MATERIALELE LUI TOBIAS
Seria Invatatorului:
Shoud 12: "Eu, din nou!” -  realizat de Tobias, transmis prin Geoffrey Hoppe
Prezentat de Cercul Crimson
7 iulie 2007

 

Si asa este, draga Shaumbra! Dupa o absenta de cateva luni, eu, Tobias, revin, pentru a inchide Seria Invatatorului cu shoud-ul 12, dupa un an incredibil de intalniri, dupa 8 ani la rand… nu... 7, ... ba 8!pentru realizarea acestor serii, pe care le-am creat impreuna. Initial, am inceput numindu-le lectii, deoarece asa era constiinta voastra atunci; am trecut apoi la shoud: colectarea tuturor energiilor la un loc, ale celor care vor asculta aceste materiale, in anii si din generatiile care vor urma. Este o onoare pentru mine, Tobias, sa fiu aici cu fiecare dintre voi, pentru a incheia aceasta minunata serie!
Gravitatia
Desigur… asa cum s-a evidentiat in cantec (Gravitatia, de John Mayer) in timp ce inaintam in shoud, in timp ce treceam pe langa fiecare dintre voi, prin spatiul dintre randuri, atingandu-va cu blandete pe umar, facand cativa pasi si imbratisandu- va, in timp ce se auzea muzica… am putut simti gravitatia, ca si voi. Eu am acel lucru numit corp-invelis, care exista pe Pamant acum, si care are 8 ani. Hmmmm… interesant! Pot sa simt gravitatia! Pot sa simt greutatea energiei Pamantului. Stiti, energia Pamantului contine mai mult decat gravitatia fizica. Ea contine si un fel de gravitatie spirituala. Este o gravitatie eterica, care atrage o fiinta in acest loc numit Pamant. Ceea ce voi numiti dimensiunea a treia va atrage catre ea. Este seducatoare. Are ceea ce ati numi putere. Ea va atrage pentru a trece prin experienta, in mod potential, a multor, multor vieti.
Stiti, acele fiinte pe care le numiti extraterestri, cei care nu au un corp fizic, care nu umbla pe Pamant si nu s-au nascut pe Pamant, tind sa ramana departe de Pamant. Ei simt gravitatia energiei, atractia acestei energii spre Pamant. Nu este vorba doar despre gravitatia fizica, ci si de un fel de gravitatie spirituala, care va atrage si va tine aici: va tine ca sa puteti trece prin intreg procesul si prin experienta de a fi aici, pe Pamant. Altfel, ati veni pentru o scurta vizita si apoi ati dori sa plecati, sa mergeti in alt loc. Ea va tine aici pana veti trece prin toate energiile voastre si prin toata constiinta voastra, pana va veti elibera de acestea.
Desigur, pot sa simt… pot simti cum vin energiile catre mine, cum vin la corpul meu invelis, numit Sam. Stiti, chiar fiintele angelice care venim aproape de Pamant (si noi venim pentru transmisiile noastre si pentru shoud-uri), daca nu alegem sa venim in corp fizic, tindem sa initiem un fel de viata. Cand St. Germain, Kuthumi sau altii vin aici, multe alte fiinte angelice ajuta ca acestia sa nu fie atrasi in energia Pamantului, sa poata ramane in taramurile non-fizice, ca sa faca ceea ce au ales sa faca: sa indrume oamenii care trec prin acest proces al Noii Energii.
Alinierea numerelor
Ne amuzam in timp ce ascultam introducerea voastra de astazi, in timp ce ascultam discutia despre numere. Astazi avem trei numere de 7. Numerele nu va fac sa realizati lucruri. Numerele nu va creeaza realitatea. Observati-le din alta perspectiva! Voi va creati realitatea si apoi apar aici: sincronizarea sau alinierea energiilor.
Astazi avem un triplu de 7. Triplu de 7 are o semnificatie (o semnificatie energetica si una numerologica) pentru voi toti. Este ca si cum v-ati plantat unelte sau daruri pe cale, chiar inainte de a ajunge acolo, ca sa apara potentialul alinierii si al schimbarii in propria viata, in acel moment. Apoi, cand ajungeti in acel punct, ca in acest 7-7-7,  apare o noua forma de constiinta pentru voi. Ati putea spune ca stiati ca veti ajunge in acel punct. Acum, ca ati ajuns, puteti descoperi propriile daruri, pe care voi vi le-ati oferit.
Stiti, atunci cand numerele se aliniaza (ca 9-9, 4-4, ca 33, 11) toate aceste alinieri reprezinta un semn sau un semnal din partea spiritului, care va reaminteste ca acestea sunt doar alinieri si sincronizari in viata voastra. Cand observati acest gen de alinieri numerologice, doar zambiti-va, stiind ca sunteti in aliniere reala cu voi insiva. Va impliniti pasiunea aici, pe Pamant. Urmati calea celor mai mari potentiale pe care le-ati ales. Ceilalti oameni pot sa nu recunoasca acest lucru (alinierea numerelor) sau poate sa li se para doar coincidente pure, fara semnificatie energetica deosebita. Insa voi stiti ca exista o semnificatie distinctiva a acestor alinieri. Prin urmare, observati aceste alinieri repetate!
In privinta alinierii, as dori sa mentionez numarul 666, care este notat in Cartea Sfanta. Este considerat de unii ca fiind numarul nefast, insa 6-6-6 reprezinta alinierea perfecta a finalizarii, in care fiecare 6 reprezinta un aspect important de-al vostru – corpul, mintea si spiritul. Cand acestea ajung in aliniere totala, acest fapt semnifica o completare, un sfarsit al unui ciclu vechi si inceputul unuia nou. Nu este un numar rau (deloc!) decat daca doriti sa controlati oamenii, decat daca va este teama de voi insiva si de evolutia voastra, ca si de propria constiinta. Astfel, atunci cand veti vedea aceasta “Marca a Fiarei”, cum este numita, va va fi frica deoarece va temeti de fiara care exista in voi.
Daca veti vedea alinierea acestor trei numere si va veti afla in echilibru, atunci veti fi corecti si autentici cu voi insiva; o veti vedea ca fiind alinierea perfecta ca sa treceti la urmatorul nivel. Este la fel ca atunci cand observati un triplu de 7 sau orice alinieri numerologice diferite interesante.
