (mai multe chicoteli) Este un cuvânt mare?

ADAMUS: Da. Nou! (râsete) N-o-u. De asta am spus să-l scrii corect. N-o-u. Nou. Nou și către asta mergem. Doar facem acum acel pas în nou.

Este vorba de a elibera toate acestea (alte straturi vechi). Este a onora, a le recunoaște, însă este a spune: „Vom deveni noi (n.tr. de la nou) aici” și asta este enorm. Asta schimbă totul. Și este înfricoșător și este groaznic și nu știți ce naiba se petrece și singurul mod de a ajunge în nou este să vă dați deoparte din calea voastră. Nu puteți ajunge în nou din conștiența-prin-minte, din a vă gândi despre asta. Deci foarte puțini vor ajunge acolo cândva, vreodată, deoarece vor încerca să-și gândească drumul către asta. Nou înseamnă permitere. Puteți folosi aceste cuvinte în mod inter-schimbabil - ‘nou’ și ‘permitere’. Același lucru. Nou. Și către asta mergem. Nou.

Și nou este „și”-ul. Este a vă permite vouă înșivă să aveți ziduri scurte, ziduri înalte. Este a vă permite să fiți incompetenți, să mirosiți urât și tot restul acestora și să spuneți e în regulă și - și fără „dar”, „și”. Bine.

Deci, cu aceasta, dragii mei prieteni. Haideți să respirăm foarte profund. Care era singurul lucru pe care v-am cerut să vi-l amintiți? Și nu vă întoarceți la acea hârtie sau orice altceva, acel lucru (de pe iPad). Nu vă întoarceți acolo. Ce v-am cerut ca fiind cel mai important lucru de astăzi? (publicul spune: „Energia nu are forță”) Energia nu are nevoie de forță pentru a fi reală. Și puteți scurta asta: Energia nu este plină de forță, în afara cazului în care voi vreți ca să fie așa. Energia este plină de grație, fără zgomot. Lăsați-o să vă servească.

Și, cu aceasta, a fost plăcerea mea să fiu aici cu voi ca parte din Actul al Doilea. Vom avea zece secunde de pauză înainte de a începe Actul al Treilea.

Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciul vostru. Vă mulțumesc.

Și publicul izbucnește în aplauze (publicul aplaudă și ovaționează).

Actul al III-lea

Respirație foarte profundă, pe măsură ce începem Actul al Treilea. Cortina se ridică și încă o dată sunt aplauze imense din partea tuturor (publicul aplaudă). Luminile se reduc. Luminile (din sală) se reduc. Toate luminile se reduc, deoarece acum vom face un DreamWalk. Nu un merabh. Un merabh este acel lucru pe care-l faceți atunci când vă schimbați conștiința. Însă acum este experiența noastră de astăzi în trei acte, deci vom face un DreamWalk.

(începe muzica)

Pune muzica mai tare (muzica se aude mai tare).

Un DreamWalk în Nou

Un DreamWalk este o experiență. Și vom face acest DreamWalk puțin diferit față de ceea ce am făcut vreodată înainte. Ceva mai puțin (volum) la muzică. Daa (muzica devine ceva mai ușoară).

Cu toții ați fost cu mine înainte în DreamWalk-uri în afară, în alte tărâmuri - în tărâmurile astrale la Halloween; ați fost cu mine la cavernele cristalelor. Ați fost cu mine în aceste DreamWalk-uri în Tărâmurile Apropiate Pământului, afară în tărâmurile morților. Și nu vom mai face niciodată un DreamWalk de acel gen din nou, deoarece fiecare DreamWalk de acum va fi despre a lăsa (totul) să vină la voi.

Fiecare DreamWalk acum va fi în mod simplu, a permite să vină la voi.

Sunt timpul și spațiul cele care se mișcă.

Este energia cea care se mișcă pentru a veni la voi.

DreamWalk-ul nostru de astăzi este în nou. Nou. Nu trebuie să ridicați niciun deget. Nu trebuie să vă țineți de spatele unui scaun.

Nu trebuie să faceți nimic. Doar lăsați să vină la voi. Nu trebuie să munciți pentru nou.

Nu trebuie să munciți pentru nou; vine la voi.

Nu există tot acest zgomot, toată agitația. Nici măcar nu trebuie să știți ce este noul. Nu trebuie să-l cerșiți sau să încercați să-l aveți, să stați într-un anumit fel sau să respirați într-un anumit fel.

Noul vine la voi. Nu trebuie să știți ce veți face cu el, cât de mare este.

Vine la voi.

Asta este noul în sine însuși. Este un fel diferit de a o face.

(pauză)

Este nou. Vine la voi.

I-am cerut lui Cauldre să pună o muzică foarte specială pentru asta, muzică cu flaut, deoarece flautul este un instrument atât de frumos. Ascultați un moment.

(pauză lungă)

Este un dor în flaut. Un dor.

(pauză)

Uneori vă întrebați dacă este un dor de a merge înapoi - la amintiri, locuri străvechi, vremuri vechi?

Sau este acel dor de a fi înapoi într-o stare naturală, o stare a lui „și”? Un dor de a fi înapoi ca persoana divină multidimensională, ca ființa care sunteți.

Mi-a plăcut să cânt la flaut în viața mea ca St. Germain - la pian și la flaut - deoarece este așa un dor, însă vine acesta din trecut? Sau vine din ce este nou?

(pauză)

Așa o singurătate și liniște.

(pauză)

Atât de multă profunzime în acest flaut.

(pauză)

Este tristețea de a lăsa în urmă atât de multe lucruri din viața voastră?

Sau este dorul pentru acea nouă relație care este cu divinul și omul?