Dragi Shaumbra, in prezent exista o imensa cantitate de energie aflata in stoc. Este ca si cum ati fi ingropat-o acolo, pentru voi insiva. V-ati spus ca, daca urma sa ajungeti in acest punct (nu doar in privinta timpului si spatiului, ci si a constiintei) , urma sa sune ca un clopotel. Urma sa semnifice faptul ca va aflati aici. Cumva – cu toata confuzia, ceata, cu toate dificultatile, cu toata credinta ca sunteti pierduti – cumva, voi ati plasat-o aici.
Il vom ruga pe  David, Maestrul Numerelor (rasete), daca ar dori sa sune din clopotei… el nu stia acest lucru!… sa sune din clopotei, de sapte ori. In timp ce va face asta, respirati cu fiecare sunet al clopoteilor! Este propria reamintire!
Maestrul Numerelor a inceput.
 (pauza lunga, in timp ce suna clopotele de sapte ori)
Sa respiram profund impreuna si sa fim constienti de acest moment! Fiti constienti de acest moment de aliniere proprie! Fiti constienti de acest moment de finalizare a unui ciclu si de inceput al unui nou ciclu!
Energii actuale
Aveti tendinta de a lucra prin expansiune si evolutie continua, in spirala. Nu este vorba doar de un ciclu, ci este o spirala care continua sa creasca si sa creasca, pana in momentul in care spirala nu mai poate creste in propria constiinta cunoscuta, si atunci veti iesi din tiparele spiralei. Iata ce se intampla acum, in special pe masura ce ne apropiem de Saltul Cuantic.
Ati trecut prin acest proces, pe care stim ca vreti sa-l respingeti/desconsi derati uneori. Unii il numiti purificare/curatare , iar altii ii dati nume foarte urate! (rasete) Observati furtunile care au loc in viata voastra si majoritatea simtiti ca acestea provin din afara (de la ceilalti oameni, de la evenimentele din lume, poate datorate nesansei). Aceste furtuni au loc in viata voastra si va creeaza multa drama si haos. De fapt, aceste furtuni nu sunt deloc furtuni. Aceste furtuni sunt o cale de… sunt o cale de a purifica energia, energie care va apartine – care este voi; de a purifica constiinta, care este a voastra, insa este acea constiinta care nu va mai serveste pe calea Energiei Noi.
Astfel, apar lucruri in viata voastra: schimbari, adaptari, schimbari cuantice – ca sa folosim o fraza a dragei noastre Linda. Aceste lucruri sunt naturale. Ele nu sunt semne din partea Spiritului, cum ca ati gresit ceva. Ele nu sunt doar nesanse. Va dati voi seama, ca fiinta constienta din acest moment, ca nu sunteti magnetizati, cum ati spune voi? Nu atrageti nesanse din exterior. Singurul lucru pe care il atrageti, in prezent, este schimbarea din interior. Uneori, aceste schimbari sunt dificile. Uneori, aceste schimbari va distrug unele tipare pe care le-ati creat pentru voi insiva. Insa, energia schimbarii reprezinta evolutia continua a constiintei! Constiinta voastra… este cel mai mare motiv pentru care va aflati acum pe Pamant: pentru evolutia si expansiunea constiintei voastre!
Schimbarea cuantica a constiintei
Uneori, schimbarile se realizeaza in moduri minunate. Cu cateva zile inainte, pe data de 7-2, 2-7, a doua zi a saptamanii, a avut loc un eveniment incredibil. Multi dintre voi ati participat la Seminarul despre Inaltare, tinut in munti, in Breckenridge, Colorado.
Dupa ce ati trecut prin trei zile de curs intensiv, St. Germain a luat o pauza si apoi a vorbit direct – foarte, foarte direct – cu fiecare dintre voi, in timp ce eu treceam prin camera, simtind exact ceea ce se petrecea. Multi dintre voi v-ati intrebat: “Ce s-a intamplat in acele cateva momente, in camera?” si majoritatea dintre voi nu ati fost capabili sa spuneti ce s-a intamplat. Insa ati stiut ca ceva s-a intamplat. Ei bine, ati simtit gustul schimbarii cuantice a constiintei! In acel moment, mintea a incercat sa descifreze ce s-a petrecut acolo, insa nu a putut, deoarece mintea nu intelege schimbarea cuantica a constiintei din prezent. Este dincolo de sfera ei de cunoastere.
Pe durata acelor cateva momente pretioase, in timp ce St. Germain va vorbea, s-au petrecut mult mai multe lucruri decat s-au reflectat prin cuvinte. In acel moment, toti ati permis ca aceasta schimbare sa aiba loc. V-ati simtit foarte in siguranta in acea camera! Ati simtit o mare iubire pentru voi si ati perceput chiar o noua intelegere a procesului Inaltarii. Atunci cand St. Germain s-a adresat direct, fiecaruia dintre voi, el s-a adresat alegerii pe care ati facut-o: potentialului pe care l-ati selectat. Ca grup, ati spus: “Sa facem acum un salt cuantic, in propria constiinta!” Si acesta s-a revarsat prin camera, intr-un mod pe care rareori l-ati experimentat, sau pe care nu l-ati experimentat niciodata. S-a revarsat inauntru, in corpul si in mintea voastra. De aceea, mintea s-a blocat pentru un moment. Corpul nu a putut raspunde. A fost dificil sa intelegeti unde va aflati, sau ce s-a intamplat in acea camera, in acel moment dat.
Ati permis ca schimbarea constiintei sa treaca prin voi. Vedeti, nu v-a ranit! Nu a fost dureroasa. Nu a trebuit sa treceti prin multe eforturi in viata voastra. Nu a trebuit sa treceti prin dificultati, asa cum ati trecut multi prin procesul de curatare/purificare . Pe durata acestor momente pretioase, cel mai bun lucru de facut a fost sa ramaneti in afara limitarilor mentale. Majoritatea ati permis schimbarii sa curga si ati trecut printr-o schimbare cuantica de constiinta!
In momentul in care a avut loc sau ati realizat asta in propria viata, energia din acea camera s-a imprastiat/a radiat – nu doar liniar, ci multidimensional – si imediat a ajuns la Shaumbra din lumea intreaga. A ajuns la cei care dormeau, la altii care erau la munca, la unii care se plimbau in acel moment. Insa, la scurt timp, dupa ora 3 din 2 iulie, din Breckenridge, ceva s-a intamplat si i-a afectat pe toti Shaumbra, din lumea intreaga, datorita conexiunii constiintei existente intre noi toti. A creat un potential de schimbare pentru fiecare, fie ca ascultau in persoana, fie ca faceau ceva total diferit in acel moment. Unii au experimentat schimbarea in acel moment si au spus: “Ceva s-a intamplat. Nu stim ce anume, insa s-a intamplat”. Altii au experimentat schimbarea peste o zi sau doua, iar altii o experimenteaza acum, cand vorbim.
A fost vorba despre o schimbare de constiinta. Si, in timp ce trecea prin cei care se numesc Shaumbra, aceasta schimbare a constiintei se revarsa in restul Omenirii si in toate fiintele din taramurile angelice. Nu a fost directionata fortat spre ei. Nu trebuiau sa o accepte. Puteau sa o ignore. O pot prelua si o pot rasuci in felul lor, in ceea ce ati numi scopuri energetice joase sau egoiste. Insa ea este disponibila. Este un potential care traverseaza intreaga Omenire.
Aceasta experienta a schimbarii cuantice a constiintei va avea multe efecte si implicatii asupra vietii voastre. Mai intai de toate, va va da un alt gust si va va permite sa realizati ca a trece prin purificare si schimbare nu inseamna ca va trebui sa treceti prin multe suferinte, prin tulburari mentale, tensiuni, anxietate, care sunt asociate, de obicei, cu schimbarea. Se poate intampla instantaneu. Cand acea energie va deveni o parte a setului de unelte din viata voastra, atunci va incepe sa se dezvaluie. Va incepe sa se dezvaluie in moduri subtile si apoi se va dezvalui mai clar. Va incepe sa se integreze in viata voastra de zi cu zi, astfel incat unele dintre visele, telurile si aspiratiile voastre vor incepe sa se alinieze si sa apara in realitatea voastra.
Vor aparea lucruri, precum raspunsuri la intrebarile care v-au necajit sau v-au suparat de mult timp. De fiecare data cand veti ajunge la aha!-uri sincrone, de fiecare data cand veti avea sentimentul de completare sau cunoastere, reamintiti-va ca acestea provin de la voi, nu de la noi! V-ati permis sa treceti printr-o schimbare cuantica a constiintei! V-ati permis sa treceti peste calea veche si dificila si sa patrundeti direct in schimbare! V-ati permis sa intrati direct in evolutia proprie!
Stari/comportamente
Acest fel de schimbare cuantica aduce la suprafata situatii: probleme cu care v-ati confruntat de mult timp. Pe unul dintre aceste lucruri il veti numi stare/oscilare emotionala. De fiecare data cand treceti printr-o schimbare atat de rapida, cealalta parte din voi incearca sa tina pasul, sa fie o parte din acea schimbare si, astfel, o parte din voi se trezeste dimineata si se simte putin trista. Sau va puteti trezi dimineata si va puteti simti incomod in propria piele. Puteti fi suparat dintr-un anumit motiv si nu puteti sa vi-l scoateti din minte. Aceasta este doar o stare. Este o reactie interioara la variatele schimbari care au loc in viata voastra. Este foarte natural sa aveti reactii, deoarece o parte din voi reactioneaza sau observa o situatie care are loc.
Adesea, va observam cum intrati in aceste stari si apoi le intensificati si le faceti mai dificile, asa ca incepeti sa va judecati starea in care va aflati. Va spuneti: “Am o stare proasta, insa n-ar trebui, deoarece sunt Shaumbra. Sunt Lucrator intru Lumina si n-ar trebui sa am stari proaste. Voi scapa vreodata de asta? Voi sfarsi vreodata cu toate acestea, ca sa ma simt in pace si fericit, intr-o stare de extaz?” Ei bine, uitati de extaz! Este o stare artificiala de a fi.
Deci, voi simtiti ca sunteti in una dintre starile voastre. Puteti sa simtiti deprimare sau anxietate in legatura cu ceva si apoi incercati sa va corectati acea stare. Opriti-va acolo! Cand descoperiti ca incercati sa va corectati starile, gandurile si emotiile, opriti-va imediat! Veti intra intr-un haos si mai mare, intr-o si mai mare confuzie si, de fapt, veti dramatiza acea stare in care va aflati.
Aveti un mod de gandire veche: “stare buna, stare proasta”. Nu functioneaza in acest mod in Energia Noua. Da, functioneaza in acest mod pentru unii – pentru cei pe care i-ati numi oamenii Energiei Vechi, oameni care exista in viata voastra. Veti observa asta la ei, insa pentru voi este putin diferit. In acel moment, cand incercati sa va corectati sau sa va modificati gandurile, starile sau emotiile, opriti-va! Respirati profund, apoi ascundeti-va in spatele gardutului! (rasete) Gardutul este locul de unde puteti observa orice, inclusiv sa va observati pe voi insiva. Gardutul este un spatiu neutru, sigur, unde nu exista lucru corect sau gresit, unde nu exista bine sau rau, unde nu exista pozitiv sau negativ. El, in mod simplu, Este!
Asa cum a spus Kuthumi la ultima intalnire, este doar o experienta si nu trebuie sa fie polarizata ca “buna” sau “rea”. In Energia Veche exista o practica comuna de a polariza, deoarece in acest fel a aparut totul. Ati polarizat o energie – sa spunem ca ati polarizat-o ca “buna”… dar in Energia Noua nu este necesar sa faceti asta.
Va aflati intr-o stare, “… aveti una dintre acele zile”, spuneti voi. Dar nu aveti o zi rea, cu adevarat, doar simtiti si permiteti exprimarea partii rele a acelei zile. Ceea ce nu vedeti, ceea ce nu simtiti sau nu permiteti sa apara, in starea ei unificata (nu o parte, ci o stare unificata a fiintei), este partea buna a zilei. De indata ce recunoasteti ca ziua voastra proasta este in mod egal si o zi buna si cand recunoasteti ca nu exista cu adevarat bine si rau, ca asta este doar o expresie, in acel moment descoperiti ca, de fapt, nu exista bine sau rau!
Starea voastra emotionala nu va fi neutralizata… cu alte cuvinte, nu o contrabalansati. Astfel, nu exista doar unele sentimente sau emotii… de fapt, le amestecati la un loc, in cea mai inalta stare de exprimare! Voi permiteti orice in acel moment, fara a judeca. “Este o zi rea” pentru ca va simtiti obositi sau deprimati. Atunci cand apare o senzatie de oboseala, ceea ce nu observati ca exista acolo este o stare unificata, intrucat exista si o senzatie de energizare. De fiecare data cand va simtiti trist (trist intrucat eliberati unele lucruri din viata voastra), exista si energia unificata a fericirii, a bucurie si a eliberarii. De fiecare data cand va judecati ca sunteti suparati, de cealalta parte exista energia de a fi fericiti, fara griji, de a accepta. Aceasta energie exista integrata si perfect impletita cu a fi suparat.