Este acesta pentru vis?

Sau sunt ambele?

(pauză)

Este tristețea și dorul?

Este rămas bun singularității, zgomotului, efortului?

Este aceasta vechea casă pe care o lăsați în urmă - cu lucratul din greu, cu mult zgomot?

(pauză)

Este acel flaut care vă cheamă? De fapt a fost mereu aici, însă nu l-ați putut auzi prin tot acest zgomot.

Flautul, sufletul, Eu Sunt-ul… așteaptă, doar așteaptă pentru permitere de la voi. Flautul care v-a chemat mereu: „Vino la mine”.

(pauză)

Acel flaut plin de suflet - „Iată-mă aici, oricând ești gata” - ca o pasăre singuratică care doar așteaptă, plângând pe o creangă într-un copac. Acel porumbel singuratic.

Sufletul care doar așteaptă până când omul este gata.

(pauză)

Mi-a plăcut să cânt la flaut deoarece, pentru mine, au fost ambele. Într-un fel melancolia plecării, despărțirea de vechile căi, de vechea casă, de vechile energii, reminiscențe despre cum a fost, despre timpurile antice, despre timpurile din vechime.

(pauză)

Flautul care a fost invitația de rămas bun...

(pauză)

Cunoscând că era timpul să plec. Voind să plec, dar simțind încă puțină tristețe.

(pauză mai lungă)

Mi-a plăcut să cânt la flaut deoarece, într-un fel, (este) atât de singuratic, atât de liniștit. (Exprimă) așa un mare dor.

(pauză)

În același timp flautul este noul venind în înterior.

(pauză)

„Eu Sunt Aici. Fără să mă mai lupt, fără să mai fac efort, fără să mai încerc să-mi explic. Eu permit. Eliberez și permit.”

(pauză)

Și făcând asta, auziți acel flaut. Vine de la suflet. V-a așteptat, a așteptat acest moment.

(pauză)

Și iată-ne aici în DreamWalk-ul nostru. Nu este ca celelalte, însă iată-ne aici. Avem muzică cu flaut peste tot în jur, care reprezintă trecutul, reprezintă acea așteptare a sufletului și iată-ne aici, doar permitem noului să vină la noi. Este exact așa de simplu.

Energia nu are nevoie de forță. Energia nu are nevoie să fie dură. Energia nu trebuie să fie vântul din fața voastră, fie că este în viața voastră de zi cu zi, fie că este iluminarea.

Și acum vine noul.

(pauză)

În DreamWalk-urile din trecut am mers în afară. Am călătorit. Însă niciodată nu vom face din nou un DreamWalk ca acestea. De acum înainte, vine la noi.

Energia curge în pace, fără forță, fără tensiune, fără margini ascuțite, fără polaritatea sa. Majoritatea oamenilor nici măcar nu o vor recunoaște, deoarece ei cred că trebuie să fie plină de forță, mare, dinamică, nebunească. Nu.

Energia curge înăuntru chiar acum. Curge înăuntru de la flaut.

Vedeți cât de ușor este asta? Nu trebuie să lucrați la ea. Pur și simplu este acolo. Curge în voi. Și ceea ce curge astăzi înăuntru este energia noului.

Energia noului.

Este o energie foarte grațioasă. Nu are niciun zgomot în ea, cum era acel zgomot de atragere. Este dulce. Nu are nicio agendă, în afară de a vă servi pe voi.

Nu trebuie să fie dură. Nu trebuie să fie plină de forță. Nu trebuie să aibă rezistență. Nu trebuie să doară.

Nu trebuie să mergeți să o vânați. Nu trebuie să vă gândiți calea prin ea. Nu trebuie să lucrați la calea voastră prin ea.

Știu că toate acele lucruri v-au adus aici. Știu că gândiți că va trebui să le mai folosiți, însă vă voi spune chiar acum, asta nu este (ceva) nou. Asta este: chiar aici.

(pauză)

Oh, cât de greu ați muncit sau gândit.

Nu este de mirare că unele cuvinte precum „gând” și „luptă” rimează (n. tr. pronunția în limba engleză este foarte apropiată fonetic). Acestea sunt similare. Cât de greu ați luptat și cât de greu/tare ați gândit? De ce? De ce?

Aici, în DreamWalk-ul nostru, noul vine la voi. Simțiți-l.

Nici măcar nu trebuie să-l respirați (înăuntru); pur și simplu este aici.

Haideți să respirăm foarte profund fiecare dintre noi. Respirați foarte profund.

(pauză)

Respirați foarte profund și vom menține luminile reduse aici. Muzica se va estompa.

Respirați foarte profund în această zi minunată.

Energia nu trebuie să aibă forță pentru a fi reală. Poate fi atât de nemișcată, atât de tăcută.

Haideți să respirăm foarte profund și vom încheia sesiunea noastră. Însă vă voi cere ca, pe măsură ce încheiem această zi, pe măsură ce îmi pregătesc plecarea în această zi, să punem acel video cu muzică din nou. Este atât de potrivit. Versurile, cântecul, muzica, imaginile și vom folosi asta pentru a încheia ziua noastră.

Linda va spune câteva cuvinte aici înainte să începem video-ul cu muzică, însă vom menține totul în liniște și vom încheia foarte liniștit această porțiune a acestui act, prin a reaminti fiecăruia că totul este bine în toată creația.

Și așa este.

Apăsați aici pentru a vedea/viziona versiunea video “Quanta Qualia – Imagini cu Shaumbra

 

 

Traducere realizată de:
Carmen Rivalet, Manuela Sfirschi,Gratziela Badea, Florin M. 
revizuire:
Mirela Ghenea, Carmen Rivalet