Cand ramaneti in spatele gardutului, atunci cand intrati in aceste stari oscilante, in care oamenii intra adesea, realizati ca nu trebuie sa infuzati acea stare cu drama: drama ce provine din judecata a ceea ce exista, drama ce provine din “Of, ce este in neregula cu mine? De ce am o zi proasta?”, drama care va face sa alergati la un clarvazator, sau sa cautati in harta astrologica, ca sa aflati de ce va pedepsesc dumnezeii din Cer. Realizati ca este vorba despre voi! Va concentrati doar pe o expresie, sau pe un aspect din acel moment particular. De fapt, exista toate celelalte expresii, unificate in aceasta expresie!
Mergeti, stati in spatele gardutului! Observati-va in acel moment! Observati tristetea! Nu incercati sa o anihilati! Nu incercati sa o negati! Observati-o! In timp ce observati tristetea, atunci cand va relaxati, cand depasiti anxietatea, veti fi capabili sa-l observati pe acel „eu” - cel fericit, cel implinit, cel inocent, cel prost (toate aceste aspecte diferite) si veti realiza, in acel moment, ca niciunul dintre acestia nu va indruma, sau nu va controleaza viata. Veti realiza ca puteti alege sa exprimati, in acel moment, fie toate aspectele, fie nici un aspect, fie doar cateva aspecte ale voastre.
Aducem acest subiect in discutie, in aceasta zi in special, deoarece este o practica comuna la metafizicieni, sa incerce sa se concentreze pe ceea ce ati numi ganduri bune, ganduri fericite. Exista o modificare a mintii si un control al gandirii, care va poate crea doar probleme. Asta, deoarece, de indata ce sunteti de acord cu acest tip de control mental (acel mod de indrumare a mintii prin care ii permiteti sa judece, “bine” sau “rau”, sa incerce sa reprime sau sa puna la pamant alte emotii), voi va negati o parte din voi. De fiecare data cand va negati o parte din voi, aceasta trece in alta dimensiune. Ea exista, este reala si va reveni, ca sa va atraga atentia!
Este important ca, pe durata oscilatiei emotionale, sa luati o pauza. Respirati o data, de doua, de  trei ori! Treceti in spatele gardutului si observati-va pe voi - din acel moment si realizati ca exista multe, multe alte expresii a acelui „eu”!
Primul lucru pe care il veti face in acel moment este sa va permiteti sa depasiti anxietatea. Iesiti din acel: “De ce eu? Cu ce am gresit? Ce ar trebui sa fac pentru a deveni perfect?” In acel moment de eliberare a anxietatii, veti rade de voi ca v-ati prins in ceva ce nu este voi, cu adevarat, nu este voi - cel intreg. Este o experienta foarte eliberatoare si, asa cum am spus, unii puteti avea momente dificile cu asta, deoarece erati obisnuiti cu hranirea prin propria drama. Erati obisnuiti sa aveti situatii dramatice, emotii si stari oscilante, prin care abia de erati vii. Va temeti ca, daca veti ramane in spatele zidului scund, va fi plictisitor, cu adevarat, ca totul va fi neutralizat, ca totul va fi foarte, foarte – cum sa spun? – foarte plictisitor. Nu este asa, de loc!
Cand realizati asta, cand va permiteti sa va observati, veti realiza ca exista o mai mare profunzime. Nu aveti nevoie sa atrageti drama, pentru a va face viata interesanta si relevanta. Veti descoperi o noua profunzime, greu de descris, deoarece ea nu este mentala, nu este emotionala. Este vorba despre exprimarea voastra totala. Apoi, veti intelege in ce consta creatia personala, adevarata. Cu alte cuvinte, veti intelege cum va creati pe voi insiva, in fiecare moment. Asta va va oferi o renastere si un interes total nou in propria viata.
Stiti, voi – multi dintre voi – v-ati pierdut interesul in viata... Abia permiteti ca viata sa continuie, insa v-ati pierdut interesul. Recent, am realizat unul dintre multele workshop-uri/ seminarii despre pasiune, in Finlanda. Am vorbit despre a ajunge la adevarata pasiune, a ajunge la a fi interesat de voi insiva si de viata voastra. Vom continua sa realizam mai multe astfel de seminarii. Mare parte din aceasta experienta consta in a iesi din drama, in a trece in spatele gardutului.
Povestea lui Klaus
Cu acestea si cu o inghititura de apa, as dori sa va spun o scurta poveste. (audienta spune “aaaa” si “daaa”, iar Tobias zambeste) Respirati profund si sa patrundem intr-o dimensiune scurta! (rasete)
As dori sa va spun povestea unui fabricant de jucarii, cu numele de Klaus, care a trait in zona Austriei, cu mult timp in urma, insa nu cu foarte mult timp in urma. Sa respiram profund si sa simtim energia, deoarece este mai mult decat o poveste prin cuvinte. Este o poveste a sentimentelor si este povestea fiecaruia dintre voi.
La varsta de 12 ani, Klaus intra, ca ucenic, la un fabricant local de jucarii. Lui Klaus i-a placut intotdeauna sa lucreze manual si sa se joace cu lemnul, din care sa creeze lucruri. De mic a luat cutitul in maini si a cioplit lemnul, ore si ore la rand, fara sa creeze nimic in mod special; doar ii placea senzatia lemnului, a cutitului si a orice se intampla sa creeze. La varsta de 12 ani, parintii au spus: “Klaus, este momentul sa faci in viata ta ceva din care sa traiesti” si l-au trimis sa munceasca la fabricantul local de jucarii.
Mesterul fabricant era foarte priceput in meseria sa si era foarte cunoscut pentru calitatea si durabilitatea jucariilor sale; era specializat in a face soldatei – fiinte micute, avand un picior inaltime (30,5 cm). El facea soldatei de orice rang si pozitie din armata. Si, pentru ca era foarte cunoscut in tinuturile intregii Europe, a adus uniforme din diferite tari pentru soldatei si ii vindea in toate tinuturile.
Klaus… Klaus era foarte talentat si a prins repede metodele si procesele predate de mesterul sau. Cu toate ca era obisnuit cu cutitul, cu smirghelul si cu toate celelalte unelte de creat soldatei, atentia ii era distrasa frecvent. Si, daca nu-si concentra toate energiile pe crearea acelor soldatei din lemn, el se descoperea ca sculpta lemnul intr-o varietate de alte lucruri.
Intr-una dintre zile, in timp ce lucra cu cutitele, cu fierastraul si cu toate celelalte unelte, el a descoperit ca, in loc sa faca soldatei, crease un ursulet din lemn; in alta zi a facut o papusa. Desigur, acest fapt l-a necajit mult pe mesterul sau. Maestrul sau aprecia talentul si inzestrarea lui Klaus, insa credea ca nu era foarte amuzant sa-l vada pe Klaus pierzand timp pretios cu celelalte creatii. Adesea il pedepsea pe Klaus, spunandu-i: “Nimeni nu este interesat sa cumpere ursuleti. Nimeni nu este interesat sa cumpere copii sau bebelusi sculptati in lemn. Suntem cunoscuti prin crearea soldateilor si asta vei face.” Oricat de mult isi iubea Klaus munca, el ura faptul ca trebuia sa se conformeze si, dupa cei 10 ani de ucenicie, a descoperit ca ii este foarte dificil sa se concentreze ca sa faca acesti soldatei de jucarie.
Dupa cei 10 ani, intr-una dintre zile, a mers la mester – dupa 10 ani, zi de zi – si i-a spus: “Draga domnule, va sunt recunoscator pentru ce mi-ati predat, pentru ceea ce am invatat despre lemn si pictura, despre matase, despre stofe, va sunt recunoscator pentru tot ceea ce stiu. Acum este momentul sa plec, pe cont propriu, sa-mi deschid propriul atelier, unde sa creez orice doresc.”
Mesterul l-a privit sfidator pe Klaus si i-a spus: “Baiete, esti talentat si inzestrat, insa esti un ratat ca producator. Nu intelegi ce doresc oamenii. Nu ai nici o directie, nu te poti concentra. Esti un visator. Esti un pribeag. Apreciez munca ta ca ucenic, insa in acelasi timp ma bucur ca pleci, deoarece mi-ai dat destula bataie de cap si mi-ai creat stari de neliniste”.
Cu putinele sale economii pe care le realizase ca ucenic si cu ajutorul catorva prieteni, Klaus a deschis Atelierul de jucarii si magazinul de papusi Klaus. Klaus isi traia pasiunea, deoarece acum putea sa comande orice tip de lemn dorea si, desigur, a ales lemnul cel mai fin. Putea sa cumpere pigmenti din Italia, pe care sa-i foloseasca pentru a face papusile si jucariile pe care urma sa le creeze. Si, desigur, a comandat matasurile si stofele cele mai fine din Franta si din taramurile indepartate ale Indiei.
Klaus avea o inclinatie spre perfectiune – propria perfectiune – si nu avea importanta pentru el ce tip de jucarii crea. Nu dorea sa se concentreze pe un singur lucru. Nu dorea sa se concentreze pe crearea de soldatei, regi si alte astfel de lucruri. Cea mai mare bucurie a sa era sa deschida zilnic propriul magazin, cu miros de esenta de lemn, pigmenti si materiale care urmau sa fie folosite in creatie, apoi sa mearga in spatele magazinului si sa-si inceapa munca.
Imediat a realizat ca era indragostit de munca sa si ca nu dorea sa fie deranjat in timpul zilei, astfel incat nu a angajat pe altcineva, care sa-l ajute in magazin. Era doar el. Ii placea sa intre in camera din spate, sa inceapa sa ciopleasca, sa taie si sa slefuiasca, fara sa stie ce crea in acel moment. El doar se manifesta. Isi iubea atat de mult munca, incat ignora clopotelul de la usa, care insemna ca venise un client sa cumpere. Oh, ei veneau. Nu veneau doar din oras, ci din toate colturile tarii, deoarece papusile lui Klau erau fascinante. Aveau un realism propriu, spre deosebire de oricare altele. Unii spuneau ca aceste papusi pareau sa prinda viata. Insa Klau nu a vandut prea multe, deoarece era ocupat cu crearea lor. Nu era interesat de partea de vanzari a afacerii.
Klaus dorea ca doar sa stea cu bucata de lemn in mana si ca doar sa o simta. Dorea sa simta textura lemnului. Dorea sa simta textura granulara, duritatea si calitatile. Dorea sa o tina aproape de el, sa respire cu ea – oricat de straniu ar parea asta celorlalti oameni. Nu dorea sa se concentreze pe ceea ce urma sa devina acea bucata de lemn, la final. Dorea ca doar sa permita mainilor sa lucreze, devenind total absorbit de taiat, de slefuit si de modelat acea bucata de lemn intr-o expresie a sa.
Intr-una din zile a dorit sa creeze un copilas, un bebelus, si, in timp ce cioplea si croia, in timp ce facea papucei din piele fina, utilizand cele mai bune materiale, se imagina pe sine cand era bebelus, tinut in brate de mama sa, care il legana. Acest sentiment si acea pasiune curgea din sine in bucata de lemn, transformand- o in acel minunat bebelus. Cand lua culorile pentru a crea cele mai fine detalii, parea, pur si simplu, ca aduce viata in bebelus. El, personal, croia toate hainele. El, personal, punea par la papusi. Si, absorbit de minunata sa munca, la fel ca multi dintre voi, era absorbit de momentul de exprimare. Isi iubea fiecare papusa pe care o crea.
I-a placut atunci cand a creat o papusica ca o zana din padure, pe care isi amintea ca o vazuse, atunci cand era mic. Si-a amintit momentul in care a vazut minunata familie …nu a sa, in mod necesar... cand a vazut copilasul, parintii fericiti, imbracati cu totii in haine frumoase de duminca, mergand la biserica, si a dorit sa sculpteze si sa-si creeze propria familie, sa o imbrace si sa o binecuvanteze. A dorit sa creeze o intreaga familie.
El era cunoscut pana departepentru aceste papusi stranii pe care le crea. Le-a numit sfinti, insa nu semanau cu sfintii din biserica. Erau fiinte angelice, care nu aveau fete dure ca oamenii. Cand cineva il intreba de numele acelui sfant pe care il adusese la viata, in acea forma de papusa din lemn, el rostea un nume nedeslusit – “Sfantul mmmmm” (Tobias mormaie) – apoi oamenii le dadeau propriile nume si spuneau: “Da, acesta este Sfantul Demetius. Acesta este Sf. Cristofer. Acesta este Sf. Oricare”. Nu avea importanta pentru ei, deoarece clientilor le placeau aceste papusi, care erau sculptate ca sfinti dragalasi.
Klaus facea tot felul de papusi. El facea papusi care aratau ca regi si regine. Nu ca regii si reginele care existau atunci, ci ca regii si reginele pe care ii simtea in interior. Cand cioplea, isi imagina: “Cum ar fi sa fiu un rege – propriul meu rege?” si apoi il cioplea in lemn, ii croia haine si il finaliza pictandu-l.
Ati inteles! Klaus isi iubea munca. Deoarece o iubea atat de mult, el infuza energie in fiecare papusa creata. Ii dadea viata acelei papusi. Ea purta energia iubirii sale, a diferitelor parti din el, a dorintelor si imaginatiei sale.
Timpul  trecea si Klaus a realizat ca, vanzandu-se foarte, foarte putine papusi din lemn, crease mai mult decat se cerea. Oamenii care veneau sa cumpere erau deranjati de lipsa lui de interes si de atentie fata de ei. Uneori, ei descopereau ca magazinul era inchis, desi il puteau observa in spate, lucrand. Prietenii si localnicii ii spuneau: “Klaus, de ce nu angajezi pe cineva? Ai putea vinde mai multe papusi. Ai putea fi un om foarte bogat, deoarece papusile sunt apreciate datorita perfectiunii si datorita unei energii, a unei vitalitati pe care nu le gasesti la alte papusi din tara”. Klaus nu dorea sa lucreze cu altcineva, dar motivul real era ca el nu dorea sa vanda nici o papusa. Era foarte atasat de ele. Camera din spate era plina cu mii si mii de papusi minunate din lemn, daca v-ati putea imagina! Unele erau animale, altele erau o multime de fiinte angelice, zane din padure si o varietate de oameni, care il reprezentau pe el.
Anii treceau si el imbatranea. Era fericit cu viata sa. Nu s-a insurat niciodata. Nu a avut copiii. El a facut foarte putine lucruri impreuna cu ceilalti oameni, deoarece isi iubea munca. Era familia sa. Timpul trecea si a observat ca vederea ii slabea. Era dificil, chiar folosind ochelari, sa se concentreze pe detaliile fine (pe pupilele ochilor, atunci cand le picta), sa croiasca robele si pelerinele. A observat ca il dureau mainile, ca isi misca cu greu incheieturile si ca, desi era obisnuit sa creeze papusi in doua, trei zile, acum ii lua de doua sau de trei ori mai mult timp.
A analizat profund aceste lucruri intr-o zi si a realizat ca munca sa de creator de papusi ajunsese la final. Desi simtea putina tristete, si-a privit toate papusile aliniate pe peretii atelierului si a realizat ca nu a fost singur, de loc.
Intr- o zi, Klaus a decis sa se retraga si stia ca, pentru a se retrage, pentru a se simti confortabil, pentru a se hrani si a se imbraca, pentru a calatori putin, trebuia sa-si vanda toate papusile. Acest fapt i-a adus multa tristete, dar si un sentiment de libertate. S-a bucurat de ele multi ani (unele dintre ele erau acolo de peste 40 de ani). A realizat ca era momentul sa le elibereze. Asa ca, a pus la intrarea magazinului un anunt care spunea: “Totul este de vanzare” A angajat cativa prieteni tineri ca sa-l ajute sa-si vanda tot inventarul si l-a deschis pentru public. In cateva zile, toate papusile s-au vandut (pentru un pret bun, desigur), oferindu-i lui Klaus tot confortul de care avea nevoie, in privinta finantelor, pe durata pensionarii.
Acum magazinul ajunsese gol. Clientii plecasera, papusile plecasera si, da, Klaus era emotionat, avea sentimente contradictorii, se simtea putin trist si gol, nestiind ce sa faca acum, cu restul vietii sale. Povestea scurta… (unii rad)
Klaus a decis sa faca o plimbare prin oras. El vazuse putine lucruri din oras, in acesti ani: acum era momentul sa faca asta. Cand se plimba de-a lungul raului de langa oras, s-a intalnit cu un cuplu, care se plimba cu copilul si cu cainele si, imediat, a recunoscut cainele. El a spus: “Am sculptat un caine asemanator – aceiasi ochi, aceeasi blana. Ei bine, poate ca doar seamana cu cainele. Poate ca este doar o coincidenta.”
Cand s-a apropiat de oras, a intalnit un om neobisnuit. Arata mai degraba excentric, diferit si el l-a recunoscut imediat ca semanand cu una dintre papusile sale. L-a oprit si l-a intrebat: “Draga domnule, cu ce va ocupati?” Acel om, surprins cumva, i-a spus: “Sunt poet. Sunt un autor de povestiri si un pribeag. Dumneavoastra cine sunteti?” El a spus: “Sunt Klaus, un fost creator de papusi, si pare ca ne-am mai intalnit inainte.” Poetul i-a strans mana si i-a spus: “Nu.” Si si-a continuat drumul.
Klaus si-a continuat plimbarea. S-a intalnit cu un adolescent si, din nou, l-a recunoscut ca semanand cu una dintre papusile lui si a inceput sa creada ca se intampla ceva foarte ciudat. L-a oprit pe baiat si l-a intrebat de familia sa, despre pregatirea sa, de unde este de loc. Baiatul s-a speriat de acel batran care ii punea intrebari si a luat-o la fuga. In restul zilei, Klaus a intalnit oameni, animale si chiar cateva fiinte angelice care semanau exact cu papusile sale.
Evident, toate acestea i-au creat confuzie lui Klaus, nefiind singur de ceea ce se intampla. S-a intors la atelierul sau, s-a asezat si s-a cufundat in ganduri. De ce isi intalnea propriile papusi, in forma vie – forma biologica?  In timp ce gandea, si-a spus: “Trebuie sa aflu ce se intampla.” A pus la cale un mare banchet, a iesit pe strazi si, din nou, i-a intalnit pe multi dintre cei pe care ii vazuse inainte, si chiar pe unii noi, care aratau la fel cu papusile sale. Le-a dat invitatii la cel mai bun restaurant din oras pentru marea sarbatoare. Era hotarat sa afle ce se intampla si prin adunarea tuturor… ei bine, poate prin oameni, poate prin papusi… gandea ca ar putea descoperi ce se intampla, cu adevarat.
A venit si noaptea marii petreceri si au fost aduse bucate alese si vinurile cele mai fine. Inainte ca masa sa inceapa, Klaus inca se intreba ce se intampla, inca era coplesit de intalnirea cu toate aceste papusi, care pareau ca au inviat. Klaus i-a rugat pe chelneri sa toarne vin (cel mai bun vin) tuturor celor de la mese, a ridicat paharul si a spus: “Pentru voi!” In acel moment, in care au inceput sa bea, toti cei care erau in restaurant au disparut. In acel moment, Klaus a realizat ca toti erau parti din el, de la inceput. Toti erau expresii ale sale. Acum, le adusese acasa. Le adusese inapoi, in el insusi.
In acel moment de integrare, Klaus si-a spus, in timp ce respira profund, sorbind putin vin: “Eu, din nou. M-am intalnit pe mine, din nou!”. “Eu, din nou/J'encore” - a spus el intr-o franceza indoielnica, mult asemanator lui Cauldre (Tobias zambeste). “Eu, din nou. Ma intalnesc cu mine, din nou.”
In acel moment al integrarii fiecarei parti, Klaus a inteles ce ar dori sa faca in restul vietii sale. Urma sa fie maistru invatator. Urma sa adune la un loc baieti si tineri care doreau sa creeze papusi si, in loc de a realiza doar soldatei, regi sau doar un singur lucru, urma sa-i invete sa-si utilizeze propria imaginatie, sa-si utilizeze parti din ei insisi, pentru a crea cele mai deosebite lucruri pe care ar dori sa le faca. A deschis Scoala Klaus de creat jucarii si papusi si a ajuns unul dintre cei mai de succes invatatori care au existat vreodata.
Eu, din nou / J'encore
De ce v-am spus povestea lunga despre Klaus? Este si povestea voastra. Dragi Shaumbra, este un mod de a spune ca voi aveti multe parti din voi. Voi, ca visator, visati noaptea. Chiar si acum iesiti in taramurile multidimensionale, unde creati parti din voi, unde va imaginati lucruri, avand aspiratii si vise. Insa acestea raman acolo, existand pe propriul raft de jucarii multidimensional, in propriul magazin, unde ati creat parti din voi. Voi, ca tanar… daca erati o fetita, o parte din voi a creat baietelul, pentru a ajuta la intelegerea cum ar fi sa fii in acel aspect. Ati creat o parte din voi care putea fi un soldat, care putea sa nu fie nimic. Aveti parti din voi pretutindeni, parti pe care le-ati creat din pasiune si iubire. Voi ganditi si va imaginati diferite potentiale. Ati dori sa fiti un mare scriitor, un om de stiinta, un bucatar, o persoana de afaceri, un inger, o pasare.
Stiti, de fiecare data cand aveti un gand sau cand va imaginati ceva, voi creati acel lucru! Poate ca nu il creati manual, poate ca nu din lemn si din culori, insa il creati si acesta exista undeva, nu aici. Voi testati diferite potentiale, activandu-le in moduri diferite. Unii va intrebati cum ar fi sa fiti necasatoriti in aceasta viata, sa calatoriti in jurul lumii. De fapt, voi creati aceasta situatie. Exista acea papusa din voi care a facut asta in alte taramuri. Voi nu recunoasteti toate aceste parti ale voastre, creatiile voastre, insa acestea exista, asa cum papusile lui Klaus existau acolo pe rafturi – cel putin pana cand le-a eliberat.
Aveti acea parte din voi pe care v-ati imaginat-o: “Cum ar fi sa fiu bogat, sa fiu puternic? Cum ar fi sa inventez ceva care sa vindece cancerul? Cum ar fi sa consiliez un grup de oameni, ale caror vieti sa se schimbe pentru totdeauna?” Acestea sunt papusile voastre pe care le-ati creat si sunt reale. Sunt reale! In aceasta etapa a constiintei noi, va intalniti pe voi insiva, din nou. J'encore! Eu, din nou!
Se intampla acum un lucru foarte interesant! Va aflati in acest moment. Aveti toate aceste creatii proprii care au existat in afara si acum toate caile par sa se intersecteze, in acelasi timp. Sincronizare? Poate! Alinierea numerelor? Face parte din plan! Constiinta voastra evolutiva? Cu siguranta, da!
Va veti intalni pe voi insiva si uneori va veti vedea reprezentat de o alta persoana, de un animal, de o pasare sau un caine, de o prezenta ce pare sa existe in camera cu voi, de o soapta sau de o umbra, care apoi dispare; chiar de un copac, poate de un strop de ploaie. Va veti intalni pe voi, din nou. Sunt potentialele voastre, care au existat altundeva, de multa vreme, iar acum vin in aceasta realitate.
J'encore. Este ca sentimentul de deja vu. Deja vu reprezinta o reamintire a unei experiente la care ati visat sau ati creat-o in alt taram si acea reamintire revine, se desfasoara in aceasta realitate. J'encore este voi - din nou. Este vorba de a va intalni pe voi insiva.
Va fi un fenomen foarte interesant, deoarece, la inceput, va fi tendinta de a le plasa in afara voastra. De ce acea persoana declanseaza ceva in voi, la fel ca si persoana pe care Klaus a vazut-o plimbandu-se pe strada si care i-a reamintit de papusa sa? J'encore este voi - din nou, dar voi care a existat acolo, in afara, explorand celelalte taramuri, care vine acum in realitatea voastra prezenta!
La inceput, veti avea un sentiment straniu, cum a avut si Klaus, cand s-a regasit in oamenii care semanau cu papusile lui. Va veti scarpina pe cap si va veti intreba ce se intampla. Poate ca voi, ca si Klaus, le puteti aduna la un loc, le puteti invita la un mare banchet (unde voi, desigur, veti plati nota!), o celebrare la care va veti bucura, alaturi de fiecare parte din voi. Da, vor fi parti din voi pe care nu le-ati placut prea  mult, parti care se suparau sau erau iritate de alti oameni, chiar daca ati incercat sa le controlati si sa le tineti deoparte. Poate fi o parte din voi care a fost un baietel ranit, care se ascundea in magazie, sub pat sau alearga in spatele tufisurilor, ascunzandu-se de oameni.
Era o parte din voi care a avut cele mai mari vise sau aspiratii, ca tanar, cand erati in liceu sau la universitate, cand erati un idealist care dorea sa schimbe lumea, insa nu ati facut-o niciodata… sau poate ca ati facut-o dar nu v-ati dat seama de asta … o parte din voi care urma sa salveze delfinii, paianjenii, sa salveze orice, o parte din voi care ati simtit ca s-a abatut de la toate astea. Stiti, acea parte este una dintre papusile voastre, care nu e din lemn sau din piele, ci traieste in alta dimensiune, actionand si simtind cum e sa ajuti si sa ii asisti pe altii. Este momentul sa le aduceti inapoi. Este momentul sa va intalniti pe voi insiva. J'encore! Sunt doar eu, din nou!
Caile voastre se aliniaza si converg. Inainte, caile mergeau in diferite directii, erati atat de ocupati cu tot felul de ceilalti „voi (eu)” din viata voastra! Acum, caile revin la un loc. J'encore! Eu, din nou!
Sosind Acasa
Fie ca va imaginati, fie ca faceti asta in realitate, asezati-va, invitati-i pe toti ‚voi', ca toti sa revina aici! Beti ambrozie, beti elixirul care va permite ca toti “tu (eu)” sa revina impreuna! Nu va sugerez sa beti vin (ci orice alegeti voi), caci este o celebrare. Este celebrarea reintalnirii! Cand faceti asta, veti fi fascinati de toate talentele, de creativitatea, de respirarea experientei pe care nu doar voi ati avut-o, ci intregul vostru anturaj. Aduceti-i impreuna, inapoi! Intalniti-i din nou!
Dragi Shaumbra, nu se va intampla acest lucru dintr-o data, acest J'encore – deja vu-ul vostru! Ati venit aici, pe Pamant, in acest moment, pentru a inspira constiinta. Ne folosim de acest termen care a fost descoperit de Shaumbra, de Cercul Crimson, de draga de Linda. Astfel, folosim termenul “a inspira constiinta”. De aceea sunteti aici, acum!
Inspiratorii constiintei
Va amintiti de etapa in care erati sustinatori ai energiei? Nu pare ca a fost cu eoni de timp in urma? Erati sustinatori ai energiei si erati mandri de asta, purtand pe umeri responsabilitatea oricarei energii care era ceruta. Cu cativa ani in urma, ati absolvit ca miscatori ai energiei – miscand energia pentru altii, pentru voi si pentru intreaga constiinta. Acum sunteti inspiratori ai constiintei. La fel ca si Klaus, care a trecut la etapa de a fi invatator, in arta lucratului cu lemnul, pentru crearea de jucarii, voi ajungeti acum sa fiti invatatori ai constiintei, inspirandu-i pe altii ca sa-si extinda constiinta, orizontul.
Constiinta este cunoastere. De fapt, nu este o energie. Voi folositi energia ca pe un instrument al constiintei voastre, la fel cum Klaus a folosit pensulele, ferastraul si smirghelul ca pe unelte ale indeletnicirii sale manuale. Voi folositi energia ca pe o unealta a constiintei voastre. Constiinta este cunoastere. Voi sunteti cei care inspira constiinta si cunoasterea de pe Pamant, in prezent. De aceea inca sunteti aici! Pentru acest lucru trebuie sa priviti inainte. Inca aveti multa vitalitate, multa energie a fortei de viata, care se revarsa prin voi. Inca mai aveti multi, multi ani de trait pe aceasta planeta, ca sa realizati munca de a fi inspiratori ai constiintei pentru intreaga Omenire. Sunt multe lucruri de realizat si sunt multi cei care sunt dornici sa asculte tot ce aveti de impartasit.
Finalizarea
Ajungem la finalul unui ciclu si, asa cum am inceput sa va spun inainte, aceasta este mai mult decat data de 7-7-7. Astazi, de fapt, se termina un acord, pe care l-am avut unii cu altii - acordul de a veni pe Pamant (voi in forma fizica, iar eu in forma spirituala grandioasa) ca sa trecem prin opt serii, care ne-au dus la seria Invatatorului, pe care o incheiem acum, in aceste momente. A fost un acord ca eu sa fiu aici, impreuna cu cei din Consiliul Crimson, sa va iubesc, sa va indrum, sa va inveselesc, sa va dau un imbold pe cale, orice s-ar fi intamplat.
Recent, am spus ca voi ramane pe Pamant aproape 10 ani, in functie de echilibrul vostru, de locul unde v-ati afla pe cale. In acest moment, dragi prieteni, cunosc data plecarii mele, deoarece am un corp-invelis, care ma asteapta. Exista gravitatia Pamantului care ma atrage. Am facut alegerea ca pe 19 iulie 2009 sa fie ultimul meu channel, ultima mea aparitie in fata acestui grup, Shaumbra. In acel moment, voi ocupa total corpul lui Sam, care atunci va avea 10 ani. Prin Sam va voi intalni pe multi dintre voi, din nou, insa in carne si oase. Nu ma veti sti ca Tobias sau Sam, insa ma veti cunoaste din priviri, la fel cum Klaus, creatorul de jucarii, si-a recunoscut propriile creatii, atunci cand le-a vazut. Ne vom recunoaste unii pe altii.
Pe durata acestor doi ani, voi continua sa lucrez cu voi cu Energia Noua si voi inspira constiinta intregii Omeniri. Dupa plecarea mea… oh, simt un gust dulce-amar! Este la fel ca la Klaus, care avea papusile aliniate pe rafturi… simtea un gust dulce-amar cand le elibera, stiind ca era momentul sa faca curatenie pe rafturi… si eu simt un gust dulce-amar, stiind ca m-am bucurat mult alaturi de fiecare dintre voi: nu doar pe durata acestor intalniri, ci si in alte momente. Am calatorit impreuna pe autostrazi. Unii dintre voi m-ati speriat prin stilul vostru de a conduce – nu l-as lasa niciodata pe Sam in masina cu unii dintre voi! (rasete) Ne-am plimbat pe langa lac. Am citit multe, multe carti bune, impreuna. Am luat multe pranzuri impreunasi am stat intinsi in paturile voastre, discutand putin, chiar inainte de a adormi.
Va veni momentul ca peste doi ani de zile, dupa cele 10 serii… si observ numerologia datei de 19. 07. 2009, hmmm… va veni momentul ca sa inchei acordul meu cu voi. In acel moment, Adamus St. Germain va veni ca administrator al Cercului Crimson, ca o punte de legatura dintre Consiliul Crimson, celelalte taramuri si Cercul Crimson de pe Pamant. Va fi insotit de Kuthumi, de Kuan Yin si, in special, de energia Shaumbrei.
Vor fi realizate unele shoud-uri dupa acea data din 2009, in care vor fi doar Shaumbra – voi! Altele vor fi realizate de St. Germain si aspectele sale. Da, desigur, il va aduce pe Mark Twain, pe Pitagora si va aduce multe dintre aspectele sale pentru a face channel direct cu voi. Ii va aduce pe Kuthumi si pe multi altii, insa timpul meu cu voi, ca Tobias – To-bi-wah – va ajunge la un final, la incheierii ciclului pe care l-am trait impreuna.Prin urmare, fara lacrimi, pentru ca mai avem doi ani pentru instruirea de baza de petrecut impreuna, inca doi ani de shoud-uri, inca doi ani de inspirat constiinta intregii Omeniri! Va iubesc foarte mult! Privesc inainte, la acesti ani pe care ii vom petrece impreuna!
Si asa este! GRATIA